Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Sărăcia rurală extremă s-a mutat în sud

Comuna Necşeşti, din judeţul Teleorman, este cea mai săracă din România, potrivit unui studiu al Consiliului Consultativ pentru Regionalizare (CONREG), realizat de un grup academic sub conducerea profesorului universitar Dumitru Sandu. În topul celor mai sărace 10 comune din ţară urmează Răsuceni (Giurgiu), Coroieşti (Vaslui), Seaca de Pădure (Dolj), Schitu (Giurgiu), Dănicei (Vâlcea), Gogoşu (Dolj), Deleni (Vaslui), Toporu (Giurgiu) şi Sălcuţa (Dolj). Toate au un indice de dezvoltare socială locală (IDSL) sub 20, calculat pe baza a şapte indicatori diferiţi: nivelul de educaţie, vârsta medie, speranţa de viaţă, numărul de autoturisme la mia de locuitori, suprafaţa medie a locuinţei, consumul de gaze pe locuitor, categoria de mărime a localităţii. La polul opus, cea mai bogată localitate rurală din România este Dumbrăviţa (Timiş), urmată de Voluntari şi Corbeanca (Ilfov).

Agricultura, încă prost plătită

Grupul academic a întocmit şi o hartă a disparităţilor sociale din punctul de vedere al dezvoltării rurale şi a concluzionat că polul sărăciei s-a mutat din Moldova în sudul Munteniei şi Olteniei. Aceste judeţe aveau ranguri minime de dezvoltare şi în 1990, dar decalajele s-au accentuat până în anul 2010. Studiul pune sărăcia maximă pe seama densităţii reduse a populaţiei, slabei conectări la reţelele de comunicare urbană şi naţională sau internaţională, migraţiei populaţiei în centrele urbane (caracteristică specifică judeţelor limitrofe Bucureştiului), ocupaţiei preponderent agrare, accesului slab la educaţie, lipsei structurilor de cooperare teritorială etc. A fost identificată şi o sub-axă a disparităţilor sociale în interiorul unităţilor teritorial-administrative, între reşedinţa de comună şi celelalte sate componente.

Astfel, în satele periferice nivelul de trai este mult mai redus, plus că infrastructura rutieră şi de servicii este slab sau deloc dezvoltată. Una peste alta, studiul concluzionează că sărăcia rurală este favorizată de accesibilitatea redusă spre centrele urbane, de calitatea proastă a infrastructurii de acces şi de ocuparea preponderent agricolă a populaţiei, activitate încă prost plătită.

Banda pauperizării rurale vs bogăţia de la sat

Din punctul de vedere al nivelului de trai, derivat din slaba dezvoltare economică, cele mai sărace judeţe din România sunt poziţionate în sudul ţării, pe o bandă care începe din judeţul Brăila şi se termină cu judeţul Mehedinţi, trecând prin Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Olt, Dolj şi Vâlcea. Curios lucru, în această zonă lucrează cele mai mari şi moderne ferme cerealiere din România, ceea ce înseamnă că nu-i de ajuns să răsară câteva vârfuri, dacă plusvaloarea nu este distribuită populaţiei ocupate în agricultură, al cărei procent depăşeşte 40%. În Moldova, cele mai slab dezvoltate rămân Vaslui şi Botoşani. Atenţie însă, estul ţării n-a ieşit cu totul din pericolul pauperităţii: exceptând Suceava, Neamţ şi Galaţi, considerate judeţe superior, respectiv mediu dezvoltate, celelalte zone sunt încă inferior evoluate în mediul rural (Iaşi, Bacău, Vrancea), bandă care se continuă cu Buzău (Muntenia) şi Tulcea (Dobrogea). Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul şi zona colinară din Muntenia au un standard rural de viaţă superior. Cele mai dezvoltate comune din România se găsesc în judeţele Ilfov, Prahova, Braşov, Sibiu, Mureş şi Timişoara.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

La Conţeşti, cartoful timpuriu se cultivă în solar

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Oaia cu cap negru de Teleorman cucereşte şi alte judeţe

Carabaşa oltenească, conservată, selecţionată, ameliorată ca rasă timp de peste 10 ani de Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine din Teleorman şi omologată ca Oaia cu cap negru de Teleorman, a devenit astăzi un fel de „miss oiţa de la ţară“, admirată şi dorită de toţi crescătorii care mizează pe animalele pentru lapte şi reproducţie.

Munca şi dăruirea nasc întotdeauna performanţă

Oaia cu cap negru de Teleorman, ale cărei performanţe sunt azi atât de lăudate, are în spate multă muncă, pasiune şi dăruire. Am întâlnit-o pe doamna Ruxandra Joiţoiu (foto), preşedinta Asociaţiei Crescătorilor de ovine şi caprine din Teleorman, care de-o viaţă îşi pune toată pasiunea în munca de conservare şi ameliorare a raselor autohtone de oi.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia Alexandra POP
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Teleorman: Aproximativ 160 de hectare vor fi împădurite printr-un program al CJ

Aproape 160 de hectare de terenuri degradate vor fi împădurite în toamna acestui an în judeţul Teleorman printr-un program iniţiat de Consiliul Judeţean (CJ) pentru îmbunătăţirea calităţii mediului prin creşterea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.

Vicepreşedintele CJ Teleorman, Ilie Bălan, a declarat luni pentru AGERPRES că a fost aprobată asocierea instituţiei cu mai multe unităţi administrativ-teritoriale pentru materializarea

"Programului privind măsurile de protecţie a mediului prin creşterea suprafeţelor împădurite", care se va derula până la sfârşitul anului 2020.
"În cadrul acestui program sunt prevăzute înfiinţarea de pepiniere, realizarea de perdele forestiere pe drumurile judeţene şi comunale, împădurirea terenurilor degradate şi plantarea de pomi fructiferi", a precizat sursa citată.

CJ va asigura necesarul de puieţi pentru lucrările de împădurire, totalul pentru această toamnă fiind de circa 795.000 de bucăţi.
Între administraţiile publice locale "care şi-au exprimat interesul şi disponibilitatea pentru împăduriri" se află cele din Roşiorii de Vede, Videle, Gratia, Sfinţeşti, Viişoara, Conţeşti, Botoroaga, Nenciuleşti şi Drăgăneşti de Vede.

Teleormanul este considerat între zonele deficitare din ţară în ceea ce priveşte vegetaţia forestieră, având o suprafaţă împădurită de numai 5,14%.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS