reclama youtube lumeasatuluitv
update 25 Jun 2019

Fermierii campioni la floarea-soarelui din Oltenia

Deja consacrații hibrizi P64LE99 și P64LE25 au oferit și în acest an bucurii fermierilor din Oltenia. Prin bucurii înțelegem producții foarte bune, în unele cazuri chiar neașteptate, deci rezultate care să le confirme fermierilor faptul că de fiecare dată când vor alege produsele Corteva Agriscience, vor avea o recolte bogate. Fermierii din județele Olt, Gorj și Mehedinți s-au convins de acest lucru, tocmai de aceea și în următoarea campanie vor semăna aceeași hibrizi performanți.

În cadrul fermei Olt Piess a fost obținută cea mai mare producție din Oltenia, 4.550 kg/ha cu hibridul P64LE25. Despre tehnologia aplicată în această fermă ne-a detaliat domnul Ilie Popescu: „Anul acesta am avut 200 ha cu floarea-soarelui, iar cultura premergătoare a fost grâul. În toamnă am arat la adâncimea de 35 cm, iar în primăvară am pregătit terenul cu un combinator și am fertilizat cu 400 kg/ha complex 15.15.15, după care am semănat în perioada 10-20 aprilie. După semănat am mai fertilizat cu nitrocalcar - 450 kg/ha. Am aplicat două erbicide – un graminicid și Express, dar și un fungicid”, a declarat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că a recoltat după 15 august și pentru condițiile din acest an a fost foarte mulțumit de producția obținută.

Olt Piess 1

În comuna Amărăștii de Jos, județul Dolj, își desfășoară activitatea fermierul campion Petre Dobre. Acesta a obținut 4.400 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez 900 ha, iar floarea-soarelui am semănat 300 ha după grâu. Am arat din toamnă și am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 – 200 kg/ha, iar în primăvară, înainte de semănat, am mai aplicat 200 kg/ha de 16.16.16. apoi la jumătatea lunii aprilie am semănat. Cultura a mai primit un fungicid, un foliar și un erbicid, nu am prășit și nici nu am mai fertilizat în vegetație. Am recoltat la finalul lunii august, iar în următoarea campanie voi semăna 200 ha cu floarea-soarelui, toată suprafața doar cu hibridul P64LE25 pentru că îl cultiv de mult timp și sunt mulțumit de producțiile pe care le oferă”, a punctat fermierul doljean.

Dobre Petre

 Tot în județul Dolj își desfășoară activitatea și domnul Ionuț Ivan, care a devenit fermier campion cu producția de 4.150 kg/ha obținută cu hibridului P64LE25. Acesta lucrează 450 ha, pe 150 ha a semănat în acest an floarea-soarelui, iar pe lângă hibridul P64LE25 a semănat și P64LE99, iar la finalul recoltatului, media finală obținută pe fermă a fost 3.750 kg/ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu și orz. Astfel că am arat în toamnă, după care lucrat cu combinatorul, am aplicat 300 kg/ha complexe 15.15.15 și am semănat începând cu 12 aprilie. Cultura a primit două erbicide, azot - 170 kg/ha, după care am aplicat Acanto Plus și bor, în faza de 12 frunze. Am recoltat în jurul datei de 22 august, sunt foarte mulțumit de acești doi hibrizi pe care îi semăn cred că de vreo 6 ani, de aceea și anul viitor voi semăna 180, jumătate cu P64LE25 și jumătate cu P64LE99”, a precizat agricultorul.

Ivan Ionut

În județul Mehendinți, fermier campion este domnul Alexandru Rădoi, care a obținut 3.950 kg/ha cu hibridul P64LE25 și 3.860 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez aproximativ 336 ha, cu floarea-soarelui am semănat 110 ha. După recoltarea grâului am curățat miriștea, am dat cu erbicid, am arat și am aplicat complexe 18.46.0 – 200 kg/ha. După care în primăvară am efectuat o trecere cu discul și una cu combinatorul. Cultura a beneficiat de un prim tratament cu insecticid, erbicid -  Expres și un foliar. Pentru că a fost anul mai ploios am mai dat un fungicid și un insecticid. Nu am prășit în acest an pentru că nu aveam utilajele necesare, am achiziționat un cultivator, dar la finalul perioadei de prășit, îl vom folosi începând cu următoarea campanie”, a declarat fermierul. Acesta a mai adăugat faptul că a început recoltatul în jur jurul datei de 20 august, iar anul viitor va semăna120 ha cu floarea-soarelui.

Radoi Alexandru

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Cartoful dulce - o cultură de perspectivă pentru solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei

Cartoful dulce sau batatul (Ipomoea batatas) face parte din familia Convolvulaceae și este originar din America Centrală sau nord-vestul Americii de Sud. Se cultivă pe suprafețe mari în China, India, Japonia, Africa, SUA, dar și în zonele mediteraneene ale Europei. Cartoful dulce (Ipomoea batatas) este una dintre cele mai importante şi uşor adaptabile culturi din lume, ocupând locul şapte la nivel mondial în ceea ce priveşte producţia totală (FAOSTAT, 2008).

Cartoful dulce este cultivat în peste o sută de ţări datorită faptului că reprezintă o importantă sursă de calorii, proteine şi vitamine. Producţii ridicate, input-uri agricole reduse şi o bogăţie de nutrienţi, în principal carbohidraţi, sunt doar câţiva dintre factorii care fac din această plantă un aliment de bază pentru milioane de oameni care trăiesc cu precădere în regiuni sărace de pe glob. Calităţile remarcabile ale provitaminei A prezente în cartoful dulce cu pulpa portocalie fac din acesta o soluţie rapidă pentru combaterea deficienţei de vitamina A.

Ca importanţă, pe plan mondial cartoful dulce ocupă locul 5 după orez, grâu, porumb şi manioc. Deşi îşi are originea în America Centrală, cea mai extinsă regiune producătoare de cartof dulce este Asia, în cadrul căreia China furnizează peste 80% din producţia mondială totală, fiind urmată de Indonezia, Vietnam, Japonia, India şi Uganda. În prezent, datorită plasticităţii sale ecologice, această cultură este întâlnită şi în zonele temperate.

Cartoful dulce constituie un important aliment într-o alimentaţie sănătoasă. Comparativ cu cartoful obişnuit, gătit în același fel consumul de cartof dulce măreşte nivelul zahărului din sânge cu 30% mai puțin decât cartoful obişnuit. Abundent în nutrienți și fibre (din care 40% fibre solubile, cele care ajută la scăderea zahărului din sânge și a colesterolului), cartoful dulce este alimentul ideal pentru diabetici, copii şi femei gravide, acesta având un indice glicemic scăzut și putând reduce apariția sindromului de insulino-rezistență. Fibrele din cartofii dulci au rolul de a regla glicemia și de a îmbunătăți digestia, prevenind constipația și balonarea. Prin calităţile sale, varietăţile de cartof dulce cu pulpa galbenă şi portocalie constituie o valoroasă sursă de vitamine A şi vitamina B6. De asemenea, cartoful dulce furnizează o cantitate importantă de vitamina C şi vitamina D, esenţiale în formarea oaselor şi a dinţilor, pentru o bună digestie, pentru vindecarea rănilor şi întărirea sistemului imunitar. Cartoful dulce mai conţine şi fier, care ajută la metabolizarea proteinelor, dar şi magneziu, un mineral antistres. Conținutul ridicat de carotenoide al cartofilor dulci portocalii este asociat cu favorizarea sănătății vizuale, prevenirea degenerării maculare, a cataractei și reducerea riscului de retinită pigmentară.

La cartofii dulci mov, pigmenții numiți antocianine pot fi benefici sistemului vizual prin îmbunătățirea circulației capilare la nivelul retinei, a vederii pe timp de noapte, reducerea riscului de retinopatie diabetică și protecția împotriva degenerării maculare produse de vârstă.

Varietățile portocalii și galbene au un conținut ridicat de betacaroten, precursorul vitaminei A, acesta putând ajuta la prevenirea cancerului de prostată, conform studiilor făcute de experții de la Universitatea Harvard. Vitamina A este esențială în timpul sarcinii și alăptării, pentru a asigura un echilibru hormonal, favorizează creșterea și regenerarea oaselor, reglează reproducerea celulară și sinteza celulelor sangvine. De aceea se încurajează cultivarea acestor specii în țări ca Africa, unde deficiența vitaminei A creează mari probleme de sănătate. Toate speciile de cartofi dulci sunt bogate în antioxidanți. Cartoful dulce, deşi are gust dulceag, prin prezența carbohidraților complecși, care ajută la reglarea glucidelor şi scade rezistența la insulină, este benefic persoanelor cu diabet.

Pe baza acestor considerente nutritive, Centrul pentru Știință în Interes Public din America i-a acordat cel mai mare punctaj în comparație cu alte legume. De asemenea, aceştia au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că senzaţia de foame va apărea mai târziu. Culoarea lor portocalie (deşii unii au miezul alb) dă o idee asupra nivelului ridicat de betacaroten: 11.500 mcg per 100 g produs, în comparaţie cu doar 6 mcg conţinute de cartofi şi chiar cu 40% mai mult decât morcovii. Betacarotenul este convertit de către organism în vitamina A, ajutând la întărirea imunităţii, la sănătatea pielii şi a membranelor care căptuşesc nasul, plămânii şi intestinele. Planta nu tolerează înghețul. Aceasta crește cel mai bine la o temperatură medie de 24°C, cu soare abundent și nopți calde. Precipitațiile anuale de 750-1.000 mm sunt considerate cele mai potrivite, cu un minim de 500 mm în sezonul de creștere. Cultura este sensibilă la secetă în etapa de inițiere a tuberculilor (50-60 zile după plantare) și nu este tolerantă la stagnarea apei deoarece poate provoca putregaiuri ale tuberculilor și reducerea creșterii rădăcinilor ca urmare a aerației slabe.

cartoful dulce 1

În condiţiile de la SCDCPN Dăbuleni planta de cartof dulce s-a dezvoltat pe parcursul perioadei de vegetaţie la o temperatură medie în aer de 22,3°C, prin acumularea în aer a 2.266,3°C biologic active. Studii recente efectuate în China au arătat că randamentul la cartofii dulci ar putea crește cu până la 30-40%, fără îngrășământ suplimentar, pesticide sau ameliorare genetică, prin folosirea la plantare a unui material sănătos, liber de virus. Importanța calităţii materialului biologic de cartof dulce folosit la plantare (lăstari) este redată şi de cercetările autohtone realizate la INCDCSZ Braşov, iar preocupări pentru cultivarea cartofului dulce în România au avut loc la USAMV Bucureşti şi au fost concretizate prin crearea a două soiuri (Victoria IANB în anul 1991şi Crux în anul 1997), având ca scop diversificarea sortimentului de plante consumate în stare proaspată sau conservată, în vederea asigurării unei alimentații raționale din punct de vedere nutritiv.

Cartoful dulce este o plantă bine adaptată la climate tropicale și subtropicale, dar poate crește cu succes într-o gamă largă de condiții climatice în care media sezonului rece să nu fie mai mare de 5 luni. Este o plantă destul de tolerantă la secetă și poate supraviețui perioade de timp mai lungi cu secetă în timpul verii, iar creșterea este reluată când apar ploi suficiente.

Caracterul variabil al climei din zona solurilor nisipoase, în special lipsa precipitaţiilor, precum şi fertilitatea scăzută a solurilor nisipoase determină ca pe suprafeţe destul de întinse producţia obţinută la unele culturi agricole să fie mult diminuată. Pentru obţinerea de producţii ridicate, sigure şi stabile se impune ca o necesitate alegerea sortimentului de plante, a soiurilor cu adaptabilitate ridicată la condiţiile vitrege de climă şi sol. În acest context, la SCDCPN Dăbuleni s-au iniţiat cercetări privind testarea unor genotipuri coreene de batat (Ipomoea batatas), folosind diferite epoci de plantare, în scopul elaborării tehnologiei de cultură şi promovării în zonă a acestei plante în 2020.

În prezent, se fac experiențe pe 5 soiuri de cartof dulce, și anume, KSP 1, KSC 1, YULMI, JUHWANGMI și HAYANMI, iar în testare se află alte patru genotipuri.

Datorită calității și plasticității ecologice a soiurilor de cartof dulce, cultura acestora va deveni o cultură de perspectivă pentru solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei.

Drd. ing. Gheorghe COTEȚ, SCDCPN Dăbuleni

Comuna Ștefănești din județul Vâlcea, vatra folclorică a Olteniei

Situată în imediata vecinătate a municipiului Drăgășani, comuna Ștefănești face parte din zona viticolă a podgoriei Drăgășani, având centrul său viticol „Dobrușa“.

Se întinde pe o lungime de peste 15 km, sprijinindu-se cu un capăt în pădurea de foioase Dobrușa și cu celălalt capăt în pădurea Stăneasca, parte componentă a vestitului codru al Mamului care a constituit cuibul de șoimi al Buzeștilor (căpitanii lui Mihai Viteazu) și cărările umbrite ale haiducilor Jianu, Dragu, Miu, Stanciu, Munteanu ș.a., precum și drumurile pe care au călătorit în zonă Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu și Tudor Vladimirescu.

 stefanesti d

Comuna Ștefănești are o suprafață de 3.493 ha și o populație de 3.675 locuitori, fiind constituită din 5 sate (Ștefănești – centru, Șerbănești, Condoiești, Dobrușa de jos și Dobrușa de sus) și având ca activitate principală viticultura, legumicultura și culturile de câmp. Este atestată documentar din 1.437, când Vlad Dracul întărește unele drepturi de stăpânire ale supu­șilor săi „să le fie lor satele anume zise Dobrușa și Șerbănești“.

A devenit vatră folclorică a Olteniei datorită preotului Teodor Bălășel. Acesta s-a născut în 7 noiembrie 1869 în satul Bogdănești, județul Vâlcea, a absolvit seminarul din Râmnicu Vâlcea și în 1889 a venit ca învățător în comuna Ștefănești, iar din 1894, ca preot, unde a rămas până la sfârșitul vieții (1940). Preotul

A. Bălășel a fost o personalitate importantă a timpului său, având relații apropiate cu personalități de seamă ale vremii și fiind vizitat, la el acasă, în Dobrușa, de Nicolae Iorga, Spiru Haret, C. S. Nicolăescu-Plopșor, Gala Galaction, Artur Gorovei, George Coșbuc ș.a.

Pe când era în seminar la Râmnicu Vâlcea, a citit în diferite reviste culegeri de folclor românesc și a conchis bucuros că aceste piese se pot tipări, ele fiind, sublinia elevul seminarist Bălășel, „cântecele pe care eu le cântam când pășteam vitele la tata“.

„Atunci, spune el, m-am gândit că și eu aș putea face acest lucru, adică să adun cântece populare, ceea ce am și început să fac.

Așa m-am făcut folclorist.“

El menționa că este o imperioasă datorie de a aduna cât se poate de mult din vechile cântece, basme, obiceiuri etc. ale poporului român. Acționând în mod serios în acest domeniu, a adunat de la oamenii în vârstă, de la săteni, de la lăutarii vestiți ai zonei cântece, balade ș.a., ajungând la 2.000 de bucăți.

Având un volum așa mare de material adunat, se adresează lui Simion Florea Marian (un bucovinean instruit), cu rugămintea de a-l ajuta în organizarea și clasificarea materialului respectiv.

Acesta îi recomandă să-l clasifice astfel: 1) colinde, 2) cântece bătrânești, 3) doine, 4) cântece de veselie, 5) cântece de joc, 6) satire, 7) vrăji, farmece și descântece, 8) ovațiuni de nuntă și cu alte prilejuri.

stefanesti c

Spre sfârșitul vieții, opera folcloristică a lui T. Bălășel reprezenta un tezaur cu diamante strălucitoare care luminează prin vremuri lungul drum urcat de poporul nostru pe treptele istoriei. Ea cuprindea 84 colinde, 93 cântece, 288 ghicitori, 110 jocuri de copii, 279 de satire, 80 cântece de leagăn, de nuntă și de moarte, 81 cântece de dor, 207 de dragoste, 159 doine haiducești, ostășești și istorice, 21 cântece bahice, 81 balade. În total, peste 1.600 de bucăți, în 3.000 de pagini.

O parte dintre acestea a fost publicată în timpul vieții, restul se găsește în „Casa muzeu Teodor Bălășel“ din Dobrușa care cuprinde „Centrul cultural T. Bălășel“ și care a fost întreținut și valorificat parțial de ginerele său, preot Gh. Ionescu, și în prezent de fam. Florin Radu.

În anul 2016 a văzut lumina tiparului o amplă și valoroasă lucrare a unui scriitor vâlcean Costea Marinoiu, numită „Preotul Teodor Bălășel învățător, folclorist și apostol haretian.“

Printre preocupările preotului T. Bălășel s-au aflat și cele legate de organizarea folclo­riștilor. În anul 1923 se încearcă convocarea unui Congres al folcloriștilor la Râmnicu Vâlcea în amintirea lui Anton Pann. După multe frământări abia în zilele de 3-4-5 ianuarie 1927, în casa preotului T. Bălășel, din Dobrușa, se semnează „Legământul“, ce pune temelia „Asociației folcloriștilor din Oltenia“ sub genericul „Tovărășia folcloriștilor olteni“ la care au participat Gh. Ceaușeanu, N.I. Dumitrașcu – Dolj, Gh. N. Dumitrescu – Bistrița, Ion N. Popescu, Constantin Ciobanu, I.I. Buligan, C.S. Nicolăescu-Plopșor și Teodor Bălășel. Pentru conducerea asocia­ției a fost ales preotul T. Bălășel, iar ca organ de presă revista „Suflet oltenesc“.

Se subliniază că Tovărășia folclorului oltenesc și revista Suflet oltenesc au jucat un rol important în organizarea vieții folcloristice din Oltenia.

Semnatarul acestor rânduri menționează cu mândrie că s-a născut și a crescut în această comună.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Sate

Fermierii campioni la rapiță din Oltenia

În județele Olt și Dolj, hibrizii de rapiță DuPont Pioneer au înregistrat producții record și în acest an. Acest lucru a fost dovedit la proba cântarului în cadrul mai multor societăți agricole, motiv pentru care vă prezentăm fermierii campioni din zona Olteniei.

Județul OLT

În cadrul societății agricole Product Nefer, fermierul Ion Curcă și ing. Ion Kiss au obținut 5.333 kg/ha cu hibridul PR46W14.

“Am început lucrările pentru cultura rapiței la sfârșitul lunii iulie, începutul lui august. Planta premergătoare a fost grâul, imediat după ce l-am recoltat, am arat terenul și am dat cu discul imediat după arătură. Am aplicat îngrășăminte la bază, 170 kg/ha de complexe 18.46.0 și 150 kg/ha nitrocalcar. În toamnă nu am făcut tratamentul cu fungicid, am aplicat doar erbicid și insecticid. În primăvară am aplicat 200 kg/ha uree, dar și 2 tratamente cu insecticide, 2 fungicide, plus îngrășăminte foliare. Am început recoltatul la sfârșitul lunii iunie, atunci când umiditatea era aproximativ de 7%“ - a specificat ing. Kiss.

Reprezentanții societății din Scornicești s-au declarat mulțumiți de modul în care s-a comportat rapița în acest an, motiv pentru care în următoarea campanie vor însămânța aproximativ 250 ha. Din cadrul portofoliului Pioneer vor miza în mare parte pe același hibrid, dar vor încerca și unul nou care promite producții la fel de ridicate.

O altă societate care a obținut producții mari la rapiță a fost Olt Piess. Aici, fermierul campion, domnul Ilie Popescu lucrează 1.700 ha, dintre care 480 hectare de rapiță. A ales din portofoliul Pioneer hibridul PT225 și a obținut 4.900 kg/ha.

Olt Piess

“Lucrările pentru rapiță le-am început în jurul datei de 1 august, imediat după ce am recoltat grâul. Am aplicat îngrășământul odată cu semănatul, mai exact 250 kg/ha complexe 18.46.0. În toamnă am aplicat un tratament cu fungicid și unul cu insecticid, dar și erbicid 80% din necesar. În primăvară am aplicat diferența de 20% de erbicid, alte 2 fungicide și 2 insecticide. Recoltatul l-am început pe 2 iulie și a durat 3 zile. Am un parteneriat foarte bun cu Pioneer, producțiile obținute sunt mereu bune. Anul viitor voi semăna în jur de 500 ha de rapiță, iar de la Pioneer merg pe aceeași hibrizi și poate ceva nou” – a punctat Ilie Popescu.

La Agricola Internațional, fermierul campion ing.Viorel Deresoiu a obținut 4.500 kg/ha cu hibridul PT234 și 4.300 kg/ha cu PT225. În cadrul societății, din totalul de 2.000 de hectare, 450 au fost însămânțate cu rapiță.

Agricola int

“Pregătirea terenului am început-o în august. Am arat, unde au fost băltiri am scarificat, apoi am discuit, semănat și tăvălugit. Odată cu semănatul am aplicat și îngrășămintele, 250 kg/ha 18.46.0. Am erbicidat pentru samulastră în special și tot în toamnă am aplicat un fungicid și un insecticid. În primăvară am mai dat un erbicid unde a fost cazul, plus încă un tratament cu fungicid și insecticid. Recoltatul l-am început la jumătatea lui iunie” - a punctat ing. Deresoiu.

În ceea ce privește campania următoare, fermierul campion va rămâne fidel celor doi hibrizi Pioneer, PT234 și PT225 și va însămânța aceeași suprafață.

În cadrul societății agricole Longin din Șerbănești – Olt, domnul Longin Drăghicescu lucrează 5.600 de hectare, dintre care în această campanie a avut 1.070 hectare de rapiță. A devenit fermier campion cu hibridul PR44W29, obținând 4.324 kg/ha. “Am început lucrările după 20 august, iar semănatul dupa 1 septembrie. Plantă premergătoare a fost grâul, iar înainte de a semăna rapița am aplicat 350 de kg/ha de complexe NPK 20.20.0 sau 18.46.0, a depins de solă. Tot în toamnă am dat cu erbicid pentru samulastră, cu insecticid și am mai aplicat 200 kg/ha de nitrocalcar. În primăvată am fertilizat cu azot, 150 kg/ha și am mai aplicat 2 tratamente cu insecticide și fungicide”, a declarant fermierul campion Longin Drăghicescu. La Șerbănești, campania de recoltat a început pe 20 iunie și a durat în jur de 15 zile. Anul viitor va însămânța 900 de hectare cu rapiță, iar din portofoliul Pioneer optează pe același hibrid - PR44W29.

Longin

Județul DOLJ

Și în județul Dolj, hibrizii de rapiță Pioneer au obținut peste 4 tone/ha, iar fermierii campioni sunt Sorin Epure și Dan Boiangiu, care au obținut 4.500 kg/ha cu hibridul PT234.

În cadrul societății Agrofortex din localitatea Dranic, domnul Dan Boiangiu lucrează 1.000 ha, dintre care campania aceasta 350 au fost însămânțate cu rapiță. “După recoltarea grâului am început pregătirea terenului pentru rapiță. Am arat și discuit, iar înainte de semănat am aplicat 200 kg/ha de îngrășăminte 12.52.0. Am semănat la sfârșitul lui august, începutul lui septembrie și am aplicat 1 tratament cu insecticid și erbicid mai ales pentru samulastră. În primăvară au urmat tratamentele obișnuite, 2 la număr, cu insecticide și fungicide. Nu au fost probleme speciale de-a lungul anului și nu le-am avut pentru că am făcut tratamentele la timp. Recoltatul l-am început pe 20 iunie și a durat 7 zile.” – a menționat fermierul campion.

Agrofortex

Despre următoarea campanie agricolă susține că în funcție de cum va evolua vremea, dacă nu va mai fi secetă, va semăna aproximativ 250 de hectare cu rapiță.

Agrogali

Mănăstirile Olteniei de sub Munte

Cândva erau locuri căutate doar pentru smerenie şi reculegere, unde sufletul venea să se închine cu evlavie, iar genunchiul să se plece cu pioşenie. Azi, pe lângă toate activităţile cu specific religios, mănăstirile sunt şi puncte de interes turistic în care cei dornici de scurte pelerinaje se pot caza şi îndestula sub ochiul îngăduitor al Domnului.

„Ale turnurilor umbre…“

Martor al atâtor faceri şi prefaceri lumeşti, purtându-şi apele la vale din creierii munţilor, din vechime, Oltul a fost ales pentru a fi linia sfântă a construirii de biserici şi mănăstiri de o parte şi de alta a malurilor sale. Astfel, ceva mai sus de Căciulata, Mănăstirea Cozia îşi plimbă de şase secole turlele (nu turnurile, ca-n poezie!) peste apele înspumate, sfinţind arealul dimprejur cu miros de lumânări şi tămâie, cu slujbe şi citit de evanghelii, cu mii de credincioşi veniţi la rugăciune. Temelia mănăstirii a fost pusă de Mircea cel Bătrân între anii 1386-1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian „coz“, adică nuc, care a devenit Cozia, adică „crângul de nuci“. Oricum, Mircea cel Bătrân a zidit acest lăcaş în aceste locuri nu numai datorită frumuseţii împrejurimilor, ci, cu certitudine, şi din raţiuni militare şi strategice, mănăstirea fiind la început întărită asemenea unei fortăreţe. Portretul său, pe panelul rezervat fondatorului, poate fi văzut în toată splendoarea sa pe peretele din dreapta nartexului din biserica mare, înveşmântat în costum medieval şi ţinând în mână miniatura mănăstirii. În incinta bisericii se află atât mormântul domnitorului, cât şi al mamei lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit aici în 1601, sub numele de maica Teofana.

Fântânile sfinţite

Când cobori spre mănăstire, pe aleea străjuită de brazi, în dreapta se află o fântână (admirată, în 1657 de Paul de Alep), ce este de fapt un puţ cu apă sfinţită. Fântâna e decorată cu sculpturi, iar în mijloc, din braţele unei cruci, apa curge într-un bazin larg. Scoţi un bănuţ din buzunar, îl arunci şi-ţi pui o dorinţă! Cea de-a doua fântână prezintă un interes la fel de mare ca şi prima. Se numeşte Fântâna lui Neagoe Basarab şi datează din anul 1517. Este acoperită cu o boltă susţinută în partea din faţă de coloane unite la capăt, partea din spate sprijinindu-se pe două console zidite în perete, pe care se reazemă un leu în stil brâncovenesc. Peste drum, pe un deal care domină mănăstirea, se înalţă bolniţa. A fost zidită, între anii 1542-1543, de Petru Voievod pentru bolnavii şi bătrânii comunităţii. Pe bună dreptate specialiştii români şi străini au văzut bolniţa ca pe „nestemata Coziei din secolul al XVI-lea“, aceasta datorită echilibrului arhitectural în alegerea decoraţiunilor şi a frumuseţii deosebite a picturilor interioare. În imediata apropiere a bolniţei se găsesc cimitirul şi clopotniţa. Clopotele, donate în 1395 şi în 1413 de Mircea cel Bătrân, au fost mai apoi mutate, în 1879, la Curtea de Argeş şi Râmnic.

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Situată la aproximativ 25 km de Râmnicu-Vâlcea şi la 10 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire Dintr-un Lemn este ca o poartă a raiului deschisă celor care vin cu sufletul curat să se adăpostească mai mult timp dincolo de zidurile ei. Potrivit unei tradiţii locale, Mănăstirea Dintr-un Lemn ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea prin edificarea în acest loc a unei bisericuţe din lemn din materialul unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, ce se păstrează şi azi în biserica de piatră din incinta de jos a mănăstirii. Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Ţările Române, între anii 1653-1658. Acesta scria că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care-l îndemna: „Dorinţa mea este ca tu să zideşti aici, pentru mine, o mănăstire din acest copac.“ Urmând îndemnul, pustnicul a ridicat în acel loc o bisericuţă folosind lemnul unui singur arbore. Însă cel care intră pe poarta mănăstirii este un pic „păcălit“. Până să ajungă a vedea mica bisericuţă, în faţă îi apare biserica din piatră construită de Matei Basarab şi restaurată de Ştefan Cantacuzino (1715). Însă, aproape de intrarea în biserică, nişte trepte din piatră îndrumă pasul, pe lângă chilii, pe tăpşanul din spatele acestora. Cinci stejari uriaşi, răsăriţi încă de când s-a ridicat mănăstirea, coboară cerul până la pragul verzui al ierbii. Unul dintre ei, poate cel mai falnic, are îngropată în coaja sa o iconiţă sculptată, printre crăpăturile trunchiului găsindu-se zeci de bileţele de hârtie cu rugăminţi, făcute ghemotoc şi înfipte în coajă. Când se termină cărarea apare mica bisericuţă din lemn înaltă doar de 4 m şi lată de 5,5 m. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de care este legată existenţa acestui sfânt lăcaş monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare din incinta principală.

Mănăstirea Surpatele

La câţiva kilometri de Mănăstirea Dintr-un Lemn, în comuna Frânceşti, se află Mănăstirea Surpatele. Prima mărturie scrisă despre existenţa acesteia, purtând hramul Sfintei Treimi, datează din anul 1512, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, zidirea ei fiind atribuită boierilor din neamul Buzeştilor. Biserica sfintei mănăstiri este un monument de arhitectură tipic brâncovenească. De o mare valoare este pictura bisericii, originală şi neretuşată, realizată în anul 1707 de renumiţii zugravi Andrei, Iosif Ieromonahul, Hranite şi Ştefan. Se remarcă la intrare icoana Hramului înfăţişând Sfânta Treime, în chipul celor trei Îngeri pe care Avraam i-a ospătat la Stejarul Mamvri, aceasta fiind adevărata icoană ortodoxă a Sfintei Treimi.

Paul Rogojinaru

„De multe ori într-un rău poate să fie un bine“

Îmi place ca în miezul verii să iau drumul Olteniei. Aici se vede cel mai bine vara, cu toate splendorile, dar şi cu necazurile ei. Suntem la Craiova şi stăm de vorbă cu scriitorul Mircea Pospai. Despre români, despre România, despre încotro ne îndreptăm.

– Suntem în mijlocul unui anotimp puţin de-a-n-doaselea. S-a cam jucat cu noi de-a „V-aţi ascunselea“. Cum a fost în Oltenia?

– A fost o primăvară prelungită. Ploile au venit la timp, fără a afecta suprafeţe mari, cauzând unele probleme fructelor şi legumelor. În rest, ploile au fost spre folosul oamenilor. Dar, Doamne ajută, este mai bine decât să fi fost o secetă excesivă deja din iunie.

– V-aţi petrecut copilăria în buricul Olteniei. Mai seamănă verile cu cele de odinioară?

– Şi da, şi nu. Sunt zone care nu au suferit foarte multe transformări. Şi sunt multe sate în această situaţie, cu toată intrarea în secolul XXI, în Europa. Au rămas sate care mai au din vechile trăsături – lucrul cu animalele şi oameni cu sapa în spate. În lume, nu departe de noi, o maşină trece, culege, curăţă, spală şi ies conserve. Nu am ajuns la un asemenea nivel, dar măcar sapa să fi dispărut din spinarea bietului ţăran.

Însă, spre deosebire de acum 15-20 de ani când întinderi nesfârşite de pământuri bune erau pârloagă, acum sunt ferme, asociaţii şi pământurile sunt lucrate. Nu discutăm acum de către cine.

– Adrian Păunescu spunea că poate cele mai grozave crize în vremea noastră sunt cea morală şi apoi cea culturală şi cred că avea în vedere tocmai diferenţa care ne despărţea de lumea civilizată. Care credeţi că este situaţia acum?

– Ambele crize ne afectează şi ne vor afecta puternic viaţa. Pentru că, dacă vorbim despre criza culturală, ieşirea din ce în ce mai fără grijă dintr-un mod de a pregăti oamenii pentru a mai avea şi ceva cultură devine o realitate. Sunt din ce în ce mai puţine lucruri cerute la şcoală iar fără ceva istorie, geografie, fără poezie nu poate sufletul să-ţi fie frumos. Şi tot de aici se trag şi elementele de morală, de civilizaţie. Noi am avut un fond moral deosebit de puternic şi s-a păstrat până acum vreo 70-80 de ani. A venit un tip de societate care, desfiinţând proprietatea, a schimbat mult modul de a gândi al oamenilor. A plecat acea societate, dar au rămas, din păcate, tarele ei.

– Ştiu că sunteţi un atent observator a ceea ce se întâmplă în jur şi mai ales în vatra oltenească. Mi-a atras atenţia, în ultima vreme, faptul că aceste orânduieli la care v-aţi referit au reuşit să distrugă tocmai familia. În Oltenia, şi nu numai, familia era ceva sfânt, ca şi pâinea ce se închina la începutul mesei. Familia era adunată şi cred că la această sudură contribuia şi bruma de avere existentă şi care trebuia să ducă mai departe în timp generaţiile. Cum mai stau lucrurile acum?

– Familia tradiţională nu mai există de multă vreme. Acum copiii sunt plecaţi pe aiurea, nu prea mai au ce să apere… Românul a ţinut dintotdeauna să aibă „ceva“ al lui, printre care se regăseau cândva şi pământurile. Acum, unii nu ştiu cum să scape de ele şi grija este „du-te, copile, acolo unde e mai bine“. Asemenea mod de a gândi degradează şi mai mult fondul poporului român.

– Oltenii ne-au dăruit un anumit mod de a gândi, poate mai drept şi mai optimist. Dar când mă gândesc la satul oltenesc, la cetele de lăutari, la acea vatră de creiere senzaţionale – Păunescu, Tudor Gheorghe, Marin Sorescu etc. sunt nostalgic. Pentru timpurile în care oltenii se exprimau aşa cum erau ei, plini de dor de viaţă, deşi sărăcia le dădea ocol.

– Eu zic că nu trebuie să fim nostalgici, pentru că, la urma urmei, istoria are cursul ei şi oamenii trebuie să folosească ceea ce stă scris în hrisoave pentru a-şi clădi mai bine viitorul. Orice s-ar întâmpla, istoria îşi vede de drumul ei. Sunt sisteme care reglează mersul omenirii şi românul are o vorbă care spune că „de multe ori într-un rău poate să fie un bine“. De exemplu, criza începută cu 5-6 ani în urmă şi care se manifestă încă. Ea poate reaşeza lucrurile în matca lor. Când imaginaţia o ia razna vine realitatea şi reglează lucrurile.

Din păcate, în România agricultura nu este un vector al progresului. În acest moment agricultura nu este producătoare de plusvaloare, ci este o activitate susţinută prin ceea ce rezultă din produse şi din ajutoare de stat. Aceasta ne asigură viaţa de toate zilele, dar trebuie să căutăm căile prin care ţara să devină una cu profit. Putem face asta doar prin crearea unor brand-uri şi aşa a fost dintotdeauna, chiar dacă în ultimii 20 de ani am crezut noi că se poate trăi şi cu alţi bani decât cei obţinuţi prin profitul din activităţile desfăşurate.

– Dintotdeauna ogrăzile gospodarilor au fost pline de copii şi, cu tot efortul de a duce mai departe familia, nu exista ezitare atunci când aceştia trebuia să meargă la şcoală. Se eradicase analfabetismul însă acum aflăm cu stupoare că suntem fruntaşi pe lista ţărilor cu analfabeţi în Uniunea Europeană.

– Cred că este efectul acestor lucruri despre care vorbeam. Scăpasem de corsetul în care fusesem ţinuţi şi când ne-am văzut în libertate n-am prea ştiut ce să facem cu ea. Şi nu vorbim despre copii, ci despre părinţi. Când părinţii se revoltă pe profesori dacă nu sunt de acord cu îmbrăcămintea elevilor sau pentru că nu învaţă, atunci trebuie făcut ceva cu modul lor de a înţelege rostul învăţământului şi al educaţiei. Cum să ai analfabeţi în 2014, când nu aveai în 1989? De ce să nu fie obligatoriu mersul la şcoală? Iar dacă copilul nu învaţă, găsite metode civilizate, de secol XXI, respectând personalitatea copilului şi drepturile omului.

– Oamenii şi-au dorit dintotdeauna să trăiască mai bine însă a apărut tendinţa de a ajunge foarte repede la un anumit statut şi uneori poate nemeritat. Pe mine, ca român, mă supără acest exod al tinerei populaţii către Vest, către unde văd cu ochii. Cum explicaţi această dorinţă? Credeţi că este un episod pasager?

– Eu cred că vom reveni la rânduielile lumii contemporane. Fenomenul de mişcare a oamenilor este vechi, dar se petrece diferit. Plecau oameni cu lucruri bine direcţionate şi puse la punct. Din România de azi oamenii au plecat fără să ştie unde şi ce-i aşteaptă acolo. Şi au făcut-o pentru un trai mai bun, căci aici condiţiile nu au mai existat şi încă nu există. A găsi un loc de muncă este o aventură. Noi am trăit 20 de ani pe bani neproduşi. După 1989 au existat nişte bune miliarde în vistieria statului şi au fost terminate; au început privatizările şi s-au vândut multe, banii au fost terminaţi; tinerii au început să plece în străinătate, banii au ajuns în ţară şi au fost terminaţi; s-au făcut împrumuturi de vreo 20 miliarde de euro, pierdute şi acestea. Care sunt momentele de după 89 în care am trăit din banii produşi de către ţară? Dar, repet, lucrurile se vor echilibra şi vom redeveni o ţară în care vor dori şi alţii să vină, aşa cum se întâmpla între cele două războaie mondiale cu italienii veniţi pe şantierele noastre.

– Dar am auzit investitori străini care spun că România este pentru ei un fel de Eldorado. Oare de ce?

– Pentru că România chiar este un Eldorado în momentul de faţă. Este o ţară în care totul se cumpără ieftin pentru ei – munca, produsele. Cred, însă, că tocmai aceste lucruri vor fi un profit pentru viitor. Pământul nu poate fi dus în altă parte. Proprietarii se pot schimba, unul pleacă, vine altul, dar rămân experienţele pe care ei le aduc acum şi de care vor beneficia generaţiile următoare. Agricultura va ajunge, chiar şi pe această concepţie de Eldorado, la un nivel ridicat.

Gheorghe VERMAN

Abonează-te la acest feed RSS