Cunoaștem cu toții beneficiile multiple ale cătinei asupra organismului. Recunoscută pentru gustul acrișor delicios, cătina este folosită în dulceață, sirop, suc, ceai. Totodată, poate fi consumată și în stare crudă. Cătina crește sub forma unor arbuști fructiferi de până la maximum 4 m înălțime. Cătina este o plantă dioică cu exemplare atât feminine care produc fructe, cât și cu exemplare masculine care asigură polenul.

Se obține producție din anul III

Fructele de cătină se coc la sfârșitul lunii august, iar până în luna octombrie acestea ajung la maturitate și pot fi culese. Dacă vrei să înființezi o cultură de catină trebuie să știi că aceasta devine productivă la 3-4 ani de la plantare. Specia aceasta se numără printre plantele nepretențioase și poate garanta o sursă de venit important. „Într-adevăr, cultura de cătină îți poate aduce profit și îți poate asigura o afacere constantă care poate lua amploare, dacă este îngrijită corespunzător. De asemenea, cultura de cătină îți oferă șansa să diversifici gama de produse, de aceea ar fi păcat să nu se profite de acest privilegiu. Prin acest mod ai șansa să atragi mai mulți clienți de partea ta“, a menționat Manole Elena, producător din Constanța.

Soiurile de cătină

Există mai multe soiuri de cătină: albă, roșie, mică și de garduri. Cătina albă este singura folosită pentru consum și poate crește până la 6 m înălțime. Lujerii acesteia sunt alb-cenușii, frunzele în formă de lance și fructele puternic colorate. Cătina roșie este un arbust cu ramuri roșcate, frunze mici, fructe în formă de capsulă și se utilizează ca plantă de decor. Cătina mică este un arbust cu dimensiune de aproximativ 2,5 m, frunze solzoase, fructe alungite și crește în zone de deal și munte. Este utilizată în scopuri medicinale. Cătina de garduri este un arbust de dimensiuni medii spre mari ce poate crește până la 3 m înălțime, cu ramuri puternice, arcuite, flori violete, fiind utilizată cu scop decorativ în garduri vii.

Conform specialiștilor, înmulțirea cătinei se poate face prin semințe, butași, drajoni, marcote, altoi sau metode moderne de laborator. Metoda de înmulțire prin butași se realizează în verde sau în uscat. În cazul butașilor în verde avantajele sunt că se realizează o înrădăcinare puternică și menține caracteristicile plantei mamă. La metoda de butași în uscat rodirea este rapidă, întreținerea mai facilă și costurile sunt mai reduse.

Plantarea cătinei

Cătina se plantează în gropi de 45\45\40 cm. Pe fundul gropii este recomandat să punem îngrășăminte. Distanța de plantare diferă în funcție de specie, de cele mai multe ori se aplică distanța de 3-4 m între rânduri și de 1,5-2,5 m între plante pe rând. Cătina este iubitoare de soare și trebuie să avem grijă ca plantarea să se facă pe terenuri expuse soarelui.

În perioada de vegetație eliminarea buruienilor este foarte importantă în primii 2 ani de la plantare prin prășire. Nu este recomandată folosirea erbicidelor în plantațiile foarte tinere. În cazul în care este secetă trebuie să asigurăm o irigare regulată. Fertilizarea este necesară după primii 2 ani și se folosesc îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu; în solurile mai sărace este recomandată fertilizarea suplimentară cu îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu. În perioada de repaus vegetativ se realizează tăieri de formare și de fructificare ale arbustului pentru a elimina ramurile bătrâne.

Metode de recoltare

Dacă nu ai o suprafață mare de cătină, recoltarea se realizează manual. Alternativ se poate realiza recoltarea prin tăierea ramurilor și culegerea fructelor cu ajutorul unor piepteni speciali. O altă metodă poate fi prin tăierea ramurilor cu fructe și păstrarea prin congelare a porțiunii de ramură. După congelare, fructele se separă cu ușurință în mod mecanizat. În plantațiile mari recoltarea mecanizată se realizează prin scuturarea individuală a ramurilor cu ajutorul unor dispozitive care produc vibrații. Cătina poate fi păstrată în congelatoare sau lăzi frigorifice pe termen lung. Pentru consum direct, cătina se poate conserva în miere.

Pe piața din România consumatorii pot găsi cătină proaspătă cu prețuri de la 14 lei. Prețul sucurilor de cătină costă cca 7 lei, siropul de cătină 10 lei, iar prețul cătinei congelate pornește de la 5 lei/kilogramul.

Liliana POSTICA

Am vizitat recent o plantație de nișă la Elexius, companie specializată în cultivarea și producția de produse ecologice de cătină: suc de cătină congelat, ulei pur BIO din cătină și pulbere din frunze, în localitatea Lichitișeni, comuna Vultureni, județul Bacău. Am stat de vorbă cu Camelia Mihaela Popa, inginer horticol și administrator al companiei, și cu Constantin Baciu, manager tehnic agricol. Plantația de cătină de la Lichitișeni are o suprafață de cca 28 ha pe care sunt cultivate soiurile Cora, Mara, Dora și Andros. Toată plantația este certificată organic, la fel și unitatea de procesare.

Cătina este un produs căutat pe piață, în special de producătorii de biocosmetice și creme care folosesc vitamina C. Am început în anul 2015 și am terminat întreaga plantație în 2019. Când am terminat de plantat prima parte din suprafața de teren, în jur de 16 ha, ne-am spus că ar fi mai rentabil să vindem un produs finit. Am început să căutăm echipamente care să scoată o cantitate cât mai mare de ulei care să își păstreze ingredientele, respectiv Omega 7, Omega 9, uleiurile volatile, vitaminele B6, B2. Am ajuns la concluzia că echipamentele prin extragere cu CO2 sunt cea mai bună variantă. Încercăm să ne extindem plantația de cătină, să extragem în continuare uleiul și să intrăm pe piață cu produse gata ambalate, la sticluță, atât pe partea de online, cât și în magazinele fizice“, specifică Camelia Mihaela Popa.

„În principiu, hala de procesare conține două tuneluri de congelare rapidă, două depozite. Avem un spălător, o mașină de făcut suc, trei cuptoare în care se deshidratează cătina, două tocătoare în care se mărunțește la o granulație foarte mică astfel încât să putem extrage uleiul cu ajutorul mașinii de extracție cu CO2. Aceasta este cea mai modernă metodă și suntem singurii și primii din România care au așa ceva“, a adăugat inginerul Constantin Baciu.

Anul trecut, în plantația de la Lichitișeni s-a recoltat eșalonat, mai adaugă inginerul horticol Camelia Mihaela Popa. „ Am avut o producție de cca de 65 tone, o parte din ea a fost valorificată sub forma uleiului de cătină, dar și sub formă de materie primă congelată. O parte din producție am procesat-o în suc pe care l-am comercializat către sectorul HoRECa. Am început colaborări și cu parteneri din afară, dar și cu ferme din România care au achiziționat uleiul. În prezent, produsul se distribuie vrac.

Beatrice Alexandra MODIGA

Nu știm dacă chiar e un subiect tabu, dar intrăm astăzi într-un teritoriu oarecum interzis, cel al mitului miracolelor plantei introduse în România, am numit goji, în comparație cu mai neaoșa cătină, plantă și ea adusă din flora spontană în plantații intensive. Astăzi vom arăta că Hippophae rhamnoides este realmente o fabrică de vitamine și nu degeaba se afirmă că este net superioară fructelor de goji sub aspect terapeutic. N-am cădea totuși în capcana celor care spun despre cătină că ar fi un fel de ginseng românesc, acestea sunt totuși exagerări în scopuri comerciale, iar medicul rămâne medic, dar nici n-am neglija faptul că este larg utilizată în industria farmaceutică sau a produselor naturale bio.

Fructele de cătină, culese toamna târziu (n.n. – atenție, n-am recomanda nimănui să le cumpere în luna august!), atunci când acumulează maximum de substanțe, se spune că ar constitui cea mai bogată sursă dintre toate fructele cunoscute de vitamina A, E, C, B1, B2, K și P, carotenoizi, flavonoizi, microelemente, acizi grași esențiali și fitostenoli.

Conținutul în substanțe este următorul: substanță uscată 15-20%, zaharuri 0,05-0,5%, acizi organici 1,5-4%, pectine 0,14-0,5%, polifenoli și tanați, flavonoide 1,8%, celuloză 0,9%, proteine 1,2%, ulei complex – 12%, betacaroten 3,5-10%;  microelemente – fosfor – 194,4 mg%, calciu – 211,8 mg%, magneziu – 186,1 mg%, potasiu – 165,1 mg%, sodiu – 2,8 mg%, fier – 13,84 mg%; vitamine liposolubile – vitamina A până la 380 mg%, vitamina E 16 mg%, vitamina F 8 mg%, vitamina D 20 mg%, vitamine hidrosolubile – vitamina C, vitamina P, vitamina K, complexul B, cantități de la 360 la 2.500 mg/100 grame de fructe; 18 aminoacizi (metionină, valină, triptofan, izoleucină, leucină, lizină, treonină și fenilalanină, histidina etc.); acizi grași esențiali – acidul oleic (1%), acid linoilei (3%), acid pantotenic (1,5%), acid palmitoleic (1%), acid heptadecanoic (1%), acid erucic (1%), acid succinic, acid malic, acid maleiuc, acid ascorbic, alfa și betacateron, licopen, criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, fitofluină, kantofilă, tocoferoli, fitosteroli); acizi grași nesaturați – acidul linoleic și linolenic.

Acțiuni terapeutice

Se spune – inclusiv din surse autorizate – că Hippophae rhamnoides are proprietăți profilactice în primul rând, dar acționează și într-o serie de maladii: afecțiuni dermatologice (dermatoze, acnee, eczeme, psoriazis, arsuri, degerături); afecțiuni osteoarticulare (osteoporoza, necroza osoasă, cancere osoase, coxartroza, artroze, artrite, reumatism articular; oftalmologice  (infecții oculare, retinopatii, glaucom, cataractă); ORL (amigdalite, otite, rinite, laringite); afecțiuni ale aparatului respirator (viroze respiratorii, traheite, pneumonii, pleurezii, astm bronșic, emfizem pulmonar, cancer bronhopulmonar); boli cardiovasculare (miocardite, arterite, ateroscleroză, boli coronariene, stenoza mitrală, insuficiență cardiacă, infarct miocardic); afecțiuni ale aparatului digestiv (inflamații digestive, colite, enterocolite, stomatite, gingivite, periodontoze, hemoroizi, parazitoze și viroze digestive, candidoze digestive, constipație, diaree, ciroză hepatică, hepatite acute și cronice, gastrite, ulcere gastrice și duodenale, cancere hepatice, pancreatice, gastrice, bucale, esofagiene, intestinale); aparatul reno-urinar (nefrite, glomerulonefrite, cistite, infecții urinare joase, cancer renal); boli ale aparatului genital (infecții genitale, mastite, metroragii, menometroragii,  adenom de prostată, fibroame uterine, cancere uterine, ovariene, tubare, mamare, cervicale); boli hematologice (hemofilii, anemii, coagulopatii, talasemii, leucemii); afecțiuni ale sistemului nervos și psihice (depresie, anxietate, nevroză, stres, radiculite, encefalite, meningite, boala Alzheimer, boala Parkinson, epilepsie);  afecțiuni virale (poliomielita, infecții cu herpes simplex).

Maria BOGDAN

Paul-Alexandru Creţu este un tânăr în vârstă de 27 ani din Târgu Neamț ce lucrează în IT de la vârsta de 22 ani, iar în prezent locuiește în Cluj. În urmă cu 4 ani a demarat demersurile pentru înființarea unei plantații de cătină în Târgu Neamț, ce numără aproximativ 10.000 de copăcei și se întinde pe o suprafață de 5 ha. Până în prezent face naveta în fiecare week-end acasă pentru a se ocupa îndeaproape de livadă şi distribuţia produselor.

Investiţie de 85.000 de euro

Plantaţia a fost înfiinţată în anul 2015 pe o suprafaţă de 5 ha din fonduri proprii şi este certificată BIO. În urmă cu 1 an tânărul antreprenor a decis să înființeze firma Orange Valley, care în prezent este producătoare de produse pe bază de cătină. „Perioada de plantare s-a realizat în luna octombrie a anului 2015. De atunci, anual facem unele lucrări precum curăţarea pomilor, udarea prin picurare, împrăştierea gunoiului animal toamna. Anul acesta producţia a fost în jur de 20 tone/ha. În ceea ce priveşte tehnologia de cultivare pot spune că mă ajută şi familia, iar la unele lucrări mai ample, cum ar fi culesul şi curăţatul, facem contract de muncă individual, periodic. Deocamdată investiţia este de aproximativ 85.000 euro“, precizează tânărul cultivator.

Produsul principal este siropul de cătină amestecat cu miere de albine care ajunge deocamdată în casele ieșenilor, nemțenilor, dar și ale clujenilor, livrarea fiind asigurată de Orange Valley prin Paul sau prin anumiți colaboratori. „Ingredientele siropului sunt doar cătină şi miere de albine, presate la rece, ambele fiind certificate bio. Un alt lucru interesant, dar şi sănătos este faptul că siropul nu conține conservanți şi nu este nici pasteurizat, astfel încât garanția valabilității este una limitată – o lună. Acest lucru nu reprezintă un impediment pentru Orange Valley deoarece metoda de livrare este destul de simplă – fructele sunt păstrate în depozite frigorifice, iar sucul proaspăt este livrat în punctele destinate în următoarea zi. Alte produse realizate din cătină sunt crema de cătină şi balsam de buze pe bază de cătină. În prezent se lucrează la un site prin care oricine va putea comanda produsele marca Orange Valley, comanda urmând să fie livrată a doua zi“, mai adaugă Paul. Ca planuri de viitor, tânărul cultivator dorește să se detașeze puțin de partea de plantație și să se ocupe de partea de marketing şi bussiness deoarece aceste două planuri din punctul lui de vedere sunt foarte importante, practic prin intermediul lor urmând să se realizeze legătura cu clienții finali.

Principalul scop al afacerii este de a aduce un beneficiu şi celor din jurul nostru, și anume un produs cât mai sănătos, chiar dacă acest lucru reprezintă uneori mai multă muncă și, bineînțeles, un sacrificiu mai mare. Pe termen lung, Paul se vede managerul unei fabrici de sucuri şi produse pe bază de cătină, o fabrică importantă ce va livra produse de cea mai bună calitate în primul rând românilor, dar planurile nu se limitează doar la țara natală.

Beatrice Alexandra MODIGA

Până prin anii 1970 nici nu se discuta despre vreun program de ameliorare a cătinei albe (Hippophaë rhamnoides L) în România. Dar la acea vreme se descoperiseră efectele terapeutice extraordinare ale fructului, astfel că importante cantități recoltate din flora spontană plecau la export (Germania) sau înspre industria farmaceutică și de cosmetică internă.

Primele plantații de cătină au fost realizate în silvicul­tură, pentru fixarea și valorificarea terenurilor degradate, în special în zona colinară a țării, dar și pentru fixarea nisipurilor mișcătoare în deltă. Așa au apărut, de exemplu, cătinișurile de la Letea, Cordon, Sistovka și Sfântu Gheorghe. Primele plantații experimentale s-au înființat la ICPP Pitești Mărăcineni, SCPP Bacău (SC Fructex SA) și Institutul Agronomic Iași, Facultatea de Horticultură. Cătina a fost introdusă în cultură începând din anul 1980. În scopul înființării unor plantații industriale și consolidării terenurilor degradate s-au realizat, în județul Iași, 300 ha de cătină în zona localităților Bârnova, Dagâța, Dolhești, Rediu și ferma Adamache.

În România sunt câteva soiuri omologate și selecții obținute din populații locale de cătină, din flora spontană, care au întrunit însușiri ce corespund unor cerințe de valorificare: Andrei, Andros, Auraș, Carina, Carmen, Clara, Colosal, Cora, Diana, Dora, Eros, Golden abundent, Mara, Miki, Ovidiu, Peri, Pitești, Serpenta (fost Serpeni), Silvia, Star, Tiberiu și Victoria. Menținătorii acestor creații sunt: SC Cătina Plant Bistrița SRL, SC Primagra SRL Arad, SC Frutex Bacău, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și SC MIK A.I. impex SRL Gherla. Astăzi vă vom prezenta câteva soiuri, așa cum sunt ele descrise într-o lucrare a Agenției Zonelor Montane.

Serpenta: vigoarea plantelor este mijlocie spre mare, coroana globulos-piramidală, cu ramuri moderat ramificate și ghimpi deși, rigizi. Fructul este de culoare portocalie, cu perișori solzoși de densitate moderată, oval-alungit, aproape cilindric, de greutate mijlocie, cu peduncul care se desprinde destul de ușor de pe ramură. Capacitatea de producție este mare, cu alternanțe de rodire de la 7 kg la 30,5 kg/plantă.

Auraș: planta este de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana de formă globuloasă, ramuri laxe, prezentând ghimpi cu o densitate medie, rigizi și ascuțiți la vârf. Fructele sunt de mărime mijlocie, sferic-ovoidale, cu epiderma de culoare galbenă-portocalie, peduncul mijlociu ca lungime și desprindere relativ ușoară de pe ramură. Capacitatea de producție este mijlocie spre mare, cu producții cuprinse între 7 și 16,6 kg/plantă, în funcție de alternanța de rodire.

Ovidiu: plantele au vigoare mare, prezentând coroană piramidală și ramificată. Lăstarii de 20-25 cm pornesc în număr mare și au o creștere erectă, ghimpii fiind lungi, rigizi și deși. Fructul este mare (0,44 g), cu formă ovală, galben-portocaliu, cu perișori solzoși. Capacitatea de fructificare este foarte mare, recolta fiind între 7,2 și 30,5 kg/plantă.

Diana (soi fără spini): planta crește sub formă de pom, are vigoare mijlocie, dispune de ramuri lungi flexibile, cu creștere descendentă, rezultând o coroană de tip plângător. Lăstarii sunt subțiri și lungi de 15-20 cm, iar ghimpii falși sunt neagresivi. Fructele sunt mijlocii spre mici, de formă ovală, de culoare portocalie. Capacitatea de producție este bună și relativ constantă, de pe fiecare plantă recoltându-se 10-12,6 kg/plantă.

Clara: este un soi pur, recomandat pentru plantații superintensive, cu fructe mari, galben-oranj și un potențial de producție de 15,3 t/ha în anul III și 24,5 t/ha din anul V.

Mara: plantă cu creștere verticală, se pretează la recoltare mecanică. Fructe sunt mari, galben-orange strălucitor, capacitatea de producție fiind de 14,7 t/ha în anul III și  23,1 ton/ha din anul V.

Dora: Fructele sunt intens colorate în roșu-orange și aromate, de o calitate considerată excepțională. Producția este de 12,2 t/ha în anul III și 18,1 din anul V.

Cora: soi rezistent, cu producții mari și constante, respectiv 14,2 t/ha în anul III și 21,8 din anul V. Fructele sunt semirotunde, galben-orange.

Maria BOGDAN

Conacul Goruni înseamnă moștenire, tradiție, bunătăți cu gust de copilărie: dulcețuri, compoturi, sucuri, precum și vinuri, tincturi și produse pentru nutriție și sănătate. Create după rețete moștenite de la bunici, bunătățile Conacului sunt lipsite de conservanți și aditivi și au la bază doar ingrediente și condimente naturale.

…din cufărul bogat cu amintiri

„Cred că lucrurile simple vorbesc de la sine și au puterea să rămână vii în minte și în timp. Așa cum erau odinioară dragostea pentru natură, bucuria câmpurilor încărcate cu roade din belșug și a livezilor de meri strălucind în bătaia sfioasă a soarelui sau emoția pregătirilor din gospodărie în prag de toamnă. Mai mult decât viața la țară, un stil de viață care te face să vezi în simplitatea lucrurilor adevărate bucuria și dorința de a dărui lumii înapoi ce-ai primit“, începe povestioara Silviu Tataru, cel care a moștenit un cufăr bogat cu amintiri atât de prețioase, cu toate că timpul a trecut și vremurile nu mai sunt aceleași deoarece amintirea gusturilor și aromelor a rămas vie, în suflet și în simțuri.

Povestea Conacului a prins contur în anul 1922, când străbunicul său, Trif Tatar, a renunțat la gospodăria din Bucovina și a cumpărat conacul și ferma din satul Goruni de la Anton Pătrășcanu, ne spune Silviu. „Pasionați de agricultură, străbunicii noștri s-au ocupat ani la rând de creșterea animalelor, de viticultură și horticultură. Aceeași pasiune a fost îmbrățișată generație după generație, iar dragostea pentru gustul bun, natural, simplu de odinioară m-a îndemnat să duc mai departe tradiția Conacului Goruni“, explică Silviu Tataru.

Bunătățile Conacului… un deliciu natural

Într-adevăr, astăzi Conacul Goruni înseamnă bunătăți cu tradiție... „Din primăvară până-n iarnă, cămara Conacului este plină cu tot felul de bunătăți. Printre borcanele colorate stă la loc de cinste cătina garnisită cu miere. Mai încolo, pe poliță, stau rânduite dulcețurile și gemurile, iar la capăt aperitivul din legume, cu care bunica dădea gust unic mâncărurilor tradiționale. Astfel, bunătățile conacului sunt reprezentate de sosuri, aperitive, gemuri, dulcețuri, compoturi, vinuri și, nu în ultimul rând, produse pentru nutriție și sănătate bazate pe miraculoasele fructe de cătină. Materia primă este aproape în întregime din ferma proprie, iar restul materiilor sunt achiziționate din surse cunoscute de noi, de încredere. În schimb, distribuția produselor este făcută chiar de către compania noastră, prin intermediul magazinelor partenere din Iași, dar și prin vânzarea online“, spune Tataru.

Dintre produse ne-a atras atenția vinul de cătină de la Conac, care este cunoscut ca un produs rar, exclusivist, fiind inclus în gamele de vârf datorită proprietăților sale revigorante, energizante și detoxifiante. Vinul cucerește prin eleganța și rafinamentul culorii, relevând însușiri complexe de aromă și buchet. Gustul etalat este unul acid-astringent, caracteristic fructelor din care este obținut. Acesta are un conținut foarte bogat în nutrienți: vitaminele A, C, E, B1, B2, B6, acizi grași saturați și nesaturați (omega 3 și omega 6), amino și acizi fenolici, flavonoide și peste 20 oligoelemente (azot, fosfor, fier, mangan, bor, calciu etc.), aducând reale beneficii consumatorilor datorită efectului său antioxidant și hipolipemiant. Acesta conține fructe de cătină albă și apă; este demisec, cu o alcoolemie de 11%.

Alt produs este Adjică, un sos picant cu denumirea de origine georgiană, care dă un plus de gust preparatelor. Acesta este ideal pentru a acompania orice friptură gustoasă sau chiar în prepararea altor sosuri, fiind un mix special de legume. Pofticioșii ar spune că Adjică potolește foamea și încântă papilele gustative chiar și când este servit pe o felie de pâine prăjită.

Cătina –„ginsengul“ mioritic

În schimb, „concentratul de cătină de la Conac“ este procesat exact în ziua în care îl comanzi, căci secretul stă în păstrarea complexului de vitamine și minerale atât de benefice. Concentratul de cătină este un produs natural, fără conservanți, și conține un nectar din fructe de cătină albă. Boabele de cătină în miere de albine polifloră mai sunt denumite și „ginsengul plaiurilor românești“ deoarece cătina este un medicament natural pentru organismul nostru grație vitaminelor și mineralelor din compoziție. Ba mai mult, cătina stimulează imunitatea, acționează ca un cicatrizant, antiinflamator, anticancerigen, astringent, antibiotic și ajută la prevenirea bolilor cardiovasculare și reducerea colesterolului.

Povestea Conacului Goruni este despre îndeletnicirea de a oferi bunătate. „Pasiunea pentru natural vine din copilărie, când bunica mea avea mai tot timpul ceva gătit în așteptarea mea și a celor care îi treceau pragul. Chiar dacă nu ar fi reușit să pregătească nimic de mâncare, întotdeauna gătea ceva proaspăt, de moment, asemeni unui magician din mâinile căruia iese întotdeauna o bunătate“, își aduce aminte Silviu.

Începutul este mai greu și anevoios, ca în orice business, încheie Silviu Tataru. „Clienții trebuie să cunoască și, mai ales, să aibă încredere în produsele nou intrate pe piață. În cazul nostru impresiile au fost pozitive, iar ideile de dezvoltare nu au întârziat să apară, încă din primele luni de la lansare. Ca și perspectivă de viitor, ne dorim să diversificăm gama de produse, să câștigăm notorietate în toată țara, să creștem ușor dar sigur și, cel mai important, să păstrăm calitatea și unicitatea produselor conacului.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Cătina albă – „uzina vie“, cum i-au spus modernii – este cunoscută și folosită, probabil, de mii de ani pentru însușirile sale tămăduitoare. Componentele cu rol important pentru sănătatea omului – vitaminele, sărurile minerale, hidrații de carbon și acizii organici l-au cucerit pe Ioan Viorel Rați, care în primăvara anului 2008 a înființat la Bacău o colecție cu peste 81 de tipuri de cătină, unde realizează și în acest moment studiul de germoplasmă. Acesta a elaborat tehnologii la cătină în cadrul unei pepiniere, folosite acum în țară, cu performanțe notabile.

Colecție cu peste 81 de tipuri

Cătina este o specie de mare perspectivă și are un potențial de creștere și de cultivare foarte bun în România. În acest context societatea Fructex a avut preocupări permanente pentru această specie privind crearea de soiuri, tehnologiile de cultură, precum și înmulțirea în pepinieră cu material certificat și tehnologie ecologică. Fructex are o colecție impresionantă de cătină albă, prin intermediul unui proiect de cercetare: „În anii 2006-2008 am câștigat prin competiție un proiect de cercetare CEEX, care avea ca obiectiv principal specia de cătină. În calitate de director de proiect am prevăzut o activitate care se referea la selecția din floră spontană a tuturor biotipurilor existente în România și studiul acestora în colecție. Ca urmare a acestei acțiuni, în primăvara anului 2008 am înființat o colecție cu peste 81 de tipuri de cătină, unde noi realizăm studiul de germoplasmă. Ca realizări importante avem: publicarea unei cărți „Cătina în exploatații agricole“, derularea unor proiecte de cercetare, crearea a opt soiuri de cătină albă, care au fost și brevetate; elaborarea unor tehnologii de cultură, care au fost publicate și diseminate în producție. Iar în continuare, ca obiective de cercetare pe termen mediu și lung privind această specie, ne dorim: crearea de soiuri noi, elaborarea de tehnologii în sistem ecologic, dar și publicarea rezultatelor de cercetare sub formă de carte“, ne-a declarat administratorul societății Fructex, prof. univ. dr. Ioan Viorel Rați.

14 ani de muncă în slujba cătinei

Publicarea volumului „Cătina în exploatații agricole“ reprezintă pentru autor „un mod de valorificare a peste 14 ani de muncă în slujba cătinei. Am realizat o activitate științifică privind ameliorarea cătinei în cadrul unui program amplu, care a cuprins o bogată documentare și selecția din flora spontană a numeroase populații clonale, cu care am înființat o colecție de cătină ce ne-a permis să realizăm studii de germoplasmă. Am înființat culturi de concurs, unde am făcut numeroase observații și determinări, care au stat la baza obținerii unor rezultate clare ce ne-au permis să recomandăm un sortiment pentru cultura cătinei cu maturitatea fructelor extratimpurii până la târzie. S-au realizat experiențe privind tehnologia de înmulțire și cultură, concretizate prin tehnici de plantare și mai ales de recoltare a cătinei“, a mai adăugat acesta.

Această specie reprezintă o imensă resursă naturală care, cu puțină preocupare, privită cu o strategie bine aleasă, ar putea deveni o resursă economică extraordinară, participând la dezvoltarea unui mediu de afaceri în zona rurală și la realizarea unor produse ecologice. Cătina poate deveni o importantă sursă de venituri, poate genera afaceri, dar poate reprezenta și o deschizătoare de drumuri în domeniul științific, protecția mediului, biotehnologie și, nu în ultimul rând, în dezvoltarea afacerilor. Din aceste considerente, administratorul societății ne destăinuie câteva secrete legate de o astfel de cultură.

Înființarea și întreținerea culturii în primii ani de la plantare

Cătina este o foarte iubitoare de lumină şi foarte sensibilă la umbră, cu o incredibilă putere de adaptare deoarece gerurile intense şi seceta par să nu o afecteze. Aceasta poate ajunge la înălţimea de 1-6 metri, cu mai multe rădăcini principale adânc ramificate, dar şi cu o reţea bogată deasă de rădăcini. Prin rădăcinile adventive cătina se înmulţeşte şi se îndeseşte permanent.

Repausul seminal are loc în fruct, astfel încât sămânţa poate încolţi imediat după extragere. Rezultatele cele mai bune se obţin la semănatul din primăvară. Înainte de semănat seminţele se stratifică timp de 30 zile în nisip la 3-5°C; capacitatea de germinaţie a seminţei de cătină se păstrează 2 ani. Perioada de creştere intensivă începe din anul II de la plantare şi se desfăşoară timp de 4-5 ani, interval în care planta se garniseşte cu ramuri de schelet şi semischelet: „Arbustul de cătina este o specie precoce ce intră repede pe rod din anul trei de la plantare şi poate atinge vârste între 7-30-50 ani, în funcţie de condiţiile ce i se oferă. În ţara noastră durata de viaţă a cătinişurilor este cuprinsă între 18-20 ani și fructifică la 2-5 ani după plantare anual, dar abundent doar o dată la 2 ani. Pe măsură ce planta înaintează în vârstă, fructifică mai intens. În perioada martie-aprilie înflorește, înainte de a înfrunzi, iar floarea rezistă la temperaturi negative de cca -3,7°C și durează o săptămână; polenizarea are loc prin intermediul vântului şi a insectelor.“

Înmulțire pe cale generativă și vegetativă

Cătina se înmulţeşte pe cale generativă prin seminţe şi pe cale vegetativă prin butaşi, marcote, drajoni, altoire și înmulțire meristematică. Seminţele se seamănă în straturi la distanţa de 12-15 cm, 20-25 cm, 35-40 cm, după cum puieţii vor rămâne în acelaşi loc 1-2 sau 3 ani. Adâncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 1 cm, iar cantitatea de sămânţă la mp este de 1,2-3 g.

Perioada de creştere a fructelor este de 180-200 zile, iar în condiţiile ţării noastre are loc la sfârşitul lunii iulie, începutul lunii august, perioadă ce coincide cu maturitatea optimă, ne subliniază băcăuanul: „În jurul acestei date fructele capătă culoarea specifică, seminţele sunt complet formate, capabile să germineze. În continuare culoarea pieliţei şi a pulpei se intensifică, fructele cresc în volum, iar la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie ajung la maturitatea optimă. Fructele bine coapte se zdrobesc, se presează printr-o altă sită deasă astfel încât să se desprindă învelişul ce protejează spermoderma. Seminţele se spală bine, se usucă la curent de aer și se pun apoi în săculeţi de pânză spre păstrare. Dintr-un kilogram de fructe rezultă 80-90 g de seminţe.“

„Cea mai recomandată epocă de plantare este toamna deoarece plantele beneficiază de multă umiditate în sol, dar se poate face şi primăvara foarte devreme cu condiţia ca terenul să fie pregătit din toamnă. La stabilirea distanţelor de plantare trebuie să se ţină seama de forma de conducere a coroanei, vigoarea biotipurilor, sistemul de cultură. Obişnuit, cătina se plantează în gropi de 45/45/40 cm în locuri marcate prin picheţi. Odată cu plantarea se mai adaugă 5-6 kg de gunoi bine fermentat. Butaşii înrădăcinaţi se aşază în groapă cu 5-6 cm mai adânc, cu rădăcinile răsfirate şi cu vârful către pichet. Se tasează bine cu piciorul pământul în groapă, iar după ce aceasta s-a umplut cu pământ se face o mică copcă în care se toarnă 6-8 l de apă. Se scurtează butaşul la 8-10 cm deasupra nivelului solului, după care se face un muşuroi până la nivelul mugurelui terminal“, ne-a vorbit pomicultorul despre pregătirea terenului pentru înființarea plantației de cătină.

Prima recoltă de cătină se obține în anul III

Recoltarea are loc la maturitate de coacere, înainte de 15 octombrie. Fructele trebuie să fie bine coapte și trebuie folosite foarfece neruginite, linguri din lemn şi vase din ceramică: „Aceasta este cea mai grea operaţie datorită tufelor dese, a spinilor lungi şi rigizi, a fructelor mici şi aglomerate pe ramuri, a prinderii lor puternice de ramuri; acestea sunt principalele cauze care îngreunează foarte mult lucrarea. Pentru a realiza o eficienţă economică ridicată şi un randament sporit la hectar recoltarea trebuie făcută în momentul când fructele au ajuns la greutatea maximă şi când majoritatea substanţelor chimice active acumulate ating nivele ridicate. În condiţiile ţării noastre, pentru a se desfăşura în bune condiţii, fructele de cătină trebuie recoltate în stare bine coaptă, apoi prelucrate rapid ori congelate. Întrucât oxidează uşor şi astfel îşi schimbă nu numai culoarea ci şi gustul, fructele nu trebuie să vină în contact cu metale.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Fructele de pădure au fost, probabil, primele fructe pe care oamenii au început să le exploateze în mod constant. Și cu toate că au trecut zeci de mii de ani de când omenirea a creat livezi cu fel și fel de fructe, selecționate, încrucișate, mai nou modificate genetic, totuși fructele de pădure și-au păstrat locul special în topul preferințelor. Greu de spus ce atrage mai mult la ele: parfumul, culoarea sau savoarea? Important este că toți și le doresc pe masă, ca atare sau în diverse preparate.

Arbuștii de pădure se mută mai aproape de casă

Pentru că recoltarea fructelor de pădure nu este o chestiune deloc ușoară, una dintre tendințele celor care se ocupă de colectarea și vânzarea lor este de a le aduce cât mai aproape de casă. Așa se face că specialiștii s-au ocupat din ce în ce mai mult de modul în care plantele producătoare de fructe de pădure pot fi cultivate în plantații accesibile și în condiții de productivitate crescută.

Nici specialiștii români nu au ocolit această tendință. Ba, dimpotrivă, s-au implicat în studiul posibilităților de a aduce fructele de pădure mai aproape de casă și de a le transforma într-o afacere profitabilă. Un exemplu în acest sens îl constituie pepiniera de la Simileasca, unde specialiștii Ocolului Silvic Buzău, din cadrul Direcției Silvice Buzău, au reușit să creeze o plantație de cătină albă de râu, cu care au obținut rezultate deosebite.

Despre cum o cultură de cătină poate deveni o excelentă afacere ne-a vorbit dl Vasile Avram, șeful pepinierei. „Cătina albă de râu este o specie indigenă. Practic, este un arbust care poate atinge înălțimi de până la șase metri“, ne-a spus domnia sa.

Dar, ceea ce este mai important la acest arbust este că se poate înrădăcina atât superficial, pe soluri ușoare, nisipoase, pietroase, dar și profund, în solurile compacte, grele. De aici și marele avantaj, acela de a crește pe aproape orice sol. Pe de o parte fixează solurile ușoare, pe de altă parte rezistă în cele compacte, ceea ce este un lucru important.

„Mai mult decât atât: crește chiar și pe soluri ușor sărăturate. Este, de fapt, o specie pionier, care crește pe soluri golașe și drajează foarte bine, astfel încât se dezvoltă rapid dacă are suficientă umiditate“, a evidențiat Vasile Avram. „În plus, are și proprietatea de a ameliora solul, prin îmbogățirea cu azot“, a mai adăugat specialistul.

O cultură cu mai multe secrete

Cătina albă de râu are avantajul că, fiind o plantă autohtonă, este perfect adaptată la condițiile de mediu din zona țării noastre. Prin urmare, cu toate că iubește umezeala, rezistă bine atât la secetă, cât și la ger. Atunci când are condiții prielnice, respectiv umezeală suficientă și lumină, lăstărește și drajonează rapid și viguros. Pe cale de consecință, reproducerea este relativ lesnicioasă pentru cei care învață secretele acestei culturi. Pentru că există câteva secrete. Primul dintre ele este că la cătină există plante femelă și plante mascul. Pentru a putea înființa o plantație care să dea rezultate bune este recomandat să se planteze câte un mascul pentru fiecare patru-cinci plante femele. Cel mai bine, sfătuiește șeful Pepinierei Simileasca, este ca opt rânduri de plante femele să fie intercalate între două rânduri de plante mascul. „Astfel, din orice parte ar bate vântul se realizează o polenizare eficientă“, ne-a spus domnia sa.

Distanța recomandată între rândurile de arbuști femele este de 3,5 metri, iar cea dintre rândurile de femele și cel de masculi de 4,5 metri. Între plante, pe rând, indiferent de sex, distanța de plantare recomandată este de 1,25 metri. În aceste condiții, pentru înființarea unei culturi de un hectar sunt necesari în jur de 2.500 de puieți, respectiv 1.750 femele și 750 masculi. Vârsta recomandată a puieților folosiți pentru înființarea culturii este de un an.

Plantarea se face în perioada de vegetație, respectiv în lunile noiembrie și decembrie până îngheață solul, în toamnă, și martie-aprilie în primăvară. Cultura se prășește, mai ales în primii ani, pentru ca puieții să nu fie năpădiți de buruieni. Având în vedere distanța mare dintre rânduri, lucrările se pot face foarte bine și mecanizat.

Deși, așa cum am mai spus, cătina albă de râu rezistă foarte bine la secetă, ea rodește bogat atunci când are umiditate suficientă. Din acest motiv este necesar ca, mai ales în anii secetoși, plantația să fie irigată. Se poate folosi fie irigația prin aspersie, fie, mai eficient, cea prin picurare.

Nu este necesară ajustarea coroanei, această operațiune fiind, după cum vom vedea, inclusă în procesul de recoltare.

Profitul apare încă de la a doua recoltă!

Plantația de cătină intră pe rod, de regulă, în al treilea an de la înființare. Producția medie a unui arbust este cuprinsă între 6,5 și 9 kg de fructe. Fructele sunt de culoare portocalie (în ciuda numelui plantei de cătină albă) și sunt acrișoare, cu un gust astringent. Au un conținut foarte ridicat de vitamine A, C și E. În ceea ce privește vitamina C, conținutul lor este dublu față de măceșe, care sunt renumite pentru cantitatea mare de vitamina C pe care o sintetizează...

Recoltarea reprezintă, probabil, cel mai complicat aspect al cultivării cătinei. Teoretic se poate face manual, bob cu bob, dar numai când e vorba doar despre câțiva arbuști. Altfel este o misiune practic imposibilă. Din acest motiv a fost pusă la punct o tehnologie industrială, care reprezintă un alt secret al unei afaceri cu cătină. Pentru recoltare se taie crengile cu fructe, la aproximativ 10 cm de la inserție. Apoi acestea se colectează în recipiente mari, rezistente la îngheț și se congelează în încăperi frigorifice, la temperatura de -30ºC. Astfel înghețate, fructele se batozează (se scutură), iar crengile se dau de-o parte. Fructele congelate se ambalează și se comercializează.

În anul următor coroana se reface, iar peste doi ani arbustul produce din nou. Acest aspect trebuie avut în vedere de către cei care doresc să înființeze o plantație de cătină. Cel mai bine este ca plantarea să se facă în doi ani consecutivi, astfel încât să se poată obține câte o recoltă în fiecare an.

Vorbind despre costuri, un puiet de cătină costă 3,5-4 lei. Adică, pentru un hectar, în jur de 10.000 de lei/ha. Pe de altă parte, recolta minimă obținută ar trebui să se ridice la 10-11 t/ha, iar prețul de piață a fost, în 2017, de cca 2.060 euro/tonă. Deci, deja la a doua recoltă cultura de cătină albă de râu nu numai că se amortizează, dar începe să aducă și profit!

Unde mai pui că este o cultură perenă, care nu solicită lucrări și tratamente laborioase și scumpe, și se asociază perfect cu o prisacă!

Alexandru GRIGORIEV

Pădurea constituie o bogăție și fără a fi exploatată irațional. Ba chiar fără a fi deloc exploatată. Acesta este secretul pe care ar trebui să îl afle toți aceia care îndată ce pun mâna pe un petec de pădure sar să taie copacii. O pădure tăiată dispare și nu mai produce nimic. O pădure vie este o sursă permanentă de venituri, mai mari sau mai mici. Iar una dintre sursele de venituri deloc neglijabile, pusă la dispoziție de codrii, o reprezintă fructele de pădure.

Prețurile cresc...

Pentru Regia Națională a Pădurilor „Romsilva“, colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale constituie una dintre activitățile tradiționale. În fiecare an, pădurarii colectează de la localnici fructe de pădure, anumite specii de ciuperci, precum gălbiori și hribi, ca și unele plante medicinale. Aceste produse au mare căutare la procesatori, mai ales din străinătate. Iar faptul că sunt sălbatice și provin din România nu face decât să le crească prețul. Aceste două atribute se constituie într-o garanție a faptului că sunt produse bio. Iar prețul plătit pentru ele reflectă aprecierea de care se bucură. Ba mai mult decât atât, crește de la an la an, la fel ca și cererea.

Spre exemplu, în acest an prețul pentru cătina congelată a crescut cu nu mai puțin de 48%, de la 1.264 euro/tonă în 2016 la 1.847 de euro/tonă în acest an. Nici măceșele congelate nu au avut o variație de preț mai mică, ele crescând de la 663 euro/tonă în 2016 la 982 euro/tonă. Zmeura congelată s-a vândut cu 2.276 euro/tonă, adică un preț cu doar 12 procente mai mare decât cel din anul trecut. Aceeași scumpire s-a aplicat și afinelor, care s-au vândut anul acesta cu 2.684 euro/tonă, față de 2.353 euro/tonă anul trecut.

Important de precizat este că aceste prețuri au fost obținute în urma organizării unor licitații. Așadar, ele exprimă foarte fidel realitatea de pe piață și nu rezultatul unor manevre comerciale.

...producția scade!

Cu toate că, așa cum am arătat, prețurile de anul acesta au fost foarte bune, cantitățile de fructe de pădure care ajung la punctele de colectare ale RNP Romsilva sunt în scădere. În ultimii trei ani scăderea a fost constantă. Astfel, în anul 2015, față de un program anual de achiziție de 3.500 de tone, au fost achiziționate numai 3.414 tone de fructe de pădure. În 2016, deși se dorea achiziționarea unei cantități de 3.300 de tone, la punctele de colectare s-au adunat, cu greu, 2.364 de tone.

În acest an, până în prezent, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a achiziționat 2.325,9 tone de fructe de pădure și a livrat partenerilor comerciali, în urma licitațiilor, 2.142,3 tone. Alte 183,57 tone se află momentan în stoc, urmând a fi comercializate până la sfârșitul anului. Până atunci, pădurarii speră să se mai adauge și alte cantități, având în vedere cererea existentă. Moldova este cel mai mare furnizor de produse ale pădurii, dacă e să judecăm după cantitățile predate la punctele de colectare Romsilva. Județul Vaslui a realizat cea mai mare achiziție, de 388 de tone, urmat de județele Iași, cu 174,7 tone, Suceava, cu 140,8 tone, Galați, cu 124,5 tone. Județul Argeș, din Muntenia, se clasează abia pe locul al cincilea, cu 122,4 tone.

Program-pilot pentru cultivarea plantelor de pădure

Diversitatea produselor achiziționate de Romsilva este destul de largă. Astfel, la punctele de colectare se achiziționează zmeură, măceșe, mure, afine, cătină, porumbe și fructe de păducel.

Ba chiar mai mult decât atât, în acest an Direcția Silvică Bihor a achiziționat în acest an nouă tone de măline, iar Direcția Silvică Bistrița două tone de scorușe, în urma unor comenzi speciale.

Ca o dovadă că Regia acordă importanța cuvenită acestei laturi a activității sale, stă și faptul că s-a căutat o soluție pentru ca în viitor să poată fi crescută cantitatea de fructe de pădure colectată. Ca un prim pas în această direcție, anul acesta a fost demarat, în apropiere de Buzău, un program-pilot de cultivare a fructelor de pădure în plantații dedicate. În funcție de rezultatele obținute, astfel de programe vor fi realizate în mai multe regiuni ale țării, acolo unde există condiții favorabile.

Motiv pentru a colecta fructe de pădure

Colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale este realizată de către voluntari, de regulă membri ai comunităților locale. În cele mai multe cazuri, este vorba de persoane fără venituri și fără un loc de muncă stabil. În acest context, cu atât mai importantă este posibilitatea oferită de a câștiga niște bani în timpul sezonului de recoltare.

După cum am aflat de la surse din cadrul RNP Romsilva, aspectul social este și motivul pentru care Regia are un câștig minimal din vânzarea fructelor de pădure. Tocmai pentru a sprijini comunitățile locale și pe membrii defavorizați ai acestora, diferența între prețul de achiziție și prețul de desfacere al acestei categorii de produse este mică, astfel încât să permită obținerea unor venituri cât mai mari pentru culegători. A căror muncă, cinstit vorbind, nu este deloc ușoară...

Însă, pe de altă parte, este o activitate accesibilă aproape oricui și care, așa cum este gândită la ora actuală, oferă o bună oportunitate de a câștiga sume deloc neglijabile. Desigur, celor care se îndură să schimbe umbra terasei de la cârciumă cu umbra pădurii!

GALERIE FOTO

---

Alexandru GRIGORIEV

Cultura cătinei (Hippophae rhamnoides L) este deja rentabilă în ţări ca Germania, Italia, Suedia, Finlanda, Rusia, Mongolia sau China şi reprezintă o alternativă ecologică la agricultura actuală, denaturată şi superchimizată.

Condiţiile eco-pedo-climatice şi relieful adecvat fac din România patria perfectă pentru această nouă şi valoroasă specie de cultură pomicolă. Conţinutul fizico-chimic al fructelor obţinute, calităţile lor energetice şi terapeutice miraculoase, precum şi cererea tot mai mare de cătină românească pe piaţa europeană sunt premisele apariţiei unui nou sector de producţie pomicolă în România, puternic, rentabil şi durabil, care începe să se impună, cu paşi siguri, ca sector pomicol de importanţă economică.

Informaţii valoroase referitoare la înfiinţarea, formarea şi exploatarea unei plantaţii de cătină nobilă am obţinut de la ing. Alexandru Vulpe, administratorul celei mai mari pepiniere pentru înmulţirea cătinei din Europa şi al celei mai mari plantaţii comerciale de cătină din România. Devenit un exemplu de succes, acesta ne-a împărtăşit o serie de sfaturi pe care le prezentăm mai jos, într-un îndrumar tehnic, concentrat, dar suficient pentru formarea unei imagini corecte.

De ce cătină?

„

este una eminamente ecologică, prietenoasă cu mediul, perfect realizabilă în practică, uşor de adoptat de cultivatori, cu condiţia respectării unor verigi tehnologice elementare.

Cătina nobilă se poate cultiva de la nivelul mării până la 900-1.000 m altitudine. Sunt preferabile terenurile plane, orizontale sau uşor înclinate cu expoziţie sudică, cu soluri aerisite, uşoare şi fertile, dar se poate planta în orice tip de sol, cu două excepţii: solurile prea acide, cu pH-ul sub 5,5, şi solurile cu exces de umiditate, mlăştinoase, impermeabile, cu apa freatică la suprafaţă. Adoră luncile râurilor, cu soluri aluvionare, uşoare, nisipoase, chiar dacă sunt mai puţin fertile, permeabile, cu apa freatică la peste 1,5 m adâncime. Inundaţiile de 7-10 zile nu sunt o problemă. Necesită lumină maximă, nu acceptă niciun fel de umbrire. Rezistă fără daune la temperaturi de -40ºC sau +40ºC. Din anul 2-3 de la plantare rezistă la cele mai cumplite secete, dar irigarea culturii este o cheltuială absolut justificată, de peste 20 de ori mai rentabilă decât la cultura porumbului.

Plantare şi întreţinere

Terenul destinat plantării se va cultiva obligatoriu cel puţin un an înainte de plantare. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase (de exemplu, grâul) care se recoltează devreme şi lasă terenul curat de buruieni, în special cele perene, mai greu de combătut în cultura ecologică de cătină.

Pregătirea terenului pentru plantare constă în:

– afânare profundă (scarificare) la 60-70 cm, cu 90-100 cm între gheare, dacă e posibil în cruce;

– arătură adâncă de toamnă, la 35-40 cm. Recomand mărunţirea arăturii încă din toamnă, chiar dacă imperfect. Aceasta face posibilă intrarea la plantat în primăvară foarte devreme, fără a mai aştepta „coacerea“ arăturii, de multe ori întârziată de ploile din martie-aprilie.

Dacă solul este bine pregătit, plantarea se poate face toamna târziu. Dacă nu, se amână pentru primăvară, cu rezultate la fel de bune, cu condiţia asigurării unei udări de aprovizionare, cel puţin la groapă.

Plantarea este lucrarea cea mai tehnică. Se poate face mecanic, cu maşini specializate, dirijate prin GPS ori laser, sau manual, după metoda tradiţională. Rândurile se orientează preferabil pe direcţia N-S, dar primează cerinţa de a avea rândurile cât mai lungi, perpendiculare pe direcţia vântului dominant din perioada 20 martie - 10 aprilie. Pentru plantarea manuală se realizează mai întâi un pichetaj al terenului, marcându-se locul fiecărei plante, aleile tehnologice şi zonele de întoarcere. Distanţele de plantare sunt de 3-3,5 m între rânduri şi de 1,25-2 m pe rând. Având în vedere că este o plantă dioică, pentru realizarea polenizării se plantează masculi, în raport ♂/♀ de 1/8 până la 1/12, fie intercalat, în chinconz, fiecare a opta plantă pe rândurile cu număr impar, fie în rânduri sepa­rate, 1 r. ♂ + 8 r. ♀, în special acolo unde se va recolta mecanic. În acest caz rândurile de masculi (♂) vor fi flancate de intervale mai late cu 0,5m. 

Materialul de plantat poate costa 3.000 euro/ha. Împreună cu pregătirea terenului şi plantarea propriu-zisă nu poate depăşi 6.000 euro/ha.

Până în toamnă planta formează o coroană frumoasă, din 3-7 ramuri de 50-80 cm lungime, garnisite cu lăstari anticipaţi. În prima iarnă se face o tăiere radicală, realizând 3-5 cepi din lăstarii cei mai frumoşi şi mai bine plasaţi. Restul se elimină, ca în imaginile alăturate.

Întreţinerea plantaţiei în anul II constă mai ales în menţinerea curată a solului. Dacă este necesar, cultura se irigă.

Recoltare

Prima recoltă se obţine în anul III. Recoltarea se face de la jumătatea lunii august până la sfârşitul lunii septembrie. Metoda aplicabilă în plantaţiile comerciale este singura fezabilă din punct de vedere practic şi economic. Se face prin detaşarea ramurilor cu fructe, lăsând pe plantă doar baza lăstarilor, sub formă de cepi, din care se va reface coroana. Ramurile se batozează în stare congelată. La plantaţiile mature, în condiţii optime de cultură, potenţialul de producţie depăşeşte 22-24 t/ha în anul recoltei. Metoda induce o periodicitate controlată a fructificării, ceea ce face necesară împărţirea plantaţiei în două sectoare, care vor rodi alternativ. Pe termen lung, prin întinerirea permanentă a coroanei, recolta este mai mare şi mai constantă, iar calitatea fructelor mai bună decât la metodele de recoltare cu menţinerea coroanei şi recoltare anuală. În plus, coroana se menţine la o înălţime convenabilă, permiţând mecanizarea lucrării de tăiere a ramurilor şi creşterea productivităţii.

Fructele congelate se păstrează fără probleme la -18ºC, în ambalajele de expediţie.

Sortimentul de cătină nobilă cultivat în România, obţinut din genofondul autohton, este valoros prin conţinutul complex al fructelor, foarte rezistent la bolile şi dăunătorii specifici şi bine adaptat la condiţiile spaţiului carpato-danubiano-pontic.

La Centrul de Excelenţă pentru Cultura Cătinei de la Arad au fost certificate şi înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor de plante din România cele mai valoroase selecţii din flora spontană a României, reprezentând întregul areal natural al speciei. Foarte multe biotipuri promiţătoare, aflate încă în testare, aşteaptă confirmarea bunei comportări în condiţii de fermă şi consacrarea ca soiuri comerciale de interes economic.“

Ing. Alexandru VULPE
Loredana Larissa SOFRON

Printre produsele bio mult căutate pe piaţa Uniunii Europene, România are avantajul că poate oferi cătină. Deşi există mai ales în flora spontană, de multe ori uitată, este valorificată mai ales prin Direcţiile Silvice. Totuşi, de la o vreme încoace, în unele zone ale Ardealului, îndeosebi la Sibiu sau Bistriţa, au apărut şi cultivatori de cătină.

Pe unul dintre ei l-am aflat în comuna sibiană Roşia. Îl cheamă Ioan Păşcănuţ şi este, pe lângă cultivator de fructe de pădure, cadru didactic asociat la Departamentul de Montanologie al Facultăţii de Agronomie din Sibiu. La cei 51 de ani ai săi, ing. Ioan Păşcănuţ poate spune cu mâna pe inimă că şi-a dedicat întreaga viaţă cătinii.

Şi-a luat de altfel şi doctoratul cu o lucrare privind recoltarea, transportul şi conservarea fructelor de cătină. De la dumnealui am aflat că fructele uscate de cătină, consumate zi de zi, pot prelungi tinereţea. Am primit şi o recomandare: „Să nu consumaţi fructe de cătină culese de mai mult de două zile pentru că ele se oxidează foarte repede. E de preferat să fie deshidratate cu instalaţii speciale sau congelate.“

Domnul Păşcănuţ deţine o plantaţie de 7,5 ha cătină bio realizată cu fonduri SAPARD. Fructele le valorifică superior. Pentru produsul în stare proaspătă se pot obţine până la 3 euro/kg, mai ales cătina uscată putând fi exportată. A reuşit deja să valorifice către beneficiari germani 600 kg de produs uscat, obţinând un preţ foarte bun. De subliniat că, în condiţii optime, se pot obţine 5-6 tone de cătină la hectar. Prin firma sa valorifică suc, nectar, ulei şi tinctură de cătină, dar şi cătină miere. Uleiul de cătină produs de domnul Puşcănuţ este printre cele mai bune din ţară.

Nu toţi cultivatorii de cătină au avut acelaşi spirit întreprinzător ca cel al dlui Păşcănuţ. Unii dintre ei au reuşit să-şi realizeze cu mare greutate plantaţiile. E cazul dlui Mircea Pop din Coroi Sânmartin, judeţul Mureş, care şi-a înjghebat o mică plantaţie de 0,72 ha cătină. Cum spunea, a izbutit cu greu să-şi procure materialul săditor, cheltuind în total 2.500 de euro, dar n-a reuşit să valorifice fructele. „La preţul de 1-1,2 lei pe kilogram, cât dau intermediarii, îmi spunea, e greu să-ţi mai scoţi investiţia.“

Inginerul Păşcănuţ atrăgea atenţia asupra faptului că „materialul săditor pentru plantaţiile ecologice trebuie să fie de calitate genetică deosebită. Numai aşa se pot obţine până la 6 tone de fructe la hectar. Şi să nu uităm că e nevoie de 3 ani de asistenţă pentru a obţine certificatul de plantaţie bio. Plantei îi plac căldura şi lumina, dar se acomodează la orice fel de sol. Solul cultivat cu cătină acumulează azot, ceea ce îl face pe viitor prielnic oricăror culturi“.

Aşa cum îşi doresc mulţi cultivatori de cătină din ţară, e nevoie de unirea forţelor, mai ales pentru a-şi putea valorifica eficient produsele. Este şi motivul pentru care inginerul Păşcănuţ doreşte să înfiinţeze o asociaţie a cultivatorilor de cătină din România.

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013

Un cercetator român din Arad (vestul ţării) a ajuns, dupa aproape 35 de ani de munca în pomicultura, cel mai mare producator de catina din tara. Productia o vinde la nemti si obtine un profit de 10.000 de euro/ha, scrie luni agrointel.ro.

Cercetătorul Alexandru Vulpe a început sa se intereseze de cătină înca din timpul facultatii. Ce-i drept, a avut si sansa sa-l aiba profesor pe Victor Cireaşă, promotorul culturii de cătină în România. Cireaşă a fost primul care a observat ca planta poate fi luata din flora spontana si introdusa în cultura, povesteşte Vulpe. După aceea, au urmat multi ani de cercetare pentru tânarul absolvent pâna sa culeaga roadele muncii sale.

'Am vazut toata catina din România. Am luat 3.000 de plante la analiza, din care au ramas 300. O mare parte dintre acestea n-au raspuns la tehnologie, iar în final, am ramas cu cinci soiuri', spune Vulpe, care si-a brevetat soiurile si le-a înscris în Catalogul Oficial.

În urma cu patru ani, a înfiintat la Frumuseni, lânga Arad, prima ferma pilot-profesionista din România - centru de excelenta pentru cultura catinei, cum îi place sa spuna - , unde au fost cultivate soiuri nobile. Aici are la dispozitie circa 32 hectare de teren agricol, unde îsi desfasoara activitatea pe mai multe paliere: ameliorare, pepinieră si productie de fructe. Aproape jumatate din suprafata este destinata cultivarii cătinei, pe care o vinde în întregime în Germania. 

Are însa planuri legate si de procesare (sucuri, siropuri, ulei etc.) pentru ca ar putea sa câstige 'cu doua zerouri mai mult' decât acum. Daca tinem cont ca potentialul productiv este de 20 de tone la hectar, iar pretul de vânzare al catinei este de 1,7-1,9 euro/kilogram, este lesne de înteles pe ce mizeaza cercetatorul român. Catina este un bun antioxidant si contine de doua ori mai multa vitamina C decât măceşul şi de zece ori mai mult decat citricele.

Costul pentru plantarea unui hectar de catina este de 2.500-2.700 de euro, spune Vulpe. Pâna la intrarea pe rod, care are loc în anul trei, se ajunge însa la cheltuieli de aproximativ 6.000 de euro. În primul an de productie, plantele bine întretinute pot da 12-15 tone/hectar, dar pot ajunge si la 20 de tone/hectar în urmatorii ani. În general, productia maxima este obtinuta în anul sapte. Catina are o perioada de productie de 20-25 de ani. Fructele se recolteaza în perioada 15 august - 15 septembrie.

Catina este rezistenta la capriciile vremii si raspunde bine la tehnologia de cultura. Necesită şi irigaţii, dar cheltuiala cu irigatiile este de 20 de ori mai rentabila decât la porumb, povesteste Vulpe. Investitia într-un hectar de catina se amortizeaza dupa 7-8 ani.

'Catina este cea mai profitabila cultura pomicola din zona temperata a României. Din pacate, în România nu exista un sector de procesare a fructelor si legumelor', sustine Vulpe.

În 2011, primul an de productie pentru plantatia de la Frumuseni, Alexandru Vulpe a participat la târgul BioFach din Germania unde si-a gasit si clientii. Acum vinde toata productia în Germania, care vrea în general cantitati mari. 

Cerere mare este si pentru materialul de plantat la catina. Plantele din pepiniera de la Frumuseni ajung în Germania, Franta, Grecia si Ungaria. 
Vulpe vinde si goji, însa doar la comanda. În acest an de exemplu, a produs material de plantat pentru înfiintarea unei plantatii de 40 ha de goji în Grecia

Sursa AGERPRES