Adama Sultan iulie 2020
update 4 Aug 2020

Cânepa românească, o soartă nemeritată

Cânepa este printre puținele plante de cultură care poate fi valorificată integral, fiind în acelaşi timp şi o cultură ecologică. După recoltarea acesteia, terenul rămâne curat de buruieni, fiind o excelentă premergătoare pentru majoritatea culturilor. Pe lângă aceste avantaje este şi faptul că lemnul produs la hectarul de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn ce se realizează prin creşterea anuală a unui hectar de pădure matură de brad.

În ultimii ani, cultura cânepii de fibră a cunoscut un declin îngrijorator, de la 45.000 ha, în anul 1989, la cca 2.000 ha, în ultimii ani. România a fost al III-lea producător de fibră de cânepă pe plan mondial, producţia fiind cantonată cu precădere în judeţele Timiş, Arad, Bihor, Satu Mare, favorabile culturii cânepii.

Pe lângă fibra de cânepă, a stat în atenţie şi valorificarea puzderiei, prin darea în folosinţă a Secţiei  de plăci aglomerate din cadrul topitoriei de cânepă  Sânnicolau Mare, județul Timiş. Pe toată perioada de funcţionare, producţia de plăci, în proporţie de 80%, a fost destinată exportului.

Întreprinderile de prelucrare primară a tulpinelor de cânepă (topitoriile) au fost privatizate, iar noii proprietari, le-au dat la fier vechi. Astfel, din 14 topitorii existente în anul 2000, care puteau produce 35.000 t de fibră cânepă/an, astăzi au mai rămas 2 topitorii care pot  produce doar a zecea parte din ceea ce s-a produs.                           

Fiind denumită generic cannabis, cânepa de fibră este considerată un drog. Pentru a o cultiva, fermierii sunt supuşi unor acţiuni birocratice (avize, controale, monitorizări, aprobări de la organele de poliţie, sănătate şi agricole), descuranjându-i să mai cultive cânepă.


Soiurile româneşti nu sunt droguri. Au un conţinut de TCH (tetrahidrocanabinol) sub 0,2%, nivel impus de UE.

În asemenea  condiţii s-au împuţinat şi cultivatorii de cânepă, aceştia orientându-se spre alte culturi mai rentabile, cu un grad ridicat de mecanizare, cum ar fi: floarea-soarelui, rapiţa, orzoaica şi altele.

În ultimii ani, s-au semnalat tendinţe de revigorare a cânepii spre alte nişe de producţie, cum ar fi producerea de ulei din seminţele de cânepă şi extragerea fibrelor de cânepă prin decorticarea mecanică a tulpinilor.

Exemplificăm: fabrica de ulei din seminţe de cânepă Salonta, județul Bihor, care are o capacitate de procesare de 2.000 t seminţe/an.

Firma olandeză Hemp-Flax a  deschis în județul Alba prima fabrică de obţinere a fibrelor de cânepă prin decorticarea mecanică a tulpinilor, eliminându-se topirea acestora în bazine, care necesită un volum mare de forţă de muncă şi staţie de epurare a apelor uzate,

Tradiţia de cultură a cânepii s-a făcut prezentă în ultimii ani prin nişte oameni inimoşi care preţuiesc calităţile acestei plante valoroase. Este cazul doamnei Leontina Prodan, originară din județul Sălaj, care a iniţiat întâlniri şi dezbateri de reînnoire a tradiţiei noastre strămoşeşti de confecţionare a costumului popular şi a ornamentelor casnice. Multiplul campion olimpic Ivan Patzaikin este implicat și el într-un proiect care prevede folosirea inului şi a cânepii într-o  perspectivă modernă cu tentă ecologică.

După ani de interdicţie, cânepa se va putea cultiva şi în gospodăriile familiale, pe o suprafaţă de până la 15 ari, încurajându-se în acest fel practicarea vechilor tradiţii de confecţionare a costumelor populare şi a altor obiecte de artă.


Pentru stimularea producţiei de fibră sunt necesare o serie de măsuri, cum ar fi:
  • revizuirea condiţiilor de eligibilitate pentru plata subvenţiilor acordate de APIA;                                                        
  • majorarea cuantumului plăţii de înverzire deoarece cânepa este o plantă ecologică şi producătoare de cantităţi însemnate de lemn;
  • având un grad de mecanizare mai redus în special la recoltarea tulpinilor, este necesar să se prevadă fonduri importante pentru dotarea cu maşini de recoltat MRC 2,4 de provenienţă românească sau din import.

Ing. agronom  Vladimir GONCEARU

IBNA - Cânepa poate fi repusă în valoare!

# Până în 1990, România era a treia țară din lume producătoare de cânepă, dar legislația europeană a trecut cânepa pe lista plantelor narcotice, ceea ce a dus la dispariția aproape în totalitate a acestei culturi din România. 

Conform Regulamentului EFSA, din 2015 a fost reinclusă cânepa în lista materiilor prime furajere ce pot fi folosite în hrana animalelor.

De ce revine în actualitate cânepa?

# Cânepa folosită pentru producerea de semințe și ulei este o varietate de Cannabis sativa distinctă de marijuana.

# Cânepa este larg răspândită în țările cu climă temperată, iar în România este reconsiderată.

# O echipă de specialiști din IBNA au reinițiat studiul acestui ingredient, iar rezultatele obținute până în prezent completează o serie de informații lipsă și reconfirmă potențialul valoros.

# Cânepa este un ingredient low-cost, bogat în acizi grași omega-3 (n-3), cu proprietăți antioxidante mai pronunțate comparativ cu alte resurse vegetale oleaginoase:

  • Concentrația în acid gras alfa-linolenic este ~17%.
  • Concentrația crescută a acizilor grași polinesaturați, respectiv acizi grași omega-3 în semințele de cânepa conduc la un raport n-6/n-3 de ~3,20.
  • Conținutul semințelor de cânepă Jubileu (soi românesc) în THC (tetrahydrocannabinol), de 0.0139%, este mai scăzut decât cel menționat de Regulamentul EFSA, 2015.
  • Conținutul total în polifenoli este de ~10,57 g GAE/ 1 kg de semințe.
  • Compoziția chimică a semințelor de cânepă Jubileu determinată la IBNA Balotești: 89,67% SU; 21,26% proteină; 27,70 % grăsime; 28,82% celuloză.

Studiile desfășurate în IBNA Balotești arată că:

# Un nivel de 5% semințe de cânepă în hrana purceilor la îngrășat modifică semnificativ concentrația acizilor grași polinesaturați în mușchi (Longissimus dorsi), ficat, inimă și creier, fără a afecta performanțele de creștere. În creier, concentrația acidului gras alfa-linolenic este mai scăzută la animalele hrănite cu semințe de cânepă Jubileu probabil ca urmare a conversiei crescute în acizi grași cu lanț lung (> 8%). Ficatul și creierul au o concentrație mai ridicată în acizi grași polinesaturați omega-3 și acid gras arahidonic care conduc la un nivel mai crescut al indicelui de peroxidare.

# Laptele de la scroafele hrănite cu 5% semințe de cânepă se caracterizează prin:

  • concentrație în acid gras alfa-linolenic mai mare cu 35% față de concentrația din laptele de la scroafe hrănite clasic;
  • un nivel de 1,86% acid gras docosahexaenoic (DHA), comparativ cu 0,92% în cazul hrănirii clasice;
  • S acizi grași omega-3, mai crescută cu 32% față de nivelul observat în laptele provenit de la scroafe hrănite clasic.

# La purcei în maternitate și în criza de înțărcare un adaos de 1,5-2% semințe de cânepă în hrană contribuie la performanțe superioare și o bună stare de sănătate.

Important de știut !!!

# În ultimii ani a crescut interesul în utilizarea medicinală a semințelor de cânepă ca urmare a toxicității reduse a acestora.

# Semințele de CÂNEPA sunt ingrediente de perspectivă, ce deschid noi oportunități pentru hrana umană și a animalelor.

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională - Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Trei soiuri noi obținute la stațiunea Lovrin, omologate în 2019

Prin articolul de față vă aducem în atenție faptul că anul acesta au fost omologate trei soiuri noi la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin. Este vorba despre soiul de cânepă Teodora, soiul de ovăz de primăvară Ovidiu și soiul de grâu de toamnă Dacic. Caracteristicile lor sunt prezentate succint în rândurile următoare.

Soiul de cânepă Teodora

  • Soiul nou de cânepă dioică (Cannabis sativva) a fost obținut prin selecție în masă repetată și omologat la ISTIS în aprilie 2019;
  • Plantele au tulpinile înalte, drepte, subțiri, dungate, de culoare verde și au o înălțime cuprinsă între 2,2 metri și 3,5 metri la cultura pentru fibră și între 2,8 metri și 4 metri la cultura pentru sămânță;
  • Frunzele sunt compuse, cu un număr variabil de foliole (5-7), lanceolate, serate pe margine, aspre, de culoare verde;
  • Inflorescența masculă este mai rară și laxă, iar cea femelă este deasă și compactă, cu o lungime medie de 35-40 cm;
  • Fructul este o nuculă, ovoidală, neted, mat sau lucios, de culoare brun-deschis, mozaicat cu MMP 19,2-21 g;
  • Are un conținut de THC de ˂ 0,2%, iar producția de tulpini este de 13-16 tone/ha;
  • Planta prezintă rezistență la cădere, pătarea albă, mană și putregaiul alb și are o producție de semințe de 900-1.400 kg/ha.

Soiul de ovăz de primăvară Ovidiu

soiuri ovaz

Acest soi se evidențiază printr-o producție superioară care poate ușor depăși 6.000 kg/ha pentru că potențialul său genetic este de peste 7.000 kg/ha. Are un conținut mai ridicat de proteină, între 14 și chiar peste 15%. O altă caracteristică a soiului de ovăz de primăvară Ovidiu este rezistența la cădere, rezistență sporită la arșiță și secetă, precum și la majoritatea bolilor.

Soiul de grâu de toamnă Dacic

soiuri dacic

Acest soi a fost creat la punctul de lucru de la stațiunea Oradea pe soluri cu un nivel mai ridicat de aluminiu. A fost însă cultivat și în condiții normale la stațiunea Lovrin și alte stațiuni, dar și în rețeaua ISTIS și a dat rezultate bune. Am înregistrat la acest soi producții cuprinse între 9.000-10.000 kg/ha. Este un soi cu o rezistență deosebită la cultivarea pe soluri cu un conținut ridicat de aluminiu, prezintă rezistență bună la cădere și la mare parte din bolile foliare, în special la rugini.

Ing. Ioan Toma, cercetător stațiunea Lovrin: „Am toată convingerea că aceste soiuri noi se vor regăsi și în producție, în special soiul de ovăz și grâu, pentru că am observat de-a lungul ultimilor cinci ani că sunt în creștere cantitățile de sămânță din aceste soiuri vândute de către stațiunea Lovrin. La ovăz chiar am mărit suprafețele pe care producem sămânță. Din păcate, modul de vânzare este un mare impediment. Noi nu putem vinde după sistemul firmelor străine care primesc plata la recoltare. Datorită restricțiilor financiare suntem obligați să vindem cu plata pe loc sau la cel mult 30 de zile, cum spune legea. Din această cauză mulți ne evită și preferă să cumpere de la firme străine.“

Laura ZMARANDA

Ce se întâmplă cu cânepa în România?

Întrebarea ce se întâmplă cu cânepa rezultă în urma situației neclare în care a fost situată această plantă în ultimii ani. Unii au uitat de această cultură, alții însă se luptă pentru menținerea ei cel puțin în sistem gospodăresc. Poate cea mai important voce din acest sector este doamna Leontina Prodan, meșter popular, dar mai ales promotor al valorilor pur românești. Am avut ocazia să o întâlnesc la un eveniment organizat în județul Sălaj și am remarcat în primul rând cămașa națională pe care o purta. Aveam să aflu că este din cânepă și că este una dintre multele pe care le deține.

Unde am fost și unde ne aflăm

Printre produsele pe care le avea expuse am regăsit foi pe care erau tipărite informații despre cânepă. Acesta era și primul lucru pe care avea să îl afle mai întâi oricine se apropia de stand. Dumneaei le explică tuturor ce este cânepa, măcar în câteva cuvinte, dar cine pune întrebări sigur află o mulțime de informații; așa am făcut și eu.

„Cânepa este cea mai veche cultivată plantă pe pământ, are în compoziție toate elementele din tabelul lui Mendeleev, la fel ca și omul. L-a însoțit pe om peste tot, chiar și atunci când și-a făcut locuințe, l-a ajutat să se îmbrace, să se trateze la nevoie, pentru că este o plantă de leac extraordinară. Sămânța de cânepă este foarte hrănitoare, se face și lapte din cânepă, și este cea mai bună proteină vegetală. Există un top 10 alimente hrănitoare și pe primul loc este mierea de albine, alături de produsele apicole, iar pe locul al doilea este cânepa pentru că are foarte multe proprietăți, printre care Omega 3, Omega 6 și Omega 9. Din păcate, de la cea mai performantă tehnologie de procesare a cânepii, pe care doar noi și japonezii o aveam, am ajuns ca din cauza unei legi date în anul 2000 să se distrugă această plantă, cu tot ce însemna, și 5 ani a fost interzisă cultura ei! În urma unor demersuri, inclusiv din partea mea, s-a dat drumul la cultură, dar pe baza unei autorizații, deoarece cânepa a fost inclusă în categoria plantelor psihotrope și halucinogene“, spune cu amărăciune, dar și revoltă Leontina Prodan.

De fapt, aș putea spune că acestea ar fi cuvintele prin care pot să definesc felul în care a decurs întâlnirea cu dumneaei. Modul entuziast în care vorbește despre această plantă și produsele ce pot fi obținute este umbrit, dacă pot folosi acest termen, de faptul că nu există sprijin pentru a înființa astfel de culturi. Și poate sprijin este prea mult spus, pentru că cei care o cultivă nu doresc finanțare sau alte foloase materiale, ci au nevoie de liniște, nu de controale de la DIICOT.

De ce să cultivăm cânepă

canepa 4

„Când se vorbește despre cânepă, de multe ori se vorbește ca fiind drog pentru că această plantă a fost scoasă din manualele școlare și astfel știm doar din presă ce este. Mai mult, se face o altă confuzie acum în ceea ce privește cânepa cultivată în sistem gospodăresc și cea cultivată în sistem industrial. Ar trebui să fim lăsați, noi cei câțiva meșteri populari, să cultivăm cânepa, putem să înștiințăm autoritățile de înființarea culturilor, dar nu să fim speriați și controlați de DIICOT și așa mai departe. Eu cultiv cânepă la mine în gospodărie și ca să o procesez în sistem gospodăresc am nevoie de alte aprobări și este destul de greu să le obțin. Multe persoane ar vrea să cultive cânepă, dar se lovesc de aceste instituții ale statului și de funcționari care se cred atât de importanți… de aceea uneori e aproape imposibil să obții o autorizație“, a mai declarat meșterul popular.

„Fibră“ națională

La Timișoara, acolo unde a locuit 45 de ani, a înființat Muzeul Cânepii și are expusă o colecție impresionantă de produse din cânepă, precum și trei războaie de țesut. Acum s-a reîntors la Gâlgău Almașului, unde cultivă cânepă, o procesează și realizează produse după bunul plac, după cum simte. Dacă ceea ce iese din mâinile dumneaei place și altora e bine, după cum susține, pentru că nu-și vinde produsele prin intermediul magazinelor sau online. Am observat îndeaproape straițele, căciulile de dac, fețele de masă, șervetele și multe alte produse, unele dintre ele realizate din țesături vechi, cărora le-a găsit o nouă întrebuințare.

„Pot spune că încerc să îmbunătățesc lucrurile în ceea ce privește cânepa. Este păcat să nu știm de ea, să nu o cultivăm și să nu beneficiem de avantajele ei. Să știți că înainte se făceau case din cânepă. Chiar în județul Sălaj, în apropierea Castrului Roman, s-au descoperit ziduri de case dacice făcute din puzderie de cânepă, apă și var, un amestec care în timp se transformă în beton. Hainele confecționate din cânepă filtrează foarte bine razele ultraviolete, vorbim despre o proporție de 99%, bumbacul filtrează 5%, iar inul 30% și chiar absoarbe mirosul de transpirație. În grajdurile regale și în crescătoriile de cai lipițani se folosește puzderia de cânepă ca așternut, iar în amestec cu gunoiul de cal devine compostul perfect pentru ciupercării. În ceea ce privește proprietățile medicinale ale cânepii, pot spune că am întâlnit în cărți foarte vechi menționări cu privire la utilizarea ei pentru durerile menstruale sau cele ale nașterii, pentru tuberculoză. Mai nou, studiile la nivel mondial arată proprietățile aticancerigene ale cânepii. Noi chiar avem nevoie de cânepă pentru că este extraordinară! Putem să o folosim pentru a obține hârtie și chiar am putea scuti tăierea pădurilor. Declarația de Independență a Statelor Unite a fost scrisă pe hârtie de cânepă și chiar manualele erau făcute la un moment dat din cânepă pentru că este foarte rezistentă. Să știți că multe dintre tablourile pe care noi le admirăm în muzee sunt pictate tot pe pânză de cânepă“, a mai specificat dumneaei.

canepa 1

La Gâlgău Almaș cultivă cânepa, o procesează și realizează fel de fel de produse, face plăcintă cu frunză de cânepă, lapte din cânepă, iar din bețele plantelor face jaluzele, dar și zâna cânepii, o păpușă pe care o realizează de cele mai multe ori în ateliere alături de copii.

„Încerc să îmbunătățesc lucrurile, atât cât pot, așa că fac niște păpușele pe un băț de cânepă și merg în școli, la târguri, pe unde se poate și fac ateliere cu copiii. Promovez un concept de școală – START – Școală Tehnică de Arte Românești Tradiționale, acolo unde avem un modul special de școală dacică unde povestesc despre plante vechi de leac, de straiță, despre floarea vieții, cel mai vechi simbol popular, și alte lucruri care fac parte din identitatea noastră, dar nu sunt foarte promovate. Eu aș declara această cânepă fibra noastră națională pentru că ea ne-a însoțit de-a lungul miilor de ani și ne-a ajutat foarte mult“, a mai punctat Leontina Prodan.

Am asistat la un astfel de atelier în care copiii învățau să-și facă singuri propria zână a cânepii. Am apreciat modul în care le-a explicat mai întâi copiilor ce au de făcut și analogiile pe care le făcea pentru ca ei să țină minte fiecare pas. Am apreciat și modul tăios, dar în același timp blajin în care le atrăgea atenția atunci când nu erau atenți din diverse motive.

„E mult de muncă, mai ales că din parte autorităților nu prea se vrea. Eu am declarat Ziua Cânepii în data de 6 august, de la mine putere să spun așa, pentru că atunci este prima sărbătoare de toamnă – Schimbarea la Față. Organizez și un Festival al Cânepii pentru că este păcat să nu știm cu adevărat ce înseamnă această plantă“, a conchis Leontina Prodan.

Larissa SOFRON

  • Publicat în Traditii

Putem să salvăm pădurile cultivând cânepă?

În istorie cânepa este menționată ca fiind prima plantă cultivată de om, iar dovezile arheologice au demonstrat că a fost folosită de mii de ani pentru a confecționa haine, hârtie și alte produse obținute din fibrele ei. Cu toate acestea, cânepa a fost lăsată la marginea preocupărilor. A fost scoasă în afara legii și, în pofida tuturor proprietăților pe care le are, nu și-a mai recâștigat niciodată drepturile de la început. Astăzi se vorbește din nou despre această plantă, dar dintr-o altă perspectivă. Începe să se resimtă impactul negativ al defrișărilor masive și atunci se caută soluții. Iar cultura de cânepă este o soluție viabilă. Oare chiar poate salva cânepa pădurile?

Hârtie

Fibrele de cânepă se obțin din tulpinile plantei, au proprietăți antifungice și antibacteriale naturale, sunt extrem de lungi, rezistente, mult mai durabile prin comparație cu bumbacul și pot fi folosite în foarte multe domenii.

În plus, produsele obținute din fibrele de cânepă sunt biodegradabile. Una dintre cele mai importante utilizări ale cânepii ar putea fi în producția de hârtie. În 2015, într-un studiu publicat în jurnalul Nature s-a estimat că defrișările anuale sunt de cca 15 miliarde de copaci și că aproape 46% din suprafața împădurită a planetei a dispărut. Se estimează că în fiecare an sunt tăiați pentru realizarea producției de hârtie cca 4 miliarde de copaci.

În mod paradoxal, cultura de cânepă are nevoie de doar 4 luni pentru a ajunge la momentul recoltării, iar de pe o suprafață de 4.000 mp se poate obține de patru ori mai multă hârtie decât s-ar obține de la aceeași suprafață împădurită.

Plastic biodegradabil

În 1907, o nouă descoperire revoluționa lumea. Chimistul american Leo Baeekeland aducea în atenția lumii plasticul sintetic. Inovația extraordinară de atunci s-a transformat într-o povară incomensurabilă pentru civilizația de acum. Astăzi plasticul sufocă la propriu planeta. De la primul moment al producerii lui în masă, acum mai bine de șase decenii, și până acum am acumulat peste 9 miliarde de tone metrice de plastic, din care 6,9 miliarde au fost irosite. Din această cantitate risipită, 6,3 miliarde de tone de plastic nu au mai fost reciclate. Pe Terra sunt acum miliarde de tone de plastic care se vor degrada în 400 de milioane de ani. Este aproape imposibil de crezut că se vor mai găsi soluții pentru a scăpa de tot acest plastic. Însă există soluții pentru a produce mai puțin. Cânepa poate fi folosită pentru producerea de plastic pentru că fibrele din structura ei pot fi folosite pentru a obține un plastic cu proprietăți similare plasticului sintetic, dar care este complet biodegradabil.

Biocarburant nepoluant

Cânepa poate fi folosită și pentru a produce un material similar oțelului, dar care este de 10 ori mai puternic și de șase ori mai eficient în construcții. Dacă pe viitor cânepa va fi folosită și în acest sens, efectele se vor vedea prin reducerea considerabilă a impactului negativ al emisiilor de substanțe poluante în aer și apă. Extracția fibrelor din cânepă și prelucrarea lor pot înlocui folosirea lemnului în foarte multe domenii prin realizarea diferitelor produse, podele, acoperișuri, izolații și alte materiale de construcție. În plus, cânepa poate fi folosită și pentru a produce două tipuri de carburant, și anume biodiesel din semințele de cânepă și etanol obținut din fermentarea tulpinilor sale.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Cânepa de altădată, din nou în bătătură la Vicșani

La acest capitol, în trecut, ne număram printre principalii exportatori din Europa, dar o lungă perioadă cânepa a dispărut din agricultura românească. Astăzi vorbim despre cultura de cânepă pentru sămânță cultivată în sistem ecologic în cadrul fermei Vicşani Farm din județul Suceava, iar Laurenţiu Pintrijel este cel care ține în frâu această cultură, care teoretic aduce un profit mai mare decât grâul sau rapița.

Cânepa… o plantă care începe să renască în țara noastră

Cânepa face parte din grupa plantelor textile de mare valoare pentru uzul uman și industrial. De altfel, are peste 25.000 de utilizări, de la alimente, vopsele și combustibili până la îmbrăcăminte și materiale de construcții. Cu siguranță din aceste motive, la ferma Vicşani Farm în acest moment se cultivă 212 ha cu cânepă pentru sămânță, respectiv 178 ha cu soiul Jubilen și 30 ha cu soiul Zenit, în sistem ecologic, iar producția ajunge la 600 kg/ha. Prin intermediul inginerului Vlad Lupașcu am aflat tehnologia folosită și perspectivele de viitor ale acestei culturi în zonă: „Am ales aceste două soiuri de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Secuieni datorită caracteris­ticilor care se mulează pe această zonă a Moldovei. Astfel, soiul de cânepă monoică Jubileu este specific pentru producerea de sămânță, are o perioadă de vegetație între 80-90 de zile în cultura pentru fibră și 90-110 zile în cultura pentru sămânță; este un soi rezistent la temperaturi scăzute din primăvară și are un conținut în cannabinoide de 0.0139% T.H.C, iar producția ajunge la cca 5,2-7,2 t/ha tulpini și 26-29% fibră. Soiul de cânepă monoică Zenit are aceeași perioadă de vegetație, fiind totodată rezistent la temperaturi scăzute, iar conținutul în cannabinoide este < 0,3% T.H.C., cu o producție de 8-11 t/ha tupini și 29-31.5% fibră industrială.“

Doar sămânță certificată…

Printre altele aflăm că este o cultură pretențioasă față de sistemul de pregătire a terenului pentru semănat. De modul cum se pregătește solul pentru semănat depinde reușita culturii de cânepă, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ: „Cânepa reacționează foarte bine la afânarea profundă a solului, dar și la mărunțirea și nivelarea solului. Dezmiriștirea trebuie efectuată la adâncimea de 8-12 cm cu grapa cu discuri la adâncimea de 8-12 cm înainte de efectuarea arăturii, iar aceasta din urmă are loc la 25-30 cm cu plugul în agregat cu grapa. Pe de altă parte, pregătirea patului germinativ se efectuează primăvara timpuriu, când terenul nu a fost nivelat din toamnă sau în preajma semănatului, când terenul a fost bine pregătit din toamnă. Ultimele lucrări de pregătire a patului germinativ se efectuează cu una-două zile înainte de semănat. Sămânța trebuie să aparțină categoriei biologice Certificate I, epoca de semănat se poate prelungi până la sfârșitul lunii aprilie, dar cele mai bune rezultate se obțin prin semănat în perioada 10-25 aprilie, când în sol este o temperatură de 7-8°C. Cânepa pentru sămânță poate fi semănată la distanța între rânduri de 45 cm, dar poate fi semănată și în benzi la 12,5 cm sau 25,0 cm ori 45 cm între rânduri și 60 cm între benzi. Desimea de semănat este de 50-125 b.g./m2 în funcție de distanța între rânduri și desimea de semănat, tipul de semănătoare și de cultură. De altfel, în funcție de tipul de cultură și coeficientul de înmulțire, cantitatea de sămânță poate varia între 5 și 30 kg/ha, la o adâncime de 3-4 cm“, a adăugat tânărul inginer.

Mare grijă la lucrările de îngrijire și nu doar atât!

Trebuie avut mare grijă la lucrările de îngrijire deoarece în culturile pentru sămânță trebuie efectuate cu strictețe următoarele lucrări de îngrijire: tăvălugitul culturii imediat după semănat, grăpatul culturii imediat după semănat, distrugerea crustei printr-o grăpare ușoară, afirmă Vlad Lupașcu: „Mult mai târziu, respectiv la 4-5 noduri se face prima tăiere, iar a II-a tăiere se va realiza la 8-9 noduri. De altfel, după prima tăiere se va aplica și un îngrășământ foliar pe bază de acizi humici. Recoltatul este iarăși o problemă deoarece 35% din inflorescență este verde în momentul recoltării. Imediat după recoltatul semințelor trebuie selectate pentru a nu crește umiditatea împrumutată de la inflorescențele verzi. Totodată, stabilirea momentului optim de recoltare la cânepa de sămânță are o influență deosebită asupra nivelului producției. Acest lucru se datorează faptului că umiditatea semințelor de cânepă are loc eșalonat, de la baza inflorescenței spre vârful acesteia. La o recoltare prea timpurie semințele într-o mare măsură nu sunt ajunse la maturitate. Când se întârzie recoltatul, semințele de la baza inflorescenței se scutură foarte ușor. Momentul optim pentru recoltare este atunci când semințele din treimea inferioară a inflorescenței au culoarea specifică soiului și sunt învelite în bracteole. La maturitate deplină, bracteolele se desfac ușor de pe sămânță, aceasta scuturându-se foarte ușor. Practicăm o recoltare mecanizată, care se realizează în două faze. În faza I plantele se taie și se așază în foarfecă pe sol sau în glugi pentru uscare timp de 7-10 zile, iar în faza a II-a plantele uscate se treeră. Este posibilă și recoltarea într-o singură fază.

Despre păstrarea semințelor trebuie să vă spun că, datorită conținutului ridicat în grăsimi, a resturilor de inflorecențe (bractee, frunze), a boabelor verzi nematurizate, cu umiditate ridicată, semințele de cânepă proaspăt recoltate se transportă în magazii unde sunt supuse imediat procesului de curățire, sortare și uscare. Așezate în grămezi sau straturi groase, imediat după recoltare, fără a fi condiționate, semințele de cânepă se încălzesc foarte rapid, ceea ce duce la pierderea însușirilor biologice (energia și facultatea germinativă). Când umiditatea semințelor de cânepă coboară sub 9%, acestea se ambalează în saci. Manipularea semințelor trebuie efectuată cu multă atenție pentru ca acestea să nu se fisureze, fenomen prin care semințele își pierd energia și facultatea germinativă. Depozitatul este unul dintre factorii cheie.

Uscarea se face la temperaturi mici, până la 35°C, astfel își pierde din proprietăți. O umiditate mai mică de 9% determină o creștere a acidității. Totodată, spațiile trebuie aerisite, la o temperatură constantă. Dintr-un kilogram de cânepă se obțin 300 ml de ulei presat la rece dar, pe lângă acesta, obținem bineînțeles și semințe decorticate care conţin în principiu 30% proteine, 42% grăsime şi 15% carbohidrati. La noi valorificarea se face prin colaborarea cu procesatorii.

Sperăm să creștem suprafața de la an la an. Credem că această cultură va crește în următorii ani în România. Pe viitor sperăm ca piața din România să crească. Mai menționez că o mare parte a producției este exportată“, a încheiat Vlad Lupașcu.

Prețul unui kilogram de semințe de cânepă variază între 30 și 60 de lei. Pe de altă parte, cânepa este singura plantă de cultură din care se pot valorifica semințele, tulpinile, dar și frunzele.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cânepa cultivată la Vicşani

La Vicşani se cultivă legal cea mai mare suprafaţă cu cânepă din Moldova. În ultimii ani, câţiva agricultori curajoşi din ţară au reintrodus culturile de cânepă pe terenurile pe care le administrează. La Vicşani, judeţul Suceava, inginerul agronom Laurenţiu Pintrijel cultivă cânepă pe 230 de hectare, rezultatele obţinute determinându-l ca anul viitor să extindă cultura pe 400 de hectare.

În acest moment cererea de cânepă pe piaţa europeană se află în creştere, iar valoarea subvenţiilor oferite de Comunitatea Europeană îi ajută pe fermieri să obţină profit. În România sunt folosite doar seminţele, industria textilă nefiind interesată de fuiorul din cânepă.

Înainte de 1989 în România erau cultivate cu cânepă peste 50.000 de hectare, dar în anii 2000 cânepa a dispărut din agricultura românească, iar anul acesta sunt cultivate în jur de 2.000 de hectare. În cele patru ferme administrate de Laurenţiu Pintrijel şi Mihaela Sima din nordul judeţului Suceava, aproape de graniţa cu Ucraina, se încearcă revigorarea acestei culturi. Cei doi îşi doresc ca exemplul lor să fie preluat şi de alte ferme agricole din ţară, punând în acest sens bazele Asociaţiei Naţionale a Producătorilor de Cânepă Industrială (ANPCI). Pentru a-i ajuta şi a-i învăţa pe toţi producătorii agricoli tehnologiile de cultivare a plantei, modul de obţinere a autorizaţiilor care se cer şi de care unii sunt speriaţi, aceștia organizează inclusiv întâlniri în ferme având ca invitaţi producători şi procesatori ai cânepii, care au luat contact cu tehnologiile moderne de cultivare în sistem ecologic şi industrial.

Cânepa, o provocare cu rezultate

„La Târgu Frumos am cultivat pentru prima oară cânepă. Pentru mine a fost o provocare atunci, dar este o provocare şi acum; este cultura mea de suflet pentru că îmi aduce aminte de anii copilăriei, când mă jucam în lanurile de cânepă sau cu haldanii. Îmi place cultura pentru că, dacă ai grijă de ea şi îi dai tot ce ea cere, răspunde foarte bine prin producţii bune, care se pot valorifica la un preţ bun. Este o plantă nepretenţioasă pentru că, în afară de faptul că doreşte un PH neutru şi soluri fără exces de umiditate, nu trebuie făcute lucrări de întreţinere şi nu trebuie acordată o grijă exagerată. Costurile la hectar sunt sub costurile altor culturi consacrate şi aici mă refer la rapiţă, grâu. Îmi place produsul rezultat de la această cultură – uleiul din seminţe de cânepă, care este extraordinar pentru sănătate“, îşi începe povestea de succes Laurenţiu Pintrijel. Uleiul din seminţe de cânepă este extrem de preţios pentru Omega 3, Omega 6, Omega 9, vitamina E, fiind utilizat de consumatori pentru a ajuta sistemul cardiovascular. Prin măcinarea seminţelor se obţine o pudră proteică cu un conţinut de proteină de 50%, proteină vegetală din ce în ce mai căutată, fiind bogată în aminoacizi esenţiali.

Materie primă, fără procesare

Cea mai căutată pentru aceste procesări este cânepa ecologică a cărei cultură urmează a fi extinsă anul viitor de inginerul Pintrijel. Dispariţia industriei textile aduce pierderi şi pentru agricultură. La Vicşani se cultivă cânepă pentru seminţe. Pentru prelucrarea clasică a tulpinilor de cânepă în zonă nu mai există topitorii. Nici obţinerea fibrei prin procedee mecanice moderne, chiar dacă se poate produce o fibră naturală cu o fineţe apropiată de bumbac, nu are căutare pentru că nu mai sunt filaturi de cânepă. Un hectar de cânepă poate înlocui un hectar de pădure de molid pentru industria celulozei, obţinându-se o celuloză de calitate superioară, dar şi fabricile de celuloză au dispărut.

„Nu avem ce face cu fuiorul. Este o singură fabrică la Alba Iulia care cultivă cânepă pe 700 de hectare şi pe care o prelucrează pe o linie primară, dar drumul până acolo este destul de lung și condiţiile impuse nu ne avantajează. Pentru cânepa de fuior ar trebui ca în zonă să existe o topitorie sau să fie cineva interesat de producţia secundară. Sunt pierderi, pentru că producţia secundară noi o tocăm şi o aruncăm pe câmp. Este adevărat că există un plus de recoltă în anul următor datorită acestor tulpini tocate, dar se pierd mulţi bani prin acest mod de folosire“, este de părere Laurenţiu Pintrijel. Doar investiţiile pe termen lung duc la valorificarea producţiei la preţuri bune.

Valorificare bună

Seminţele sunt valorificate în prezent în trei fabrici pentru extragerea uleiului din zona Ardealului, dar se intenţionează realizarea unei fabrici şi în Dorohoi care va procesa producţia de seminţe din judeţele din nord-estul ţării. „Seminţele ecologice sunt un atu al nostru, chiar dacă aparent câmpurile nu arată ca în revistă şi mai zărim buruieni. Suntem certificaţi ecologic şi, pe lângă certificarea pe care o acordă organismul nostru de certificare, avem şi alte două certificări Bio Suisse şi CERES. Încercăm să facem produse de calitate, o parte mergând pe piaţa europeană. Am vrea să încurajăm cât mai mulţi fermieri să se apropie de această ramură a agriculturii deoarece asigură sustenabilitatea pe termen lung a terenului şi nu infestăm solul cu chimicale. Nu sunt producţii care să facă concurenţă agriculturii convenţionale, dar din punct de vedere moral nouă ne dau o satisfacţie mai mare, iar aceste produse se vând la preţuri mai bune“, ne-a spus Mihaela Sima. Kilogramul de sămânţă convenţională de cânepă certificată pentru însămânţat este cuprins între 3-4 euro, iar sămânţa ecologică are un preţ cuprins între 4,5-5 euro/kg. La cânepa produsă în sistem convenţional producţia estimată este cuprinsă între 1,2-1,5 tone/ha, sămânţa pentru extragerea uleiului fiind vândută cu 1-1,1 euro/kg. Producţia în sistem ecologic este cuprinsă între 600 şi 800 kg/hectar, preţul seminţelor este mai mare, iar cererea este în creştere. „Beneficiarul nu vine niciodată să ia producţia direct din câmp. Fiind o plantă uleioasă şi recoltată în perioada de căldură, există riscul ca atunci când este depozitată în condiţii improprii de umiditate sau cu resturi vegetale să apară riscul să se încingă şi să-şi piardă din calităţi prin mărirea acidităţii. Primul lucru pe care îl verifică cei care cumpără sămânţă pentru ulei este aciditatea.

În 2016 nu am avut spaţii corespunzătoare de depozitare şi mai bine de o lună ne-am chinuit. Sămânţa a trebuit lopătată permanent, aerisită, selectată. Aceasta trebuie adusă la o puritate de 99,9% şi am făcut 11 selectări pentru a putea scoate toate corpurile străine. Văzând ceea ce s-a întâmplat anul trecut, am construit un depozit pentru păstrarea seminţelor în zona Muşeniţa, dotat cu o staţie de sortare, condiţionare şi însăcuire. Investiţia este mare, cu o perioadă de amortizare de 25 de ani, fiind formată dintr-un siloz cu două celule de câte 250 de tone fiecare, o celulă tampon cu o capacitate de 50 de tone, cu staţie de precurăţare, staţie de selectare, sistem de însăcuire“, ne-a spus Laurenţiu Pintrijel. Sămânţa se recoltează cu combină echipată pentru cereale la care se fac reglaje specifice acestei culturi, cum ar fi turaţii, distanţa dintre bătător şi contrabătător etc.

Şase ferme mari din ţară sunt consiliate de specialiştii de la ferma Vicşani Farm. Aici s-au organizat şi întâlniri ale producătorilor şi procesatorilor din întreaga ţară pentru a găsi soluţii de relansare a acestei culturi. Laurenţiu Pintrijel şi Mihaela Sima, împreună cu încă doi tineri ingineri agronomi angajaţi ai fermei, acordă consiliere la şase ferme mari din judeţele Timiş, Călăraşi, Constanţa şi Botoşani şi îi îndeamnă şi pe alţi fermieri să înfiinţeze culturi de cânepă, mai ales că şi subvenţia este una tentantă. La nivel naţional este o sumă alocată şi, în funcţie de suprafeţele cultivate, suma se împarte.

Subvenții atrăgătoare

Anul trecut, pentru că suprafaţa a fost mai mică, suma alocată pe hectar a fost de 2.086 euro. Anul acesta suprafaţa s-a mărit, iar subvenţia va fi între 1.900 şi 2.000 euro/hectar. La sfârşitul lunii iulie, experienţa acumulată în anii ’70-’80 în cultivarea cânepii a fost împărtăşită de specialiştii care şi-au dedicat viaţa acestei culturi. Valeriu Tabără, fostul ministru al Agriculturii, cercetător al Staţiunii de Cercetare Agricolă Lovrin din judeţul Timiş, crede în viitorul culturii de cânepă pentru fibră în România, la fel şi Constantin Găucă, fost cercetător la Staţiunea de Cercetare pentru Cânepă Secuieni din judeţul Neamţ, locul unde s-au pus bazele cercetării legate de cânepa cultivată pentru sămânţă. „În cadrul Staţiunii Secuieni am creat 10 soiuri de cânepă, începând cu anul 1973, însă după 1989 s-a ajuns la o producţie zero de cânepă în România. Am pornit din nou la drum, încet, acum 3 ani, venind la Ferma Vicşani pentru a livra sămânţă. După respectarea verigilor tehnologice întocmai, s-a realizat o producţie de peste 1.000 kg sămânţă/hectar. Asta ne-a dat un imbold şi exemplul acestei ferme a fost luat şi de alte unități din ţară“, a spus Constantin Găucă.

Dacă se studiază legislaţia, cultura cânepei este simplă. „Sunt un exemplu, încercăm să-i încurajăm pe cei care doresc să cultive cânepă. Dacă împărtăşim această experienţă nu avem ce pierde, dimpotrivă am câştiga parteneri noi şi am contribui la dezvoltarea acestui sector. Autorităţile judeţene ne sprijină, Direcţia Agricolă răspunde cererilor pe care le facem către ei. La noi au fost foarte prompţi, dar în alte judeţe colegii s-au arătat foarte dezamăgiţi deoarece au întâmpinat tot felul de greutăţi la autorizarea acestei culturi pentru că cei care lucrează la autorizare nu s-au întâlnit cu această cultură. Trebuie să studieze un pic legislaţia şi totul este foarte simplu. Pentru a fi mai puternici am înfiinţat ANPCI. Prin asociaţie încercăm să convingem Ministerul Agriculturii să schimbe un pic legislaţia. La noi nivelul de THC legal este 0,2, în majoritatea ţărilor europene se merge cu 0,3, iar Elveţia merge cu 1% THC. Sunt soiuri care sunt productive, dar sunt instabile în ceea ce priveşte THC-ul, instabilitatea fiind doar pe plaja 0,2-0,3 şi nu mai mai mult. De aceea şi în celelalte ţări în care se cultivă cânepă s-a luat ca prag maxim 0,3“, a precizat Laurenţiu Pintrijel.

GALERIE FOTO


Silviu BUCULEI

Cânepa, o resursă furajeră funcțională pentru hrana puilor de carne

Prevenirea îmbolnăvirilor prin folosirea de alimente funcționale se situează de ceva timp în centrul preocupărilor oamenilor de știință din necesitatea de a găsi soluții la interesul crescut al consumatorilor pentru produse naturale și sigure, în detrimentul celor sintetice, care conțin aditivi. În acest sens, au fost regândite bugetele alocate pentru marketingul alimentelor, cu efecte benefice asupra sănătății. Prin nutriție pot fi aduse modificări majore de compoziție a produselor animale, fără a afecta performanțele sau starea de sănătate. Cercetările au fost extinse în sensul identificării unor resurse furajere proteino-oleaginoase, care să nu intre în competiție cu consumul uman și ale căror proprietăți nutri­ționale le recomandă pentru a fi valorificate eficient în hrana animalelor.

Cânepa este o resursă furajeră low-cost, neconvențională, cu o compoziție fitochimică unică și cu diferite utilizări (industria farmaceutică, industria alimentară etc.). Cu toate acestea, multă vreme a fost controversată din cauza unor confuzii legate de riscul asupra sănătății ca urmare a conținutului crescut în substanțe halucinogene (tetrahidrocannabiol, THC). Având ca punct de plecare multiplele efecte terapeutice datorate conținutului în biocompuși activi și conținutul în THC sub limitele de toxicitate (<0,0139% în cazul nostru), utilizarea acestei resurse a fost regândită și capătă noi valențe.

O analiză chimică detaliată a semințelor de cânepă a fost efectuată de cercetătorii INCDBNA Balotești în scopul evidențierii acelor caracteristici care pot fi valorificate în hrana animalelor. Cânepa se remarcă datorită conținutului destul de ridicat în proteină (21,26%) cu valoare biologică ridicată, reflectată într-un conținut în aminoacizi esențiali ridicat (lizina 0,959%, metionina 0,485%, cistina 0,347%, treonina 0,871% etc). În egală măsură, semințele de cânepă au valoare energetică ridicată datorită conținutului în grăsime (27,70%), la care se adaugă structura benefică în acizi grași. Astfel, predominanți sunt acizii grași polinesaturați (72,58%), iar dintre aceștia concentrația în acidul gras alfa-linolenic este de peste 17%. Concentrația crescută a acizilor grași din familia n-3 are ca efect reducerea raportului n-6:n-3 la 3,20 în condițiile în care raportul ideal pentru sănătate este recomandat să fie < 5 (Simopoulos, 2002; Husted & Bouzinova, 2016). Compoziția favorabilă în acizi grași se reflectă pozitiv în hrană și mai departe este de așteptat să se regăsească în produse.

Specialiștii INCDBNA Balotești au inițiat cercetări pe păsări. Au fost elaborate recepturi de nutreț combinat pentru punerea în valoare a acestei resurse. Echilibrarea recepturilor în nutrienți esențiali este facilitată de caracteristicile nutriționale excelente ale semințelor de cânepă. Primele rezultate indică faptul că, indiferent de nivelul de includere în hrană, care diferă în funcție de faza de creștere, compoziția cărnii este modificată în sens benefic sănătății. Se are în vedere o nouă serie de teste biologice care vor fi demarate pe puii de carne și/sau găini ouătoare.

Conform datelor furnizate de FAO, suprafața și producția de cânepă înregistrează o tendință ascendentă, ceea ce în perspectivă conduce la creșterea consumului atât în alimentația umană, cât și în industria farmaceutică sau industrie (ca fibră). Subprodusele (turte de la fabricile de ulei) sau resturile de semințe nevalorificate în consumul uman pot fi utilizate în hrana animalelor, constituind o alternativă furajeră ce aduce un plus de valoare hranei față de resursele clasice.

În prezent, în cadrul proiectului GALIM PLUS, prin intermediul unor granturi cofinanțate de la bugetul Comisiei Europene și de la bugetul Guvernul României, INCDBNA Balotești susține inițiativele avicultorilor din România care doresc să aducă pe piață alimente ce au calități nutriționale îmbunătățite. Oferta de expertiză a INCDBNA Balotești și informații suplimentare referitoare la alimentele funcționale pot fi găsite pe pagina pro­iectului la adresa www.ibna.ro.

Gheorghe ANCA, Mihaela HĂBEANU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 40

Valoarea cânepei, redescoperită şi benefic valorificată

Cânepa este planta care poate fi valorificată integral, fiind în acelaşi timp şi o cultură ecologică deoarece după recoltare terenul rămâne curat de buruieni. Un argument în plus este faptul că lemnul produs la hectarul de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn ce se realizează prin creşterea anuală a unui hectar de pădure matură de brad.

Valoarea fibrelor de cânepă este foarte bine valorificată în industria textilă. Fibrele de cânepă cotonizate pot fi folosite singure sau în amestec cu bumbacul, cu lâna sau cu mătasea artificială, dând produse asemănătoare cu cele de in sau chiar supe­rioare acestora. Din cânepă se fac odgoane, funii, sfoară de toate tipurile, furtunuri, saci, foi de cort, cuverturi, stofe pentru mobilă, unelte de pescuit etc.

Din seminţe se extrage uleiul de cânepă, ulei sicativ folosit la fabricarea vopselelor, lacurilor, la prepararea săpunurilor fine şi în industria farmaceutică. Turtele rezultate sunt un furaj valoros în hrana animalelor.

Puzderiile rezultate din meliţarea tulpinilor sunt folosite la fabricarea plăcilor aglomerate, foarte apreciate în industria mobilei sau în domeniul construcţiilor.

Înainte de anul 1989, România era al treilea exportator de fibră de cânepă la nivel mondial.

canepa frunze

În ultimii ani, această valoroasă cultură a cunoscut un declin substanţial care a fost cauzat de:

  • recoltarea cânepei cu un consum mare de forţă de muncă la hectar.
  • cheltuielile cu înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea cânepei nu erau acoperite din veniturile obţinute din valorificarea producţiei, ceea ce făcea ca această cultură să fie nerentabilă pentru mulţi cultivatori.
  • fiind considerată un drog, cultivatorii au fost supuşi unor acţiuni birocratice, care i-au descurajat să o mai cultive.
  • orientarea cultivatorilor spre alte culturi mai rentabile şi cu un grad de mecanizare mai mare precum: floarea-soarelui, rapiţa şi altele.

În ultimii ani s-au semnalat unele tendinţe de revigorare a acestei culturi. După ce s-au documentat cât de valoroase sunt seminţele de cânepă câțiva întreprinzători curajoşi s-au hotărât să înceapă o afacere. Este cazul Fabricii de ulei din seminţe de cânepă din Salonta, județul Bihor, unică în Europa, construită pe baza unui proiect SAPARD în valoare de 2 mil. euro. Fabrica are o capacitate de 1.000 tone pe an seminţe de cânepă care se asigură în totalitate din import. Uleiul produs este destinat în procent de 85% pentru export, în principal în Europa, dar şi în Australia, SUA sau Israel, fiind folosit ca supliment alimentar, la fabricarea cosmeticelor sau în industria farmaceutică.

seminte de canepa

Un alt exemplu îl constituie firma olandeză HempFlax, care, cu o investiţie de 5 mil. euro, a realizat în județul Alba prima fabrică din România de extragerea fibrelor de cânepă, prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Toată fibra de cânepă este destinată exportului şi folosită în diferite domenii. În construcţie, puzderia rezultată este folosită ca material ecologic (puzderia în amestec cu var hidratat), la realizarea zidăriei caselor de locuit sau a halelor industriale.

Fibrele sunt folosite şi în industria auto pentru confecţionarea panourilor de uşi sau a tablourilor de bord a maşinilor BMW, Mercedes, Bugatti şi altele. La înfiinţare fabrica deţinea 500 ha cu cânepă, dar anual aceste suprafeţe vor creşte anual cu cca 200 ha, pentru a se putea acoperi în final capacitatea maximă de producţie.

Aşadar, interes pentru cânepă există. După ani de interdicţie, cânepa se va putea cultiva şi în gospodării familiale, pe o suprafaţă de până la 15 ari, cu respectarea unor reguli impuse.

Fermierii care vor să cultive cânepă pot obţine subvenții precum: plata unică pe suprafaţă, sprijinul cuplat cu sume crescânde etapizat până în anul 2020, ajutoare naţionale de tranzit (ANT3 pentru cânepa fibră), acolo unde este cazul.

Doar 10 fermieri au reuşit să primească anul trecut subvenţii pentru cânepa de fibră şi de ulei, pentru o suprafaţă de 519 ha, cu un plafon de 162.500 euro. Pentru un sprijin mai mare este nevoie să se revadă condiţiile de eligibilitate pentru acordarea subvenţiilor. Să se aibă în vedere că lemnul produs la hectarul de cânepă poate înlocui cu succes masa lemnoasă tradiţională, iar sprijinul cuplat să prevadă şi un sprijin financiar, considerând cânepa o plantă ecologică care produce şi o cantitate importantă de lemn la hectar.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 - pag. 30-31

Cânepa merită şansa de a fi revigorată

Cânepa (Cannabis sativa) se pierde ca vechime în negura timpului (anii 7.000 – 8.000).

Pe teritoriul țării noastre a fost cunoscută încă de pe vremea sciților, începând cu secolul al VII-lea î.Hr. Herodot menționa în scrierile sale îndeletnicirea femeilor dace de a confecționa de îmbrăcăminte și folosirea proprietăților cânepei în vindecarea rănilor și arsurilor.

Trăinicia fibrelor de cânepă a fost demonstrată și cu ocazia expediției Kon-Tiki, care a traversat Oceanul Pacific timp de 100 de zile pe o navă de bușteni de balsa legați cu funii de cânepă care nu s-au rupt pe timpul călătoriei, cânepa dovedind rezistență la acțiunea apei.

Tocmai de aceea din cânepă se fac odgoane, funii, sfoară de toate tipurile, furtunuri, saci, foi de cort, cuverturi, stofe pentru mobilă, unelte de pescuit și altele. Fibrele de cânepă cotonizate pot fi folosite singure sau în amestec cu bumbacul, cu lâna sau cu mătase artificială, dând produse asemănătoare cu cele de in sau chiar superioare acestora, perfecte pentru țesături, cearceafuri sau fețe de masă. Nici seminţele nu sunt de neglijat. Din ele se extrag uleiul de cânepă, ulei sicativ, folosit la fabricarea vopselelor, lacurilor, la prepararea săpunurilor fine şi în industria farmaceutică. Turtele rezultate sunt un furaj preţios pentru animale, iar din puzderiile rămase după meliţarea tulpinilor se fabrică plăci aglomerate, apreciate în industria mobilei sau ca material izolant în construcţia caselor de locuit. Un argument în plus pentru această preţioasă plantă este faptul că lemnul produs pe un hectar de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn crescută anual pe un hectar de pădure matură de brad. Fiind şi o cultură ecologică, după recoltare terenul rămâne curat de buruieni.

Din păcate, toate aceste atuuri au fost uitate, la noi în ţară, în ultimii ani, cultura cânepei înregistrând un declin substanţial. Cu toate acestea, mici semne de revigorare par să se întrevadă la orizont. Câţiva întreprinzători care se luptă încă cu acţiunile birocratice greoaie impuse de stat speră să revigoreze această cultură. Este vorba de Fabrica de ulei de cânepă de la Salonta, judeţul Bihor, înfiinţată în 2007 cu fonduri europene, singura din Europa, cu o capacitate de 1.000 tone/an, dar care este nevoită să aducă materia primă, sămânţa de cânepă, din import, pentru că noi nu mai producem nimic în acest scop. Uleiul produs, foarte apreciat de străini, ajunge la export în proporţie de 80% în ţări precum Italia, Germania, Anglia, unde este folosit ca supliment alimentar sau la fabricarea cosmeticelor. Un alt exemplu, firma olandeză Hemflaxcare, cu o investiţie de 5 mil. euro, a realizat în judeţul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor din tulpinile de cânepă, prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Aici capacitatea de procesare este de 4 tone tulpini/oră, iar materia primă este asigurată cu combine de recoltat proprii prin valorificarea integrală a plantei (tulpină, frunze, seminţe).

Aşadar, interes există, la fel şi piaţă de desfacere, iar fermierii curajoşi care vor miza pe cânepă vor primi din acest an, pe lângă subvenţiile pe hectar, şi sprijinul cuplat de 204 euro/ha, care va creşte an de an cu 10 euro până în anul 2020. Singura cerinţă cerută de stat pentru acordarea acestui sprijin este ca fermierii să folosească seminţe certificate.

Să sperăm că şi autorităţile vor adapta legislaţia, astfel încât cânepa să devină o oportunitate pentru cei care vor să o valorifice cu adevărat.

Ing. agr. Vladimir GRONCEANU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 25

Reconstituire: cum a fost distrusă „fibra de aur“ a României

În războiul economic purtat în spirit „democratic“ după 1990 agricultura a avut enorm suferit. A pierdut rând pe rând unităţile zootehnice şi vegetale de top, industriile agricole şi cercetarea. Cânepa, „fibra de aur“ a României, în jurul căreia se construise un adevărat imperiu – topitorii, filaturi, ţesătorii – a fost de asemenea distrusă. Din 50.000 de hectare cultivate cu cânepă, acum sunt mai puţin de 1.500, iar România a căzut de pe piedestalul primilor exportatori de cânepă. A fost preţul plătit pentru alinierea la legislaţia europeană, care spune că această plantă, cea mai veche plantă cultivată, este un drog. O eroare umană proliferată de-a lungul anilor pentru simplu fapt că denumirea ştiinţifică a cânepii este Cannabis.

De pierdut a avut şi ţăranul român care, fără să înţeleagă ce vor de fapt europenii, a trebuit să le facă voia. Cânepa care l-a îmbrăcat, l-a hrănit, l-a vindecat a trebuit să dispară din gospodăria lui. O dramă care marchează civilizaţia rurală, spune Leontina Prodan, creatoare de costume populare din in şi cânepă. Pentru că „autorităţile sunt rupte de realitatea din teren“ domnia sa a trimis în decembrie anul trecut o scrisoare deschisă Ministerului Agriculturii în care pledează pentru cultivarea în sistem gospodăresc a cânepii. Rezultatul? La începutul anului 2016 a fost invitată la o discuţie cu reprezentanţii MADR, discuţie terminată însă fără vreo altă concluzie decât aceea că„ în legea românească ţăranul nu mai există“. Şi totuşi, dna Prodan dovedeşte că ţăranul român nu a renunţat încă la credinţa sa, la valorile pe care le-a moştenit şi chiar la fărâma de agricultură care îi pune pâinea pe masă.

Ţăranul nu a depus încă armele în faţa incompetenţei. În rândurile următoare vă prezentăm fragmente din scrisoarea ei, care dovedeşte că reactivarea sectorului de cultivare a cânepii face parte din preocupările micilor agricultori.

Laura ZMARANDA

Cânepa, „purtătoare“ de valori identitare ale poporului român (II)

Pledoarie pentru planta ponegrită pe nedrept

În 2003, prin Legea nr. 143 s-a încercat o încătuşare a „diavolului contemporan“, cânepa producătoare de substanţe halucinogene. Dacă a fost un succes sau nu este discutabil, pentru că imperiul drogurilor continuă să prospere. Deşi specialiştii confirmă că în România cânepa pentru obţinerea drogurilor trebuie cultivată în condiţii speciale pentru că pe câmp nu rezistă, confuzia generată de această lege a avut un impact negativ direct asupra gospodăriilor în care ţăranii mai cultivau această plantă.

Într-un exces de zel al angajaţilor Direcţiilor Agricole, cânepiştii au devenit ţinta controalelor şi puţini au îndurat regimul milităresc al verificărilor periodice. Mulţi au renunţat la „planta cu care îţi faci casă“. Cu ajutorul domnului profesor universitar Valeriu Tabără şi al unui tânăr cu ambiţii mari, un viitor etnolog din Bistriţa-Năsăud, Iosif Ciunterei, aşternem pe hârtie marile dureri ale cânepiştilor, dar şi speranţele lor.

Apogeu şi decădere

În perioada anilor 1970-1980 România a atins apogeul în cultivarea Cannabis sativa. Cânepa pentru fibră era cultivată pe 40.000 ha, cărora li se adăugau încă 10.000 ha cultivate cu cânepa pentru sămânţă. Astăzi aceste suprafeţe s-au restrâns la doar 1.500 de hectare.

Sectorul de cultivare a cânepii s-a comportat asemeni unui joc de domino, unde o singură piesă căzută determină un lanţ al slăbiciunilor. Distrugerea industriei cânepii a continuat cu devalizarea combinatelor de prelucrarea a acestei plante şi a topitoriilor. Combinatul de la Sânnicolau Mare, cea mai mare unitate de prelucrare a cânepii din lume, acolo unde se obţinea o calitate excepţională a fibrelor şi unde numai placa aglomerată din puzderie avea şapte calităţi din care primele patru se exportau, a fost jefuit. Din acest mare combinat-simbol nu au mai rămas nici măcar stasurile. Ţara noastră a avut o zestre colosală prin cele 34 de topitorii de cânepă şi de in. Moştenirea a fost însă irosită, iar astăzi mai există doar două topitorii, la Carei şi Mangalia. „Sabotajul“ cultivării cânepii a fost desăvârşit în 2003, când a fost promulgată Legea nr. 143. România şi-a pierdut statutul de mare producătoare de cânepă, dar, spune dl Valeriu Tabără, ţara noastră ar putea redeveni o mare exportatoare dacă s-ar dori acest lucru. Pentru asta este însă nevoie de parlamentari curajoşi care să încerce decongestionarea presiunii legislative.

Este nevoie de o versiune personalizată a Legii nr. 143

Traducere a rezoluţiei Naţiunilor Unite pe problema producerii, traficului şi consumului de droguri, Legea nr. 143 a fost elaborată fără să se fi făcut o distincţie clară între cânepa pentru fibră şi cea folosită pentru obţinerea drogurilor. Astfel a fost promulgată o lege extraordinar de restrictivă care, prin reglementările sale, a inhibat şi cultivarea soiurilor inofensive de Cannabis sativa. România a trebuit totuşi să se alinieze normelor internaţionale, chiar dacă la acea vreme în ţară nu existau laboratoare pentru stabilirea concentraţiei de THC. Ultima şansă pentru cânepa autohtonă a fost spulberată. Restricţiile impuse şi birocraţia au limitat extraordinar de mult viitorul acestei culturi în ţara noastră, au făcut un rău incomensurabil economiei rurale şi unor tradiţii de mii de ani – şezători, înălbitul, datul în război – care dau o identitate aparte satului românesc.

Astăzi cânepa este păstrată doar de cei mai temerari agricultori. Eforturi mari fac şi cercetătorii de la staţiunile de cercetare Secuieni şi Lovrin. La aceasta din urmă, unde sunt cultivate cu cânepă şase hectare, dl Tabără a petrecut multă vreme ca cercetător ştiinţific şi a reuşit să omologheze trei soiuri de cânepă Silvana, Lovrin 110 şi Armeanca, înscrise şi pe lista europeană.

Drumul lung al cânepii

Pentru Iosif Ciunterei lupta pentru dreptul la existenţă al cânepii, planta „lăsată chiar de Maica Domnului“ pentru a fi cultivată, a început după ce a ascultat bătrânii satelor povestind despre şezătorile la care se adunau, despre înălbit şi ţesut, tradiţii care astăzi aproape că s-au pierdut. Susţinut de designerul vestimentar Leontina Prodan, Iosif i-a scris ministrului Agriculturii despre năzuinţele sale privind viitorul cânepii. Nu a primit însă niciun răspuns. S-a gândit apoi că, pentru a da mai multă greutate iniţiativei sale, trebuie să treacă la fapte. A obţinut aprobarea de a însămânţa trei arii cu cânepă în cadrul Muzeului Etnografic „Poarta de su’ Feleac“, care aparține lui Gheorghe și Rodica Căpușan. Prin proiectul său numit Drumul Cânepii, tânărul vrea să arate lumii chipul blând al cânepii şi tradiţiile care vor muri odată cu ea dacă nu va exista o relaxare a legii. Iosif a fost implicat şi în organizarea pe 6 august a primei ediţii a evenimentului numit Ziua Cânepii ce a avut loc în județul Sălaj, în satul Gâlgăul Almașului. Succesul acestei manifestări, care, speră Iosif, la anul să prindă viață în mai multe județe, a fost confirmat de prezența unor personalități importante, specialiști în cultivarea cânepii precum domnul Valeriu Tabără, senatori și deputați din Parlamentul României. Pentru Iosif miza evenimentului a fost aceea de a găsi rezonanță în rândul oamenilor cu putere de decizie. După masa rotundă la care au participat toți cei preocupați de cânepă, dar și elita senatorilor și deputaților, spera că se vor face demersuri concrete în Parlament pentru modificarea legii privind cultivarea acesteia. Dar nu a fost așa. Mărturisește că a fost dezamăgit de neglijența lor și de lipsa de implicare, dar spune că lucrurile nu se vor împotmoli aici și că va acționa prin alte metode pentru a fi auzit de cei care ne conduc.

O țară îngropată în hârtii birocratice

Ca să poți cultiva cânepă în România trebuie să te supui cutumelor legislative și să ai o răbdare de fier. Trăim într-o țară îngropată în hârtii birocratice, spune Iosif, care a experimentat și el parcursul laborios al obținerii autorizațiilor necesare pentru a cultiva cânepă la Muzeul Etnografic „Poarta de su’ Feleac“,

„Ca să pot cultiva cânepa am fost întâi pe la primăria orașului Cluj-Napoca, de unde mi s-a eliberat o adeverință cu trei rânduri. Am așteptat cel puțin 15 zile pentru a o obține. Pe la Biroul de Topografie și Cadastre, unde am căutat suprafața pe care doream să cultiv cânepă, am fost timp de o săptă­mână. Autorizația finală am obținut-o de la Direcția agricolă, unde am fost de cel puțin opt ori.

Pierzând vremea cu hârtiile, am întârziat cu semănatul o lună și jumătate. Suntem o țară îngropată în hârtii. În țara asta o lege se poate interpreta în diferite moduri, doar pentru a te împiedica când vrei să faci ceva. Dacă vom continua așa, până în 2030 nu vor mai exista țărani sau gospodării țărănești. Dacă nu se face urgent o întoarcere la 180 grade în politica agricolă, prin care să se susțină micul producător și gospodăria țărănească, măcar prin impozitarea alimentelor aduse de peste mări și țări tratate chimic să reziste transportului și timpului cât stau nevândute în supermarket, țăranii vor fi slugi pe moșiile altora.“

De vreo șase ani cererea – externă, dar mai ales internă – pentru sămânța de cânepă este colosală, spune fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără. La Stațiunea Lovrin kilogramul de sămânță de cânepă s-a vândut și cu 50 de lei, iar prețul ar putea crește până la 100 de euro. Dacă Legea nr. 143 ar fi mai puțin restrictivă, la Lovrin ar exista sămânță pentru însămânțarea a 20.000 ha.

Laura ZMARANDA

Cânepa, „purtătoare“ de valori identitare ale poporului român (I)

Pledoarie pentru planta ponegrită pe nedrept

Dumnezeu a lăsat pe pământ plante care ne hrănesc, ne îmbracă şi ne vindecă trupul. Cânepa a însoţit omul în trecerea lui prin timp, iar virtuţile sale fantastice au fost apreciate de generaţii întregi, străbunii noştri spunând că este planta cu care îţi faci casă. Aprecierea s-a sfârşit însă în lumea modernă care a descoperit în ea o modalitate distructivă de a se rupe de realitate. Selecţionată şi ameliorată continuu, cânepa a luat forme malefice şi a început să hrănească cartelul internaţional al drogurilor. Astăzi este considerată un fel de „diavol contemporan“ cu puterea de a-ţi fura minţile. Însă nu toate soiurile de cânepă au în esenţa lor substanţe halucinogene. Cannabis sativa, varietatea Italica, cu forma Excelsior, cânepa cultivată în ţara noastră, este absolut inofensivă prin conţinutul foarte redus de THC. Aceasta a fost folosită doar pentru obţinerea de fibre şi seminţe şi n-a fost utilizată nici măcar accidental pentru prepararea de droguri, spune interlocutorul nostru dl prof. univ. Valeriu Tabără. Şi totuşi, prin confuzia generată de Legea nr. 143, promulgată în anul 2003, fără drept de apel, cânepa a fost condamnată la dispariţie şi odată cu ea au fost compromise şi tradiţii seculare ale poporului nostru.

Diferenţe între planta-drog şi cea pentru fibre

De-a lungul timpului, cânepa a fost selecţionată şi ameliorată în funcţie de condiţiile climatice.

Aceluiaşi proces, de ameliorare continuă, a fost supusă şi cânepa din care se obţin haşişul şi marijuana predominantă în Orientul Mijlociu şi America de Sud.

S-au obţinut astfel forme de cânepă care au în compoziţia lor o substanţă activă cu proprietăţi halucinogene, denumită THC. În cânepa creată pentru a alimenta filiera drogurilor, o plantă de talie mică, cu o înălţime de un metru şi jumătate, care prezintă numeroase ramificaţii, concentraţia de THC ajunge până la 20%.

Cânepa cultivată în ţara noastră, Cannabis sativa, varietatea Italica, cu forma Excelsior, este o plantă ce poate atinge şase metri înălţime şi nu prezintă ramificaţii. Nu este o plantă periculoasă pentru că are o concentraţie scăzută de THC ce se încadrează în limitele europene, de doar 0,2%. Acest lucru a fost confirmat în nenumărate rânduri de rezultatele analizelor făcute pe cânepa românească în laboratoare de profil din Viena. Patru ani consecutiv rezultatul a fost invariabil. Cannabis sativa, varietatea  Italica, cu forma Excelsior nu prezintă niciun pericol şi se poate cultiva fără restricţii deosebite. Cu o afinitate specială pentru cânepă, alături de care a crescut şi care în Apuseni era considerată „planta care te îmbrăca şi cu care îţi făceai casa“, profesorul Valeriu Tabără a cercetat evoluţia ei până în cele mai vechi timpuri ale istoriei. „Am consultat bibliografie de acum 2000 de ani. În scrierile lui Herodot apare doar o singură menţiune potrivit căreia sciţii ar fi folosit seminţe de cânepă verde Cannabis asiatica pentru a-şi induce o stare de euforie. Pentru a face inhalaţii cu vapori puneau seminţele umezite pe pietre încinse.“ Este însă singurul exemplu de acest fel pentru că, spune dl Tabără, nicăieri în cultura de specialitate din România sau Europa nu se menţionează că soiul Cannabis sativa, varietatea Italica, cu forma Excelsior, ar fi fost  cultivat pentru producerea de THC.

Un panaceu miraculos

Cânepa are calităţi fantastice şi are un spectru larg de utilizare. În literatura de specialitate sunt menţionate peste 25.000 de produse care se pot obţine din această plantă. O recunoaştere a proprietăţilor sale este faptul că în ultimii ani sămânţa de cânepă a cunoscut o importanţă deosebită graţie uleiului şi proteinei din compoziţia sa. Uleiul său are o structură extraordinară, iar raportul dintre omega 3 şi omega 6 este de 1:3. Este cel mai perfect raport dintre acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi din natură. Acest raport, cu rezultate extraordinare asupra organismului uman, îl mai găsim doar în uleiul de somon. Proteina din seminţele ei conţine peste 15 aminoacizi esenţiali, din cei 64 de aminoacizi esenţiali vieţii, care pot fi folosiţi pentru obţinerea diferitelor produse. În Austria, spre exemplu, aceşti aminoacizi puri se obţin din masă vegetală printr-o purificare în cinci trepte. Alte scrieri din literatura de specialitate care vin în sprijinul acestei plante ponegrite pe nedrept susţin că, în urmă cu peste 6.000 de ani, cânepa a fost primul produs folosit ca anestezic local. Acelaşi lucru se face acum în SUA, acolo unde în vreo 19 state cânepa a fost legalizată pentru folosirea în scopuri medicinale. De altfel, una dintre firmele din România care mai investesc în cultivarea cânepii a primit din partea SUA o comandă de 100 de tone de frunze ce urmau a fi folosite în scopuri medicinale.

Fibra de cânepă, inegalabilă în natură

Despre fibra acestei plante profesorul Tabără, „doctorul în cânepă“, spune că este aproape inegalabilă în natură. Nici măcar fibra de bumbac sau de mătase nu poate concura cu ea. Printre alte calităţi aceasta are şi avantajul de a se preta cotonizării. Aceasta înseamnă că, prin proceduri mecanice sau biologice şi mai apoi prin topitul în apă, fibra se desface în mai multe fibre elementare, egale ca dimensiuni cu fibrele de bumbac. Din ea se obţin tot felul de ţesături folosite apoi pentru confecţionarea hainelor – se spune că în fibra de cânepă corpul nu transpiră – lenjerii de pat, feţe de masă etc. În plus, acestea se spală foarte uşor. Cânepa este şi o plantă energetică de mare valoare. Un kilo­gram de cânepă – lemn plus fibră – este ca putere calorică egal cu un litru de motorină.

Pledoaria pentru cânepă continuă prin a spune că este o plantă premergătoare altor culturi foarte bună, distruge buruienile deci este benefică agriculturii ecologice. Singurele pretenţii ale sale sunt semănarea la timp şi fertilizarea uniformă. Ţara noastră dispune de condiţii excelente pentru cultivarea cânepii, lucru confirmat şi de rezultatele obţinute în cadrul celor două staţiuni de cercetare pe această plantă. În cadrul Staţiunii de Cercetare Lovrin, la soiul Silvana s-au obţinut 16 tone de masă uscată. Din nefericire, prejudiciul adus în anii de defăimare nu poate fi şters atât de repede. România are şanse de a-şi şterge păcatele faţă de această plantă, mai cu seamă în condiţiile în care cercetarea încearcă cu eforturi fantastice să menţină soiurile obţinute şi puritatea lor biologică. Interlocutorul nostru, dl Valeriu Tabără, spune că avem un potenţial incomensurabil în cultivarea cânepii şi că această plantă atât de rentabilă are puterea de a îmbogăţi economia rurală şi de a reînsufleţi tradiţii seculare. În numărul următor vom continua pledoaria pentru cânepă, avându-l din nou alături pe dl Tabără, dar şi pe un tânăr din Bistriţa Năsăud. Iosif Ciunterei este un viitor etnolog care, „văzând că ţăranul român vorbeşte cu atâta drag despre lucrul cu cânepa, dar parcă şi cu un dor nebun şi cu o dorinţă profundă de a lucra cu această plantă“, şi-a propus să lupte pentru relaxarea legii atât de restrictive privind cultivarea cânepii. Rămâne să vedem ce sorţi de izbândă a avut.

Laura ZMARANDA

SCDA Secuieni, 40 de ani de cercetare în domeniul cânepei monoice

La mijlocul lunii iulie 2013, la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Secuieni a avut loc un simpozion de promovare a rezultatelor cercetării în domeniul cânepei monoice, intitulat „Ziua Cânepei“. Manifestarea a coincis şi cu aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea Laboratorului de ameliorare a cânepei monoice.

La manifestare au participat peste 90 de invitaţi din cercetare, învăţământ universitar, specialişti din producţie, reprezentanţi ai unităţilor prelucrătoare ale cânepei.

Am avut onoarea să avem prezenţi în mijlocul nostru personalităţi de marcă din domeniul agriculturii, precum domnul prof. dr. Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, domnul preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ Bucureşti – prof. dr. Gheorghe Sin, prof. dr. doctor Honoris Causa Constantin Vasilică de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Iaşi şi celebrul sportiv canoist Ivan Patzaichin (acesta fiind fondatorul unui cluster care îşi propune să promoveze cânepa românească la nivel naţional şi internaţional). Alături de noi au fost şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – dr. ing. Viorica Boboc şi dr. ing. Camelia Ionel, colegi de la Staţiunile de Cercetări Agricole Lovrin (Timiş) – dr. ing. Amalia Neacşu, Livada (Satu Mare) – dr. ing. Vasile Ilea şi Turda (Cluj), reprezentată de directorul prof. dr. Ioan Haş, secretarul ştiinţific dr. ing. Felicia Mureşan, împreună cu cercetători din domeniul ameliorării şi agrofitotehniei culturilor. De asemenea,  prezent a fost şi domnul dr. ing. Constantin Timirgaziu, fost director al SCDA Secuieni, cel care a condus destinele unităţii noastre timp de peste 30 de ani şi care, alături de doamna dr. ing. Eliza Timirgaziu, a pus bazele activităţii de cercetare la Secuieni.

Rezultate remarcabile în ameliorarea cânepei

Lucrările simpozionului au fost deschise de directorul unităţii, dr. ing. Elena Trotuş, care a adresat un salut de bun-venit invitaţilor şi a prezentat rezultatele laboratorului.

„Manifestarea de astăzi coincide şi cu împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea Laboratorului de amelio­rare a cânepei. Unitatea, prin colectivul acestui laborator, a obţinut rezultate remarcabile în domeniul ameliorării cânepii monoice, fiind omologate şi brevetate şapte soiuri. Desigur, nu am fi avut aceste succese fără implicarea, fără efortul şi strădania celui care a înfiinţat acest laborator, celui care este părintele acestor soiuri de cânepă monoică şi care este colegul nostru, dr. ing. Constantin Găucă. Împreună ne dorim reuşită şi succes în găsirea unor urmaşi tineri, care să continue activitatea de cercetare în domeniul ameliorării cânepei, măcar cu aceeaşi pasiune şi dăruire cum a făcut-o domnul dr. Constantin Găucă.“

Importanţa evenimentului constă în găsirea de soluţii în vederea relansării culturii de cânepă în România, măcar la nivelul a ceea ce a fost cânepa până în anul 1989, când în România se cultivau mai mult de 40.000 ha cânepă şi funcţionau 36 unităţi de prelucrare.

În ultimii 20 de ani, cultivarea cânepei a dispărut aproape în totalitate. Conducerea unităţii de cer­cetare din judeţul Neamţ, doamna dr. ing. Elena Trotuş, dar şi alţi specialişti de marcă au arătat că în agricultura românească încă mai sunt specialişti care să ducă mai departe tradiţia cultivării cânepei. Înainte de 1990, în România existau 36 de unităţi industriale care prelucrau cânepa şi inul (o altă cultură pe cale de dispariţie), iar în judeţul Neamţ erau trei unităţi, şi anume la Căciuleşti, Tupilaţi şi Sagna. În prezent au rămas doar amintiri, situaţia este tristă, în sensul că în ţară se cultivă cânepă pe o suprafaţă totală egală cu cea pe care înainte de 1989 o cultiva SCDA Secuieni într-un an agricol, iar în întreaga ţară mai funcţionează puţine unităţi de prelucrare.

Soiuri create şi aflate în cultură

Domnul dr. ing. Constantin Găucă a prezentat rezultatele obţinute la SCDA Secuieni în domeniul cânepei monoice concretizate în:

– omologarea şi brevetarea a şapte soiuri noi de cânepă monoică: Secuieni 1, omologat în 1984 – pentru producţia mixtă de tulpini, fibră şi sămânţă, Irene – omologat în anul 1995, superior soiului Secuieni 1 ca productivitate în tulpini şi conţinut de fibre, Denise – omologat în anul 1999, soi mixt, cu procent mare de fibră, Zenit – omologat în anul 2000, soi specific pentru recolta mare de seminţe, Diana – omologat în anul 2001, pentru producţia de tulpini şi fibre, Dacia Secuieni – omologat în 2011, specific pentru producţia ridicată de tulpini şi Secuieni Jubileu – omologat în 2012, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea staţiunii.

Primele soiuri de cânepă monoică obţinute la SCDA Secuieni s-au caracterizat printr-un conţinut ridicat de THC (tetrahidrocanabinol), substanţă psihoactivă din cânepă, de peste 0,5%. Odată cu stabilirea conţinutului de THC la 0,2%, în cadrul laboratorului de ameliorare s-au efectuat cercetări pentru a stabili o metodă de identificare a conţinutului în THC, cu costuri reduse comparativ cu analizele efectuate în laboratoarele de specialitate. Astfel, soiurile create şi aflate în cultură se caracterizează printr-un conţinut sub 0,01% sau nedetectabil de THC, la soiurile Dacia Secuieni şi Secuieni Jubileu;

– elaborarea tehnologiilor de cultivare a cânepei monoice pentru fibră şi sămânţă;

– multiplicarea an de an a unor importante cantităţi de sămânţă din categorii biologice superioare.

Invitaţii au vizionat şi un film produs de Felicia Săteanu despre Tradiţii uitate despre in şi cânepă.

S-au vizitat câmpurile experimentale ale laboratorului de ameliorarea cânepei monoice.

În discuţiile purtate, reprezentanţii procesatorilor – Rodica Maxi, Leontina Prodan, Ivan Patzaichin, Teodor Frolu, Aurel Bria şi personalităţile marcante ale agriculturii – prof. dr. Valeriu Tabără, prof. dr. Gheorghe Sin, dr. dr.h.c. Constantin Vasilică, dr. ing. Viorica Boboc au subliniat importanţa evenimentului în cunoaşterea zestrei genetice de care dispune România la momentul de faţă, în stabilirea legăturii dintre cercetare-specialişti (fermieri) şi procesatori pentru reinventarea şi extinderea acestei specii.

Drd. ing. Margareta Naie, 

Drd. ing. Simona Pochişcanu

SCDA Secuieni

Abonează-te la acest feed RSS