Ionuț Ioniță este un tânăr în vârstă de 27 de ani. A fost student la Facultatea de Agricultură din Iași, dar după doi ani de studenție a ales să lucreze în alt domeniu, să strângă bani pentru visul său măreț de face un loc cu și despre oameni în satul său natal, la Pușcași, în județul Vaslui. Are viziune, strategie, dar are nevoie de oamenii potriviți alături.

Când există pasiune și credință la mijloc, acestea atrag oamenii potriviți, iar tânărul este un alt exemplu că se poate și în Vaslui.

„După doi ani de facultate am renunțat și am plecat la muncă în Germania, ca sudor. Tatăl meu lucrează acolo de 18 ani. După cinci ani pe drumul străinătății, pentru că am lucrat și în multe alte țări, am decis să îmi încep o afacere în agricultură. Anul acesta am început să construiesc bazele afacerii“, spune tânărul legumicultor din Vaslui.

L-a luat furtuna pe nepregătite...

A avut parte și de primele nopți albe când mama sa i-a trimis o înregistrare video cu solarul doborât după furtună. Au fost cele mai grele momente ce te fac să renunți sau să continui. Noroc că a avut garanție, iar plăntuțele au trecut cu bine peste șoc.

„Am făcut un solar, apoi, dintr-o mică neatenție, ne-a prins furtuna pe nepregătite. Solarul a fost deschis și distrus în proporție de 60%, dar l-am reparat și am mai făcut încă două. Anul viitor, în primăvară, mai vrem să construim încă trei“, adaugă Ionuț Ioniță.

Vânzare cu livrare la domiciliu

Ferma, care se află într-o zonă superbă, este la doar 8 minute distanță de Vaslui, putând astfel îndeplini dorințele vasluienilor de a avea un producător mai aproape. Pe lângă producția de legume, ferma o să mai aibă și un spațiu amenajat cu o diversificare de animale pentru vizitatori.

„Vreau să fac ceva diferit, să fie un loc unde oamenii pot vedea ce se întâmplă de aproape, de la munca depusă până la producția în sine. Momentan nu am avut o producție atât de mare ca să nu reușim vânzarea acesteia, dar în viitor vreau să îmi fac propriul lanț de produse, să livrez oriunde în țară produse de calitate, iar pe plan local visez la o colaborare cu restaurantele din oraș, cu vânzare prin livrări la domiciliu, vânzare în piețe“, adaugă legumicultorul.

Business-ul început anul acesta a ajuns să coste în jur de 50.000 de euro, bani proprii, iar pe viitor se anunță și alte investiții în fermă.

„În prezent, am reparat tot, m-am descurcat mai bine decât prima dată, respectiv am consolidat punctele slabe ale solarului și am mai construit încă două. Vreau să construiesc în total șase solarii. Visul meu este să realizez cea mai modernă fermă din județ și să produc doar produse de calitate“, încheie Ionuț Ioniță, tânăr legumicultor din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Duminică, 8 octombrie 2023, de la ora 12.00, la Pădureni fanfarele din județul Vaslui și-au etalat calitățile interpretative în cadrul concursului propriu-zis, festival – concurs, ce a fost precedat de o paradă a participanților.

Festivalul Fanfarelor se află la a XVII-a ediție și a fost organizat de Centrul Cultural Județean Vaslui și Consiliul Județean Vaslui, cu sprijinul Primăriei comunei Pădureni. În acest an au fost așteptați să participe 12 fanfare de copii și seniori, între care ansamblurile de la Gârceni, Dragomirești, Cozmești, Zorleni, Lipovăț sau Hoceni, alături de Fanfara Rotaria, Fanfara Trandafirul cu instrumentiști din Vaslui și Valea Mare – Ivănești, precum și Fanfara lui Stamate, din județul Suceava, ori Fanfara de la Chetriș, județul Iași. De asemenea, Fanfara Bârlădeanca, din Bârlad, a susținut un concert.

„Am acordat și în acest an premiul „Romeo Tălmaciu“, în valoare de 4.000 lei, care se acordă prin rotație celor mai buni instrumentiști, iar la această a XVII-a ediție a ajuns la doi membri ai fanfarei Slobozia din Gârceni. Sperăm ca şi în acest an festivalul să adune sute de iubitori ai muzicii de promenadă, dornici să vadă şi parada instrumentiștilor. Îi așteptăm la Pădureni pe toți iubitorii de muzică de fanfare“, a declarat Lucian Onciu, directorul Centrului Cultural Vaslui, în deschiderea festivalului.

La Pădureni se desfășoară Festivalul Fanfarelor, în fiecare an în septembrie. Comuna a găzduit, a fost și este partener cu Consiliul Județean Vaslui și cu Centrul de Creații Populare Vaslui în Festivalul Internațional de Folclor.

„Avem și festivalul nostru în fiecare primă duminică din septembrie, de 45 de ani. L-am înființat când m-au pus director de cămin cultural aici. A căpătat o rădăcină extraordinară în sufletul oamenilor și își doresc să se întâlnească. E întâlnirea cu fiii satelor și toată suflarea din cele șapte localități“, a spus Temistocle Diaconu, primarul comunei Pădureni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Gigel-Radu Rîclea are 19 ani, este student în cadrul Facultății de Agricultură din Iași, iar în weekenduri și vacanțe revine acasă, în comuna Dodești, județul Vaslui, unde împreună cu familia administrează o fermă cu un efectiv de 400 de ovine și 70 ha de teren arabil. Acesta a ales un domeniu în care specialiștii adevărați au devenit greu de găsit şi visează să facă agricultură ca la manual, de aceea chiar de pe băncile facultății încearcă să-şi facă loc pe piaţă.

Povestea fermei din județul Vaslui începe în urmă cu 20 de ani, când tatăl său a achiziționat 25 de ovine, astăzi ajungând la un efectiv de 400 de capete de ovine din rasa Merinos de Palas, specifică tânărul fermier vasluian. Cum nu poate exista zootehnie fără producție vegetală, viitorul inginer ne spune și cum este anul agricol pentru ferma de la Dodești.

„La noi în familie, creșterea ovinelor este o tradiție care este dusă mai departe din generație în generație. În 2015 am achiziționat primul tractor, unul românesc U650, și utilajele necesare. Producțiile de grâu și orz au fost bune anul acesta, în schimb, culturile de porumb sunt compromise, lipsa apei și temperaturile ridicate le ofilește de la o zi la alta. Nu avem posibilitatea să construim un sistem de irigație, fiind mai mult o zonă de deal în comuna noastră. 2023 este un an problemă și nu doar în cazul meu, cred că în cazul multor fermieri; pășunile sunt uscate, animalele nu mai au ce mânca și culturile sunt compromise“, ne spune tânărul fermier din comuna Dodești, județul Vaslui.

Tatăl, un model demn de urmat

Fără pasiune, o fermă nu poate funcționa, punctează tânărul.

„Cei care doresc să investească într-o asemenea fermă trebuie să aibă dragoste pentru animale și natură. În viitor îmi doresc să accesez fonduri europene pentru dezvoltarea fermei, creșterea efectivului de animale, precum și a suprafeței de teren. De asemenea, doresc să achiziționez și un tractor nou. Peste 5-10 ani văd ferma acesta undeva mult mai sus, mult mai dezvoltată și mult mai frumoasă. Ca tânăr fermier, sunt mândru să activez în acest domeniu, cu toate că încă sunt la nivelul de a învăța.

Am ales acest domeniu în primul rând pentru a duce afacerea familiei mai departe și, mai ales, pentru că îmi place, având un bun exemplu în tatăl meu, care este un perfecționist în ceea ce face“, ne mai spune Gigel-Radu Rîclea.

Merinos de Palas, oi productive și bine adaptate

Prolificul de Palas este intens solicitat pentru încrucișări cu rasele locale, din care rezultă indici înalți de productivitate în asociație cu rezistența sporită specifică raselor autohtone.

Merinosul de Palas și liniile noi create ale acestuia se consideră rasă de top pentru creștere în regiunile noastre.

Animalele sunt căutate de crescătorii noi, ca rasă de profit, dar și de cei vechi pentru îmbunătățirea calităților turmei.

Beatrice Alexandra MODIGA

În perioada 23-25 iunie a.c., în mai multe județe din Regiunea Moldovei a fost sărbătorită Ziua Universală a Iei. În decursul celor trei zile, vizitatorii au fost invitaţi să descopere tradiţii şi obiceiuri, să ia parte la şezători şi să asculte poveşti şi mituri direct de la meşteri populari, muzeografi şi restauratori. Ziua Universală a Iei este sărbătorită în fiecare an pe 24 iunie, de Sânziene, şi a fost iniţiată în anul 2013 de Comunitatea online La Blouse Roumaine.

IAȘI. Ieşenii, dar şi turiştii au fost invitaţi să participe la evenimentele organizate în mai multe zone din oraş cu prilejul celei de-a VII-a ediţii a Festivalului Iei – RomânIA Autentică.

În cadrul ediţiei din acest an a festivalului, în perioada 23-25 iunie, a avut loc Târgul meşterilor populari, la eveniment participând zeci de artizani care și-au expus şi comercializat obiecte tradiţionale autentice legate în special de portul popular din Moldova, dar şi din alte zone ale ţării.

În aceeaşi perioadă a fost organizat şi un târg cu produse alimentare tradiţionale, unde o serie de producători locali și-au amenajat standuri cu produse apicole, de carmangerie, lactate, fructe de sezon şi produse realizate după reţete tradiţionale: siropuri, gemuri, dulceţuri.

De asemenea, în Parcul Expoziţiei a fost organizată cea de-a XXIII-a ediţie a Târgului meşteşugarilor, unde 50 de meşteri populari din toate zonele ţării și-au comercializat produse de artizanat, ţesături, bijuterii, ouă încondeiate, împletituri din nuiele, sculpturi, picturi, săpunuri naturale, obiecte de vestimentaţie rustică, vase din cupru.

„Festivalul Iei a cunoscut un succes deosebit în ediţiile organizate înaintea pandemiei, cu un record de circa 30.000 de persoane în 2018. Dincolo de numărul participanţilor, importantă este atmosfera de autentică şi frumoasă sărbătoare românească. Au fost evidente emoţia, bucuria şi mândria pură, pozitivă şi tonică a oamenilor faţă de tradiţiile româneşti, ceea ce ne arată că este de datoria noastră să le păstrăm, să le continuăm şi să le punem în valoare“, a transmis primarul Mihai Chirica.

BOTOȘANI. O expoziţie de lucrări de artă a avut ca temă cămaşa tradiţională românească, într-un vernisaj realizat la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian“ din municipiul Botoşani.

Alături de lucrările a numeroşi artişti din Botoşani şi din ţară, organizatorii au oferit publicului spre vizionare cămăşi tradiţionale, atât feminine, cât şi masculine, din zona Botoşaniului.

„Sâmbătă a fost vernisajul unei expoziţii care pentru noi este una de suflet. A fost gândită o expoziţie de arte vizuale sub titlul «Suprapuneri estetice – cămaşa românească» şi am plecat de la dragostea aceasta a românilor pentru cămaşa noastră, pentru ie, cum îi spunem noi mai recent, deşi termenii nu sunt chiar sinonimi. În timp, s-a conturat ideea de a completa această expoziţie cu exponate etnografice, cu cămăşi lucrate cu multă vreme în urmă de ţărăncile noastre truditoare, care dau dovada unui geniu artistic popular specific întregului spaţiu românesc. Sursa de inspiraţie pentru artisticii plastici a fost cămaşa românească, tratată în diverse modalităţi artistice“, a declarat muzeograful Laura Tocariu.

Expoziţia a cuprins 60 de lucrări de pictură, grafică, artă fotografică, artă decorativă, artă textilă realizată de diferiți artişti.

Maria Chiponcă deţine la Truşeşti un muzeu etnografic privat, înfiinţat într-o casă tradiţională românească. În colecţia sa se află şi zeci de cămăşi foarte vechi, pe care a decis să le prezinte, pentru o perioadă, la Galeriile de Artă „Ştefan Luchian“ în cadrul expoziţiei „Suprapuneri estetice – cămaşa românească“.

„Sunt cămăşi lucrate manual, cu mult drag şi credinţă, păstrate de generaţii, de femei care au dat cultura judeţului nostru, Botoşani. Printre ele se află şi o cămaşă pe care am găsit-o în ruinele unei case care s-a autodemolat, alături de o icoană şi o fotografie a proprietăresei. Eu am recondiţionat-o şi ea se află printre exponatele cele mai frumoase de aici. De asemenea, am un costum bărbătesc care datează din 1887. L-a purtat învăţătorul Ioan Gavril care era elev atunci la Şcoala Normală «Vasile Lupu»“, a afirmat Maria Chiponcă.

VASLUI. Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare“ Vaslui a organizat vineri, 23 iunie, expoziţia de etnografie „Ia românească – emblemă naţională“, pentru a marca Ziua Universală a Iei.

Acţiunea  a fost organizată în colaborare cu Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamţ şi a adus în atenţia publicului interesat cămăşi cusute manual după modele tradiţionale vechi.

„Expoziţia a cuprins cămăşi noi, cusute de un grup de femei inimoase reunite la Şezătoarea de Piatra, după modelul cămăşilor vechi din colecţia Muzeului de Etnografie Piatra Neamţ şi după izvoade din Fondul „Elena Niţă Ibrian de la acelaşi muzeu“, a declarat directorul Muzeului Judeţean  „Ştefan cel Mare“ Vaslui, Ramona Mocanu.

Beatrice Alexandra MODIGA

O făbricuță cu brichete din materiale vegetale pentru încălzire poate fi o idee bună de afaceri în România, având în vedere oportunitatea de finanțare din fonduri europene, precum și cererea de astfel de combustibil, unde rețelele publice de încălzire a locuințelor lasă descoperite largi zone, mai ales în mediul rural.

Tone de resturi vegetale rămân pe câmp, irosind astfel o oportunitate extraordinară de a face bani. Transformarea lor în brichete constituie nu doar un business profitabil, ci și o măsură de protecție a naturii prin faptul că astfel pădurile rămân în picioare. Pentru a înțelege mai bine dimensiunea unei astfel de afaceri am stat de vorbă cu Simona-Elena Stancu din localitatea Tanacu, județul Vaslui, de curând absolventă a Facultății de Agricultură din Iași, care a accesat fonduri europene în valoare de 40.000 de euro, încă de pe băncile Facultății, pentru un astfel de business.

Totul a pornit de la un curs de antreprenoriat

„În prima fază am participat la un curs de antreprenoriat; prima idee de plan de afaceri a fost deschiderea unui depozit de materiale de construcții, însă am renunțat la aceasta din cauza unor reguli și cerințe în care trebuia să mă încadrez, iar ideea de a face brichete din materiale vegetale a pornit de la o discuție cu o persoană apropiată. Având și o firmă în domeniul agricol, am reușit să-mi asigur singur materia primă. Prețul liniilor de brichetare diferă în funcție de țara lor de origini și de productivitatea acestora. Linia pe care am achiziționat-o a ajuns la suma de 52.000 de euro, din care aproximativ 40.000 au fost fonduri europene, 100% nerambursabile“, specifică tânăra antreprenoare din județul Vaslui.

Activitatea de tânăr antreprenor cuprinde câte un pic din toate, specifică inginerul agronom Simona-Elena Stancu: „De la participat la producție, la partea de documentație și de realizare a documentelor necesare funcționării unei astfel de afaceri. Dacă nu eram la facultate, nu aș fi ajuns să inițiez acest plan de afaceri, deoarece startul a fost în cadrul universității, cursul organizându-se în facultate. Studiile contează destul de mult, însă, din punctul meu de vedere, contează și mai mult cât ești tu dispus să sacrifici și cât de ușor te poți adapta la schimbările, stresul și responsabilitățile care apar odată cu deschiderea unei firme.“

Înființarea unei fabrici de brichete din paie și alte resturi vegetale este o idee de afaceri ce poate fi pusă în practică în zonele rurale în care se găsesc exploatații agricole de dimensiuni medii sau mari, în cadrul cărora paiele reprezintă un produs secundar lipsit de valoare economică. De asemenea, linia de producție a brichetelor poate fi amplasată și în vecinătatea exploatațiilor forestiere, rumegușul fiind, de asemenea, o materie primă importantă pentru această afacere.

Planuri de viitor: proiect de modernizare a spațiului de brichetare

Pe viitor, Simona-Elena Stancu, dorește să se extindă în domeniul agricol, respectiv să mai aplice pentru un proiect de modernizare a spațiului de brichetare, pentru a putea mări capacitatea acestuia de producere a brichetelor.

„Mi-aș dori să mă extind în domeniul agricol – anul trecut am mai înființat o societate în domeniul acesta – și, de ce nu, să mai aplic pentru un proiect de modernizare a spațiului de brichetare pentru a putea mări capacitatea acestuia de producere a brichetelor. Mi-aș dori mult să rămân în aceste două domenii, deoarece ele se împletesc frumos unul cu celălalt, și se pot susține reciproc. Este ca o aventură, inițial nu știi tot ce va urma, poate, dacă ai ști toate provocările care urmează să ți se întâmple, nu ai mai avea curajul să accesezi un astfel de proiect, însă cu răbdare se rezolvă toate. Pe mine mă ține mereu în priză această activitate și o consider benefică pentru dezvoltarea mea“, încheie Simona-Elena Stancu, de curând absolventă a Facultății de Agricultură din Iași, care a accesat fonduri europene în valoare de 40.000 de euro încă de pe băncile facultății pentru un astfel de business.

Simona Elena Stancu

Se evită poluarea mediului

Brichetele mai sunt numite generic granule, de dimensiuni mai mari, de formă dreptunghiulară sau cilindrică, cu diametru de maximum 64 mm, fapt ce permite utilizarea acestora drept combustibil pentru centrale termice automatizate. Brichetele se pot folosi în orice sobă clasică, cazane, incineratoare care folosesc combustibil solid.

Potrivit proiectului declarației finale a Summitului UE, până în anul 2.020 sursele de energie regenerabile trebuie să asigure, în mod obligatoriu, 20% din consumul energetic al Uniunii Europene. Prin fabricarea brichetelor se valorifică eficient resturile vegetale și se evită poluarea mediului. Emisia de substanțe nocive se limitează, iar cantitatea mică de cenușă rezultată poate fi folosită ca îngrășământ. Materia primă, biomasa agricolă uscată reprezintă o resursă inepuizabilă, iar exploatarea ei ar putea contribui la dezvoltarea durabilă a sectorului energetic şi la protecţia mediului.

Beatrice Alexandra MODIGA

După 9 ani petrecuți în Londra, doi tineri s-au întors acasă pentru a produce local

Exemplul de azi poate fi succesul de mâine! Pe această premisă, Iulian și Monica Hazazup, soț și soție, au hotărât să se întoarcă din Anglia pentru a lăsa o urmă în viața lor în satul Grăjdeni, comuna Fruntișeni, județul Vaslui. Cei doi vasluieni au investit cca 35.000 de euro în legumicultură pentru a produce legume sănătoase. Până în prezent, parcursul lor e de poveste. Au vândut un teren în oraș pentru a lua unul la țară. Cumva acel loc îi chema și azi au înțeles de ce. E exact pe sufletul lor.

Dorința de a reveni acasă i-a îndreptat către legumicultură

Au întâmpinat multe greutăți în Londra. Un accident de muncă avea să le pună la încercare credința, iubirea, răbdarea, speranța, încrederea. Au luptat împreună și azi am avut parte de o lecție despre viață și iubire.

„Am locuit în Londra 9 ani, o lună și 10 zile! De agricultură ne-am hotărât să ne apucăm în 2022, când am revenit o lună acasă în concediu. Pe atunci nepotul meu ne-a vorbit despre legumicultură, fiind un pasionat al acesteia și spunându-ne că se poate trăi și în România din muncă multă și cu pasiune. Activându-se dorința de a reveni acasă, am început să ne informăm și să citim despre legumicultură și să calculăm și programăm pașii în următoarele 7 luni până am revenit acasă. Ne-am informat și despre un proiect de dezvoltare a tânărului fermier, dar cerințele sunt mari în posesia de terenuri, cel puțin pentru noi. Revenind acasă, soțul a făcut și un curs de legumicultură, ceea ce a întărit cunoștințele cât de cât în domeniu“, specifică Monica Hazazup, legumicultoare în județul Vaslui.

Au început totul în octombrie anul trecut, cu achiziția unui teren în localitate

„În noiembrie am forat un puț să avem acces la apă. În aceeași lună am semnat un contract cu o firmă din Vaslui pentru un solar. Ne dorim să lucrăm în sistem protejat (solarii), momentan având doar unul. Soțul, moștenind de la părinți pământ, ne-am apucat să cultivăm cu ajutorul familiei, mai ales că sapa este străină pentru mine, dar am învățat. Pe o suprafață de 3.600 de metri am plantat pepeni roșii și galbeni. Pe terenul unde este solarul (de 5.000 m) am plantat ceapă, cartofi, fasole, rădăcinoase și răsaduri în câmp. În solarul de 500 m am plantat pe 17 mai răsaduri de roșii, ardei și castraveți. Investiția din bani proprii ar fi până acum în jur de 35 de mii de euro. Utilaje nu avem decât o minunată motosapă împrumutată și niște minuni de sape de la părinții soțului“, mai spune vasluianca.

„Ne dorim gustul de altădată!“

camp legumicultura

Legumicultura este un domeniu minunat, dacă ne informăm, specifică aceasta.

„Greutățile întâmpinate sunt ca la orice început, dar sincer le depășim datorită dorinței de a munci. Dorința a fost de a planta cât putem, fără a căuta încă o piață de desfacere, dar lucrurile în viață vin de la sine, ne scoate Dumnezeu oameni minunați în cale și o să găsim și piață. Ne dorim gustul de altădată. Abia așteptăm pepenii copilăriei, legumele și fructele de acasă, iar faptul că le putem cultiva noi, știind ce cultivăm și mâncăm, ne face să mergem mai departe. Având o susținere necontenită din partea familiei amândurora, ne dorim să creștem ușor numărul solariilor, să putem planta protejat, factorii externi fiind foarte mulți și diverși, să ajungem să ne procesăm produsele și să ne dezvoltăm și noi, și satul în care locuim cu o comunitate minunată“, încheie legumicultoarea din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

În ultima zi din mai, la sediul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui a avut loc cea de-a IV-a ediție a manifestării Ziua Porților Deschise. Gazdele din partea SCDP Vaslui au fost Simona Dumitriu, director general, și Mihai Stavarache, director științific al stațiunii. Invitați speciali au fost Aurel Florentin Badiu – vicepreședinte ASAS București, prof. univ. dr. Costel Samuil din partea Universității de Științele Vieții din Iași (USV Iași) și cercetătorul și directorul științific al ICDP Brașov, Vasile Mocanu.

În cadrul evenimentului, specialiști din toată țara au răspuns invitației de a dialoga despre importanța pajiștilor, care sunt direct legate de viața socio-economică și conservarea mediului în care trăim, apoi dialogul s-a mutat în câmp în loturile experimentale, unde s-a vorbit despre rezultatele cercetării și viitoarele proiecte care au în prim-plan toate cele trei specii pe care Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui le folosește pentru activitatea de cercetare, Bromus inermis, Onobrychis viciifolia și Agropyron pectiniforme. Evenimentul a culminat cu semnalarea apariției unei cărți intitulate Gestionarea durabilă a pajiștilor permanente, având ca autori pe Mihai Stavarache și Margareta Naie.

Se anunță noi proiecte și parteneriate

„Bine ați venit la Ziua Porților Deschise la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui, ediția a IV-a, o ediție aniversară, spunem noi, dedicată fermierilor, crescătorilor de animale, instituțiilor publice care sunt interesate de creațiile cercetării și producerii de sămânță din activitatea de dezvoltare. În cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare sunt studiate trei specii, Bromus inermis, Obsiga nearistată, care are omologate și brevetate mai multe soiuri – Doina, Mihaela, Iulia Safir, Maia Safir, iar anul trecut, în 2022, s-a omologat soiul Dovas. Pentru specia Onybrychis viciifolia, cunoscută sub denumirea de Sparceta, avem două soiuri omologare și brevetate, Ana Maria și Sersil. La Agropyron pectiniforme, pirul crestat, avem soiul omologat și brevetat Flaviu. Unitatea noastră este înființată în anul 1981, fiind sub coordonarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și la acest moment are în administrare 253,54 de hectare. Ca noutate, în prezent sunt depuse la Ministerul Agriculturii trei proiecte, din care un proiect cu sechestrarea cantității de carbon în sol, la care suntem coordonatori de proiect, și două proiecte, unul dintre ele este legat de ameliorarea la speciile Bromus inernis și Onobrychis viciifolia, în parteneriat cu Institutul de Cercetare de Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, iar cel de-al treilea este cu colegii noștri de la Stațiunea de Cercetarea pentru Combaterea Eroziunii Solului «Mircea Moțoc» Perieni, un proiect legat de eroziunea solului“, a declarat Simona Dumitriu, directorul general al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști (SCDP) Vaslui.

Stațiunea de Pajiști de la Vaslui se ocupă de ameliorarea a trei specii foarte importante pentru această parte a țării, a adăugat prof. univ. dr. Costel Samuil de la USV Iași.

„S-a încercat, în decursul timpului, să-și găsească un făgaș și eu zic că îl are această stațiune. Cu toții știm că pajiștile din România sunt în mare lor parte pajiști primare de origini secundare, asta înseamnă că, dacă un om nu este prezent acolo ceva timp, în locul acelor pajiști încep să se instaleze specii de arbuști, ceea ce se poate vedea în mare parte în pajiștile din țara noastră, a punctat acesta despre importanța cercetării cu privire la pajiștile din această zonă.“

Odată cu vizitarea câmpului experimental i-am cunoscut și pe o parte dintre cercetătorii Stațiunii de la Vaslui: tineri, cu mult entuziasm, ne-au prezentat cele trei specii mai în detaliu.

Dovas, un nou soi omologat

Elena Manuela Vacarciuc a absolvit Facultatea de Agricultură din Iași, în 2016, iar din 2018 este angajată în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui, pe partea de ameliorare, la graminee și leguminoase perene pentru pajiști, având funcția de cercetător CS.

„Aici ne aflăm într-un câmp de sămânța amelioratorului, la cel mai nou soi creat al Stațiunii, Dovas, omologat în anul 2022. Bromus inermis, Obsiga nearistată este o graminee perenă furajeră. Această specie este pretabilă pentru furajarea animalelor, pentru combaterea eroziunii solului și, nu în ultimul rând, de stocare a CO2 atmosferic. Aceasta a fost și este cultivată în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Vaslui și se lucrează pe ameliorare până în prezent la șase soiuri, urmând ca pe viitor să mai fie și altele“, specifică ing. Elena Manuela Vacarciuc.

Noi soiuri de sparcetă

Daniela Bouruc este asistent de cercetare în cadrul Stațiunii de Pajiști de la Vaslui și, în același timp, este studentă în anul I la master la Producere de sămânță și material de plantat la Facultatea de Agricultură din Iași, iar pe ea am găsit-o în câmpul experimental de sparcetă.

„În momentul de față ne aflăm într-un câmp de sparcetă înființat cu sămânța amelioratorului în anul 2021, la care urmărim mai mulți descriptori, care pe viitor ne vor ajuta la crearea de noi soiuri. Sparceta este o specie deosebit de importantă prin faptul că lasă în sol cantități foarte mari de azot și masă mare de rădăcini, ceea ce ajută la creșterea fertilității acestuia.“

Dudău Ana Maria a absolvit Facultatea de Agricultură în 2020 și ne arată câmpul de colecție Agropyron Pectiniforme, pirul crestat.

„Acesta are o valoare furajeră bună, iar în câmpul de colecție facem observări pentru a crea soiuri noi rezistente la secetă. La Stațiunea avem un soi creat, Flaviu.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Ion Agafiței, președintele Asociației Crescătorilor de Ovine și Caprine, Ovis Mold Vaslui, ne prezintă mai multe amănunte despre asociație, dar și despre situația actuală a sectorului zootehnic și a fermierilor, interlocutorul nostru fiind el însuși un cunoscut crescător de oi de rasă din județul Vaslui și din zona istorică Moldova.

Președintele Asociației Ovis Mold din Vaslui, Ion Agafiței, are un efectiv de 1.000 de capete, rasa Karakul neagră brumărie, iar de mic copil a moștenit această îndeletnicire.

„De mic copil, la părinți am avut animale, am crescut între animale, după ce m-am căsătorit mi-au dat părinții în jur de 100 de oi, iar de atunci tot le-am înmulțit. Am un băiat care este inginer zootehnist și muncește în fermă cu mine. Și el va duce mai departe ferma de animale“, specifică crescătorul vasluian.

7 lei de tuns o oaie, prețul bun oferit de echipa de tuns oi

Probleme la asociație sunt tot timpul, dar încearcă să le rezolve în beneficiul fermierilor, adaugă Ion Agafiței.

„Noi ne luptăm cu sistemul, am făcut o cooperativă, iar în ultima vreme am încheiat un contract cu o echipă de tuns oi. A fost o firmă de tuns care a lucrat până de curând în Spania, dar s-a retras în județul Vaslui, acasă. Tunsul unei oi ajunge să fie 7 lei, un preț bun!“

În asociație sunt în jur de 45.000 de oi, cu 170 de fermieri, iar pentru aceștia 2022 a fost un an foarte dificil, mai specifică crescătorul vasluian.

„În județul Vaslui am avut probleme cu seceta, a fost lipsă de nutreț, de cereale, a fost foarte greu. În ceea ce privește prețul mielului, până la 1 iunie 2022 a fost un preț foarte bun, iar după această perioadă a fost un preț foarte slab. De la 17-18 lei/ kg a scăzut la 12 lei/ kg. Anul acesta, deocamdată, prețul este 17 lei/ kg, un preț normal.“

Față de acum 10 ani, efectivele de animale au scăzut cu 20%, iar una dintre cauze este lipsa forței de muncă, a ciobanilor, încheie Ion Agafiței. „De regulă, oile care au fost mai puține s-au strâns grămadă la fermierii mai mari. În asociația noastră predomină rasa Karakul, dar avem și Țurcana românească, Merinos de Palas, Île-de-France și trei rase de capre, dar și Țurcana albă; în principiu, avem cam toate rasele care se găsesc în România. Sfatul meu pentru tineri ar fi să se apuce să crească animale, cu toate că este o muncă grea, dar până la urmă, când vor trage linie, vor fi mulțumiți. Cea mai mare problemă în zootehnie este lipsa ciobanilor. Au fost, dar au plecat în străinătate și au îmbătrânit.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Filip Gheorghiță, un crescător de ovine din comuna Boțești, județul Vaslui, care are un efectiv de circa 250 de oi, spune că oieritul nu mai este profitabil pentru piața autohtonă, iar singura speranță a crescătorilor sunt exporturile.

Ciobanii din județul Vaslui nu au mai făcut profit cu mieii ca în alți ani și afirmă că exportul rămâne baza pentru supraviețuirea fermelor. Crescătorii de ovine spun că animalele care rămân nevândute după Sărbătorile Pascale pleacă spre țările arabe, unde clienții sunt serioși, cu toate că anul acesta prețul de 17 lei/kg în viu nu este unul bun.

17 lei/kg nu este un preț bun pentru crescătorii de ovine

„Fătările au început pe data de 15 februarie. A fost bine că a fost cald în februarie și martie, mai rău a fost când a venit zăpada în luna aprilie. Anul acesta nu am vândut în carcasă, dau doar în viu la arabi, de ani de zile. Am înțeles că acum costă 17-18 lei/kg, cu tot cu ANAF. Anul trecut a fost mai bine, deoarece am vândut cu 20 lei/kg, plus ANAF; prețul de 17 lei/ kg nu este unul satisfăcător pentru noi, crescătorii. Dacă nu ar fi piața arabă, ne-ar fi foarte greu“, specifică Filip Gheorghiță.

De la vârsta de 8 ani a păscut oile...

Pasiunea pentru oi e o moştenire de la părinţi, iar această tradiție trebuie dusă mai departe, specifică crescătorul vasluian.

„De la tata am prins drag de oi. De la vârsta de 8 ani am păscut oi, veneam de la școală, eram în clasa a IV-a, și mă așteptau oile acasă. Am început așadar de mic copil, cu un efectiv de 50 de capete, iar în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete, rasa Karakul.“

Karakulul de Botoşani, oaia cu depozit de grăsime la coadă

Dacă este să vorbim din punctul de vedere al ovinelor crescute în România, rasa Karakul de Botoşani are clar un specific aparte sau, ca să fim corecţi zootehnic, fenotipic arată diferit faţă de celelalte rase.

Particularitatea Karakulului de Botoşani vine din faptul că este o oaie cu depozit de grăsime la coadă, care îi conferă o altă compoziţie tisulară a carcasei, aspecte pe care a mizat și crescătorul din județul Vaslui.

„Rasa aceasta este mai pretențioasă, dar mi-a intrat în sânge; este mai mult de muncă, poate de asta am prins drag de ea. Producția de lapte nu este ca la Merinos de Palas, dar e mult mai bine cu mieii, cu frumusețea lor, îți intră în sânge și nu mai poți să te lași!“

Când a izbucnit războiul din Ucraina, prețurile la cereale au sărit în aer. Odată ce piața a fost inundată de cereale ucrainene, prețul pe bursă a scăzut.

„E greu, e foarte greu, grăunțele au ajuns la 2 lei/kg. Avantajul nostru cu războiul a fost că au venit ucrainenii și au scăzut prețurile. Dar, dacă era să mergem la 3 lei/kg, cum vor fermierii, cred că renunțam la jumătate din efectiv“, încheie crescătorul de oi din Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Când sună trenul în gara Vaslui, se aude până la Ion Țibireac acasă, la Muntenii de Jos. Acesta este un crescător adevărat în vârstă de 74 de ani, care iubește oile de când avea 8 ani. În urmă cu 10 ani, efectivul său de animale număra 5.000 de oi și 305 tăurași, dar în prezent a redus efectivul la doar 400 de oi, rasa Karakul, din lipsa forței de muncă și a vremurilor...

Ferma unde se fac simțiți anii bătrâneții

„Totul a început de la vârsta de 8 ani: vecinii aveau oi, noi nu aveam, am vândut doi cai, apoi am cumpărat în jur de 60 de oi! Am avut până la 5.000 de oi, 1.800 de miei și 305 tăurași în urmă cu 10 ani, dar în prezent am ajuns la un efectiv de 400 de oi, rasa Karakul, brumării și negre. Mi-a plăcut această rasă pentru că oile sunt mult mai frumoase decât celelalte, dar și pentru producția de lapte, care este în funcție de cum le selectezi; eu am oi Karakul care îmi dau și un kilogram de lapte; dacă nu ar avea lapte, nu ar crește mielul. Eu când am treabă, nici nu-mi este foame! Întâi fac treabă, mă duc la animale și, până nu le văd sătule, nu mănânc nici eu. Iar în zootehnie, dacă nu ești atent și te lași pe baza altuia să-ți facă treabă, falimentezi. Eu stau între ele și tot parcă nu sunt mulțumit“, își începe crescătorul vasluian fila de poveste.

A intrat în producție, ca agricultor, de la vârsta de 8 ani, iar la 74 de ani spune că niciodată nu a dus lipsă de forță de muncă ca acum, motiv pentru care nici nu a vândut mieii anul acesta!

„Niciodată nu m-am gândit să renunț! Oamenii buni au plecat în străinătate, sunt plătiți mai bine, noi nu-i putem plăti ca în afară. Am rămas mai mult aceia cărora le place șprițul, stau 3-4 zile sau o săptămână, pleacă, apoi vin alții. Acum, în perioada Paștelui, nu am tăiat niciun miel, nu am oameni cu cine să mulg oile, dar în zona Vasluiului se vinde în viu cu 17-18 lei/kg, iar până la toamnă scade prețul. Forța de muncă este cea mai mare problemă“, adaugă vasluianul.

Crescătorul vasluian, sancționat cu 600 de milioane de Direcția Muncii

Ion Țibireac este de părere că statul ar trebui să intervină și să subvenționeze sectorul zootehnic, ca urmare a lipsei ciobanilor și a exodului acestora.

„Mi-a venit control de la Direcția Muncii și mi-au găsit trei oameni în fermă, zilieri.

Mi-au dat amendă 600 de milioane, câte 200 milioane de persoană. Am făcut contestație, mi-au contopit două amenzi, dar una mi-a rămas. Mi-au zis să angajez oameni, eu le-am spus să-i angajeze ei, că eu îi plătesc, că ei azi vin, mâine pleacă, ba mai iau și cojocul și căciula, dacă nu ești atent mai iau și un miel în spinare și pleacă! Ar trebui statul să subvenționeze sectorul zootehnic. De exemplu, la 300 de oi să fie un cioban care să primească câte 2.000 lei cel puțin. Îi mai dau eu încă pe atât, dar să stea la oi. El preferă să meargă în străinătate, acolo câștigă mai mult, dar eu nu am cum să-i dau mai mult, trebuie să vând oile. Un cioban ajunge să mă coste pe lună 2.500 lei, plus mâncare, țigări, băutură, cazare. Într-adevăr, e greu și pentru ei.“

Rasa Karakul, căutată de arabi

Ion Țibireac a avut dintotdeauna Rasa Karakul de Botoșani și a făcut bani buni de-a lungul timpului.

„Eu am făcut bani de la oi, am vândut 12 ani material de prăsilă. Dădeam miei la selecție și de pe un berbecuț de prăsilă luam două vaci cu tot cu viței. Rasa Karakul o caută arabii, au său mult la coadă. Dacă nu le-am vinde arabilor mieii, cu subvenția pe care o primim ar trebui să renunțăm la oi de tot. Un berbec se duce la 120-130 kg, la vârsta de 3-4 ani, iar oaia la vârsta de 3 ani ajunge la cca 90 kg până la 100 kg. Din păcate, în țara noastră mulți nu mănâncă carne de miel, nici de oaie, dar care mănâncă o dată, mănâncă și a doua oară, este doar o concepție. Și laptele de oaie este mai gras ca laptele de vacă sau de capră“, specifică acesta.

„Anul 2022 a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Pe lângă ferma de animale, cunoscutul crescător de oi din județul Vaslui are și 100 ha cultură mare.

„Am aproximativ 100 de hectare teren arabil, 60 ha de lucernă, semăn porumb, ovăz. Previziunile pentru anul 2023 par a fi promițătoare. 2022 a fost un an foarte prost, nu am avut ploaie, porumbul nu s-a făcut, lucerna a fost puțină, dar ne-am descurcat cum am putut, am mai avut provizii din anii din urmă, a fost rău pentru noi, pentru Vasluiul nostru!“

Fără subvenție în anii următori, rămâne pământul pârloagă

În comparație cu efectivul de animale care a fost în anii ’90, în prezent abia dacă mai este un efectiv de 20%, adaugă fermierul.

„După Revoluție am fost la București cu cei de la Direcția pentru Agricultură Vaslui, au zis să meargă și un țăran la o ședință la Cotroceni. Încă de atunci am spus: „Domnule președinte, subvenționați medicamentele, că bântuie râia și păduchii în oi și o să rămânem fără animale în țară!“ Atunci am primit răspunsul scurt cu... nu există fonduri la bugetul de stat și nu ne pot ajuta. Din păcate, de câțiva ani buni efectivele de animale au scăzut drastic. După cum se vorbește că e posibil să nu mai dea nici subvenția în anii următori, rămâne pământul pârloagă, iar animalele vor dispărea“, încheie Ion Țibireac, unul dintre cei mai prosperi crescători de oi din județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cristian Georgian Buraga, un tânăr de 27 de ani din localitatea Epureni, comuna Duda-Epureni, județul Vaslui, a început să se gândească cu ce se va ocupa după ce va termina cu plecatul prin Europa la muncă. Nu știe de ce a ales să crească capre la Ferma lui Matei, dar așa s-a nimerit, cu toate că acasă nu a avut vreodată animale. În prezent deține un efectiv de 150 de capre, plus iezii de anul acesta, rasele Carpatine, Alpine și Saanen, investiție ce depășește cu mult 70.000 de lei. Pe viitor, vasluianul are planuri mari, achiziționarea unui aparat de muls mecanic, construcția unei săli pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și achiziționarea unui tanc de răcire.

Ferma lui Matei a depășit 70.000 de lei, ca investiție

„Am început să plec la muncă în Europa prima dată în 2017, nu la mult timp după ce am terminat școala, mai exact în Suedia, prima dată. Am lucrat în două orașe diferite în domeniul construcțiilor aproximativ 2 ani, după care am plecat șofer de camion în Europa și în momentul de față lucrez tot ca șofer, doar în UK.

Tot sfătuindu-mă cu un cumnat, cum ar fi să cumpăr capre, în scurt timp am început să achiziționez capre, neavând nimic de mâncare în momentul acela pentru ele, urmând după să achiziționăm hrană, totul o venit spontan.

Am început să cumpăr capre în toamna anului 2021 de prin satele din împrejurimi, am cumpărat prima dată trei capre, la 2-3 zile am mai cumpărat încă cinci, deja se adunau și începeau să îmi fie dragi, nu după mult timp am mai cumpărat încă 20, apoi altele 10 și tot așa, am intrat în iarnă cu aproximativ 40 de capre; în iarnă am mai cumpărat încă 15 capre, iar până în toamna lui 2022 am avut cca 50 de capre la muls plus iezii din ele. În toamna lui 2022 am mai cumpărat încă 60 de capre și anul acesta, în februarie, am mai cumpărat încă 25.

În prezent sunt aproximativ 150 de capre plus iezii de anul acesta. De fermă se ocupă cumnatul meu, eu venind periodic acasă la 2-3 luni“, specifică administratorul Fermei lui Matei din județul Vaslui.

Până în momentul de față, cu achiziționarea de capre, adăpost și diverse cheltuieli, Cristian a depășit 70.000 de lei. Tânărul a mizat pe caprele Carpatine deoarece sunt foarte bune de lapte.

„Acestea sunt scoase doar la păscut, fără să le dăm nimic în plus. În toamna anului trecut am achiziționat 4 țapi de rasă (Alpine și Saanen) pentru a îmbunătăți cât mai mult producția de lapte la viitoarele capre și vreo 10 capre metise cu Saanen. Sistemul de furajare este unul simplu, făcându-se manual pe timp de iarnă cu baloți de lucernă/fân și porumb. Când ne mai permite vremea le mai scoatem pe deal la tot felul de mărăcini. În timpul verii caprele stau în gardul electric zi și noapte, mâncând tot ce doresc și cum doresc, fără să le deranjăm; le scoatem din gard doar la muls și pentru apă.“

Cerere foarte mare pentru produsele din lapte de capră

Distribuția produselor sale se face doar local, în satele din împrejurimi și în orașul Huși.

„Nu am avut marfă suficientă să ne ducem și la piața locală din Huși, fiind vândute de acasă sau prin intermediul paginii de Facebook Ferma lui Matei. Constat o cerere foarte mare pe piață pentru produsele din lapte de capră; de aceea ne-am mărit efectivul destul de repede și vom continua să-l mărim. În 2022, fiind și primul an în care am avut produse la vânzare, am avut clasicul caș de capră, urdă, lapte și telemea. Aceasta din urmă a avut un succes foarte bun pentru noi, fiind căutată foarte mult de clienții noștri, care au fost tot mai mulți de la o zi la alta. Nu ne-am așteptat să avem vânzări așa de bune chiar din primul an“, adaugă proprietarul fermei.

cresterea caprelor Epureni Vaslui

Kilogramul de ied, 30-32 de lei în viu și 45-50 în carcasă

Legat de situația fătărilor, anul acesta în ferma de la Epureni au avut loc mai multe mortalități la iezi, din cauza unor greșeli ale crescătorilor.

„Mergem înainte și anul viitor nu se vor mai repeta sub nicio formă. În preajma Sărbătorilor Pascale nu vom avea iezi pentru sacrificat deoarece sunt cam micuți, am avut fătările cam târzii. Pe grupurile de pe Facebook în care mai sunt înscris am văzut că anul acesta prețurile sunt foarte bune, în jur de 30-32 de lei/kg în viu și 45-50 de lei/kg tăiat; sunt niște prețuri bune pentru munca depusă și cheltuielile avute cu caprele. În zona noastră, anul trecut a fost cam dificil din cauza vremii, a fost secetă, iarba nu a mai crescut pe pășuni până în spre toamnă, fiind cam dificil pentru achiziționarea de mâncare pentru capre din timpul iernii. Anul acesta cred că va fi un an bun pentru agricultură, fiind ploi periodic, acuma doar să se încălzească și să crească iarba.“

Multe investiții...

Celor care doresc să investească într-o fermă de capre, oi sau vor să crească orice animal, administratorul Fermei lui Matei le spune să o facă fără a sta prea mult pe gânduri, o să fie greu la început, dar să nu renunțe sub nicio formă, rezultatele vor veni mai devreme sau mai târziu, să privească doar înainte.

„Ca planuri de viitor am foarte multe. În primăvara anului acesta vom achiziționa un aparat de muls mecanic ca să nu mai mulgem manual, fiind mai igienic din toate punctele de vedere. Vom mai face o sală pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și sperăm să achiziționăm și un tanc de răcire. Vom mai construi până la sfârșitul anului acesta alt adăpost pentru capre deoarece dorim să ne mai mărim efectivul.

Din primăvara anului viitor vom începe și monta în extra sezon pentru a avea produse tot timpul anului. Anul acesta vom mai achiziționa niște ieduțe din rasele Saanen și Alpină franceză pentru o mai bună producție de lapte pentru viitor. Vrem să ajungem pentru moment la 350 de capre mulgătoare, să fie împărțite în felul următor: 250 pe timp de vară la muls și 100 pe timp de iarnă la muls. Și, dacă vom reuși, anul acesta vom mai lua și câteva vițele de Bălțată românească pentru a face și produse din lapte de vacă, pentru viitorul apropiat.

În următorii 5-10 ani doresc să-mi fac ferma cât mai cunoscută pe plan local și zonal cu niște exemplare de o valoare genetică foarte bună și nu voi renunța la ea indiferent de ce va fi în viitorul apropiat“, încheie proprietarul fermei de capre.

Beatrice Alexandra MODIGA

În perioada februarie - martie 2023, reprezentanții instituției au desfășurat acțiunea de colectare și prelucrare de date, respectiv centralizarea tuturor informațiilor primite de la unitățile administrative-teritoriale din județ în vederea întocmirii Situației Statistice a Terenurilor la data de 31.12.2022 și transmiterii către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

DAJ Vaslui reamintește faptul că, această lucrare se desfășoară în conformitate cu prevederile Programului Statistic Național Anual și cu protocolul încheiat între Institutul Național de Statistică și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și are drept scop evaluarea anuală a modului de folosință a terenurilor agricole (teren arabil, pășuni, fânețe, vii și livezi) și a terenurilor neagricole (păduri, ape, drumuri și căi ferate, curți și alte terenuri neproductive), respectiv în funcție de modul de proprietate al acestora, conform surselor de date cadastrale înregistrate.

Astfel, suprafața totală a județului Vaslui înregistrată în Situația Statistică a Terenurilor la data de 31.12.2022 este de 531.689 ha, din care:

  • 488 ha teren agricol (75,5%),
  • 201 ha teren neagricol (24,5%).

DAJ Vaslui precizează că suprafața de teren agricol (401.488 ha) se compune din 292.679 ha (73%) teren arabil, 86.549 ha (21,6 %) pășuni, 7.845 ha (2%) fânețe, 11.672 ha (3%) vii, 2.743 ha (0,4) livezi și arbuști fructiferi, iar suprafața de teren neagricol (130.201 ha) este alcătuită din 75.007 ha (58%) păduri și alte terenuri forestiere, 5.659 ha (4,2%) terenuri cu ape și ape cu stuf, 10.760 ha (8,2%) căi de comunicație și căi ferate, 14.776 ha (11,2%) terenuri ocupate cu construcții și curți, 23.999 ha (18,4%) terenuri degradate și neproductive.

Cine sunt cei care ne hrănesc? La zi, în agricultură, de data aceasta cu tânărul inginer agronom Florin Humă care, împreună cu familia, administrează

1.400 hectare în comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui. Acesta a absolvit în urmă cu 9 ani cursurile Facultății de Agricultură din Iași, ulterior a revenit în satul natal cu scopul precis de a moderniza activitatea agricolă din ferma tatălui său şi de a o extinde atât ca dimensiune a suprafeței exploatate, cât şi ca tipuri de activități desfășurate, orientându-se inclusiv spre valorificarea superioară a producției agricole. Unul dintre cei mai importanți pași a fost cel legat de realizarea investițiilor în noile tehnologii de producție şi în depozitarea recoltelor, urmat de investițiile într-o unitate de producere a nutrețurilor combinate.

Drone şi agricultură de precizie

Florin Huma Vaslui

Florin activează în sectorul vegetal, fiind responsabil cu adaptarea tehnicii şi a tehnologiei la tot ceea ce este mai nou. El a introdus în ferma vegetală dronele şi agricultura de precizie – de la semănat şi până la controlul culturilor şi la aplicarea produselor de protecție a plantelor.

„Lucrez în jur de 300 de ha pe societatea mea. Cultivăm în special cereale de toamnă, grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui, dar mai avem și lucernă. În spatele meu sunt trei celule de depozitare a câte 1.000 de tone fiecare, 3.000 tone de stocare cereale. Am urmat cursurile acestei facultăți pentru că mi-am dorit să lucrăm cât mai profesionist. Acum, în ferma noastră se practică agricultura de precizie. Am achiziționat împreună cu tatăl meu diverse utilaje performante, care ne ajută foarte mult munca în câmp. Păcat că nu se încurajează mai mult acest segment. Tot ceea ce am reușit a fost pe bani proprii, fără ajutorul oferit de stat. Am riscat, s-a văzut un progres, dar ritmul ar fi fost mai accelerat dacă exista un ajutor real în acest sens“, ne transmite inginerul agronom Florin Humă.


După investiţiile majore direcţionate până acum către tehnica de lucru, spaţii de depozitare (capacitate 3 mii tone) şi micro FNC (capacitate 1 tonă/oră), pentru acest an este vizată, inclusiv prin contractarea de noi credite, continuarea finanţării achiziţiei de tractoare şi combine performante.


Beatrice Alexandra MODIGA

„Agricultura salvează țara“ era una dintre cele mai folosite fraze în trecut. Poate și acum. Însă viitorul sunt tinerii fermieri de azi care, ieșiți de pe băncile facultăților cu specific agricol, sunt puși față în față cu realitatea.

Iar realitatea este că, în contextul în care zonele rurale din România sunt depopulate puternic de tineri, aceștia alegând mai degrabă să muncească în orașe sau chiar peste hotare, totuși mai întâlnim agricultori aflați la început de drum, care au ales să dezvolte o mică afacere agricolă în satele natale. Vă prezentăm în cadrul acestui articol un tânăr care ne face să credem că agricultura românească are viitor.

Fondurile europene din domeniul agricol sunt tot mai atractive pentru tineri, chiar de pe băncile Facultății! Astfel, în 2018, George Stroi, un absolvent al Facultății de Agricultură din Iași, a înființat de la zero o fermă vegetală cu o suprafață de doar 80 ha, în comuna Ivești, județul Vaslui.

Cât de grea este viața de tânăr fermier?

„Inițial am avut ca scop înființarea unui proiect european prin intermediul submăsurii 6.1- Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, pe care nu am reușit să-l accesez, dar în 2020 am achiziționat primul tractor prin leasing, apoi ușor am început să creștem suprafața agricolă, ajungând în prezent la 80 ha și, odată cu creșterea suprafeței, am crescut și parcul de utilaje. Toate aceste investiții au fost făcute din fonduri proprii. Pe viitor sper să măresc suprafața cultivată, să îmi tehnologizez ferma și să fac o agricultură eficientă economic, care să-mi asigure continuu dezvoltarea“, ne spune tânărul vasluian.

Tânărul fermier vasluian adaugă că 2022 a fost un an foarte dificil, cel mai slab an de la înfiinţare, cu cele mai mici producţii agricole din cauza secetei, care la nivel naţional a afectat 1,2 milioane de hectare. 2022, cel puţin în zona Moldovei, a fost un an diametral opus faţă de 2021, cel mai bun an agricol, care a adus cel mai mare profit pentru fermieri.

„La cultura de porumb, una dintre cele mai afectate culturi de seceta pedologică de anul trecut, am avut o cantitate recoltată de 6.500 kg de boabe la hectar, dar apogeul l-am atins într-o solă unde am scos puțin peste 10 t la hectar într-un an foarte dificil. Aceste rezultate sunt datorate interesului acordat acestui domeniu, dar și colectivului pe care l-am format cu diferiți agenți de vânzări, de la diferite companii, cu care am o strânsă colaborare și un mare succes“, specifică George Stroi.

Anul 2023 a început cu optimism

Agricultura este un domeniu care îţi oferă o speranţă continuă, astfel că, după 2022, un an dificil, tânărul este optimist în ceea ce priveşte producţiile din anul agricol 2023, căci culturile de toamnă au debutat bine şi nivelul precipitaţiilor se apropie de valorile optime.

„Sunt optimist pentru 2023. Pentru noi, culturile de toamnă au debutat bine şi astfel avem premise bune pentru anul viitor. Nivelul precipitaţiilor în toată ţara se apropie de valorile optime şi sunt încrezător. Pe viitor sper să măresc suprafața cultivată, să îmi tehnologizez ferma și să fac o agricultură eficientă economic care să-mi asigure continua dezvoltare“, a spus George Stroi, care cultivă 80 de hectare cu cereale în comuna Ivești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Că e iarnă sau vară, nu există zi sau moment în care florile să nu aducă bucurie. Pe zâmbetele indispensabile au pariat mai mulţi mici antreprenori, care şi-au creat afacerile în jurul acestor elemente declanşatoare de bună dispoziţie. Mai jos regăsiţi, pe scurt, povestea serei de flori a familiei Brîncă din Negrești, județul Vaslui.

Se spune, pe bună dreptate, că florile îi transformă pe oameni în cea mai bună versiune a lor, prin gingășia și miresmele lor. Pentru Denis-Mihăiță Brîncă, un tânăr de 20 de ani, florile aduc și bunăstare.

Mai mult de un deceniu de existență

De aproape un deceniu, în propria gospodărie din Negrești, tânărul vasluian împreună cu familia a dezvoltat o mică afacere cu flori, prin care au reușit să îi impresioneze pe beneficiari și prin care și-au asigurat resursele financiare necesare atât pentru un trai decent, cât și pentru inițierea de noi investiții.

„Această afacere pe care o desfășurăm este una locală și de familie și a început în anul 2008, deci avem cam 15 ani experiență în domeniu. Este o afacere începută de părinții mei și care va continua prin mine. Totul a început dintr-o pură pasiune a mamei mele, căreia îi plac enorm de mult florile și îndeosebi să le îngrijească. Eu, împreună cu părinții și cu sora mea, mă ocup cu mare drag de cultivarea florilor. În serele noastre se cultivă plante pe tot parcursul anului, începând de la florile pregătite pentru sezonul 1-8 martie până la sezonul de Crăciun; serele beneficiază de pauze foarte scurte între perioade“, ne transmite Denis-Mihăiță Brîncă.

Toate serele sunt construite din fonduri proprii. Investițiile au variat în funcție de dimensiunea serei, acestea fiind de dimensiuni care pleacă de la 100 mp și până la 1.000 mp și de dotările aferente pe care cineva dorește să le atribuie serei, cum ar fi: încălzirea, instalații de udare, aerisiri automate ale serei, mese portabile și multe altele.

„Acestea sunt de mai multe tipuri, construite în regie proprie cele mai multe, pentru a face față intemperiilor ce se abat asupra zonei. Sunt construite solid, baza fiind din fier, iar structura din lemn, acoperirea fiind făcută cu policarbonat, dar și cu folie“, mai spune vasluianul.

Zeci de sortimente de flori

Procesul de distribuție are loc în general direct de acasă. Oamenii din zonă revin an de an la locația familiei Brâncă, fiind primiți cu voie bună, dar și cu flori foarte frumoase, de care sunt mulțumiți an de an.

„Afacerea noastră a crescut puțin câte puțin, de la an la an. Nu pot spune că am avut un salt extraordinar de la un an la altul, am ridicat-o în paralel cu cererea venită din partea clienților. Prin urmare, peste 5 ani afacerea nu va fi foarte departe de situația actuală, fiind și o afacere de familie, după cum v-am spus, forța de muncă este limitată. În principal ne axăm pe sezonul 1-8 martie, care conține, în esență, primule, zambile, lalele, cyclamen, garofițe, ranunculus, calceolaria, crini. După care sezonul de primăvară, din lunile aprilie-mai, cu petunii, mușcate, calibrachoa, verbena, crăițe, begonii, salvie și toate celelalte. După care urmează sezonul de toamnă, cu bine cunoscutele crizanteme, în mai multe culori, sfârșind anul de producție cu sezonul de crăciunițe sau poinsettia, care se vor vinde până de Crăciun. În acest moment în sere avem plantele pentru 1-8 martie și deja începem să le pregătim pe cele pentru următorul sezon.

Plante la ghiveci sau la fir? Care este trendul?

Cei care doresc să își deschidă un asemenea business trebuie să studieze piața de valorificare, este de părere tânărul vasluian.

„Să fie atenți dacă își doresc clienții plante la ghiveci sau sunt mai mulți doritori de plante la fir, numărul doritorilor de plante tăiate fiind din ce în ce mai mare. Apoi ar trebui să țină cont de metoda de încălzire a serei pe timpul iernii, pentru că este un factor esențial. Cele mai multe tipuri de plante se cultivă iarna, iar fără o sursă de încălzire adecvată randamentul va fi extrem de scăzut.“

Cea mai mare provocare în acest business este să reușești să scoți o anumită serie de plante la o anumită dată, pentru a o putea valorifica, știind că imediat urmează să plantezi o nouă serie de plante în acel loc, adaugă antreprenorul.

„Culturile sunt programate; acestea trebuie să fie frumoase și sănătoase, pentru a putea fi valorificate în timp util și să nu afecteze timpul de creștere al următoarelor plante. Cei care doresc să înceapă acest business, la fel ca și mine, au nevoie de răbdare, perseverență, multă dedicare și rezistență la stres. Dar, nu în ultimul rând, trebuie să iubești această meserie pentru a o putea practica cu succes și pentru a reuși, altfel totul ar fi foarte greu“, încheie Denis-Mihăiță Brîncă, cultivator de flori din Negrești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Apicultura... Sau despre o pasiune devenită afacere profitabilă pentru un tânăr apicultor vasluian. Suntem bucuroși să putem oferi exemple de bune practici, de tineri care reușesc să depășească obstacolele, să aibă o viziune și să-și dezvolte afaceri de succes. Sorin Băbîi este un tânăr apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui, care a moștenit această pasiune de la tatăl lui.

A început cu 5 stupi în urmă cu 14 ani și an de an s-a ridicat prin investițiile proprii, ajungând în 2022 la 220 stupi. Cum a fost începutul, ce probleme întâmpină, aflăm în materialul realizat la stupina tânărului. „Am început acest business în urmă cu 14 ani, cu un număr de 5 familii primite de la tatăl meu și, ușor-ușor, an de an, am crescut efectivul, ajungând astăzi la un număr de 220 familii de albine. Tot profitul scos l-am reinvestit în stupină, în modernizarea ei și ușurarea muncii mele. Este o afacere de familie, lucrez împreună cu soția, iar venitul nostru e din această afacere, facem totul cu iubire față de albine. Chiar să nu mai pot obține venit, tot nu m-aș putea desprinde de ele“, specifică apicultorul vasluian.

2022 a fost un an prost din punctul de vedere al comercializării

Sorin a rămas cu 3 tone de miere de salcâm pe stoc deoarece nu a avut unde să o vândă.

„2022 este un an greu și pentru apicultură. Avem mierea pe stoc, nu am reușit să o vindem din cauza prețului mic și a lipsei de cerere. Prețul mierii de albine a scăzut cu 10 lei pe kilogram angro. La momentul actual, familiile de albine sunt bine datorită și vremii de afară“, adaugă vasluianul.

apicultori Vaslui

„Urmează să hrănim familiile luna aceasta cu turte din miere naturală din stupină. Pot spune că nu este o muncă ușoară lucrul cu albinele, dar în același timp este frumos atât timp cât faci totul din pasiune și cu drag. Așteptările sunt minime, nu cred să se mai reglementeze piața mierii la noi în țară, totuși speranța moare ultima, sperăm să ne fie și nouă apreciate munca și calitatea produselor. Așteptăm un an mai bun, din toate punctele de vedere. Recomand acest domeniu, dar în același timp cred că tot ce contează este să iubești ceea ce faci și să îți placă lucrul în stupină, altfel nu cred că poți reuși“, încheie Sorin Băbîi, apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui.

Războiul din Ucraina a afectat și producția de miere

2022 a fost un an nu tocmai bun pentru producătorii autohtoni. S-a înregistrat o producție cu minimum 40% mai mică decât în anul precedent. Unii apicultori susțin că producția a fost chiar și cu 60% mai mică. Trei au fost motivele care pot explică recolta slabă: războiul din Ucraina, criza economică și seceta. Urmarea: producția limitată a dus la prețuri mai mari.

Prețul mierii de albine este influențat de conflictul din Ucraina, principalul producător din Europa. Apicultorii români spun că producția din țară vecină a scăzut semnificativ de la declanșarea războiului.

Beatrice Alexandra MODIGA

În țara noastră au apărut în ultimii ani mai multe inițiative de succes, menite să încurajeze antreprenorii locali. Astăzi, vă povestim despre apicultorii Mieva, dar și despre cooperativa Mieva – miere naturală din Vaslui, o adevărată poveste „dulce“ de succes.

Miere naturală din Vaslui – calitate românească, de la oameni pentru oameni

Grupul de apicultori din județul Vaslui, o zonă meliferă cu o istorie bogată, produce miere naturală și alte produse apicole de o calitate superioară. Mieva a apărut în anul 2021. Unul dintre fondatori, mai exact, Rusu Gelu Andrei, din comuna Costești, și-a dorit să facă o asociație ca să sprijine apicultorii din zonă. A accesat fonduri europene și așa a apărut asociația, plus magazinul online Mieva.ro. Aici, apicultorii care produc miere naturală în Vaslui vând direct către consumatori. „Suntem toți din județul Vaslui și ne-am dorit să vindem mierea la un preț corect, mai bun față de ce se vindea pe piață din cauza intermediarilor din comerț. Asociația este încă în plină dezvoltare. Obiectivul principal al muncii noastre rămâne să vindem miere publicului din România, oamenilor care apreciază mierea naturală de calitate produsă local. Pentru viitor, ne gândim și la export. Mierea noastră este naturală pentru că albinele aduc nectarul din natură, apoi noi extragem mierea, o filtrăm și o ambalăm. O familie de albine poate produce undeva la 40 kg de miere pe tot sezonul apicol“, specifică apicultorul vasluian.

Prin intermediul cooperativei se vând chiar și 5 tone de miere la două luni

Andrei s-a apucat de apicultură în urmă cu 11 ani, iar de atunci a devenit mai mult decât o meserie, ne povestește tânărul în vârstă de 35 de ani. „Pornind în anul 2011 cu un efectiv de 80 de familii de albine, după 11 ani de apicultură stupina mea este împărțită în două, astfel, de la 80 de familii de albine, am ajuns la un efectiv de 140 de familii de albine. Am făcut apicultură de tip pastoral timp de 6 ani de zile, dar am renunțat în favoarea celui staționar. Producem miere de albine, polen și lăptișor de matcă. Avem în derulare o cooperativă pentru ca apicultorii să vândă produsele prin intermediul acesteia și să nu mai existe diferența aceea dintre apicultorul care vinde și cei care colectează miere și o cumpără la un preț foarte mic, iar prețul pe raft este destul de mare, plus că, având cooperativa, putem vinde cantități mult mai mari; un singur apicultor nu poate produce cantitățile necesare pentru un supermarket, iar aceste cantități ar fi undeva la 2 tone, chiar

5 tone pe lună sau la două luni, depinde de consumul care este în zona respectivă. Deși ne-am lansat de puțin timp, experiența noastră vastă, precum și pasiunea pentru această meserie ne-au ajutat să ajungem rapid la clienții care își doresc produse apicole de calitate și o miere naturală delicioasă“, specifică Rusu Gelu Andrei din comuna Costești.

Un efort comun...

Fiecare membru Mieva a înțeles că natura are regulile ei, dar este și sensibilă. Mediul înconjurător are un echilibru și un flux bine stabilit, fiind nevoie de disciplină și respect din partea apicultorilor atât pentru albine, cât și pentru natură. „Ne-am unit forțele și cunoștințele în domeniu, depunând un efort comun pentru a produce o serie de alimente sănătoase de origine apicolă. Mai mult decât atât, ne-am dorit și să educăm publicul din România, care se ferește uneori să cumpere miere din cauza intermediarilor care cer prețuri exagerate sau care chiar intervin chimic asupra mierii. Pentru a evita aceste probleme, cea mai simplă soluție a fost să creăm o punte de legătură directă între producătorii locali și clienți. Fiecare membru al cooperativei «Mieva, miere naturală din Vaslui» produce mierea în stupina proprie, respectând procedurile tradiționale și ecologice de producere a mierii naturale. Asociindu-ne, am reușit să scurtăm drumul până la consumator, realizând astfel valorificarea mai eficientă a producției apicole. Prin crearea magazinului online s-a ușurat procesul de comercializare“, conchide Rusu Gelu Andrei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Tânărul crescător de bovine vasluian Dimitrie Andrei Druțu, de doar 20 ani, este sufletul unei ferme de bovine Red Angus din comuna Șuletea, județul Vaslui. Tânăr şi energic – aşa poate fi caracterizat, pe scurt – Andrei Druțu este mic fermier într-o zonă în care nu rezistă decât oamenii puternici şi chibzuiţi. Viaţa este grea, iar micii fermieri nu îndrăznesc să se gândească la afaceri de mare anvergură, preferând politica paşilor mărunţi. După cum vom vedea, o investiţie se limitează la câteva vaci, o suprafață de teren arabil, eventual câteva utilaje mici.

Investiție amortizată în trei ani

Andrei împreună cu familia administrează o suprafață de 200 ha teren agricol și 35 ha pășune. Începând cu anul 2018 familia Druțu a achiziționat un lot de 20 de vițele rasa Red Angus din Germania, iar pentru o mai bună performanță vițelele au fost însămânțate artificial cu material genetic de calitate, obținând astfel exemplare deosebite în decursul acestor ani. În prezent, efectivul are 60 de capete. Investiția în lotul de animale, în anul 2018, a fost de 30.000 euro. Masculii au fost vânduți pentru reproducție la diferite ferme mari de Red Angus din țară, precum și vițelele, prețurile variind între 2.000 și 2.500 euro masculul și 1.600 euro vacile. Investiția a fost amortizată după vânzarea primului lot de tineret bovin, într-un interval de 3 ani.

Pasiunea se moștenește

„Din copilărie cred că am devenit «mic fermier», am moștenit pasiunea pentru agricultură de la tatăl meu, care a înființat ferma în anul 2011. La început a fost arendată o suprafață de 60 hectare de teren arabil, 30 hectare pășune. Ulterior a fost cumpărată o parte din fosta fermă zootehnică din comună. În perioada 2011-2018, domeniul de activitate al fermei a fost achiziția de tineret bovin, cu greutate între 200-250 kg, îngrășarea acestora și exportul la fermele din țările arabe. În tot acest timp ferma s-a dezvoltat, am investit în achiziționarea de utilaje agricole performante și construirea de noi adăposturi pentru animale, dar am fost preocupați și de mărirea suprafeței de teren. În prezent avem o suprafață de 200 hectare teren agricol și 35 hectare pășune“, specifică crescătorul vasluian.

Se vrea o fermă bio...

Pornid de la premisa că ,,niciun lucru important nu poate fi realizat fără pasiune și dăruire“, tânărul crescător vasluian le recomandă celor care doresc să investească în această rasă de bovine să o facă cu încredere. „Costurile cu furajarea și forța de muncă sunt minime, iar investiția poate fi recuperată într-un interval relativ scurt de timp. În viitor ne dorim extinderea fermei atât din punctul de vedere al creșterii suprafeței de teren, cât și al numărului de bovine. Pentru mine, ca tânăr fermier, acest domeniu reprezintă o provocare continuă, plină de acțiune, care aduce satisfacție personală, fapt ce mă face să-mi doresc să continui și să perseverez zilnic. Am ales această cale din pasiunea pentru natură și a tot ce ne înconjoară, datorită prestigiului meseriei ce datează încă de la începuturi și, nu în ultimul rând, pentru că doresc să comercializez animale ce provin din rase pure, crescute bio.“


Aberdeen Angus este o rasă de taurine crescută pentru producția de carne, care în prezent are o mare răspândire în întreaga lume, fiind apreciată pentru carnea deosebit de gustoasă. Este de culoare roșie sau neagră, fără coarne, cu greutate corporală a vacilor de 500-550 kg și randament la tăiere pentru animalele îngrășate de 65-70%. În timpul anotimpului călduros animalele se țin la pășunat cu gard electric, iar pe timpul iernii nu necesită adăposturi performante, putând fi ținute și în aer liber. Furajarea constă în amestecuri de lucernă și fân, suplimentate dacă este cazul cu porții de cereale (tain).


Beatrice Alexandra MODIGA

Mulți tineri încep afaceri de la zero fără niciun fel de experiență anterioară în agricultură, în timp ce alții vin din familii de agricultori și se înscriu la facultăți de profil care îi ajută să dezvolte o afacere în domeniu. Ambele cazuri se aplică „mănușă“ tânărului inginer agronom Alexandru Stamatin, care administrează o fermă vegetală, cu o suprafață nu foarte mare, de doar 240 ha, în localitatea Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui. Totul a pornit începând cu anul 2019, când era student la Facultatea de Agricultură din Iași, pe-atunci motivat să ducă mai departe visul părinților săi, ne spune tânărul vasluian.

rapita Oltenesti VS

Proaspăt inginer cu inițiativă, ferma familiei e pe mâini bune

„Am început să administrez această fermă din toamna anului 2019, când eram la începutul anului doi de facultate, în momentul în care părinții mei au luat decizia de a nu se mai ocupa de fermă, respectiv de o suprafață de 62 ha, cu utilaje vechi și neperformante. Pentru că am știut și am văzut cât de greu le-a fost părinților mei să țină toți copiii în școli și facultăți, dar și să strângă bani pentru a investi în teren, nu am putut să las să se aleagă praful de afacerea începută de ei și atunci am simțit că e momentul să intervin. Astfel am luat decizia de a mă ocupa și administra singur ferma. Așa că, în luna octombrie 2019, am reușit să accesez un leasing pentru un tractor nou de 150 CP, să îl pot folosi pentru lucrările grele ale solului (arat, scarificat, pregătit), astfel încât să pot lucra o suprafață de teren mai mare într-un timp mai scurt față de cât reușeam cu vechiul tractor și neperformant pe care îl aveam în fermă, la momentul respectiv. Tot în toamna acelui an am reușit să măresc suprafața la 82 ha de teren. Lucrurile au fost mai grele la început pentru că nu știam ce presupune această meserie, dar am avut și un mare sprijin de la fratele meu, care a terminat și el Facultatea de Agricultură, în anul 2014. În prezent, la nici 3 ani de când am început să administrez ferma de unul singur, am ajuns să lucrez o suprafață de cca. 240 ha, să achiziționez două tractoare noi și o combină (prin leasing-uri și credite), dar să și cumpăr utilaje noi și performante, cu care reușesc să fac lucrări de calitate. Momentan nu am accesat fonduri europene, însă urmează. Am așteptat să termin Facultatea de Agricultură din Iași pentru a obține titlul de inginer și pentru a avea mai mult timp să mă ocup doar de fermă. Sper ca pe viitor, în următorii 5-10 ani, să ajung printre fermierii de top din acest județ sau chiar din această regiune a României“, adaugă proaspătul inginer agronom vasluian.

Planuri de viitor: construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea cerealelor

Familia Stamatin a început să se ocupe de cultura mare încă de la începutul anilor 2000, dar pe o suprafață foarte mică de teren, adaugă tânărul vasluian. „Majoritatea culturilor erau destinate nutriției animalelor deoarece pe atunci creșterea animalelor era mai profitabilă decât o fermă vegetală, plus că ambii părinți sunt de profesie tehnicieni veterinari. În prezent, pe suprafața totală de teren cultivăm rapiță, grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, mazăre și sfeclă pentru zahăr.

Tânărul fermier a început, ușor-ușor, să achiziționeze utilaje cât mai noi și mai performante pentru o agricultură de precizie, începând de la prelucrarea terenului până la întreținerea culturilor și respectiv recoltarea acestora. „În fiecare sezon cumpărăm câte 1-2 utilaje, fie prin plata cash, fie prin leasing. La momentul actual dispun de toată gama de utilaje de care am nevoie pentru a efectua toate lucrările la momentul cât mai optim și cu o calitate a lucrărilor cât mai ridicată. Distribuția materiei prime se face cu vânzare directă din câmp la traderii de cereale din zonă, fiind în plan construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea unei părți din recoltă“, mai specifică acesta.

Culturi compromise aproape în totalitate, salvarea poate veni de la cultura de sfeclă pentru zahăr

Legat de situația dramatică din câmp, respectiv seceta cruntă care bate la poarta fiecărei ferme în parte din județ, culturile de toamnă, rapiță, grâu și orz din ferma de la Târzii s-au menținut destul de bine până la începutul lunii iunie. „Păreau destul de promițătoare, dar lipsa precipitațiilor în momentul înfloririi și a umplerii boabelor și-a spus cuvântul. Pentru anul acesta producțiile nu sunt mulțumitoare față de anul agricol 2021, dar putem să spunem că sunt cât de cât decente. Cultura de floarea-soarelui are nevoie de foarte multă apă în această perioadă și de la momentul înfloritului până la umplerea boabelor, a fost o perioadă critică din cauza lipsei apei. Putem spune că dacă nu va ploua în perioada următoare în cazul florii-soarelui eventuala producție nu va reuși să achite nici măcar cheltuielile de înființare a culturii. În schimb, la porumb, lucrurile sunt și mai rele. Până în momentul de față cultura de porumb este compromisă în procent de circa 70%. În mare parte, în această zonă a județului, dar și a acestei regiuni, porumbul s-a uscat sau este în proces de uscare fără a-și mai forma inflorescențele, existând riscul să nu recoltăm niciun bob de pe majoritatea parcelelor sau doar izolat și acolo producția de boabe va fi foarte slabă din punct de vedere cantitativ. Putem spune că ne confruntăm cu un an foarte asemănător celui din 2020, când producțiile la cereale păioase și floarea-soarelui nu au trecut de 1.000-1.200 kg/ha, iar la porumb producțiile au lipsit pe întreaga suprafață cultivată la vremea respectivă. La cultura de sfeclă pentru zahăr avem însă ceva speranțe, încă se prezintă destul de bine față de florea-soarelui și porumb. Fiind primul an în care cultivăm sfeclă, așteptările nu sunt foarte mari. Până la venirea temperaturilor foarte ridicate din luna iunie și începutul lunii iulie se prezenta foarte bine, însă seceta își spune cuvântul încă. Sperăm ca măcar la această cultură să ne putem scoate investiția în acest an pentru că la celelalte culturi de primăvară nu am reușit“, încheie Alexandru Stamatin din Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ciobanii din regiunea Moldovei renunţă la alte rase de oi în favoarea Karakului. Despre această rasă de oi știm că este crescută, în special, pentru lână, dar și pentru lapte. Oile Karakul se pretează doar pentru creșterea în stepa moldovenească, fiind răspândite în judeţele Botoşani, Iaşi şi Vaslui.

Caracteristici

Istoria rasei spune că a fost creată în perioada 1948-1988 la stațiunea de cercetare de la Popăuți din județul Botoşani, prin încrucișarea dintre Ţurcana neagră și brumărie (rasă autohtonă cu lână grosieră, bine adaptată la condiţiile specifice din nord-estul Moldovei, dar slab performantă sub aspect calitativ) cu berbeci de Karakul negru și brumăriu, proveniţi din bazinul Buhara – Turkmenistan, Kazahstan, Germania, Austria, Basarabia. Rasa de ovine Karakul de Botoşani, varietățile neagră şi brumărie, a fost omologată în anul 1987. Oile Karakul sunt apreciate, în special, de crescători din zona de nord-est a Moldovei. Producţia de lapte este crescută, se obțin cca 80 și 90 de litri de lapte pe cap de oaie. La mare căutare sunt şi pielicelele de Karakul din care se fac căciuli, mănuși și haine pentru doamne. Înainte de începerea războiului dintre Rusia și Ucraina, cea mai mare parte din producție pleca spre Ucraina.

„Este un animal care solicită foarte multă muncă“

Datorită frumuseții rasei și a pielicelelor a ales Petrică Velentin Chelariu, din comuna Santa Mare, județul Botoșani, să crească oi Karakul. „Mă ocup cu creșterea oilor de când eram copil, de la vârsta de 4 ani. În prezent, am un efectiv de circa 300 de capete, rasa Karakul de Botoșani. Am ales această rasă pentru pielicele, dar mai ales pentru frumusețea ei. Este un animal care solicită, într-adevăr, foarte multă muncă. Noi facem montă dirijată, fătările au început pe data de 12 februarie și s-au finalizat la sfârșitul lui aprilie. Până în prezent, anul acesta pare a fi promițător. Nu e greu să lucrezi în zootehnie dacă iubești animalele și dacă le îngrijești. Din păcate, tinerii noștri cam fug de creșterea oilor“, susține crescătorul botoșănean.

„Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi“

Tot din comuna Santa Mare, județul Botoșani, este și Viorel Chelariu, un alt crescător care a optat fără să stea pe gânduri pentru această rasă. „Suntem partenerii stațiunii de la Popăuţi și avem un efectiv de 300 capete de oi, rasa Karakul. Mi-a fost dragă această rasă. De mic copil am crescut printre oi, nu am învățat carte din cauza oilor pentru că am vrut mai degrabă să îmi petrec timpul printre ele. Perioada fătărilor a început pe 27 februarie, iar la începutul lunii mai le-am finalizat. Anul acesta carcasa de miel am vândut-o pe piața locală și a fost 35 lei/kg“, susține crescătorul.

„Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală“

Se pare că pentru această rasă optează și generația tânără. Giani Mugurel Iordăchescu, din satul Dacia, comuna Nicșeni, județul Botoșani, este un tânăr în vârstă de 21 de ani care a ales să se ocupe de creșterea rasei Karakul fără să stea pe gânduri. „Am un efectiv de 500 de capete și am ales această rasă pentru că este una dintre cele mai productive. În plus, este frumoasă și oferă pielicele de calitate. Dragostea pentru oi s-a trasmis de la părinții mei care se ocupă și ei cu această activitate. Este practic o moștenire de familie. Anul acesta, prețul mielului în viu a fost 20 lei/kg și al carcasei, 40 lei/kg. Toți mieii din ferma noastră au ajuns pe piața locală. Din propria experiență, pot să spun celor cărora le este drag de animale să nu renunțe la zootehnie deoarece astfel de meserii sunt pe cale de dispariție. Pe viitor îmi doresc să păstrez această rasă pentru că îmi este dragă.“

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Pagina 1 din 3
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti