Pentru performanță în agricultură este nevoie de informație, transferul corect al acesteia de la teorie la practică, tehnologie adaptată noilor cerințe din piață, soiuri și hibrizi competitivi. În rândurile următoare vă prezentăm câțiva dintre hibrizii de ardei destinați cultivării în câmp și spații protejate din portofoliul companiei Agrosel.

VALAHIA F1

• hibrid de ardei gras de tip blocky cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate, având fructe uniforme cu 3-4 lobi;
• planta este compactă și generativă;
• fructe mari, cu o greutate de 180-200 g, cu pulpa groasă și cu coacere din galben-verzui în roșu intens, au un aspect comercial deosebit;
• prezintă toleranță ridicată la putregaiul apical;
• rezistență: HR: Virusul mozaic al tutunului;
• prezintă o alegere excelentă pentru consum proaspăt.

AURELIUS F1

• hibrid de ardei gogoșar semitimpuriu cu creștere nedeterminată și cu internoduri scurte;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plante viguroase, cu foliaj bogat și capacitate ridicată de fructificare;
• fructele sunt mari de 180-190 g, cu diametru de 6,5/10 cm, cu coacere în roșu aprins la maturitate fiziologică;
• destinat pentru consum proaspăt și industrializare;
• rezistențe: HR: Virusul mozaic al tutunului și Pătarea frunzelor și bășicarea fructelor.

APULUM F1

• hibrid de ardei lung, timpuriu, cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plantă viguroasă, compactă, foliaj robust și cu internoduri scurte;
• fructele sunt uniforme, cu o lungime de 16-18 cm, iar greutatea medie este de 140-160 g;
• culoarea fructelor este verde deschis, cu coacere în roșu plăcut, iar fructele se pot consuma și în stadiul verde deschis;
• se pretează pentru consumul în stare proaspătă;
• rezistență: HR: Virusul mozaic al tutunului.

IANCU F1

• hibrid de ardei iute, timpuriu, cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plantă viguroasă cu capacitate mare de fructificare;
• fructele sunt conic-alungite, cu lungime de 18-20 cm, cu gust picant și cu coacere din galben în roșu deschis;
• greutatea fructului este cuprinsă între 40-70 g;
• mărimea și forma fructelor sunt constante până la sfârșitul perioadei de vegetație;
• prezintă aspect interesant și gust deosebit.

Compania Agrosel investește de peste 15 ani în cercetarea și ameliorarea semințelor, iar hibrizii de ardei prezentați în rândurile următoare au fost primii creați în România.

TRAIAN F1

• hibrid de ardei gogoșar timpuriu, cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plantă cu creștere viguroasă;
• fructe de 150-190 g cu coacere din verde închis în roșu intens;
• conținut ridicat de substanță uscată;
• rezistă bine la temperaturi ridicate;
• rezistențe: Virusul mozaic al tutunului.

POTAISA F1

• hibrid de ardei capia cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plante cu tulpini puternice și capacitate mare de producție;
• fructe uniforme mediu-lungi, ușor aplatizate, cu o lungime de 16-18 cm;
• greutatea medie a fructelor este de 140-160 g, cu coacere din verde în roșu strălucitor, cu gust dulce;
• prezintă o alegere excelentă pentru industria alimentară, precum și supermarketuri;
• toleranță ridicată la factorii abiotici.

NAPOCA F1

• hibrid de ardei capia cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• planta prezintă un sistem radicular bine dezvoltat, foliaj viguros și o capacitate ridicată de fructificare;
• fructele sunt ușor aplatizate, lungi, uniforme de 18-23 cm și cu un diametru de 5-7 cm;
• greutatea fructelor 150-180 g, cu coacere din verde închis în roșu intens, cu gust dulce;
• prezintă toleranță ridicată la factorii abiotici, precum la crăpare;
• prezintă o alegere excelentă pentru industria alimentară, precum și supermarketuri.

DACIANA F1

• hibrid de ardei gras de tip blocky cu creștere nedeterminată;
• recomandat pentru câmp deschis și spații protejate;
• plantă viguroasă, foliaj bogat și cu sistem radicular foarte bine dezvoltat;
• fructe mari, lucioase, cu o greutate de 140-180 g, cu coacere din galben-verzui în roșu plăcut;
• majoritatea fructelor sunt uniforme, cu 3-4 lobi și aspect comercial deosebit;
• pulpa fructului este groasă și aromată, nu este pretențios la lipsa de calciu.

Laura ZMARANDA

Din ce în ce mai mult localitatea dâmbovițeană Lungulețu s-a impus ca unul dintre bazinele legumicole importante din sudul României. Probabil că și acest lucru a atârnat greu în balanță atunci când specialiștii de la Syngenta au hotărât ca acolo să prezinte noutățile cu care vor ieși pe piața semințelor de legume în acest an.

Varză timpurie și varză specială pentru sarmale

Cea mai importantă și mai practică noutate este că de-acum înainte Syngenta va avea și un catalog digital, accesibil de pe orice dispozitiv, care poate accesa Internetul – calculator, tabletă, telefon mobil etc. În acest mod, toți cei interesați vor putea afla rapid despre ceea ce apare nou pe piață. În plus, acest catalog va include și imagini din culturi, actualizate permanent, a promis Ramona Grama, manager de marketing al Diviziei de legumicultură.

Pentru că varza este unul dintre produsele care au făcut celebră localitatea, prezentarea a început cu noii hibrizi ai acestei plante. Jetodor F1 este destinat culturii în câmp deschis sau în spații protejate. Perioada de creștere este de aproximativ 55 de zile. Căpățâna nu are o densitate foarte mare, dar este voluminoasă. Greutatea medie este de 1,5-1,7 kg și este rezistentă la înflorire. Tot extratimpuriu este și hibridul Bolikor F1, care ajunge la maturitate în 57-60 de zile. Este caracterizat de o căpățână perfect rotundă, formată din frunze foarte fine, de culoare verde-deschis, și un cotor scurt. Greutatea medie este de 1,8-2 kg. Dintre hibrizii timpurii, o noutate este Kilagreg, care ajunge la maturitate în aproximativ 70 de zile. Căpățâna cântărește în jur de 3 kg și este recomandată mai ales pentru consumul în stare proaspătă.

Tot un hibrid timpuriu, care a început să facă istorie, este Sarmalin. Așa cum îl arată și numele, este recomandat pentru sarmale datorită frunzelor sale fine și dulci. Crește în aproximativ 80 de zile și este tolerant la arsura bacteriană. Plantele au un ritm rapid de creștere și formare a căpățânii. Este recomandată mai ales pentru murat, dar și consumului în stare proaspătă. Se pretează foarte bine culturii de toamnă, chiar și celei mai întârziate.

Boli noi, soluții inteligente

Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă producătorii de varză, în ultimii ani, este hernia verzei. Această boală, produsă de o ciupercă, determină apariția unor tumori care împiedică circulația sevei în plantă, mai ales în rădăcini. Plantele tinere se atrofiază, iar cele mature prezintă frunze îngălbenite sau albastru-verzui. Sporii ciupercii care produce boala supraviețuiesc în sol peste 15 ani, așa că rotația culturilor nu este o soluție eficientă. Tocmai din acest motiv, specialiștii Syngenta au creat hibrizi rezistenți la această boală. Pe piața românească sunt disponibili Kilagreg, pe care l-am prezentat deja, și Kilaherb, care este tolerant și la atacul thrips.

O noutate utilă pentru cei care se ocupă de creșterea tomatelor în câmp este hibridul Firmus. Acesta are o creștere determinată, motiv pentru care nu are nevoie de palisaj. Perioada de vegetație este de 110-115 zile. Fructele sunt de tipul „prunișoare“ și se coc cam în același timp. Caracteristice le sunt dulceața, culoarea roșu-aprins și fermitatea. Un avantaj al acestui hibrid este că leagă foarte bine chiar și în condiții de temperaturi ridicate, nu sunt afectate de arsurile solare și au toleranță ridicată la virusul petelor de bronz și la pătarea pustulară.

Ardei și ceapă pentru toate gusturile

Pentru cei care vor să cultive ardei gras, fie în câmp, fie în spații protejate, noutatea este Beniel, un hibrid care produce fructe verzi, care devin roșii la coacere. Fructele sunt uniforme, cu dimensiuni de 10/10 cm, cu pulpa groasă. Acestea sunt rezistente atât pe plantă, cât și după recoltare. Pentru ardeii kapia, recomandarea rămâne Kornelya, deja cunoscut și apreciat de fermieri.

Și ceapa pentru cultivat în câmp este un domeniu unde Syngenta poate oferi variante interesante cultivatorilor. În ofertă se regăsesc trei soiuri, fiecare cu avantajele sale. Dacă Bratko poate oferi producții mari când se utilizează tehnologii de nivel înalt, Bosko este tolerant la condiții extreme de temperatură și oferă producții bune chiar și cu tehnologii mai rudimentare. Banko oferă căpățâni mari, grele și care se pretează bine depozitării. Pentru ceapă, densitatea de semănat recomandată este de un milion semințe/ha.

De un interes deosebit s-a bucurat și prezentarea soluțiilor de combatere a bolilor și dăunătorilor, domeniu în care Syngenta are un renume solid. Amănunte despre ele pot fi aflate, așa cum am spus, din catalogul digital.

Ceea ce este cel mai important de reținut este faptul că firma Syngenta rămâne în continuare același partener solid și de încredere al fermierilor care doresc calitate și performanță!

Alexandru GRIGORIEV

Plantă anuală, cu o durată medie de vegetație de 100-150 zile de la răsărit și până la maturarea primelor fructe, ardeiul gras își are originea în America Centrală și de Sud, fiind adus în Europa de conchistadorii iberici și răspândit mai apoi în toate colțurile lumii. Fructele sunt bogate în antioxidanți, vitamine (A,B,C,P), calciu, fier, beta caroten. Se consumă în stare proaspătă sau conservată, având aproape utilizare culinară generală (la fel ca tomatele sau rădăcinoasele). În România se cultivă în toate zonele, dar favorabilitatea maximă este oferită de clima și solurile din sudul, vestul și estul țării.

Ardeiul gras este pretențios față de căldură: sub 15°C temperaturile sunt nefavorabile creșterii vegetative, iar la peste 32-35°C plus secetă atmosferică are loc avortarea florilor, ceea ce conduce la diminuarea producției. Temperatura minimă de germinare este de 14-15°C (ideal 24-30°C), iar cea optimă pentru creșterea vegetativă și fructificare este de 22-25 °C, cel mult 30°C. Planta este una mare iubitoare de lumină, motiv pentru care terenurile rezervate pentru cultură trebuie să fie însorite, iar față de umiditate, din cauza sistemului radicular superficial, manifestă pretenții sporite, udarea constantă fiind obligatorie. Umiditatea relativă a aerului de peste 75% este favorabilă dezvoltării unor ciuperci patogene, iar sub 60%, asociată cu temperatură peste 25°C, favorizează brunificarea vârfurilor de creștere și a fructelor. Consumul de elemente nutritive este ridicat. Pentru cultura ecologică e bine să se știe că ardeiul răspunde foarte bine la fertilizarea organică cu 20-30 t/ha. Când plantele nu dispun de suficiente substanțe florile avortează în masă și eventualele fructele formate cad înainte de a ajunge la maturitate.

Soiuri

Pentru cultura ecologică, soiurile și hibrizii utilizați e necesar să aibă rezistență ridicată la boli, viroze, bacterioze, micoze, capacitate mare de producție, adaptabilitate la condițiile de mediu, să nu aparțină organismelor modificate genetic. Sunt recomandate, în practica de la noi, soiurile Aroma, Ceres, Opal, Simona și hibridul Dolmy F1.

Producerea răsadului

În cazul culturilor timpurii se utilizează răsadul repicat, iar la cele târzii, cel nerepicat. Acesta se obține în sere înmulțitor sau răsadnițe calde. Semănatul are loc în ultima decadă a lunii februarie și prima decadă a lunii martie, la distanța de 5 cm între rânduri la răsadul repicat și de 7-8 cm, la cel nerepicat. Adâncimea de semănat este de 1,5-2 cm, iar distanța între semințe pe rând, de 1-2 cm. Pentru obținerea răsadului pentru un hectar de ardei se folosesc 150-200 mp de răsadniță, norma de sămânță fiind de 0,8-1 kg. Repicarea are loc când plantele au format 1-2 frunze adevărate, la distanțe de 5x5cm sau 7x5 cm. Ca lucrări de îngrijire amintim: dirijarea temperaturii la 20-25°C ziua și 18-20°C în timpul nopții; menținerea unei umidități atmosferice la 55-65%; aplicarea tratamentelor pentru prevenirea căderii plăntuțelor, cu decoct de coada-calului; fertilizare fazială cu produsul eco F411, în concentrație de 0,05%; călirea răsadului cu câteva zile înainte de plantare (n.n. – vârsta răsadului este de 45-50 de zile de la semănat).

Pregătirea solului și înființarea culturii

Pregătirea solului pentru cultura ecologică de ardei gras nu diferă cu nimic de cea pentru cultura standard: toamna – desființarea culturii precedente prin discuire, nivelarea de întreținerea, subsolarea, o dată la 3-4 ani, fără întoarcerea brazdei, la 50 cm, fertilizarea cu gunoi de grajd (40-50 tone/ha), arătura de bază, la 28-32 cm; primăvara – pregătirea patului germinativ prin lucrări cu grapa și/sau freza, modelarea solului în straturi înălțate cu coronament de 104 cm, instalarea sistemului de irigare prin picătură sau deschiderea rigolelor și canalelor, la irigarea pe brazdă. Epoca de plantare (sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai) ideală este atunci când în sol se înregistrează 15°C. Distanțele de plantare sunt diferite: pe teren modelat, câte 2 rânduri, la interval de 70 cm și 15-20 cm între plante pe rând; pe teren nemodelat, la 70 cm între rânduri și 15-20 cm între plante pe rând. În ultima variantă, densitatea este mai mare cu 10.000 de plante/ha.

Lucrări de întreținere

Lucrări generale: irigarea imediat după plantare, cu o normă de 200-250 mc/ha; completarea golurilor la 4-5 zile după plantare, cu răsaduri din același soi (se păstrează o rezervă în acest sens); afânarea solului (prășitul) ori de câte ori este nevoie, de regulă de 4-5 ori între rânduri și de 2-3 ori între plante pe rând; irigarea de 9-10 ori în toată perioada de vegetație, la distanță de 12-15 zile, cu norme de 300-350 mc/ha la primele 3-4 udări și 400-450 mc/ha, în rest (atenție, este de preferat să se evite băltirea apei fiindcă ardeiul este pretențios și la excesul de umiditate, nu doar la lipsa apei); fertilizarea fazială cu produse specifice culturii ecologice (după 15 zile de la plantare – Cupromax, 1 l/ha, după 20 de zile de la prima fertilizare, se aplică Bionat 0,5%, iar la 20 de zile după al doilea tratament, F111, 5 l/ha); combaterea bolilor și dăunătorilor (schema de tratamente și produsele le-am prezentat deja într-un alt articol).

Lucrări speciale: îndepărtarea primei flori sau a primului fruct pentru dirijarea produselor rezultate din fotosinteză către toate organele plantei (n.n. – de asemenea, fructul rezultat din prima floare este de slabă calitate); ruperea vârfurilor plantei pentru limitarea creșterilor vegetative și stimularea fructificării. Recoltarea se efectuează etapizat, pe măsură ce fructele ajung la maturitatea de consum.

Maria BOGDAN

Vitaminele sunt substanţe cu structură complexă (compuşi organici) care nu pot fi sintetizate de către organism, însă a căror prezenţă în corpul uman este absolut obligatorie pentru îndeplinirea unor funcţii esenţiale ale acestuia.

În 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Între 1928 și 1933, două echipe independente, formate din cercetătorul ungur Albert Szent György și cercetătorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, și cercetătorii americani Charles Glen King și W. A. Waugh, pe de altă parte, izolează vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscându-se formal natura antiscorbutică a compusului. În 1937 cercetătorul Albert Szent György primește Premiul Nobel pentru medicină pentru această descoperire. Folosirea în scop medicinal a vitaminei C datează încă din secolul al XVIII-lea. Scorbutul, boala cauzată de deficiența vitaminei C, era o problemă frecvent întâlnită în special printre marinari și navigatori, peste 2 milioane dintre aceștia fiind afectați. În 1747 James Lind, un medic scoțian, a făcut un experiment pentru tratarea scorbutului și a descoperit că doar portocalele și lămâile ameliorau simptomele bolii.

Din 1928 până în 1933, o echipă de cercetători maghiari – Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi – și cercetătorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima dată vitamina C și i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci vitamina C a fost folosită nu numai în tratarea scorbutului, ci și pentru îmbunătățirea imunității, împotriva simptomelor de gripă și răceală, dar și ca supliment pentru a proteja întregul organism.

Ardeiul se numără printre speciile de legume cu un conținut ridicat de vitamina C în fructe și are un rol important în alimentaţie, fiind considerat sursă de vitamina C.

Fructele și legumele cu un conținut de vitamina C mai mare de 12 mg sunt considerate surse „bogate în vitamina C“. O „sursă bună“ de vitamina C conține o cantitate substanțială de această vitamină în raport cu conținutul său caloric și contribuie cel puțin cu 10 la sută din doza adecvată pentru vitamina C într-o porție selectată.

Cel mai mare conținut de vitamina C se găsește în fructele de ardei proaspete, iar prin uscarea acestora cantitatea se reduce la jumătate. Nivelurile de vitamina C în ardei sunt foarte variabile și pot fi afectate de maturitate, genotip și de prelucrare. Toate soiurile de ardei conțin vitamina C în cantități foarte mari, însă ardeiul gras verde are de două ori mai multă vitamina C decât citricele, iar ardeiul roșu iute conține cu 330% mai multă vitamina C decât portocalele. În 100 grame de ardei sunt 125 mg de vitamina C, adică 100% din doza zilnică recomandată.

La ardeiul gras, în condițiile solurilor nisipoase, a fost determinat un conținut de vitamina C cuprins între 56,37 mg/100 g substanță proaspătă la cultivarul Galben Superior și 110,88 mg/100g substanță proaspătă la cultivarul Ducu. La soiurile de ardei autohtone, conținutul de vitamina C a fost cuprins între 100 mg/100 g substanță proaspătă la soiul Andrada și 130 mg/100 g substanță proaspătă la soiul Ișalnița Rovine. Alte soiuri la care a fost determinată o cantitate mare de vitamina C sunt cele de tip kapia, Bogdan cu 126 mg/100 g substanță proaspătă, Lung de Ișalnița cu 113 mg/100 g substanță proaspătă și Doljean cu 125 mg/100 g substanță proaspătă.

Conţinutul de vitamina C este influenţat atât de temperatură, cât şi de intensitatea luminii. Creşterea intensităţii luminii determină producerea unei cantităţi mai mari de glucide şi conduce către o acumulare mai mare de vitamina C în fruct.

Vitamina C se degradează ușor (prin oxidare) la temperaturi ridicate. Cu toate că ardeiul este o plantă iubitoare de căldură și lumină, la temperaturi caniculare soarele devine un factor foarte stresant pentru această specie. Conținutul de vitamina C a prezentat cele mai scăzute valori în anii bogați în precipitații sau foarte călduroși. Precipitațiile în exces și arșița sunt factori care influențează negativ acumularea vitaminei C în fructele de ardei.

Întocmit de dr. biochimist Mihaela CROITORU – SCDCPN Dăbuleni

În vederea obţinerii unor producţii timpurii de ardei gras, care să satisfacă cerinţele pieţei într-o perioadă în care cererea este mai mare decât oferta, se impune plantarea în câmp a răsadurilor mult mai devreme decât epoca optimă, existând riscul apariţiei unor temperaturi sub limita minimă suportată de către plantele de ardei gras. Înlăturarea sau diminuarea efectelor nedorite survenite în prima parte a perioadei de vegetaţie se pot realiza prin aplicarea unor tehnologii de cultivare adaptate specificului zonei, printre care protejarea temporară a culturilor legumicole și a suprafeţei solului prin mulcire.

Adăposturile temporare permit cultivarea timpurie, direct în câmp a plantelor de ardei gras, având următoarele avantaje:

• protejează culturile de temperaturile scăzute care survin în perioada aprilie-mai;
• protejează culturile de brumele târzii de primăvară;
• asigură protejarea antideflaţională a culturilor;
• permit obţinerea unor producţii mai timpurii cu 10-20 zile faţă de cultura neprotejată;
• contribuie la creşterea profitabilităţii.

Pentru cultura ardeiului gras sunt indicate solurile nisipoase bine nivelate cu o uşoară pantă care să nu permită băltirea apei, cu un conţinut în humus de peste 0,7% şi care să beneficieze de o sursă de apă necesară irigării. Se preferă terenul adăpostit natural şi cu un grad mic de îmburuienare.

Pentru atenuarea efectului negativ al vântului şi combaterea deflaţiei eoliene este necesară protejarea culturilor prin înfiinţarea benzilor de protecţie din secară. Secara se seamănă în perioada 15-30 septembrie. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar distanţa între benzi va fi de 11,2-16,8 m, în funcţie de gradul de solificare al nisipului.

Lucrările de pregătire a terenului se fac în totalitate primăvara pentru a evita spulberarea şi tasarea arăturii pe timpul iernii. Fertilizarea de bază se face cu îngrăşăminte chimice complexe la nivelul de fertilizare de N 100, P2O5 100, K2O 100/ha, iar pentru combaterea buruienilor se erbicidează preemergent cu erbicidul Stomp 330 EC, în doză de 3 l/ha, aplicat cu 5-8 zile înainte de plantare.

Cultura se înfiinţează prin răsad în vârstă de 55-60 zile în perioada 10-15 aprilie. Pentru obţinerea de producţii timpurii de ardei gras se recomandă cultivarea unor soiuri cât mai precoce şi cu productivitate ridicată.

Protejarea culturii în câmp se poate face cu tunel din folie PVC sau cu pânză tip Agril. Este recomandată cultivarea în teren mulcit cu polietilenă deoarece mulciul contribuie la sporirea timpurietăţii şi a cantităţii producţiei şi de asemenea este împiedicată creşterea buruienilor sub tunel, ceea ce ar îngreuna întreţinerea culturii. Asigurarea apei necesare plantelor este bine să se facă prin picurare, pentru a evita înlăturarea foliei pentru aplicarea udărilor, în special la cultura protejată cu tunel din folie PVC care ar necesita un volum foarte mare de muncă.

Mulciul din polietilenă şi banda de picurare se instalează manual în cazul suprafeţelor mici prin derularea foliei şi acoperirea marginilor cu pământ sau mecanizat, pe suprafeţe mari. Se foloseşte folie cu lăţimea de 1 m şi grosimea de 0,015-0,018 mm. După instalarea mulciului se trece la decuparea locului de plantare a fiecărei plante la distanţa de 10 cm de la marginea mulciului şi 20 cm între plante pe rând. Se plantează câte 2 rânduri de plante pe un strat de mulci. Imediat după plantare se instalează adăpostul tunel din folie PVC, sau se acoperă plantele cu pânza tip Agril.

Pentru susţinerea foliei se folosesc arce din fier beton cu diametrul de 5-6 mm, din tuburi din PVC sau nuiele din răchită ori salcie, cu lungimea de 160-180 cm, care se instalează la distanţa de 1-1,5 m şi o deschidere la bază de 80 cm, astfel încât să protejeze 2 rânduri de plante. Folia se fixează cu marginile pe rigolele deschise anterior prin acoperire cu pământ, iar la capete se fixează cu un ţăruş.

Dirijarea factorilor de mediu are o mare însemnătate în reuşita unei culturi de ardei gras, în cazul culturilor protejate cu tunel din polietilenă, şi constă în aerisirea tunelului cu scopul menţinerii temperaturii şi umidităţii relative a aerului în limite cât mai aproape de optim. Aerisirea se face diferenţiat, în funcţie de temperatura exterioară. La începutul perioadei, când temperatura aerului este coborâtă, aerisirea se face prin ridicarea foliei la capetele tunelului o perioadă scurtă în timpul zilei. Când în mediul exterior temperatura depăşeşte 25°C, durata de aerisire este mai lungă şi chiar se impune decuparea unor ferestre în folie la distanţa de 2-3 m. Deschiderile se fac prin decuparea foliei pe trei laturi cu lungimea de 20 cm. Odată cu creşterea temperaturilor în mediul exterior creşte şi temperatura în tunel, diferenţele fiind de 5-10°C, în funcţie de momentul din zi. Atunci când în tunel temperatura depăşeşte 35°C (perioada 20-25 mai) se îndepărtează sistemul de protejare deoarece peste acest prag apar fenomenele de ofilire şi apoi de brunificare a frunzelor, florile sunt avortate, iar fructele legate se brunifică începând din punctul pistilar. În cazul folosirii pânzei de tip Agril nu este necesar să se intervină în ceea ce priveşte dirijarea factorilor de mediu deoarece, prin natura ei poroasă, folia Agril lasă să treacă prin ea curenţii de aer. De asemenea, pentru protejarea în tuneluri se poate folosi folie de polietilenă perforată, eliminându-se şi în acest caz lucrările de dirijare a factorilor de mediu.

Afânarea solului constă în aplicarea a 2-3 praşile mecanice şi a 2-3 praşile care se execută numai pe intervalul neacoperit cu mulci. În cazul apariției buruienilor monocotiledonate se va erbicida cu unul dintre erbicedele: Fusilade Forte 1 l/ha, Pantera 40 EC 1,5 l/ha sau Agil 100 EC l/ha.

Fertilizarea fazială se face prin fertirigare începând cu apariţia florilor şi începutul fructificării cu azotat de amoniu la nivelul de fertilizare de N80, iar cea de a doua fertilizare fazială se va face în perioada de maximă rodire la nivelul de N40. Se pot folosi şi îngrăşăminte solubile aplicate prin fertirigare și îngrășăminte foliare cu microelemente.

Irigarea prin picurare corespunde mult mai bine culturilor mulcite şi celor din adăposturile joase tip tunel acoperite cu folie de polietilenă.

Cele mai frecvente boli care apar la cultura de ardei gras în condiţiile solurilor nisipoase sunt: fuzarioza produsă de Fusarium oxysporum f. Sp. Vasinfectum, verticiloza produsă de Verticillium dahlia, putregaiul cenuşiu produs de Botrytis cinerea, pătarea bacteriană produsă de Xanthomonas campestris pv. Vesicatoria, alternarioza produsă de Alternaria capsiciannui, putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor produs de Phitophtora capsici. Pentru prevenirea și combaterea acestor boli se fac tratamente repetate folosind produsele: Topsin M 70 (0,05-0,1%) sau Topsin 500 SC (0,1%),  Dithane M45 0,2%, Champ 77 WG 0,3%, Ridomil Gold MZ 68 WG 0,25%, Bravo 500 SC 0,2% ș.a.

Alternarea produselor în aplicarea tratamentelor, sporeşte eficacitatea acestora în combaterea bolilor şi a dăunătorilor.

Recoltarea se face eşalonat, când fructele au ajuns la maturitatea de consum.

Prin protejarea plantelor de ardei gras crește atât timpurietatea cât și producția totală (tabelul nr. 1). Pânza tip Agril, datorită proprietăţilor ei, asigură un microclimat mult mai apropiat de cel normal faţă de cerinţele plantelor de ardei gras, contribuind la creșterea timpurietății și a producției totale.

Tabelul nr. 1 – Eşalonarea producţiei de ardei gras în funcţie de metodele de protejare (media 2012- 2014)

Ținând cont de faptul că prețul de livrare la legume este diferit pe perioade de timp, profitul realizat este influențat foarte mult de gradul de timpurietate a producției.

Dr. ing. CIUCIUC Elena, SCDCPN Dăbuleni