Floarea de bujor este recunoscută pentru eleganță, parfum, culorile uluitoare, dar și pentru simbolismul aparte. Bujorii se numără printre florile preferate ale floriștilor, grădinarilor și pasionaților de flori din întreaga lume. Bujorul simbolizează dragoste, compasiune, noroc și prosperitate. De asemenea, poate însemna demnitate și onoare. Denumiți „regina florilor“ în țara lor de origine, China, în anul 1957 bujorul a devenit floarea statului Indiana. În anul 2022, bujorul a devenit oficial și floarea națională a României.
Bujorul aparține genului Paeonia, care conține mai mult de 30 de specii și sute de soiuri, unele dintre ele fiind cultivate de mii de ani. Există 3 specii de bujori: erbacee (tulpină lungă), lemnoase (arbuști) și hibrizi, care sunt numiți și bujori Itoh. Bujorii sunt renumiți pentru florile lor fabuloase, rafinate și parfumate care înfloresc la sfârșitul primăverii și la începutul verii. Dacă sunt îngrijiți corespunzător, bujorii pot înflori mai mult de 100 de ani!
Există și câteva povești despre originea numelui acestor flori. Unii spun că numele de bujor provine de la Paeon (sau Paean), medicul zeilor din mitologia greacă. El a fost un student al zeului grec al medicinei, Esculapius. Potrivit unei vechi povești, când Paeon l-a vindecat pe Pluto folosind o rădăcină de bujor, Aesculapius a devenit prea invidios și a încercat să-l omoare. Zeus l-a salvat de la moarte transformându-l într-o plantă de bujor pe care mulți oameni au iubit-o și adorat-o, arată specialiștii Famous Roses.
Potrivit unui alt mit, o frumoasă nimfă pe nume Paeonia i-a atras atenția lui Apollo. Dar a devenit conștientă și s-a îmbujorat de îndată ce și-a dat seama că Afrodita îi privea flirtând unul cu celălalt. Afrodita s-a supărat și a transformat-o pe Paeonia într-un bujor roșu.
Bujorul este considerat floarea oficială pentru cea de-a 12-a aniversare a nunții și, de asemenea, este și floarea celor născuți în luna noiembrie.
Plantați în grădină, bujorilor le place soarele, cu condiția să nu devină prea cald vara, deși câteva tipuri vor tolera umbra ușoară. Bujorii au nevoie de un sol bun, fertil, bine drenat, care este de preferință neutru până la alcalin.
De la soiuri elegante cu o singură petală până la forme exuberante, specialiștii în flori de la Famous Roses vă dezvăluie 4 soiuri celebre de bujori care vă vor înfrumuseța grădina în această primăvară.
Cora Louise
Bujorii din specia Itoh sunt hibrizi rari și neobișnuiți între bujorii de grădină. Există mai multe soiuri, toate foarte căutate de colecționari, dar ușor de cultivat și foarte rezistente. Soiul Cora Louise, din specia Itoh, formează un tufiș mediu de frunze verzi luxuriante. Florile mari semi-duble au petale albe, cu flăcări adânci de lavandă până la violet. Însă, este un bujor ușor parfumat, ce emană o eleganță desăvârșită. Florile bujorului Cora Louise ies în evidență împotriva frunzișului verde închis și vibrant al acestei plante. Ca și alți bujori, această plantă are nevoie de o cantitate medie de apă și de un sol bine drenat. Această plantă poate produce 50 de flori pe an. Primăvara, puteți ajuta înflorirea și creșterea prin fertilizare anuală. Bujorii rareori trebuie împărțiți sau mutați, dar, dacă este necesar, această operațiune ar trebui să se efectueze numai toamna. Înflorirea este întotdeauna cea mai bună într-o locație însorită. Curățați frunzele moarte în toamnă pentru a ajuta la prevenirea apariției bolilor. Florile pe tulpini tăiate au o viață scurtă, ceea ce le face mai puțin potrivite în aranjamente.
Bowl of cream
Bowl of Cream este unul dintre bujorii preferați ai tuturor grădinarilor din întreaga lume. Florile mari ale acestui bujor magnific au petale dantelate, scăldate în nuanțe de alb frișcă. Bowl of Cream înflorește la mijlocul sezonului. Datorită florilor sale uriașe de aproximativ 150 - 200 mm, care arată ca niște cupe mari umplute cu frișcă, numele este ales perfect. Pe lângă florile uriașe, Bowl of Cream vine cu tulpini masive, robuste și solide, ce pot susține perfect florile mari. Un adevărat „must have“ ce va aduce eleganță și rafinament oricărei grădini.
Sunny girl
Sunny Girl este un bujor hibrid cu petale pline și o vegetație sănătoasă cu frunze zdravene, de culoare verde închis. Florile sale mari au o culoare caldă de vară, galben unt, cu o nuanță roșie subtilă pe petalele exterioare. Culoarea sa minunată va lumina orice colț de gradină. Sunny Girl vă va fermeca încă de la prima înflorire și își va găsi cu siguranță locul bine meritat în grădină.
Blushing Princess
Blushing Princess este un bujor feminin, cu flori gingașe de culoare roz pal și un miros dulce și încântător. Această capodoperă a naturii simbolizează dragoste și pasiune. Chiar și forma florii este la fel de feminină pe cât poate fi o floare de o eleganță aparte. Are o înflorire spectaculoasă la începutul sezonului, iar de vegetația plantei de culoare verde și foarte sănătoasă vă puteți bucura pe toată perioada sezonului. Florile sale uriașe sunt completate de un parfum dulce și suav care vă va fermeca încă de la prima înflorire. Bujorii sunt plante excelente ce oferă o notă unică și îndrăzneață oricărei grădini. Au nevoie de puțină întreținere, cresc în multe tipuri de sol și iubesc soarele. Sunt plante perene care vor înfrumuseța grădina an de an. Vin în mai multe forme, dimensiuni și nuanțe, cu flori variind de la alb, roz, roșu, mov, lavandă, violet intens, galben și portocaliu. Majoritatea bujorilor sunt relativ ușor de cultivat dacă le oferiți întreținerea și îngrijirea necesare. Curățați toamna și plantați într-un sol bine drenat, unde pot beneficia de multă lumină solară, vă veți bucura de aceste frumuseți parfumate pe tot parcursul sezonului.
(L.S.)
- Social
- Iulie 04 2022
Dulcețuri și siropuri din bujor și liliac
Din cămările gospodinelor, dulcețurile și siropurile nu lipsesc în nicio iarnă. Și, după cum bine știm, nu doar din fructe putem prepara asemenea delicatese, ci și din legume ori flori. Atunci când vine vorba despre florile din grădină ca materie primă, imediat ne gândim la celebrii trandafiri pentru dulceață ori la florile de soc și de salcâm, însă știați că putem folosi pentru prepararea dulcețurilor și flori de bujor sau de liliac?
Luna mai e plină de culori și miresme, nenumărate flori ne încântă simțurile, iar printre cele mai iubite flori se numără bujorul. În lume există peste 30 de specii de bujor și sute de soiuri, iar unele dintre ele pot fi folosite și în bucătărie.
La noi, cei mai cunoscuți și mai adesea întâlniți în grădini sunt bujorii roz, ale căror petale sunt comestibile, iar dulceața ce se poate prepara din aceste petale este cu adevărat deosebită.
Pentru a prepara dulceață de bujor avem nevoie de:
- petale de bujor: 200 g;
- apă: 1 litru;
- zahăr: 1 kg;
- lămâi: 2 buc.
Cum procedăm? Culegem cu atenție florile de bujor, separăm petalele și le spălăm sub jet de apă, după care le lăsam la uscat. După ce s-au uscat natural, punem petalele într-un bol și adăugăm zeama de la o lămâie, apoi le „frământăm“ cu mâna pentru a-și păstra culoarea. Timp de o oră lăsam petalele în frigider și pregătim siropul. Într-o cratiță punem apa și zahărul și lăsăm la fiert până când scade cam la 3/4 din lichidul total. Scoatem petalele din frigider, adăugăm zeama de la cea de-a doua lămâie, după care le adăugăm în sirop și le fierbem încă 10 minute sau până se înmoaie. Oprim focul și lăsăm 10 minute să se răcească, după care punem dulceața în borcane. Acoperim borcanele cu pături pentru a se răci lent.
Știați că… Există o varietate de bujor numită bujor românesc? Este vorba despre Paeonia peregrina Mill. var. romanica, bujorul roșu, ce se întâlnește în pădurile de câmpie din Dobrogea, Muntenia ori sudul Moldovei. În acest moment există o petiție pentru ca această plantă să devină floarea națională a României.
Chiar dacă crește în sălbăticie, liliacul este cultivat ca arbust ornamental încă din vechi timpuri. De fapt, dacă mergem prin satele românești, vom zări adesea câte un liliac în grădinile caselor vechi.
Cu flori frumos mirositoare, liliacul se regăsește în diferite varietăți ce au flori în nuanțe de alb, roz, albastru, magenta, violet și lila. Florile sunt simple sau duble, grupate în penicule, au caliciul mic, corolă cu tub de un centimetru lungime, patru lobi patenți și două stamine.
Pentru a prepara dulceață de liliac avem nevoie de:
- flori de liliac fără codițe: 250-300 g;
- zahăr: 1 kg;
- apă: 500 ml;
- zeama de la o lămâie;
- păstaie de vanilie: 1 buc. sau 2 pliculețe de zahăr vanilat.
Florile se culeg și se scutură foarte bine pentru a nu avea insecte, apoi se aleg de codițe și frunze, după care se spală sub jet de apă, într-o strecurătoare, și se lasă la scurs. Peste petalele uscate se toarnă zeama de lămâie și se „frământă“. Acest procedeu este necesar pentru a păstra culoarea petalelor de liliac. Într-o cratiță se pun apa și zahărul și se așteaptă până dă în clocot, după care se adaugă petalele și semințele de la păstaia de vanilie ori zahărul vanilat. Se lasă la fiert până când se leagă bine și compoziția nu mai cade din lingură. Cu aproximație, dulceața trebuie lăsată pe foc 20 de minute.
Pentru zilele caniculare, siropul preparat acasă este o binecuvântare. Și, dacă nu știați, din florile de liliac se poate prepara și sirop. Alături de un pahar de apă rece, acesta devine o delicatesă ce merită savurată în liniște.
Pentru rețeta de sirop de liliac avem nevoie de:
- apă: 1 litru;
- zahăr: 750 g;
- flori de liliac: 60 g;
- zeama de la o lămâie.
La fel ca și în cazul dulceții, culegem, alegem și spălăm florile de liliac și le lăsăm la uscat. În acest timp pregătim siropul, adică punem apa și zahărul într-o cratiță la foc mic până se îngroașă, moment în care adăugăm florile de liliac și mai lasăm un pic, adică să dea în clocot de două, trei ori și apoi oprim focul. Adăugăm zeama de lămâie și lăsăm compoziția peste noapte. A doua zi scoatem florile de liliac și le stoarcem, după care punem siropul din nou pe foc. Îl lăsăm să dea în clocot și mai apoi, fierbinte, îl turnăm în sticle. Sticlele le învelim cu pături sau prosoape pentru a se răci lent.
Știați că… În România există o pădure de liliac, unică în Europa? Se află aproape de localitatea Ponoare, în cadrul rezervației botanice de la marginea orașului Baia de Aramă.
Larissa DINU
Încheiam episodul trecut al acestui serial vorbind despre florile de primăvară. În cel de față ne propunem să continuăm să vorbim despre florile care apar la sfârșitul primăverii și la începutul verii. De fapt, luna mai este cea mai prielnică pentru dezvoltarea plantelor cu flori, lucru reflectat și în numele popular al acestei luni: Florar.
Bujorul, vedeta lui Florar
Vedeta incontestabilă a începutului de lună mai este bujorul. Această plantă oferă flori minunate, de culoare albă, roz, roșu-trandafiriu și, mai rar, galben sau mov. După ce trec florile, planta rămâne verde până toamna târziu, ornamentând plăcut grădina. În plus, trebuie să spunem că bujorul este o plantă care pune ceva probleme doar la început, după care este destul de puțin pretențioasă.
Bujorul este, prin excelență, o plantă rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată, încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp dacă avem grijă să schimbăm apa cel mult o dată la două zile și să-i punem două-trei picături de miere.
Bujorul rămâne un simbol al prosperității, iar explicația este foarte simplă: inițial, el putea fi cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita socială a Japoniei, astfel că floarea a fost imediat asociată cu bogăția. În cultura chineză bujorul se numește „Floarea Împăratului“. Vechii greci numeau bujorii după Paeon, medicul zeilor greci. La ei existau legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină, iar bujorul se încadrează în acest criteriu.
Bujorii (Paeonia Hybriden) au nevoie de soare cel puțin 6 ore pe zi pentru a înflori și de mult spațiu. Acest lucru îi face niște plante ideale pentru grădinile proaspăt înființate din zone cu spații largi și vecinătăți care nu țin umbră. În astfel de condiții acoperă foarte bine terenul, într-un mod estetic.
Un start mai dificil, dar o viață lungă
Cum spuneam, bujorii au dezavantajul că au nevoie de ceva timp până să înceapă să înflorească. Perioada de la plantare și până la prima înflorire este cuprinsă între doi și patru ani. Cea mai bună perioadă pentru plantarea bujorului este începutul toamnei, din septembrie până la mijlocul lui octombrie. Astfel, planta va avea suficient timp să se aclimatizeze pe timpul iernii. Bujorul poate fi plantat și la începutul primăverii, având grijă să așteptăm ca substratul să se încălzească suficient (mai). Dacă bujorul este achiziționat în ghiveci, atunci plantarea se poate face oricând, începând cu luna mai până toamna, în octombrie.
Cât sunt încă în faza de boboci se vor instala sisteme de susținere a tijelor florale. Altfel, sub greutatea florilor, se apleacă până la pământ. Cel mai simplu este să batem una până la trei tije de susținere în jurul tufei, în funcție de mărimea acesteia, apoi să înconjurăm ansamblul cu o bandă, suficient de strânsă.
După ce se trec florile, frunzișul rămas va da un farmec deosebit grădinii, mai ales dacă sunt tăiate tijele uscate. Mai trebuie adaugat că, odată formată o vatră de bujori, aceasta va trăi pe același loc zeci de ani, regenerându-se singură.
Udarea nu trebuie neglijată în cursul verii, mai ales în iulie-august, când plantele își formează mugurii florali incipienți pentru anul următor.
Rădăcinile de bujori nu se deranjează decât la 4-5 ani de la plantare și numai dacă este nevoie pentru că înflorirea va avea de suferit o perioadă mai îndelungată, atât cantitativ cât și calitativ. Dacă se dorește înmulțirea prin divizarea tufei, atunci este de preferat ca această operațiune să se facă toamna, în septembrie-octombrie, cu mare atenție la mugurii subterani, care sunt fragili.
Plantarea nu se face mai adânc de 5-10 cm, nici măcar în zonele mai geroase, deoarece întârzie înflorirea cu 2-4 ani. Unde este cazul, după plantare se va face o mușuroire ușoară cu mraniță sau pământ de frunze, iar primăvara se nivelează la loc.
Farmecul regal al crinilor
O altă plantă care vestește apropierea verii este crinul. La ora actuală se cultivă o varietate de peste 110 specii. Ceea ce le este comun tuturor acestor specii este aspectul lor elegant. Nu degeaba în Franța ca și în alte țări au fost considerate un simbol al regalității.
Cele mai multe au și un parfum puternic și persistent. Totuși, polenul lor este un alergen foarte puternic. Așadar, cei care se știu cu probleme e mai bine să nu cultive aceste flori în grădină.
Unele specii de crin au și avantajul că se îndesesc foarte repede, formând un fel de minitufărișuri, astfel încât împiedică dezvoltarea buruienilor în spațiul pe care îl ocupă. Pe deasupra, rămân verzi din aprilie și până la căderea zăpezii, păstrând aspectul luxuriant al grădinii.
Crinul se poate planta atât din semințe, cât și din bulbi. Cel mai la îndemână este să plantăm bulbi. Solurile ideale sunt cele bine afânate și, dacă se poate, și fertilizate. Preferă locurile luminoase, dar nu aflate în bătaia directă a soarelui. Bulbii se plantează atât primăvara, cât și toamna, la o adâncime de cca 20 cm. Este indicat ca vârful bulbului să nu aibă peste el un strat mai gros de cinci cm de pământ. Eventual, pe perioada iernii, dacă au fost plantați toamna, se pot acoperi cu un strat ceva mai gros de pământ, deși nu sunt foarte sensibili la ger. Distanța între plante trebuie să fie, inițial, de 30-40 cm.
În perioada de creștere au nevoie de multă apă. Florile uscate se îndepărtează. După înflorire, nu mai necesită o îngrijire specială.
Deși sunt plante rezistente la înghețurile târzii de primăvară, la frig, dar și la arșiță, dacă au apă suficientă, crinii sunt sensibili la boli. De fapt, constituie un bioindicator excelent. Dacă e ca o boală să apară în grădină, crinii vor fi, probabil, primii afectați. De aceea este bine ca destul de des să ne uităm la frunzele lor și, dacă observăm vreun semn de boală să aplicăm un tratament adecvat. În grădinile bio ne vom mulțumi doar să îndepărtăm, cu promptitudine, frunzele bolnave.
După patru-cinci ani bulbii se pot dezgropa, în septembrie-octombrie, și separa de bulbii apăruți. Aceștia din urmă se plantează în locul unde dorim să îi transplantăm, la distanțe de 15-20 cm. Se poate încerca și înmulțirea prin semințe, dar este destul de dificilă. Semințele se recoltează la deplina maturitate și se seamănă în martie-aprilie afară. În fiecare an se adaugă câte un strat de pământ de trei-patru centimetri, vreme de doi, chiar trei ani. Abia după aceea se pot transplanta în locul dorit. (va urma)
Alexandru GRIGORIEV
- Articole revista
- Iulie 17 2015
Bujorul, floarea naţională
Pe modelul altor state din întreaga lume, în urmă cu doi ani s-a născut un proiect prin care se dorea ca şi România să aibă o floare naţională, una îndrăgită de foarte mulţi români. Iniţiativa i-a aparţinut domnului conf. univ. dr. Florin Toma din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, iar floarea propusă a fost bujorul, nu întâmplător, ci ţinând cont de o multitudine de factori pe care îi vom detalia în cele ce urmează. Deşi acest proiect a fost primit cu entuziasm, mai ales că bujorul este o floare îndrăgită de foarte mulţi români, încă nu a fost oficializat un act legislativ prin care să fie declarat floare naţională. Pe acest considerent a fost lansată o petiţie online care necesită 100.000 de semnături, iar la atingerea acestui target va fi posibilă realizarea acestui proiect pe calea cea mai simplă, decret prezidenţial.
De ce bujorul?
Pentru a putea desemna o anumită floare să devină emblema unei ţări este nevoie de o serie de argumente care să confirme iniţiativa. Pentru acest lucru, dl Toma a prezentat în urmă cu doi ani, odată cu lansarea iniţiativei, o serie de argumente care să susţină această alegere, listă completată în cadrul Conferinţei Internaţionale „Agriculture for life, Life for agriculture“ desfăşurată la începutul lunii iunie.
Aşadar, de ce bujorul ar trebui să fie elementul floristic de identificare? În primul rând pentru că pe teritoriul României pot fi admirate 5 specii spontane de bujori, fapt pentru care au fost create şi diferite rezervaţii naturale – prima dintre speciile spontane amintite de dl Toma este Paeonia peregrina Mill, cunoscută şi sub denumirea Paeonia peregrine. var romanica – bujor românesc, denumire care nu mai este acceptată deoarece s-a demonstrat că această specie poate fi întâlnită şi în alte areale din Balcani, apoi Paeonia tenuifolia L., Paeonia teriternata Pall. ex. DC., Paeonia Mascula (L.) Mill., Paeonia officinalis L. subspecia banatica (Rochel) Soó. La aceste specii se adaugă altele 3 cultivate, cu cca 100 de varietăţi şi soiuri: Paeonia officinalis L., Paeonia lactiflora Pall şi Paeonia suffruticosa Andrews; sin. P. arborea Donn.
Bujorul, sub diversele specii, poate fi întâlnit în toate zonele ţării şi a devenit de-a lungul timpului una dintre cele mai îndrăgite flori. Mai mult decât atât, aprecierea bujorului poate fi regăsită şi în tradiţiile, folclorul şi cultura poporului. În anumite zone ale ţării poate fi întâlnit sub denumire de busuioc roşu, palma-maicii-domnului, rujioară sau băbărujă, iar la jumătatea lunii mai are loc „Sărbătoarea bujorului“, în cadrul căreia oamenii aduc un omagiu naturii, dar şi frumuseţii spirituale şi fizice. Tema bujorului este larg răspândită în covoarele tradiţionale sau costume populare şi, pe lângă utilizarea ornamentală, bujorul este folosit în scop medicinal şi cosmetic (rădăcina de Paeonia Lactiflora). Specia cunoscută sub numele de bujor românesc este asociată în tradiţia şi cultura românească în special cu puterea dragostei, a devotamentului şi a sacrificiului. Pentru aceste motive a fost adoptat de curând ca simbol de către Ministerul Apărării pentru a comemora pe 11 noiembrie Ziua Veteranilor, precum şi pentru a onora eroii căzuţi în teatrele de operaţii şi pe teritoriul României. Pe lângă toate aceste considerente care au ca actor principal bujorul, aproximativ 70.000 de persoane au fost botezate cu acest prenume, iar aproximativ 30.000 au numele de familie Bujor.
Toate aceste argumente, la care se adaugă numeroase precizări, sunt susţinute de profesorul Toma de fiecare dată atunci când este întrebat despre acest proiect devenit unul de suflet. Acestui demers i s-au alăturat, pe parcursul celor doi ani de când a fost lansat, numeroase persoane din mediul academic şi nu numai. Printre acestea se numără şi doamnele Andreea Tănăsescu, fondatoarea comunităţii La Blouse Roumaine şi Cristina Turnagiu Dragna, cele care sprijină demersul profesorului Toma mai ales în spaţiul online. Tot ele au lansat şi petiţia online amintită la început, cea pe care noi o susţinem şi vă invităm să o semnaţi dacă sunteţi de acord cu argumentele mai sus prezentate.
http://www.petitieonline.com/bujorul_-_floarea_nationala_si_emblema_florala_a_romaniei
Pentru a-şi susţine proiectul, dl Toma a realizat şi o poezie, un dialog printre flori, al cărei final va desemna, şi el, floarea naţională.
Printre flori e zarvă mare
Fiindcă fiecare floare,
Se vrea aleasă cu fală,
Drept floare naţională.
Prima narcisa vorbeşte
Şi mândră, aşa grăieşte:
Eu sunt cea mai potrivită
Cu acest rang să fiu numită.
Sunt atât de parfumată
Şi al meu nume, fete-l poartă
Cresc în voie într-o poiană
Ca o specie spontană.
Mult te lauzi surioară
Zis-a mica lăcrămioară.
Ştii că şi eu-s parfumată
Şi sunt mult mai delicată.
Taci, tu soro, că dau greş,
Zise floarea de măceş.
Doar floarea de colţ şi eu
Putem duce acest rang greu.
Din livadă în răspăr,
Grăieşte floarea de măr:
Nu vă lăsaţi amăgite
Doar eu-s printre favorite.
Din pridvoare, dintr-o dată
Strigă floarea de muşcată:
Sunteţi voi de viţă-aleasă
Dar tot eu-s cea mai frumoasă.
Într-o tufă, în bună pace,
Bujoru-ascultă şi tace
Însă când floarea îi creşte
Tuturor aşa grăieşte:
Sunteţi, cu toate, frumoase
Însă… cam pretenţioase
Acest titlu-i pentru mine
Ştiţi şi voi asta prea bine.
Spune-mi soro, spune-mi tu,
Ce are ăsta şi noi, nu?
Zise mica viorea
Către floarea de lalea.
Aşa ziseră-n poiene,
Florile de sânziene.
Ce ai tu şi noi n-avem?
Să ne spui, acum, noi vrem.
Ce am eu şi voi n-aveţi?
Eu-s floare pentru eroi.
Din iubire am răsărit,
Ştie orice îndrăgostit.
Sunt mult cântat în folclor,
Mamă mi-e cuvântul dor,
Şi orice fată frumoasă,
Pe ie vrea să mă coasă.
Înfloresc în primăvară,
Verde sunt şi peste vară.
Cresc şi-n rezervaţii multe,
De la câmpie la munte.
De la Zău de Câmpie,
La Pleniţa, lângă vie,
Din Munţii Măcinului,
La Comana Giurgiului.
Mulţi oameni numele-mi poartă
Şi sunt legat de a lor soartă
Chiar şi-acele ursitoare
Se folosesc de a mea floare.
Eu nu sunt lăudăros
Dar ştiţi şi voi că-s frumos.
Şi m-au pus ai mei români
În tradiţii din străbuni.
Iar pe Internet, mai nou,
Am făcut aşa ecou…
Că rămân şi eu uimit
De români cât sunt iubit.
Şi deodată înspre seară
Liniştea-ntre flori coboară.
Toate spre bujor priveau
Şi nimic nu mai grăiau.
Însă toate cugetară,
Cum că, pentru a noastră ţară,
Bujorul, fără îndoială,
E floarea naţională.
Loredana Larissa SOFRON
Românii au fost dintotdeauna un popor iubitor de flori şi, cu toate acestea, nu avem încă, în mod oficial, o floare naţională. De-a lungul timpului au existat mai multe propuneri pentru alegerea unei flori naţionale, dar niciuna dintre propuneri nu a fost finalizată printr-un act legislativ care să oficializeze floarea naţională.
USAMV Bucureşti, prin Facultatea de Horticultură, a lansat la începutul lunii iunie, în cadrul Conferinţei Internaţionale „Agriculture for life, Life for agriculture“, propunerea titularului disciplinei Floricultură, conf. dr. Florin Toma, ca bujorul să fie proclamat oficial, de către forul legislativ al ţării, floarea naţională a României.
De ce este necesar să avem, în mod oficial, o floare naţională? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să avem în vedere ceea ce simbolizează florile în viaţa fiecăruia dintre noi: sublimul, frumosul, dorinţa de mai bine, dragostea şi preţuirea pe care le purtăm celor dragi.
Foarte multe ţări au una sau mai multe flori naţionale, reprezentative pentru arealul geografic sau pentru cultura şi tradiţiile lor. În Japonia, de exemplu, crizantema este floarea familiei imperiale, iar cireşul ornamental este floarea naţională a poporului japonez. Olanda, Turcia şi Ungaria au ca floare naţională laleaua; Spania are ca floare naţională specia Iris pseudacorus; în SUA trandafirul este floarea naţională, fiecare dintre cele 50 de state componente ale federaţiei având, pe lângă trandafir, o floare naţională locală.
Tocmai de aceea USAMV Bucureşti, prin Facultatea de Horticultură, a iniţiat acest inedit şi remarcabil proiect naţional care să se finalizeze cu proclamarea oficială, de către forul legislativ al ţării, a unei flori naţionale a României.
În lucrările susţinute pe parcursul conferinţei „Agriculture for life, Life for agriculture“ din perioada 6-8 iunie 2013, titularul disciplinei floricultură, conf. dr. Florin Toma, a concluzionat că bujorul este specia cea mai reprezentativă pentru poporul român şi, prin urmare, este cel mai îndreptăţit să i se confere, în mod oficial, rangul de floare naţională a României.
Argumentele aduse în sprijinul acestei propuneri au fost:
I) în ţara noastră numeroase specii de bujor cu un mare potenţial biologic şi ornamental (Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia triternata, Paeonia mascula, Paeonia officinalis, ssp. banatica), crescând spontan în mai multe regiuni, în rezervaţii protejate de lege (fig. 1.);
II) pe lângă speciile spontane, se întâlnesc şi specii cultivate într-o varietate însemnată de forme şi culori, mai exact 3 specii cultivate cu peste 130 cultivaruri identificate până în prezent (fig. 2);
III) graţie frumuseţii plantelor (îndeosebi a florilor) şi a calităţilor lor biologice (perenitate, productivitate, flexibilitate tehnologică, adaptabilitate ecologică), plantele de bujor sunt aproape nelipsite din decorul parcurilor şi grădinilor;
IV) florile de bujor sunt foarte îndrăgite la nivelul întregii ţări, fiind subiect de apreciere şi comparaţie în tradiţiile, muzica, poezia, literatura şi pictura poporului român;
V) în cinstea bujorului se organizează anual festivaluri şi sărbători în mai multe zone ale ţării;
VI) frumuseţea florilor de bujor face posibilă realizarea unor buchete şi a altor tipuri de aranjamente florale de excepţie;
VII) în conştiinţa poporului român, frumuseţea fizică şi spirituală sunt adesea asociate cu bujorul, fapt dovedit de utilizarea largă a numelui de bujor şi a derivatelor sale la nume de familie, prenume, nume de localităţi, nume de străzi, nume de păsări şi animale (o statistică recentă arată, de exemplu, că pentru 29.231 de persoane numele de familie este Bujor iar 69.355 de persoane au prenumele Bujor);
VIII) folclorul românesc abundă în cântece în care tema bujorului este prezentă, mai ales în refrene şi atunci când trebuie să se facă o rimă cu cuvântul dor;
IX) tema bujorului este larg răspândită în covoarele tradiţionale, costume populare şi alte obiecte de artizanat de o frumuseţe rară, fapt ce dovedeşte aprecierea deosebită de care se bucură bujorul la nivel naţional;
X) pe lângă utilizarea ornamentală, bujorul este folosit şi în scop medicinal şi cosmetic.
Toate aceste argumente sunt dezvoltate în lucrarea elaborată de conf. dr. Florin Toma, care se află postată pe pagina web a Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti (www.usamv.ro – Facultatea de Horticultură sau www.horticultura-bucuresti.ro). Sunt argumente reale, care arată că bujorul poate fi considerat un element de identitate naţională şi merită pe deplin să i se confere, în mod oficial, titlul de floare naţională a României.
În curând, pe aceeaşi pagină va fi postată şi o platformă de adeziuni, în care toţi iubitorii bujorului – o floare au conotaţii deosebite pentru poporul român – îşi pot exprima opţiunea privitoare la proclamarea oficială, de către forul legislativ al ţării, a bujorului ca floare naţională a României.
Este demn de remarcat faptul că foarte mulţi specialişti horticultori, printre care toţi titularii disciplinelor de floricultură de la celelalte Facultăţi de Horticultură din ţară şi colaboratorii lor, şi-au exprimat susţinerea pentru propunerea dlui conf. dr. Florin Toma de la USAMV Bucureşti, ca bujorul să devină oficial floarea naţională a României.
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.13, 1-15 IULIE 2013