Pe măsură ce piața de afine se dezvoltă tot mai mult, cererea de fructe de vară de înaltă calitate a crescut nu numai in Europa de Vest ci si in Orientul Mijlociu, Europa de Est și regiuni de la Marea Neagră.

Misiunea Fall Creek de a construi o lume cu afine mai bune prin plante de calitate, relații excepționale, inovație și succesul clienților, a determinat decizia de a stabili o unitate de producție Fall Creek în România, cu plante excepționale marca Fall Creek, livrate la timp, conform specificațiilor și îndeplinită de personal local și asistență tehnică.

Fall Creek este lider al calității și geneticii plantelor de afin și aduce o ofertă competitivă, unică de genetică pentru soiuri rezistente la ger și pentru temperaturi moderate în regiunile de cultivare temperate din lume.

„România ne oferă un spațiu adecvat pentru producție și distribuție. Condițiile climatice sunt similare cu cele din Eugene, Oregon, SUA, unde a început activitatea Fall Creek în urmă cu 45 de ani. Accesul facil al României la alte țări din estul Europei și la Marea Neagră a sprijinit această decizie.

În prima etapă, am recrutat un Director de țară, care va fi responsabil pentru activitatea desfășurată în România de Fall Creek, pentru a conduce extinderea companiei noastre în țările din Europa de Est și pentru a supraveghea implementarea și dezvoltarea unei noi pepiniere în România.

,,Suntem încântați să anunțăm că Angelo Nicolae s-a alăturat echipei Fall Creek EMEA la data de 15 martie.”   A spus Burgert van Dyk, Director Regional Fall Creek EMEA.

Angelo va fi sprijinit de echipa Fall Creek în timp ce continuă să recruteze experți locali și să sa puna bazele unei echipe performante în România. Angelo va raporta direct Directorului Regional EMEA, Burgert van Dyk.

Angelo este de origine română. Are peste 29 de ani de experiență în poziții de conducere pentru companii multinaționale din sectorul agricol. Este licențiat în agricultură la Universitatea București, cu o specializare în marketing și dezvoltare rurală.

A lucrat peste 10 ani ca Director în cadrul companiei Syngenta, și din 2011 a avut funcții de conducere în Brise Group unde a dezvoltarea un departament de tehnologie modernă de fertilizare. Are experiență cu diferite culturi , cum ar fi sfecla de zahăr, floarea soarelui, porumb, rapiță și cunoștințe largi despre piețele din Europa de Sud-Est.

„Este o onoare și o provocare să mi se ofere această oportunitate de a dezvolta operațiunile Fall Creek în Europa de Est. Sunt mândru că România a fost selectată pentru acest proiect de expansiune și sunt entuziasmat de posibilitățile create pentru cultivatorii regionali și locali de afine.

După aproape 30 de ani de experiență în domeniul agricol al culturilor de câmp , trecerea la o industrie care promovează o alimentație și un trai mai sănătos e ca o gură de aer proaspăt.” Spne Angelo Nicolae.

„La Fall Creek, am urmărit dezvoltarea industriei de afine din întreaga lume și am făcut acest lucru recrutând persoane din liderii locali cu experiență de organizare, ca Angelo, care integrează valorile de Modestie, Integritate, Pasiune și Excelență ale Fall Creek, pe măsură ce construiesc și dezvoltă echipe care deservesc cultivatorii comerciali de afine din regiune”, a încheiat Oscar Verges, Co-CEO Fall Creek.

Afinul este unul dintre arbuștii care se pot cultiva și la noi. Fructele lui sunt recunoscute în special datorită proprietăților astrigente și antibacteriene. Florile înfloresc în perioada mai-iunie, fructele sunt mici, de culoare albastru închis sau roșii, iar gustul este ușor dulce-acrișor. Unul dintre cultivatorii de afin este Ghiță Ion din comuna Bucșani, județul Dâmbovița. Acesta ne-a vorbit despre înființarea și întreținerea unei astfel de plantații, dar și despre rentabilitatea ei.

„Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești“

Pentru început ne-a vorbit despre startul plantației pe care o gestionează. „Cultiv cu afin o suprafață de aproximativ 5.000 m² încă din 2014, iar printre soiurile pe care le dețin se numără Chandeler, Merry Berry, care sunt importate din Olanda, dar mai am și soiuri românești pe care le cumpăr din Bilcești. Am luat mai multe soiuri, astfel încât să nu fructifice toate odată, ci în perioade diferite pentru a fi mai ușor la cultivare. Cei care vor să cultive astfel de soiuri trebuie să știe că acestea fructifică după 3 ani. În anul 2 după plantare trebuie să avem grijă să tăiem floarea, astfel încât planta să devină viguroasă deoarece în caz contrar fructifică mai puțin. Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești. De exemplu, la suprafața pe care o dețin producția de anul acesta a fost de 3-4 tone de fructe. Ideea este ca afinul să dezvolte aproximativ 7-8 puieți. Arbuștii bătrâni (de culoare maronie) trebuie să fie tăiați la timp. Astfel reușești să obții o cantitate mai mare de fructe“, a precizat fermierul.

Plantare și recoltare

Pentru a avea o cultură de afin sănătoasă trebuie să fim atenți în special la aciditatea solului. Dacă nu avem pH-ul solului până în 6, din start ne putem da seama că nu este un sol bun pentru plantare. Ghiță Ion a explicat: „Pentru a planta puieții de afin trebuie să săpăm o groapă la fundul căreia se pune rumeguș de conifere. Trebuie să fim atenți la acest lucru deoarece, dacă vom pune alt tip de rumeguș, de stejar, spre exemplu, care nu este acid, vom pierde puietul. După aceea, amestecăm cu nisip, plantăm puietul din ghiveci în groapă și tasăm foarte bine cu piciorul ca să nu existe aer. La final udăm. Irigarea o fac prin picurare, iar la rădăcinile puieților am pus folie ca să nu crească buruieni. Dacă știi să întreții cultura de afin aceasta poate fructifica și până la 20-25 de ani. Între rânduri trebuie să păstrăm o distanță de 2 metri pentru a fi mai ușor la cules. Culesul se face bob cu bob. O plantă o poți culege chiar și de 10 ori, până reușești să aduni toate fructele ei. Ca să își păstreze aspectul proaspăt, după recoltare fructele trebuie puse într-o lădiță uscată, altfel pulpa lor se înmoaie. Fructele de afin pot fi păstrate în forma proaspătă într-o cameră frigorifică 3-4 zile, dar și la congelator pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru o suprafață de 5.000 m² investiția inițială poate ajunge la aproximativ 10.000 euro.

Dăunătorii puieților de afini

Conform specialiștilor, principala boală la cultura de afin este virusul Blueberry Shoestring Virus (șiretul afinului). Când planta este infectată de acest virus frunzele arbuștilor încep să capete o culoare roșie și se curbează puternic spre partea inferioară, căpătând aspectul unui șiret. Fructele nu mai ajung la culoarea lor specifică, albastră. Simptomul caracteristic este reprezentat de dungile roșcate de pe tulpinile tinere sau de 1 an. Pentru combatere este necesară distrugerea plantelor afectate și stropirea cu pesticide când este cazul. De asemenea, un alt dăunător poate fi Monilinia vaccinii-corymbosi, care produce mumifierea fructelor. Ciuperca atacă ramurile și florile de afin. După maturare, fructele se zbârcesc, îngălbenesc și cad. De aceea este necesar și în acest caz să apelăm la tratamente chimice.

„Clienții preferă mai mult afinele de pădure decât de cultură“

Fermierul ne-a explicat că, deși afinele au o serie de proprietăți benefice pentru noi, acestea nu sunt încă suficient promovate pe piața din România. În plus, mulți dintre cumpărători preferă afinele de pădure în detrimentul celor de cultură. „La noi nu este încă promovată cultura de afin. Mulți dintre clienți caută afine de pădure, dar nu îmi explic motivul deoarece afinile de cultură și de pădure au aceleași proprietăți. A fost o perioadă mai grea până am intrat pe piață, a fost nevoie de timp ca oamenii să cunoască cu adevărat valoarea acestui fruct. De asemenea, mulți dintre colegii mei când nu reușesc să-și valorifice toată producția în piață fac afinată sau dulcețuri. Îmi doresc ca în viitor să achiziționez și un utilaj de sortare pentru a conferi un aspect mai comercial produselor și pentru a ne ușura treaba. Sperăm să putem construi și un puț pentru a fi mai ușor de irigat“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Cultivarea afinului reprezintă la acest moment una dintre cele mai bune investiții agricole pe suprafețe mici. Randamentul bun de producție, dar și cererea mare de pe piața externă fac ca afinele să aducă micilor fermieri români un profit considerabil, susține antreprenoarea Laza Sorina de la plantația Transilvan Berries, din localitatea Budureasa, județul Bihor. Familia Laza are în prezent o plantație de 5,3 hectare, unde cultivă 5 soiuri, iar producția medie este în jur de 10 tone/hectar.

„Am ajuns să plantăm afini datorită soțului meu, Florin, care este inginer horticol și a făcut o pasiune pentru această cultură. Primele plante au fost plantate în anul 2016, pe o suprafață de aproximativ 2 hectare. Văzând că această cultură merge bine, am mai plantat alte afine în 2017 și 2020. Plantația a fost realizată din fonduri proprii, iar în 2017 am accesat programul «Tânăr fermier». La un an după aprobare, am reușit să încheiem proiectul și să realizăm vânzările necesare. Cu banii obținuti, cei 40.000 euro, am cumpărat utilaje (tractor, atomizor, tocător de resturi vegetale-mulcer, tunuri pentru păsări). Ne dorim foarte mult să ne extindem, să facem și procesare, dar, din păcate, fondurile europene pentru acest segment sunt foarte puține, momentan se acordă doar 40% finanțare.“

Pentru a avea o producție eșalonată familia Laza a ales 5 soiuri. „Am folosit turbă, iar afinele sunt plantate pe bilon acoperit cu agrotextil, irigarea se face prin picurare, folosim fertigarea. Cultivăm 5 soiuri (Duke, Blue Gold, Huron, Draper, Aurora) care asigură producția din iunie până în septembrie. Fiecare soi are caracteristicile sale. De exemplu, fructele soiului Duke sunt mari și se coc primele. Blue Gold are niște afine foarte aromate. Huron și Draper produc niște afine foarte mari. Aurora face fructe mari și un pic acrișoare. Momentan, suprafața plantată este de 5,3 hectare, iar în primăvară ne extindem, pregătim terenul pentru o nouă cultură, dar o să plantăm și în ghivece. Producția medie este în jur de 10 tone/hectar. Culesul se face exclusiv manual. De asemenea, facem tot posibilul să avem și o linie de procesare.“

Celor care doresc să investească într-o astfel de plantație antreprenoarea din Budureasa le recomandă să analizeze bine oportunitățile de valorificare pentru că în ultimii ani s-au plantat foarte mulți afini în România și Europa, iar vânzarea este destul de dificilă atunci când piața este suprasaturată.

„În perioadele cu căldură și umiditate apar multe boli care, dacă nu sunt tratate rapid, distrug multe plante. Pentru prevenție folosim soluții pe bază de cupru și sulf, în general. Primăvara folosim un insecticid, iar pentru protecția fructelor folosim o substanță fungică. Deținem certificarea Global GAP, iar conform analizelor fructele noastre sunt «curate» de pesticide.“ – Sorina Laza

„Nu am reușit să intrăm în marile magazine, deși am încercat de multe ori. Vindem foarte puțin în țară, de aceea aproximativ 95% din producție o exportăm pe cont propriu în Italia și Gemania. Prețul mediu de vânzare a unui kilogram de afine este de 3 euro.“ – Sorina Laza

Beatrice Alexandra MODIGA

Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, o astfel de cultură putând fi productivă chiar și după 30 de ani de la înființare. O plantație de afine intră pe rod la circa trei-patru ani de la plantare, iar maturitatea deplină este atinsă la vârsta de șapte-opt ani. Atunci afinul are capacitatea să ofere până la 9-12 tone la hectar, uneori chiar și mai mult, în funcție de soiul folosit.

În România, plantațiile de afin s-au dezvoltat în ultimii ani, însă este loc în continuare. De exemplu, tânărul cultivator Florin Mureșan, din satul Remeți pe Someș, județul Maramureș, a ales să cultive două soiuri pe o suprafață de aproximativ un hectar, mai mult ca un hobby, începând cu anul 2016.

Prețul unui kilogram de afine poate varia de la 2,75 euro până la 4-4,5 euro în funcție de sezon

„În tinerețe tatăl meu, fiind pădurar și locuind la un canton silvic, a înființat o plantație de 0,07 ha de afin. De aici a pornit dragostea pentru aceste fructe. În timp, cu ajutorul copiilor, am reușit să înființez și eu o astfel de cultură, insuflându-le și lor dragostea pentru afine. Am considerat că este un hobby, nu o afacere. Tot aici am construit o cabană mică, unde toată familia se simte minunat, iar munca în plantație devine o plăcere. Tehnologia acestei culturi am învățat-o în timp, din mers, și astfel reușim să producem fructe sănătoase și de o bună calitate atât pentru familie, cât și pentru clienți“, adaugă tânărul cultivator.

Succesul unei afaceri cu afine pornește de la materialul săditor folosit, ne spune tânărul maramureșean. Acesta are două recomandări esențiale pentru cei care vor să înființeze o astfel de plantație: să opteze pentru două-trei soiuri diferite de afin și să cumpere arbuști cu vârsta de doi ani și care au un sistem radicular bine dezvoltat. „Avem două soiuri, unul timpuriu, numit Spartan, și altul târziu, Eliot, ambele cu gust deosebit și calități pe măsură. În prezent, plantația noastră se întinde pe o suprafață de 1,16 ha. Despre producție pot să vă spun că suntem la mâna naturii întrucât anul trecut am fost afectați de grindină, pierzând 25-30% din fructe. Chiar și așa am obținut 8.000 kg. Tratamentele fitosanitare aplicate sunt minimale, cele în repaus vegetativ (unul toamna târziu și altul toamna devreme), după care aplicăm două tratamente preventive cu fungicid, insecticid și acaricid. Dar problema cu care ne-am confruntat a fost excesul de apă din sol. Având în vedere că plantația a fost înființată la sfârșitul lunii iunie a anului 2016, noi ne declarăm mulțumiți de producția obținută. Din păcate, producția de afine este la mâna firmelor de distribuție, în zonă existând doar o firmă de colectare, iar prețul nu poate fi negociat. Prețul la început de sezon este între 4-4,5 euro/kg, iar în prezent a scăzut la 2,75 euro/kg. Celor care vor să înființeze o astfel de cultură le recomand să o facă cu multă dăruire și pasiune. Din punct de vedere agrotehnic să țină cont de trei lucruri: pH-ul solului, sursa de apă și plantele să fie sănătoase. Ne dorim să ne extindem și avem terenul necesar, dar din nefericire proiectele prin intermediul fondurilor europene sunt greu de accesat, dacă nu chiar imposibil pentru noi“, încheie Florin Mureșan din Remeți pe Someș, județul Maramureș.

Cum înființăm o plantație de afine

Înainte de plantare trebuie să pregătim terenul. În primul rând vom curăța solul, îl vom nivela și vom face o arătură de desfundare de circa 40 cm. În acest moment putem încorpora în sol și gunoi de grajd. În cazul în care avem de-a face cu un teren cu permeabilitate redusă se realizează și o scarificare.

Se recomandă ca plantele să aibă cel puțin 2 ani, cu o înălțime de circa 40 cm. Distanțele de plantare care se folosesc în mod uzual sunt de 3×1 m. Toamna este cel mai bun moment de plantare. Specialiștii recomandă ca plantarea să se facă cu amestecul de pământ fixat pe rădăcini în urma udării abundente a substratului înainte de a scoate materialul săditor de la stratificat.

De asemenea, este indicată mulcirea suprafeței din jurul plantei, circa 50 cm de jur-împrejur, cu rumeguș, paie, frunze sau alte materiale vegetale, ori cu folie agrotextilă.

O investiție într-o plantație de afin poate ajunge la 17-18.000 euro pe hectar întrucât numai arbuștii ne costă undeva la 10.000 de euro. Este o investiție foarte mare, dar se compensează cu faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească; prețul de valorificare este cel mai ridicat dintre toate prețurile fructelor mici, iar producțiile nu sunt deloc de neglijat.

Beatrice Alexandra MODIGA

O plantație de afini demnă de remarcat din Buhuși, județul Bacău, este cea a familiei Pristavu, care cultivă aproximativ 3 ha pe Dealul Hugi, în imediata apropiere a Pădurii Orbic. Investiția a fost făcută și cu fonduri europene.

Plantație în conversie către agricultura ecologică

„La cultura de afini am ajuns în urma obținerii analizei solului. La început am vrut să înființăm o livadă de meri, dar când am făcut analiza solului am observat că pH-ul acestuia se situează între 4,8-5,4, ceea ce nu e prea indicat pentru măr. Prin urmare, am analizat situația si am descoperit că afinul de cultură se pretează foarte bine pe acest tip de sol. Deși nu știam nimic despre afine, am început să ne documentăm temeinic, am fost la seminare si am decis să încercăm să înființăm plantația. Cu toate că mulți au considerat și consideră că ne-am aruncat cu capul înainte, noi am fost destul de încrezători și ne-am încercat norocul cu aceste minunate fructe! Plantația a fost înființată prin accesarea de fonduri europene PNDR 2014-2020. Am depus cererea de finanțare de 3 ori (odată am retras-o deoarece ne-am dat seama că nu îndeplineam o condiție de eligibilitate). Cererea a fost declarată eligibilă în anul 2017, iar contractul l-am semnat în luna august a acelui an. Recunosc că a fost un drum destul de anevoios, multe acte, multe drumuri, dar am întâlnit și mulți oameni care ne-au ajutat și ne-au îndrumat. Din august 2017 până în noiembrie 2018 am implementat proiectul, apoi am reușit și am plantat arbuștii, această etapă fiind ultima din proiectul pe care l-am depus“, a spus Vasile Pristavu.

Plantația se întinde pe o suprafață de 2,84 ha, din care 2,37 ha utili, împărțită în două bucăți, mai specifică băcăuanul. „Pe o tarla avem plantați arbuști din soiul Duke și pe cealaltă arbuști din soiul Bluecrop, în total avem 9.590 de arbuști. Noi îi avem plantați pe biloane la o distanță de 0,80 cm. În ceea ce privește producția, 2021 este primul an de rod, reușind până acum să obținem cam în jur de o tonă. Noi am respectat indicațiile celor de la pepinieră și nu am lăsat flori pe arbuști nici în anul doi! Plantația este în anul II de conversie către agricultura ecologică, deci tratamentele pe care noi le folosim au la bază fie alge marine, fie alte plante! Toate produsele folosite în plantație sunt certificate ecologic. Ori de câte ori avem câte o nelămurire sau o problemă sunăm fie la pepiniera Olunden, de unde am achiziționat materialul săditor, fie la firma care ne distribuie produsele fitosanitare, dar vă spunem sincer că nu prea am întâmpinat probleme cu arbuștii“, a mai adăugat acesta.

În ceea ce privește distribuția, producătorii fiind la început de drum, spun că vând mai mult local, în Buhuși, prin intermediul platformelor de socializare. „Fiind în primul an de producție, piața de desfacere este un domeniu necunoscut și pentru noi, dar am reușit să vindem la un lanț de magazine din Piatra Neamț și la altul din Bacău! Prețul unui kilogram de afine este de 25 lei“, încheie Vasile Pristavu, cultivator de afine în județul Bacău.

„Dorim pe viitor să mai depunem un proiect tot pe fonduri europene pentru a ne mări plantația, să construim un spațiu de depozitare și să reușim să mai achiziționăm unele utilaje pentru o tehnologizare mai eficientă. Sfatul nostru pentru oricine care dorește să își înființeze o astfel de plantație sau orice fel de plantație este o documentare temeinică și continuă! Și să nu se lase descurajați pentru că orice început este mai anevoios, dar cu multă muncă și dedicație orice poate fi rezolvat!“

Beatrice Alexandra MODIGA

Alternativele agriculturii tradiționale

Are 20 de ani, este studentă și vrea să facă bani din agricultură… Adelina Pîrja conduce tractorul ca un veritabil profesionist pe dealurile abrupte de la Șugatag. Muncește de mică la ferma părinților săi și, chiar dacă pare o domnișoară de oraș, după care băieții ar întoarce privirea pe stradă, Adelina se consideră o fată de la țară și crede că poate să-și croiască viitorul aici, acasă...

De câteva luni Adelina a devenit unul dintre cei mai tineri investitori din agricultura Maramureșului. Cu un proiect făcut ca la carte a obținut, anul trecut, o finanțare generoasă de peste 50 de mii de euro, prin GAL Mara-Gutâi, pentru înființarea unei plantații de afin care în această primăvară a și început să înmugurească.

„Aici a fost o veche livadă, am pregătit terenul, am muncit din greu împreună cu întreaga familie la curățat și plantat. Suprafața este de peste un hectar. Am avut și un consultant horticol foarte priceput care ne-a ajutat mult. Avem peste 5.200 de plante, soiuri diverse, de la cele care fructifică mai devreme până la soiurile târzii“, ne-a spus Adelina. „Zona aceasta, Maramureșul, în general se pretează pentru astfel de culturi“, spune și directorul executiv al DADR Maramureș, Virgil Țînțaș. „Plantația de la Șugatag este un exemplu că și tinerii pot face agricultură la ei acasă“. Vasile Pârja, tatăl Adelinei, este crescător de animale, din tată-n fiu, dar s-a implicat și în proiectul fiicei sale. „E un lucru foarte bun pentru tineri… cred că este o investiție de viitor. Chiar dacă afinul este o plantă pretențioasă, sperăm să avem o producție bună pentru că pe locul în care am făcut plantația creștea, spontan, afinul sălbatic…“

Adelina ne-a mărturisit că a făcut acest proiect și cu gândul de a oferi un exemplu generației sale că se poate investi și în agricultura românească… „Nu vreau să plec din țară și cred că depinde doar de noi să ne fie bine acasă… Aș dori ca tinerii plecați prin țări străine să revină acasă, să-și deschidă o afacere aici, să depindă doar de ei înșiși... Și sunt convinsă că agricultura este o soluție“, crede Adelina.

„Totul a fost făcut cu mâna noastră“, spune Vasile Pârja. „Ne-am gândit că afinul este o plantă sensibilă la secetă și am făcut, cu ajutorul specialiștilor, un sistem de irigare performant, controlat electronic. Sperăm, în câțiva ani, să avem recolte bune.“ Adelina crede că munca și banii investiți vor da roade pentru că piață de desfacere există. Vrea să studieze și horticultura pentru a-și gestiona cât mai bine afacerea.

Afinul a început să fie cultivat în România după 1980. Primele plantații au fost făcute, la acea vreme, în județul Brașov. Unele plantații din regiunea Făgărașului mai produc și astăzi. Afinul este dependent de nivelul de aciditate a solului și nu poate fi cultivat în orice zonă a țării. Cele mai favorabile terenuri sunt Alba, Brașov, Maramureș și Hunedoara, unde regăsim și cele mai importante suprafețe cultivate.

Vasile BRAIC

În primăvara anului acesta, Casa Olandeză a Pomicultorului a introdus în testare, în loturile demonstrative ale Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni, soiuri noi de prun și de afin. Rezultatele acestei testări se vor vedea după câțiva ani, însă reprezentanții Casei Olandeze a Pomicultorilor spun că aceste soiuri noi sunt de perspectivă pentru pomicultorii români.

Prun și portaltoi

Introducerea în testare a soiurilor noi de prun are ca scop demonstrarea faptului că este posibilă înființarea livezilor superintensive. Astfel se testează tehnologia de cultură intensivă, rezistența/toleranța la Plum Pox a soiurilor de prun și a portaltoiului Docera, identificarea punctelor slabe – rezistența la ger, perioada de înflorire, sensibilități la boli/dăunători.

Reeves – portaltoi Docera & Adaptabil

Perioada de înflorire timpurie; steril, necesită polenizare (soiurile Opal și Mallard); fructe mari și producție moderată, de culoare roșie; perioada de coacere – începutul lunii august; tolerant la boli și dăunători.

Victoria – portaltoi Docera/ Wavit/ Adaptabil/STJA

Creștere vegetativă moderată; Perioada de înflorire mijlocie; Fertil, polenizator soiul Opal; producție bună (necesită rărire) și fructe albastre cu un gust dulce; perioada de coacere august; păstrare la frig până la 3 săptămâni.

Opal – portaltoi Docera/Adaptabil/STJA

Este o prună pentru desert asemănătoare cu soiul Victoria, dar mai mică; fertil și o producție bună; perioadă de înflorire mijlocie și producție ridicată (necesită rărire pentru fructe mari); perioada de coacere – începutul lunii august; păstrare până la 2 săptămâni.

Mallard – portaltoi Docera/Adaptabil

Este o prună  de mărime mijlocie, pentru consum în stare proaspătă, culoare albastru-violaceu cu pulpă fermă; producție regulată și ridicată;  steril necesită polenizator; perioada de coacere mijloc – sfârșit august.

Jubileum – portaltoi Docera/Adaptabil

Asemănător cu soiul Victoria, dar cu fructe mult mai mari și mai timpurii, culoare albastru închis; perioadă de înflorire mijlocie, fertil; creștere vegetativă moderată; productivitate bună și perioada de coacere mijlocul lunii august; sensibil la crăparea fructelor.

Soiuri de afin

Anul acesta au fost introduse în loturile demonstrative șase soiuri noi de afin create în SUA de compania Fall Creek Genetics. Obiectivele testării sunt: observarea creșterii vegetative și dezvoltarea gene­rală în condițiile climatice din țara noastră, observarea perioadei de coacere a fructelor și modul de coacere – simultan, eșalonat etc., calitățile gustative ale acestora, dar și puncte slabe în ceea ce privește bolile și dăunătorii.

 Blue Ribbon – Timpuriu/semitimpuriu și calitate foarte bună; fructe mari, ferme, aromate și cu păstrare la raft îndelungată; recoltare manuală pentru consum în stare prospătă; recomandat pentru climate temperate cu ierni blânde; adaptabil pentru cultură permanent verde în climate cu ore de frig scăzute.

Cargo – Producție foarte bună, soi viguros ce se poate recolta manual, dar și mecanizat, fructele sunt rotunde, uniforme și își mențin fermitatea și aroma pe perioada de păstrare la frig sau prin congelare. Produce foarte mulți muguri de rod, de aceea trebuie ca tăierile să fie mai puternice; recomandat pentru cultură în emisfera nordică; perioadă de coacere similar cu soiul Liberty.

Last call – Soi tardiv; perioadă de coacere în același interval ca Aurora; soi viguros, producție foarte bună, fructe mari cu un gust dulce clasic și aromă mai slabă; recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar și pentru procesare; util pentru extinderea sezonului de recoltare.

Top Shelf – Soi remarcat datorită fructelor foarte mari, aromate și ferme; este similar cu Draper, dar mai viguros, cu fructe mai mari și mai aromate; recomandat pentru cultură în zone temperate cu ierni blânde.

Calypso – Soi tardiv cu fructe mari; ușor de cultivat și cu producții mari (uneori mai ușor de cultivat decât Liberty); recomandat pentru culturi temperate, când se dorește extinderea sezonului de recoltare.

Valor – Un soi ușor de cultivat, robust, fructe de calitate și diametru potrivit, ușor de cules, este un soi pentru folosire multiplă.

Laura ZMARANDA

La solicitarea conducerii Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, specialiștii Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) au transmis clarificări privind situația beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală constituiți ca persoană fizică autorizată (PFA) și ca întreprindere individuală (ÎI), care au intrat sub incidența Legii nr. 182/ 2016 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 44/ 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Astfel, precizăm că P.F.A și I.I. care au fost radiate din oficiu au posibilitatea solicitării înregistrării în registrul comerțului și a autorizării funcționării la oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale sau, după caz, prin intermediul birourilor de asistență și reprezentare constituite la nivelul primăriilor.

„Recomand tuturor beneficiarilor noștri aflați în această situație să se informeze prin intermediul colegilor din cadrul structurilor teritoriale ale Agenției, cei care cunosc toate procedurile și care vor oferi sprijinul necesar reglementării acestor cazuri. Precizăm faptul că beneficiarii PNDR se pot reautoriza cu păstrarea denumirii anterioare și a codului unic de înregistrare, solicitare care trebuie menționată în mod expres în cererea de înregistrare. Ulterior, vor fi semnate acte adiționale la nivelul Oficiilor Județene și Centrelor Județene ale Agenției. Suntem o instituție care știe foarte bine ce are de făcut, suntem bine pregătiți la nivel administrativ și am luat toate măsurile necesare, în termen util, astfel încât niciun beneficiar să nu fie afectat de aceste modificări legislative.”, a declarat Adrian CHESNOIU, Directorul general al AFIR.

Solicitarea noii înregistrări în registrul comerțului se face prin completarea unui formular tipizat, după rezervarea denumirii firmei. De asemenea, există posibilitatea să se solicite îndreptarea erorii materiale referitoare la denumire în cazul în care pentru rezervare s-au  folosit elemente distincte față de denumirea anterioară.

Menționăm că operațiunile amintite mai sus se realizează fără plata vreunei taxe, iar ghidul privind formularele utilizate și documentele care se depun în susținerea cererilor de înregistrare se regăsesc pe pagina de internet a ONRC, secțiunea Înmatriculări persoane fizice (https://www.onrc.ro).

Sursa: afir.info

În țara noastră plantațiile de afin au ajuns să se extindă tot mai mult deoarece cererea de pe piața externă și cea internă este în creștere. Un exemplu bun de urmat este cazul lui Husaru Cristian, care a lăsat construcțiile pentru o perioadă și a pus ban peste ban, reușind astfel să înființeze o plantație de afin, care se află în localitatea Racova, din județul Bacău. Cu toate că plantația este înființată de trei ani și plantele nu au ajuns la maturitate, acesta estimează că va avea o producție minimă de 15 tone.

Afinele iubesc solurile acide

Întreprinzătorul nostru a lăsat construcțiile pe ceva mai light, respectiv pe cultura de afine. Perioada de vegetație lungă a acestei culturi, plus diversele proprietăți medicinale l-au încântat pe acesta și nu a stat mult pe gânduri. Astfel, a făcut rost de teren și s-a pus pe treabă cu bani proprii: „Având o activitate foarte solicitantă la serviciul pe care îl aveam, în domeniul construcțiilor, cu perioade mai bune și mai puțin bune, am vrut să îmi fac un business prin care să-mi confer o plasă de siguranță în situația în care ceva nu va merge. M-am consultat cu diferiți prieteni apropiați care au activități agricole și ei mi-au sugerat cultura de afin. Practic, din acel moment am început să mă informez despre această cultură și mi-am dat seama că afinul este o plantă cu o durată de viață lungă, fructele au multe proprietăți medicinale și, totodată, sunt foarte căutate. În acel moment mi-am spus că asta vreau să cultiv, cu toate că a fost o perioadă lungă până să găsesc un teren cu sol acid, care este ideal pentru cultura de afin, dar într-un final l-am găsit, era necultivat de aproximativ 15 ani, plin de salcâmi și fel de fel de plante; în cele din urmă am reușit să-l curăț și să înființez plantația și zic că s-a meritat.“

Birocrația, bat-o vina!

În pofida faptului că accesarea de fonduri europene este un procedeu lent și destul de greoi, Cristian nu a stat deloc la mila statului. Și nici nu avea de ce deoarece, când există voință și perseverență, birocrația poate reprezenta doar un mic detaliu: „Trecând printr-o perioadă de 2-3 ani până am găsit terenul și cu dorința de a înființa cât mai repede plantația, nu am mai avut răbdarea necesară să accesez fonduri europene pentru că era de durată. Menționez că la acel moment nu era nicio măsură activă, pe fonduri, în care să intre și plantația de afin, iar până să fie aprobat dosarul riscam să renunț la proiect din cauza birocrației. Așa că am făcut eforturi fizice și financiare și am înființat plantația din fonduri proprii.“

Duke și Hannah’s Choice, printre primele pe piață

Tehnologia pe care acesta a adoptat-o pentru cultura de afin este cultura intensivă pe biloane, iar irigația o face prin tub picurator, pe când recoltarea va avea loc manual, bobiță cu bobiță. Soiurile trebuie alese cu multă grijă deoarece de acest lucru va conta producția de la final; iar când suprafața de teren nu este chiar mare, trebuie să faci rai din ceea ce ai: „Duke și Hannah’s Choice sunt soiurile pe care le folosesc; sunt soiuri timpurii, având avantajul de a ieși printre primii pe piață cu fructe proaspete. Suprafața pe care o avem cu cultură de afin este de 1.48 ha, fiind împărțită astfel: 0.74 ha sunt cultivate cu soiul Duke, în jur de 3.000 plante, iar 0.74 ha cu soiul Hannah’s Choice, tot 3.000 de plante. În momentul de față, din estimările noastre ar trebui să realizăm o producție minimă de 15 tone la maturitate.“

Tratamente fitosanitare folosite de întreprinzătorul nostru sunt Bouille Bordelaise WDG și Zeama Bordeleză, pe care le utilizează primăvara și de câte ori este nevoie pentru combaterea acarienilor.

Distribuția va avea loc la trei lanțuri de magazine, din Bacău și Iași, la caserole de 125 g și la vrac, iar prețurile vor fi diferite, în funcție de cantități și ambalare; o medie pe kilogramul de afin ar fi de 30 lei.

În localitatea Racova sunt perspective cu privire la cultura de afine. În acest sens, Cristian nu ezită să ne dea și ceva sfaturi: „Dorim să mai achiziționăm teren pentru extindere, dar nu știm ce suprafață vom găsi. În principiu ne dorim să consolidăm bine și să dezvoltăm ce avem momentan și pe viitor vom mai vedea. Recomandarea noastră este ca cei interesați să caute un teren cu sol proprice pentru afin, de ase­menea să se informeze bine ce soiuri se adaptează bine la clima din zona în care se află și să nu facă compromisuri în tehnologia de plantare și întreținere a plantației.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Pădurea constituie o bogăție și fără a fi exploatată irațional. Ba chiar fără a fi deloc exploatată. Acesta este secretul pe care ar trebui să îl afle toți aceia care îndată ce pun mâna pe un petec de pădure sar să taie copacii. O pădure tăiată dispare și nu mai produce nimic. O pădure vie este o sursă permanentă de venituri, mai mari sau mai mici. Iar una dintre sursele de venituri deloc neglijabile, pusă la dispoziție de codrii, o reprezintă fructele de pădure.

Prețurile cresc...

Pentru Regia Națională a Pădurilor „Romsilva“, colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale constituie una dintre activitățile tradiționale. În fiecare an, pădurarii colectează de la localnici fructe de pădure, anumite specii de ciuperci, precum gălbiori și hribi, ca și unele plante medicinale. Aceste produse au mare căutare la procesatori, mai ales din străinătate. Iar faptul că sunt sălbatice și provin din România nu face decât să le crească prețul. Aceste două atribute se constituie într-o garanție a faptului că sunt produse bio. Iar prețul plătit pentru ele reflectă aprecierea de care se bucură. Ba mai mult decât atât, crește de la an la an, la fel ca și cererea.

Spre exemplu, în acest an prețul pentru cătina congelată a crescut cu nu mai puțin de 48%, de la 1.264 euro/tonă în 2016 la 1.847 de euro/tonă în acest an. Nici măceșele congelate nu au avut o variație de preț mai mică, ele crescând de la 663 euro/tonă în 2016 la 982 euro/tonă. Zmeura congelată s-a vândut cu 2.276 euro/tonă, adică un preț cu doar 12 procente mai mare decât cel din anul trecut. Aceeași scumpire s-a aplicat și afinelor, care s-au vândut anul acesta cu 2.684 euro/tonă, față de 2.353 euro/tonă anul trecut.

Important de precizat este că aceste prețuri au fost obținute în urma organizării unor licitații. Așadar, ele exprimă foarte fidel realitatea de pe piață și nu rezultatul unor manevre comerciale.

...producția scade!

Cu toate că, așa cum am arătat, prețurile de anul acesta au fost foarte bune, cantitățile de fructe de pădure care ajung la punctele de colectare ale RNP Romsilva sunt în scădere. În ultimii trei ani scăderea a fost constantă. Astfel, în anul 2015, față de un program anual de achiziție de 3.500 de tone, au fost achiziționate numai 3.414 tone de fructe de pădure. În 2016, deși se dorea achiziționarea unei cantități de 3.300 de tone, la punctele de colectare s-au adunat, cu greu, 2.364 de tone.

În acest an, până în prezent, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a achiziționat 2.325,9 tone de fructe de pădure și a livrat partenerilor comerciali, în urma licitațiilor, 2.142,3 tone. Alte 183,57 tone se află momentan în stoc, urmând a fi comercializate până la sfârșitul anului. Până atunci, pădurarii speră să se mai adauge și alte cantități, având în vedere cererea existentă. Moldova este cel mai mare furnizor de produse ale pădurii, dacă e să judecăm după cantitățile predate la punctele de colectare Romsilva. Județul Vaslui a realizat cea mai mare achiziție, de 388 de tone, urmat de județele Iași, cu 174,7 tone, Suceava, cu 140,8 tone, Galați, cu 124,5 tone. Județul Argeș, din Muntenia, se clasează abia pe locul al cincilea, cu 122,4 tone.

Program-pilot pentru cultivarea plantelor de pădure

Diversitatea produselor achiziționate de Romsilva este destul de largă. Astfel, la punctele de colectare se achiziționează zmeură, măceșe, mure, afine, cătină, porumbe și fructe de păducel.

Ba chiar mai mult decât atât, în acest an Direcția Silvică Bihor a achiziționat în acest an nouă tone de măline, iar Direcția Silvică Bistrița două tone de scorușe, în urma unor comenzi speciale.

Ca o dovadă că Regia acordă importanța cuvenită acestei laturi a activității sale, stă și faptul că s-a căutat o soluție pentru ca în viitor să poată fi crescută cantitatea de fructe de pădure colectată. Ca un prim pas în această direcție, anul acesta a fost demarat, în apropiere de Buzău, un program-pilot de cultivare a fructelor de pădure în plantații dedicate. În funcție de rezultatele obținute, astfel de programe vor fi realizate în mai multe regiuni ale țării, acolo unde există condiții favorabile.

Motiv pentru a colecta fructe de pădure

Colectarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale este realizată de către voluntari, de regulă membri ai comunităților locale. În cele mai multe cazuri, este vorba de persoane fără venituri și fără un loc de muncă stabil. În acest context, cu atât mai importantă este posibilitatea oferită de a câștiga niște bani în timpul sezonului de recoltare.

După cum am aflat de la surse din cadrul RNP Romsilva, aspectul social este și motivul pentru care Regia are un câștig minimal din vânzarea fructelor de pădure. Tocmai pentru a sprijini comunitățile locale și pe membrii defavorizați ai acestora, diferența între prețul de achiziție și prețul de desfacere al acestei categorii de produse este mică, astfel încât să permită obținerea unor venituri cât mai mari pentru culegători. A căror muncă, cinstit vorbind, nu este deloc ușoară...

Însă, pe de altă parte, este o activitate accesibilă aproape oricui și care, așa cum este gândită la ora actuală, oferă o bună oportunitate de a câștiga sume deloc neglijabile. Desigur, celor care se îndură să schimbe umbra terasei de la cârciumă cu umbra pădurii!

GALERIE FOTO

Alexandru GRIGORIEV

De multe ori esenţa vieţii este înglobată în capsule mici dăruite de natură generos şi fără pretenţii omenirii. Afinele siberiene sunt astfel de capsule. Arbustul din care se plăsmuiesc aceste fructe este desprins din îngheţurile peninsulei siberiene Kamceatka. Vitregia vieţii la temperaturi de -45 grade Celsius a transformat Afinul Siberian (Lonicera Kamtschiatica) într-un arbust rezistent care se poate adapta aproape oriunde. Marin Constantin, ghidul nostru prin lumea arbuştilor şi plantelor exotice, a cumpărat primul afin siberian în urmă cu trei ani. Încurajat de buna dezvoltare a arbustului în condiţiile climatice şi de sol ale ţării noastre, şi-a îmbogăţit pepiniera din Crevedia cu butaşii cumpăraţi de la un producător din Germania. Astăzi este el însuşi un promotor al Afinului Siberian, un arbust despre care spune că românii ştiu foarte puţine lucruri şi care este uşor de cultivat. Intuiţia managerială îi spune că acesta va avea o evoluţie favorabilă şi că poate, în viitorul nu foarte îndepărtat, vor fi înfiinţate astfel de plantaţii şi în ţara noastră. Iată câteva recomandări agrotehnice în acest sens.

Plantare şi întreţinere

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând. Butaşii pentru plantare trebuie să aibă minimum 30 cm. Afinul Siberian este un arbust rezistent care nu suferă de boli şi nu are vreun dăunător special. În contextul acesta se fac tratamente preventive şi doar în cazul unui atac se intervine cu soluţii. Primăvara devreme se fac stropiri clasice ca la ceilalţi pomi şi arbuşti fructiferi din ţara noastră. Se aplică zeamă bordeleză imediat ce noaptea temperaturile nu mai sunt negative. După trei zile de la aplicarea tratamentului cu zeama bordeleză se face tratament cu ulei horticol tot prin îmbăierea plantelor. Din 21 în 21 zile este recomandat să facem o stropire cu un insecticid şi un fungicid pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insectelor nedorite. Toamna târziu, când plantele îşi pierd frunzele, se face acelaşi tratament ca primăvara. Se aplică zeamă bordeleză şi după trei zile se face tratament cu ulei horticol prin îmbăiere.

Nu există încă o piaţă de desfacere

Afinul siberian poate trăi peste 35 ani, însă nu se ştie cât din acest răstimp produce fructe. Dacă privim către ceilalţi arbuşti, ar trebui ca 3 sferturi din viaţă să producă la capacitate maximă, după care să intre în regresie de la an la an. Afinul siberian începe să fructifice din anul 2, iar fructele de Lonicera Kamtschiatika se coc pe la sfârşitul lunii mai. Un Afin Siberian, după 3-4 ani de la plantare, produce în medie trei kilograme de fructe. De pe un hectar înfiinţat cu 3.300 arbuşti se pot obţine 10 tone de fructe. Recoltarea se poate face manual sau mecanizat. În momentul de faţă, pe piaţa din România nu există fructe de Afin Siberian. „Din experienţa noastră cu goji şi cu aronia, ale căror fructe au avut un preţ ridicat pentru că producţia autohtonă nu acoperea cererea, tind să cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu fructele de Afin Siberian în primii ani. Chiar şi la acelaşi preţ cu cel al Afinului Românesc, profitul este semnificativ. Mai ales că Afinul Siberian nu este la fel de pretenţios ca ceilalţi arbuşti autohtoni. Încă nu ştim cu certitudine ce se va întâmpla. Trebuie să ne creăm piaţa. La fel ca şi în cazul celorlalte culturi noi pe piaţă, la început va fi puţin mai greu“, susţine dl Marin.

Investiţii şi amortizare

În momentul de faţă în România nu există o plantaţie de Afin siberian. Însă, pentru cei care vor să demareze o astfel de afacere, informaţiile pe care ni le-a furnizat Marin Constantin sunt esenţiale. Potrivit calculelor făcute de el, pentru un hectar de plantaţie sunt necesari 3.300 de arbuşti. Preţurile butaşilor pornesc de la 13 lei cu TVA pentru arbuştii de 30 cm/doi ani şi 17 lei cu TVA pentru arbuştii de 40-50 cm/trei ani. În cazul achiziţionării butaşilor de 30 cm costul pentru înfiinţarea unui hectar va fi de 42.900 lei, iar în cazul cumpărării butaşilor de 40-50 cm preţul ajunge până 56.100 lei. La comenzile ce depăşesc 1.000 bucăţi se face un discount de 15%. Acestea sunt cheltuielile strict direcţionate pe achiziţionarea materialului săditor, însă investiţiile ar trebui să vizeze şi implementarea unui sistem de irigare şi împrejmuirea plantaţiei pentru a proteja de atacul rozătoarelor. Un sistem de irigare prin picurare ajunge la maximum 6.500 RON şi, în cazul în care nu există sursă de apă în zonă, trebuie făcut un puţ care poate costa aproximativ 2.000 de lei.

Este posibil ca investiţia în plantaţia de Afin Siberian să se amortizeze în anul 3 după plantare, atunci când arbuştii produc trei kilograme de fructe. Un calcul făcut de dl Marin ne arată că la 3.300 de arbuşti x 3 kg de fructe se obţin 9.900 kg de fructe. Preţul unui kilogram de afine siberiene este 9 lei, deci se poate obţine din vânzarea lor 89.000 lei.

Afinul siberian creşte la înălţimi de 1,2 metri. Florile sale mici, de culoare alb-gălbui, puternic parfumate, se deschid chiar din luna februarie. Fructele sale de un albastru închis se coc pe la sfârşitul lunii mai. Acestea sunt un rezervor de vitamine (C şi A), de fier, iod şi cupru, au proprietăţi antiseptice şi detoxifică organismul de compuşi ai metalelor grele etc.

Laura ZMARANDA