Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 8 May 2021

Totul despre in (Linum usitatissimum)

În 1990, România deținea 21.264 ha cu in pentru fibră, cultura fiind una dintre cele mai bine plătite și profitabile la acea vreme. În 2008 suprafața s-a redus la 32 ha, deoarece planta nu a mai prezentat importanță odată cu prăbușirea industriei textile. În 2017, în statistica INS nu se regăsea nici măcar un hectar cu această plantă. Dar, cine știe, având în vedere subvenția acordată și prețul inului, s-ar putea să devină în viitor o cultură de nișă. Greu de anticipat însă dacă se va întâmpla astfel, mai ales că recoltarea presupune un volum mare de muncă, iar agricultura noastră nu e disponibilă pentru așa ceva.

Inul face parte din familia Linaceae. Se prezintă ca o plantă ierboasă, cu tulpină scurtă sau înaltă, în funcție de varietate și soi, la care lungimea tehnică, respectiv, partea neramificată, este cea mai bogată în fibre. Perioada de vegetație este de 90-100 zile. Planta este pretențioasă față de umiditatea din sol și din aer; nu poate suporta seceta însoțită de temperaturi tropicale. În catalogul oficial din 2018 sunt recomandate următoarele soiuri (rezistente la cădere și boli): Codruța, Cosmin, Elan FD, Ferdinand, Lirina, Luncavăț, Paula, Star FD și Vasilelin.

Zonare

Cultura se pretează în zonele subcolinare și depresiunile intra și submontane, favorabile fiind perimetrele din nord-vestul Transilvaniei și nord-vestul Moldovei, precum și, punctual, în nordul Munteniei. Solurile propice sunt cernoziomurile și brun-roșcat de pădure, cu fertilitate ridicată spre medie, cu pH neutru spre slab acid și bună aprovizionare în substanțe nutritive. Ca plante premergătoare se pretează cerealele de toamnă, leguminoasele și porumbul. Pe aceeași suprafață cultura nu poate reveni mai devreme de 5-6 ani.

Pregătirea terenului

Arătura de bază, precedată de fertilizare (potasiu – 70 kg/ha și jumătate din doza de fosfor – 30 până la 40 kg/ha), cu încorporarea îngrășămintelor chimice în sol, se efectuează toamna, la 20 cm (maximum 25 cm), cu plugul în agregat cu grapa stelată. Solul se menține curat de buruieni și foarte bine nivelat (grapa + lamă nivelatoare) prin 1-2 lucrări. În primăvară se administrează cealaltă jumătate din doza de fosfor (30 kg/ha) și jumătate din doza de azot (30 kg/ha), iar pregătirea patului germinativ (combinatorul), care se efectuează concomitent cu aplicarea erbicidelor preemergente, trebuie să asigure un strat uniform, mărunțit și afânat, gros de 3 cm, cât adâncimea de însămânțare.

Semănatul

Semănatul se efectuează la sfârșitul lunii martie, când temperatura în sol se păstrează câteva zile la 7°C. Sămânța, tratată în prealabil pentru prevenirea atacului puricilor, se încorporează la 1,5-2-3 cm adâncime, în funcție de structura solului. Distanța dintre rânduri este de 12 cm, asigurându-se o densitate de 2.200-2.600 boabe germinabile/mp, în funcție de soi, respectiv 125-130 kg/ha.

Lucrări de îngrijire și recoltarea

Dacă între semănat și răsărit se formează crusta, se intervine perpendicular pe rânduri cu grapa cu colți sau tăvălugi ușori. În varianta în care sămânța nu a fost tratată, se face obligatoriu un tratament împotriva principalului dăunător (puricele inului), care atacă masiv când planta este tânără. Alte lucrări: combaterea buruienilor (ebicidare) și fertilizarea (diferența de 20-30 kg/ha de azot). Recoltarea se face manual, pe terenurile în pantă, sau mecanic, în cazul lanurilor mari, când planta a ajuns la maturitate tehnică. Plantele se lasă să se usuce 1-2 zile, apoi se leagă în mănunchi, care se păstrează în picioare, până la livrare.

Maria BOGDAN

Inul de ulei

A fost luat în cultură încă din epoca neolitică și s-a răspândit pe tot globul datorită multiplelor sale întrebuințări. În India se cultivă pe mai mult de 1,9 mil. ha. La noi în țară este a doua cultură producătoare de ulei, după floarea-soarelui.

Semințele conțin 40-46% ulei și 22-25% proteine. Uleiul este folosit în industria lacurilor și vopselelor, în industria săpunurilor și linoleumului, dar poate fi folosit și în alimentație. De menționat că uleiul este un foarte bun fixator al pigmenților diferitelor culori în pictură, se usucă, repede și este rezistent la apă, substanțe corozive.

După extragerea uleiului se obțin șroturile care conțin 34-37% proteină brută, 30% glucide și 8% grăsimi şi care sunt foarte valoroase în nutriția vacilor de lapte și a porcilor. În furajare se folosește și pleava care rezultă în urma treieratului inului. Tulpinile pot fi folosite cu succes în industria de celuloză.

Inul de ulei face parte din fam. Linaceae și se cultivă specia Linum usitatissimum. Cercetarea agricolă de la Fundulea a creat o mulțime de soiuri precum: Adin, Azur, Iris, Midin, Olin, Geria, Istru, iar în ultimii ani s-au mai omologat Lirina, Star FD, Glan FD. Uleiul conține acid oleic, linoleic, linolenic, palmitic și stearic. De remarcat acidul linolenic care, având trei duble legături, îi conferă proprietăți sicative.

Planta are rădăcina pivotantă, dezvoltată pentru a rezista la secetă.

Tulpina are înălțimea de 40-70 cm și este puternic ramificată, ca și inflorescența.

Fructul este o capsulă cu 5 loje și 10 compartimente care conțin câte 7-9 semințe, iar planta întreagă ajunge la cca 45 de semințe.

Sămânța este oval-alungită, turtită, lucioasă, de culoare castaniu-roșiatică.

Cultura este pretențioasă la căldură, de-a lungul perioadei de vegetație (85-110 zile) necesită 1.800-2.000°C temperaturi pozitive. Germinarea are loc la 1-3°C și în faza tânără poate rezista la -4°C. Cere sol mijlociu, profund, cu reacție neutră, bine aprovizionat cu apă. Zona cea mai favorabilă pentru cultura inului de ulei este Câmpia de Sud și de Vest a țării.

În rotație nu trebuie să revină pe același loc decât după 6 ani. Nu se recomandă să se cultive după sorg, ovăz, crucifere. Este recomandat să se cultive după cereale de toamnă neîmburuienate și, o cultură premergătoare foarte bună pentru grâu.

La fertilizare se are în vedere că la o producție de 1.000 kg/ha consumă 50-75 kg N, 18-25 kg P2O5, 32-55 kg K2O. La un sol cu fertilitate normală raportul NPK este 1 : 1,5 : 0, iar pe un sol prodzolic 1 : 0,7 : 0,6.

Lucrarea solului constă într-o arătură la 20-22 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, astfel ca la intrarea în iarnă terenul să fie afânat, mărunțit și nivelat. Primăvara devreme se pregătește patul germi­nativ cu combinatorul la 3-4 cm adâncime. Se folosește sămânță certificată și tratată.

Semănatul se execută când temperatura în sol este de 4-6°C, cu mențiunea că întârzierea semănatului diminuează producția și conținutul în ulei. Densitatea la semănat este de 800-900 semințe germinabile/m2 și se folosesc 60-70 kg/ha de semințe. Distanța între rânduri este 12,5 cm și adâncimea de semănat 3-4 cm.

Ca lucrări de îngrijire se are în vedere combaterea buruienilor care pot acoperi cultura, mai ales în primele faze, când inul are o creștere înceată.

Totodată, combaterea bolilor (antracnoza și fuzarioza) și a dăunătorilor (tripsul) se realizează cu produsele chimice recomandate.

Recoltarea se face la maturitatea deplină, când 80-90% din semințe sunt brune, iar planta nu mai are frunze. Se execută cu combina de cereale, la care trebuie schimbat cuțitul zimțat cu cuțit liss. Sămânța se depozitează în strat subțire și se lopătează până când scade umiditatea semințelor la 10-11%.

inul

N.B.

Considerăm că este necesară o mai mare preocupare din partea Ministerului Agriculturii și a procesatorilor de ulei pentru a extinde în cultură o asemenea plantă valoroasă. Se poate aplica metoda de la procesatorii sfeclei de zahăr.

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 26

Abonează-te la acest feed RSS