O bine-cunoscută zicală spune că perseverența este cheia succesului. Dar, de multe ori realitatea o contrazice… După mulți ani de migăloasă muncă de cercetare, doi cercetători mureșeni, Marton și Joszef Dan, cu sprijinul specialiștilor de la Fundulea, au reușit să pună la punct o tehnologie ieftină şi ecologică de sporire cu peste 30 la sută a producției agricole la culturile leguminoase.

Marton Dan ne povestește că acești inoculanți bio fac parte din viața acestor plante și reprezintă o simbioză naturală, formată în timpul evoluției plantelor, fie că vorbim de fasole, mazăre, soia sau alte plante leguminoase. Practic, bacteriile leagă de plantă azotul din aer, un azot ușor asimilabil, este cel mai ieftin azot posibil. Soluția noastră este cu atât mai actuală cu cât procentul de îngrășăminte chimice în culturile agricole a fost limitat și va fi din ce în ce mai greu de aplicat fertilizați chimici în următorii ani.

Bacteriile pe care le-am studiat noi aduc mult azot în sol, peste necesarul plantei și poate fi folosit pentru cultura următoare.

Focul bacterian (Erwinia amylovora)

Atacă în principal mărul, părul, gutuiul, dar plante gazde sunt și murul, zmeurul, precum și specii ornamentale. Se răspândește, local, prin intermediul ploii cu vânt, al insectelor (albine, viespi, muște, furnici sau afide care se hrănesc cu exudat) și, la depărtare, principalul vector sunt păsările migratoare. Focul bacterian este o boală care evoluează imprevizibil, cu o mare viteză de propagare și agresivitate a bacteriei, ce poate distruge o livadă într-un singur sezon.

Simptome

Pe flori, boala se manifestă prin veștejirea, brunificarea sau înnegrirea acestora, exemplarele atacate rămânând totuși atașate de plantă. Lăstarii și ramurile tinere infestate devin maronii, se usucă, iar vârful se îndoaie, formând ceea ce popular se numește „cârja păstorului“. La urmă, lăstarul se brunifică la măr și se înnegrește la păr. Frunzele prezintă fie pete necrotice, cu extensie de la marginea limbului, fie înnegrirea pețiolului și a nervurii mediane, căpătând o formă ca și când ar fi pârlite de un foc, de unde și denumirea bolii. Acestea rămân atașate de pom, făcând posibilă depistarea lejeră a infecției. Fructele, atacate atunci când sunt verzi, devin de asemenea maronii, apoi se înnegresc, se stafidesc, rămân atârnate de crengi, cu aspect mumificat. Netratată, boala se extinde la ramurile mai groase, pe șarpante și trunchi, provocând ulcere, care duc până la urmă la compromiterea întregului pom.

Tratamente

Măsuri preventive: detectarea precoce a focarelor noi, efectuarea de lucrări agrotehnice adecvate (se vor evita tăierile severe, fertilizarea excesivă cu azot), irigare moderată, utilizarea de soiuri rezistente sau tolerante, eliminarea plantelor-gazdă din flora spontană, îndepărtarea lăstarilor de pe portaltoi și cei lacomi de pe șarpante, îndepărtarea părților afectate și arderea lor imediată.

Măsuri curative: tratamentele chimice se efectuează în faza de repaus a pomilor, prefloral și postfloral, uneori în timpul vegetației, utilizând Alcupral 50 PU – 0,2% pentru tratamentul prefloral și 0,04% pentru postfloral, zeamă bordeleză – 0,5% prefloral, Airone SC –  3 l/ha, toamna, după căderea frunzelor și primăvara, la deschiderea mugurilor până la terminarea înfloririi, Badge – 2,9 l/ha toamna, după căderea frunzelor și primăvara, la deschiderea mugurilor până la terminarea înfloririi, Champ 77-2 km/ha, în timpul vegetației, preventiv și curativ etc.

Proliferarea mărului (Apple proliferation phytoplasma)

În afară de măr, boala mai poate afecta caisul, cireșul, prunul, părul, vița-de-vie și câteva specii de flori, printre care crinul. Apple proliferation phytoplasma se transmite prin altoire, alipiri de rădăcini, iar pe cale naturală, prin intermediul unor cicade. Între infecție și apariția primelor simptome pot trece 6-7 luni, chiar 3-4 ani. Semnele atacului apar cu precădere în livezile în declin și în anii cu stress climatic, cum ar fi seceta. Boala, care înlesnește ori se asociază cu făinarea, determină reducerea cantitativă și calitativă a recoltelor, iar în final se ajunge la uscarea pomilor. Cele mai sensibile soiuri par a fi Jonathan, Red Delicious, Golden delicious, Booskoop.

Simptome

Boala se manifestă pe ramuri, frunze, fructe, flori, muguri. Simptomul tipic este așa-zisa „mătură“ (de vrăjitoare), produsă prin dezvoltarea precoce a mugurilor axilari și formarea unui număr mare de lăstari secundari slab dezvoltați, subțiri. Frunzele afectate apar mai devreme decât de obicei, se dezvoltă mai slab, sunt înguste, dantelate, prezintă culoare verde-deschis, cu aspect clorotic. Stipelele (cele două frunzișoare situate la baza pețiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari) sunt anormal de mari, au codița scurtă și pot fi în număr de patru, în loc de două. Fructele rămân mici, turtite, cu pedunculul foarte subțire și mult alungit, pulpa este spongioasă, cu gust fad.

Măsuri

Măsurile sunt doar cele preventive care țin de: utilizarea altoilor și portaltoilor sănătoși, asigurarea unui agrofond corespunzător (îngrășăminte, irigații, lucrări de întreținere executate la timp), eliminarea pomilor cu simptome din câmpul II din pepinieră, tăierea și arderea „măturilor din ramuri“, în livezile bătrâne.

Declinul părului (Pear Decline phytoplasma)

În afară de gutui, plante gazdă mai pot fi gutuiul, mărul și piersicul. Produce pagube importante, pomii afectați putându-se usca în câțiva ani de la infectare sau pot supraviețui producând fructe puține și mici. Boala se transmite prin materialul de plantare infectat, altoi sau portaltoi, iar pe cale naturală, prin intermediul insectelor.

Simptome

La degradarea rapidă, fructele rămân mici, nu se dezvoltă, frunzele se ofilesc și se usucă, iar după câteva săptămâni pomul este distrus în totalitate. În cazul degradării lente, pomul devine sensibil, creșterea terminală este redusă, frunzele puțin numeroase rămân mici, rigide, cu marginile ușor răsucite spre exterior, de culoare verde-deschis, anormal de roșii toamna, când cad prematur. La infectarea precoce înflorirea este abundentă, dar ulterior puține dintre ele produc fructe; acestea nu se dezvoltă. În câțiva ani, vor crește foarte multe mlădițe, care dau senzația de tufe de frunze.

Măsuri

Utilizarea altoilor și portaltoilor toleranți pentru această micoplasmă, materialul săditor să provină din zone în care nu s-a semnalat prezența bolii în ultimii trei ani, lucrări agrotehnice corespunzătoare (irigații, fertilizare, combaterea buruienilor).

Maria BOGDAN

Controlul bolilor, în general, și al celor bacteriene, în special, reprezintă o verigă importantă în cadrul măsurilor sanitar-veterinare aplicate în creșterea și exploatarea păsărilor de rasă. Aplicarea măsurilor preventive generale și speciale, efectuarea de tratamente rapide în urma unui diagnostic de certitudine duc în final la obținerea de rezultate pozitive în exploatarea acestor categorii de păsări. Trebuie avute în vedere următoarele boli.

Holera aviară

Este o boală infecțioasă a păsărilor de curte (găini, curci, gâște, rațe etc.) și sălbatice. Produce mortalitate crescută. Este mai frecventă la păsările de apă, sălbatice și domestice. Simptomele evoluează cu rapiditate. Păsările pot fi găsite moarte pe cuibar. Se constată abatere, anorexie, cianoză, raluri, scurgere nazală sau bucală cu mucus, diaree albă sau verde mucoidă. În cazurile cronice se constată inflamația articulațiilor și a bărbițelor. La unele păsări apare și torticolis. Tratamentul se face cu ENROFLOXAROM, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT. Controlul bolii se realizează cu PESTIHOLVAC pentru galinacee și HOLEPAL, pentru palmipede.

Colibaciloza

Apare frecvent la tineret, dar și la păsările adulte, fiind favorizată de frig, carențe minerale, vitaminice, leziuni ale mucoasei produse de helmiți, coccidii, folosirea de furaje mucegăite, fermentate, care modifică echilibrul intestinal. Evoluează și ca boală de asociație cu producerea de peritonite, salpingite, sinovite, aerosaculite și panoftalmie. În formele acute se constată abatere, diaree, hipertermie, sete excesivă. Colibacilozele pot fi combătute cu o gamă largă de antibiotice (COLISTIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, OXIROM, DOXIROM, AVIANPROTECT). Este recomandat ca administrarea antibioticului să se facă în urma unei antibiograme deoarece germenul capătă antibiorezistență într-un timp scurt. Controlul bolii se face prin mijloace de profilaxie generală.

Streptococia păsărilor

Aceasta se manifestă la puii și găinile adulte, mai rar la alte specii. Poate să apară spontan prin streptococi de portaj sau în urma contaminărilor digestive prin furaje de origine animală nesterilizate. Boala evoluează rapid cu tulburări generale grave (anorexie, somnolență, conjunctivită și uneori diaree), urmată de moarte. Tratamentul recomandat este cu antibiotice (ERITROVIT, AMOXINEOVIT, AMPICILINĂ, AVIANPROTECT, DOXIROM, ENROFLOXAROM, FOSFOTILROM).

Stafilococia păsărilor

Se manifestă fie ca boală generalizată cu evoluție gravă, fie ca boală localizată mai frecvent sub formă de artrite și sinovite. Boala se transmite și prin ou. Tratamentul cu antibiotice este indicat numai în formele localizate (FOSFOTILROM ENROFLOXAROM, AMOXINEOVIT, AVIANPROTECT, DOXIROM, ERITROVIT). Controlul bolii se face prin măsuri igienico-sanitare.

Pseudomonoza aviară

Această boală evoluează la găini, curci, fazani, porumbei, rațe și gâște.

Simptomele sunt următoarele: la pui, în primele zile de viață apar febră, catar nazal și conjunctival. Apoi apar diareea, deshidra­tarea rapidă, tulburări nervoase, chiar moarte. La adulte se constată inapetență, diaree cu fecale de culoare verde sau verde-albăstrui, reducerea producției de ouă și slăbire progresivă, iar uneori diverse manifestări nervoase. Moartea poate surveni după o evoluție de 1-2 săptămâni. În ceea ce pri­vește tratamentul, sunt puține antibiotice (COLISTIROM, ENROFOXAROM, FOSFO­TILROM) eficace la acest germen, din cauza extraordinarei antibiorezistențe.

Coriza infecțioasă

Se manifestă prin inflamația acută a cavităților nazale și a sinusului infraorbitar, conjunctivită catarală și fibrinoasă. Sunt sensibile găinile, fazanul și bibilica. Este favorizată de factorii de mediu (oscilațiile de temperatură și umiditate sezonieră). Simptomele sunt strănut, scuturări ale capului, sensibilitate la palpația capului, jetaj seros sau mucos, mucopurulent, respirație bucală, inflamație a mucoasei conjunctivale, a sinusurilor infraorbitare (unii/bilateral), pleoape umflate, lipite de secreție mucopurulentă (cap de bufniță). Tratamentul se face cu antibiotice (OXITETRACICLINĂ 50%, OXIROM, OXIVIT, timp de 5-7 zile), iar păsările bolnave trebuie eliminate din efectiv și vindecate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

Vreau cu tărie să cred că încă mai avem șansa de a trăi pe o planetă curată, sănătoasă. Însă realitatea face ca această perspectivă să pară mai idealistă chiar și decât cea a colonizării altor planete.

Potrivit statisticilor, în fiecare an la nivel mondial se produc 322 de milioane de tone de plastic. Aceleași date spun că în doar 20 de ani producția de plastic a crescut covârșitor. Dacă în 1980 se produceau 20 milioane de tone, în 2000 s-a ajuns la 200 de milioane. Dacă cifrele nu vă sugerează nimic, atunci trebuie să vă spun că, potrivit revistei Anthropocene, după al Doilea Război Mondial omenirea a produs atât de mult plastic încât ar fi putut acoperi în întregime Pământul. Vă puteți imagina așa ceva? Studiile întreprinse de oamenii de știință au demonstrat că în prezent există plastic în fiecare colț al planetei. Cine să ne salveze de noi înșine? Atâta vreme cât cumpătarea și înțelegerea efectelor cumplite pe care le va avea plasticul asupra Pământului și implicit asupra vieții noastre vor fi limitate nimic nu va funcționa. Reciclarea, în pofida tuturor eforturilor făcute de ecologiști, va fi o stavilă infinit mai mică decât tsunamiul declanșat de nepăsare.

O șansă vine însă tot din partea naturii. O echipă de cercetători de la Universitatea din Kyoto au descoperit, după cinci ani de studiu asupra a 250 de probe colectate din gunoaie, o bacterie care, pe parcursul a șase săptămâni, poate devora în întregime plasticul. Ideonella sakaiensis, așa cum au numit-o, trăiește hrănindu-se cu un material plastic foarte comun de tip polietilen tereftalat. Acesta este folosit în special pentru fabricarea sticlelor de tip PET și a mai multor tipuri de haine. Studiile asupra bacteriei au arătat că aceasta generează o enzimă care, în contact cu apa, transformă plasticul într-o substanță intermediară pe care o poate înghiți. Intervine apoi o a doua substanță care divide substanța intermediară în doi compuși de bază: etilenglicol și acid tereftalic, substanțele din care se fabrică PET-urile. Oare poate salva Pământul această bacterie care devorează plasticul.

(LZ)

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 58

Din punctul de vedere al răspândirii infecţiilor, salata verde din magazine este chiar mai periculoasă decât hamburgerii, susţine cunoscutul bacteriolog britanic, Hugh Pennington, profesor emerit la Universitatea Aberdeen (Scoţia). Potrivit acestuia, anumite tipuri de bacterii găsite în pungile cu salata tăiată sunt aproape imposibil de distrus. Singura modalitate este iradierea, afirmă el, după cum relatează portalul MedDaily.

Legumele ambalate în pungi şi care se vând ca 'gata pentru consum' ar putea fi un pericol pentru sănătate, spune bacteriologul britanic, evocând focarul de infecţie cu Cryptosporidium, apărut în Marea Britanie şi Scoţia în urma consumului de salată verde, care a afectat 300 de persoane.

În timpul analizei influenţei diferitelor legume, experţii au stabilit o legătură semnificativă între infecţie şi consumul de legume cu frunze.

Ca argument, cunoscutul profesor scoţian evocă şi situaţia de anul trecut din SUA, când unul dintre cei mai mari producători şi comercianţi din lume de fructe şi legume proaspete, Dole, a retras de la vânzare în zece state americane salată verde tăiată, ambalată în pungi de plastic, după ce Departamentul de Sănătate Publică a descoperit eşantioane de produse cu bacterii Listeria.

El mai atrage atenţia că pe legumele cu frunze bacteriile ajung direct din sol. Unii agenţi patogeni pot fi distruşi doar prelucrare termică şi spălare cu anumite mijloace, dar nu apa simplă.

'De obicei, mai sigur este să mănânci un hamburger decât salata care îl însoţeşte', a declarat profesorul, făcând apel la susţinătorii unei alimentaţii sănătoase să fie mai atenţi la ceea ce mănâncă şi să spele bine verdeaţa chiar dacă pe ambalaj scrie că nu necesită spălare.

Sursa: AGERPRES