Vă puteți imagina scenariul în care cartoful nu ar mai fi cultivat în România? Eu acolo m-am dus cu gândul ascultându-l pe Romulus Oprea, președintele Federației Naționale a Cartofului într-o recentă conferinţă a Clubului Fermierilor Români, desfăşurată la Covasna.

Cum s-a ajuns în situaţia asta e lesne de înţeles dacă ne gândim la lipsa de strategie pe termen mediu şi lung nu numai în cazul cultivării cartofului, ci şi al altor sectoare ale agriculturii.

În plus, tot auzim sintagma „să aducem plusvaloare produselor agricole prin procesare și industrializare“ dar, dacă ne referim doar la cartof, după ce că producția a scăzut la un nivel alarmant, procentul de procesare a acestuia în România este de sub 5%.

Se pare că după vreo 200 de ani s-a ajuns la un paradox, pe atunci țăranii erau forțați de autorități să cultive cartofi ca să nu moară de foame, iar acum e invers, trebuie autoritățile forțate să facă orice ca să nu dispară a doua pâine a țării.

Dispariția unităților de industrializare a cartofului, în special pentru obținerea amidonului, care aveau tradiție înainte de 1990, este o realitate ignorată, fără a se calcula consecințele sale pe termen lung. Apoi, faptul că nu reușim să asigurăm necesarul de produse din cartof utilizate în unități alimentare ar trebui să-i îngrijoreze pe cei cu putere de decizie.

Ministrul Agriculturii a gustat cartoful de Covasna

Pe lângă toate crizele care ne îngrijorează, cea a cartofului pare să fie una foarte serioasă, iar noi încă batem pasul pe loc, în condițiile în care asigurăm doar 40% din consumul intern. Iar, dacă ne referim la cercetare, acolo situația e și mai alarmantă, existând unități de cercetare unde finanțarea pentru cultura cartofului s-a sistat încă din anul 1998.

Intenții de a schimba situația în România am aflat că există, atât din partea fermierilor, cât și din partea autorităților. Un Plan Național Strategic al sectorului de cartofi a fost conceput de Clubul Fermierilor Români în colaborare cu Federația Națională „Cartoful“ din România. Cele două părți au semnat încă de anul trecut un protocol privind susținerea temelor de interes major pentru fermieri, prin propuneri de politici publice cu finanțare europeană și națională. Sunt măsuri menite să susțină pe termen scurt și mediu dezvoltarea sectorului cartofului pentru sămânță, cartofului de industrializare și a celui pentru consum, concomitent cu creșterea capacităților de depozitare.

Desigur că rămâne de văzut şi ce direcţie și amploare va lua cercetarea în domeniul cartofului pentru realizarea acestor obiective și cât se vor implica autoritățile pentru sprijinirea acesteia, pentru că, fară un demers ân acest sens, celelalte obiective rămân doar un proiect.

Actualul ministru Adrian Chesnoiu a promis să sprijine și sectorul cartofului, inclusiv prin schimbarea de abordare în relațiile dintre Ministerul Agriculturii, respectiv instituțiile subordonate acestuia și fermieri.

Cred că a sosit vremea să-i dăm cartofului românesc ce-i trebuie ca să nu dispară de pe mesele noastre, altfel vom fi condamnați de generațiile viitoare pentru nepăsare.

Teofilia Banu

Așa după cum indică statisticile, cartoful a devenit unul dintre cele mai consumate alimente din România. Introdus în cultură acum ceva mai bine de 200 de ani, a intrat destul de repede în alimentația tradițională. Astăzi este considerat unul dintre alimentele de bază și o componentă importantă a coșului alimentar. Teoretic, fiecare dintre noi mănâncă aproape 95 kg de cartofi pe an. În medie, asta înseamnă aproximativ 250 g/zi. Adică un cartof mare sau doi mai mici...

De aceea vă propunem o prezentare a analizei pe care Agrotrends a realizat-o împreună cu Federația Națională a Cartofului din România.

Răsturnarea ordinii mondiale

O dovadă a eficienței culturii cartofului a fost făcută, la nivel mondial, în ultimii 25 de ani. Dacă la sfârșitul anilor ’90 principalii cultivatori și consumatori erau europenii, nord-americanii și locuitorii fostei URSS, treptat lucrurile s-au schimbat: în 2017 China a devenit cel mai mare producător. Împreună cu India a produs peste o treime din recolta mondială, 99,2 milioane tone și, respectiv, 48,6 milioane tone. Federația Rusă, fost lider planetar ani de-a rândul, a rămas pe locul al treilea, cu 29,6 milioane tone, urmată de Ucraina (22,2 mil. t) și SUA (20,017 mil. t).

În 2018, în Europa cultura cartofului a înregistrat o cădere catastrofală, provocată în primul rând de secetă. Pentru multe dintre țările UE producțiile au înregistrat minime istorice.

Prognoza pentru 2019, conform datelor Monitoring of Agricultural Resources (MARS), arată încurajator: se așteaptă o creștere medie a producției la hectar de cca 14%, cu valori mai mari, de până la 26%, în Germania și 22% în Olanda, dar mai scăzute, de 11%, în Franța.

România se mulțumește să supraviețuiască

În România, conform datelor furnizate de către Federația Națională a Cartofului, situația din 2018 a fost dramatică. Scăderea de producție față de 2017 a fost de 25-30%. Rezultatul s-a tradus într-o creștere a prețului, care i-a afectat, deopotrivă, și pe consumatori, dar și pe producători. Pe consumatori din motive ce nu mai trebuie explicate, iar pe producători pentru că mărirea de prețuri nu a acoperit în totalitate pierderile. Pe de altă parte, scumpirea s-a extins și asupra materialului semincer, afectând iarăși producătorii.

Cu toate acestea, cum-necum, s-a reușit menținerea unui trend ascendent pentru producția cartofului de sămânță. Dacă în 2015 cu greu suprafețele eligibile pentru acordarea sprijinului cuplat pentru obținerea cartofului de sămânță însumau 34 ha, în 2018 s-a ajuns la aproximativ 500 ha. Dar, numai pe mici suprafețe se produce material semincer din soiuri cu valoare biologică superioară. Pe restul se obțin semințe pentru soiuri din categoriile A și B, Elită. Efectul se traduce prin productivitatea redusă înregistrată în peste 80% din fermele românești. Și așa productivitatea medie din țara noastră a ajuns să fie cea mai mică din UE.

Este adevărat însă că și prețul seminței este sub jumătate. În timp ce kilogramul de cartof de sămânță certificată din import este de cel puțin un euro, cea autohtonă costă între 1,5 și doi lei.

Munca și inteligența dau roade

În 2019, față de anul 2015, suprafețele cultivate cu cartofi au scăzut, la nivelul întregii țări, cu cca 7.000 ha, la aproape 30.000 ha. E drept însă că productivitatea a crescut, iar fermele rămase sunt unele moderne, bine echipate, bine exploatate, dar mai ales bine conduse.

Ghidul despre care vorbim, elaborat de Agrotrends, în colaborare cu Federația Națională a Cartofului din România, prezintă modele de bune-practici care ar trebui luate în seamă de toți cultivatorii.

Primul dintre acestea este PPCC „Țara Făgărașului“ din județul Brașov. Structura a fost înființată încă din anul 2004, ca o societate pe acțiuni. Fondatorii erau șapte producători care își doreau construirea unei instalații de ambalare care să le permită să acceseze lanțurile de retail. Inițiativa s-a dovedit a fi una de succes. La ora actuală, asociația are 70 de membri. Împreună ei cultivă 260 ha cu soiuri de cartofi provenind din Germania, Olanda sau Franța, dar și din țară. Aproximativ 20% din suprafață este utilizată pentru obținerea materialului semincer.

Randamentul obținut este cuprins între 20 și 30 t/ha. Dintre dotările cele mai importante sunt de menționat linia de sortare și depozitul cu temperatură controlată cu o capacitate de 3.000 de tone. Linia de ambalare, care constituie „inima“ asociației, are o capacitate de ambalare de 80 de tone în 12 ore. Ambalările se pot face într-o multitudine de variante, de la plase de 500 grame la saci de 10 kg, sub brandul propriu, „Cartofi Țara Făgărașului“. Astfel, produsele reușesc să ajungă în magazinele aparținând aproape tuturor rețelelor de retail din țară, dar și pe piața liberă. Există o cerere și la export, în Italia, Moldova și Grecia.

O mare parte din profitul ultimilor ani a fost reinvestită în tractoare moderne și mașini de stropit performante.

Informatizarea și utilajele moderne conduc la succes

Un alt exemplu de succes este cel al societății Agrico – M din județul Covasna. Totul a pornit în 1994, ca o afacere de familie. Până în 2011 a fost o perioadă de dezvoltare treptată, lentă, dar bine calculată. Suprafața fermei a crescut până la 325 ha. Mai multe proiecte cu finanțare europeană au fost implementate. În aceeași perioadă au fost construite și primele depozite cu temperatură controlată.

Din anul 2011 a început ceea ce s-ar putea numi, desigur păstrând proporțiile, Revoluția Tehnică. Mare parte dintre activități au fost informatizate.

Astăzi, în fermă se cultivă în jur de 120 ha/an cu cartof și 110 cu grâu. Alte sole, mai mici, sunt folosite pentru producția de soia, rapiță, mazăre și muștar pentru sămânță.

În ceea ce privește unitatea de procesare, aceasta pornește de la un depozit cu temperatură controlată și ventilație mecanică, cu o capacitate de 3.600 t, aflat în extindere la 4.500. Două linii de sortare sunt folosite pentru calibrarea și containerizarea cartofilor. Apoi intră în funcțiune instalația de ambalare și spălare, care poate pregăti pachete de 1, de 1,5 sau 2,5 kg.

O altă linie de ambalare este destinată și sacilor mai mari, de 5, 10 sau 25 kg. Rezultatul? 4.000 de tone de cartofi pleacă anual de aici în magazinele Carrefour, iar alte 1.500-2.000 de tone la alți beneficiari.

Un al treilea exemplu de bune practici este cel al Domeniilor Lungu din județul Iași. Despre acest grup de firme, care deține suprafețe de peste 2.000 ha și este condus de cunoscutul fermier Vasile Lungu, s-ar putea scrie un roman întreg. Din acest motiv vom reveni cu povestea exploatației sale, cunoscută și pentru materialul semincer pe care îl produce atât pentru cartof, dar și pentru porumb și floarea-soarelui.

Până atunci, vom încheia cu un catren al unuia dintre cei mai dedicați cercetători români din domeniul culturii cartofului în România, dr. Gheorghe Boțoman: „Împreună ne-a unit același of,/ Am crezut și credem cu tărie/ În măreața plantă de cartof/ A doua pâine pentru tine, Românie!”

Alexandru GRIGORIEV

Sămânţa de cartof produsă la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru cartof şi sfeclă de zahăr Braşov este disponibilă în cantităţi mici pentru că nu există cerere din partea fermierilor.

"Producem exact pentru ce contracte avem pentru a nu rămâne cu sămânţa pe stoc fiind nevoiţi după aceea să o folosim ca furaj la animale. Dacă nu avem vânzarea asigurată nu putem produce cantităţi foarte mari pentru că marii fermierii îşi produc singuri sămânţa de cartof, iar producătorii mici îşi aleg sămânţa de regulă din cartofii pe care îi cultivă. Producem sămânţă de calitate care respectă tehnologiile,dar nu în cantităţi mari. În acest moment avem sămânţă din trei soiuri de cartof românesc - Christian, Roclas şi Rustic ecologic - şi trei soiuri străine adaptate la noi, Trezor, Marfona şi Riviera, a precizat luni pentru AGERPRES directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru cartof şi sfeclă de zahăr, ing. Victor Donescu.

Cantităţile din cele şase soiuri disponibile pentru vânzare sunt în jur de 250-280 de tone, iar preţurile variază între 1,2 şi 1,8 lei pe kilogram. Doar un kilogram de sămânţă de cartof ecologică din soiul Rustic este 2 lei, a mai spus Victor Donescu.

Institutul de la Braşov mai produce sămânţă de cereale, grâu şi triticale la preţul de 2 lei pe kilogram, dar şi sămânţă de plante medicinale în cantităţi mici deocamdată.
Preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România, Ioan Benea, a precizat la rândul lui pentru AGERPRES că nu mai există cerere pentru sămânţa de cartof, iar, dacă totuşi există, aceasta este pentru cantităţi destul de mici.

"În anul 1989, suprafaţa totală destinată producerii seminţei de cartof era de 10.000 de hectare, iar anul trecut am ajuns la o suprafaţă de 400 de hectare. În acest an cu siguranţă va mai scădea pentru că nu mai rentează. Eu personal sunt unul dintre marii cultivatori de cartof din judeţul Braşov am avut anul trecut semănată o suprafaţă de 30 de hectare cu sămânţă de cartof din cele 100 de hectare de cartof pe care le-am avut în cultură. În acest an nu mai cultiv sămânţă de cartof. Voi cultiva nouă hectare cu cartof pentru consum, iar 63 de hectare cu cartof pentru procesare", a spus Ioan Benea.

Sursa citată a mai spus că intră în România mari cantităţi de sămânţă de cartof din Olanda, Germania, Danemarca la preţul de 700-1.000 de euro/tona, iar micii producători îşi iau sămânţa din cultura proprie de regulă, sau de la vânzătorii aflaţi pe marginea drumului, dar nu este de calitate.

Preşedintele Federaţiei Cultivatorilor de Cartofi din România consideră că în România ar trebui să se producă soiuri noi de cartof, iar cele aduse din import, elită şi super elită ar trebui multiplicate şi adaptate condiţiilor climatice de la noi.

Sursa: AGERPRES