Marian Spiridon din comuna Fierbinți, județul Ialomița, este legumicultor de 17 ani și are în prezent o suprafață de un hectar cultivată în solarii și 6 hectare cultivate în câmp. În această comună legumicultorii cultivă cu precădere vinete și varză, dar interlocutorul nostru și-a diversificat paleta de culturi. La începutul lunii aprilie, în solariile sale se muncea intens pentru pregătirea răsadurilor. Acesta ne-a vorbit despre lucrările agrotehnice care îi asigură răsaduri sănătoase și despre caracteristicile pe care acestea trebuie să le aibă la momentul comercializării.

Cubul de germinație, costuri mai mici cu încălzirea, germinație mai rapidă

La început de aprilie, în solarii era în toi procesul de semănat și, spune legumicultorul, startul din această perioadă stabilește cum va fi tot anul.

„Noi semănăm decalat roșii, ardei, castraveți, vinete și livrăm răsadul de la jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii iunie, când încheiem cu roșiile pitici, fără arac. Semănăm răsadurile aici, le așezăm pe rastele, după care le introducem într-un cub de germinație, unde controlăm temperatura. Astfel am redus costurile cu încălzirea și am redus perioada de germinație. În cazul ardeilor, spre exemplu, am redus această perioadă de răsărire la jumătate, cca 5 zile. În cubul de germinație intră 70.000 de plăntuțe pe serie.“

Cubul de germinație a fost construit de el. Solarul propriu-zis este încălzit de o centrală pe lemne care este dotată cu un bazin de apă cu o capacitate de 4 tone. Apa își menține o temperatură constantă 24-36 de ore. La instalația de încălzire din pardoseală a fost conectat și cubul de germinație, iar, în funcție de cerințele plantelor, este reglată temperatura în interiorul lui.

„La început am testat pe roșii și ardei. În cazul ardeilor am dat temperatura un pic mai mare și atunci aceștia au răsărit mult mai repede, dar tulpina era prea firavă. Ne-am dat seama că am greșit și am redus temperatura. Sistemul funcționează acum foarte bine. Roșiile, prin comparație cu ardeii, au nevoie de o temperatură și mai mică, cu vreo 2-3 grade Celsius, ca să germineze. Este foarte important ca atunci când răsar din turbă răsadurile să nu fie înalte și subțiri, iar pentru asta temperatura trebuie să fie un pic mai mică.“

Foarte mare grijă cu aerisirea, umiditatea și căldura!

După ce plăntuțele au germinat sunt scoase în solarul-matcă. Acesta este „compartimentat“ în trei și pe fiecare placă temperatura este controlată în funcție de cerințele plantelor. La câteva zile de la germinare, pentru a aclimatiza răsadurile, pe timpul nopții temperatura este redusă treptat. Astfel acestea nu mai sunt atât de sensibile la variațiile de temperatură, iar pentru a evita apariția bolilor solarul este aerisit constant.

„Dacă folosești o sămânță de calitate superioară, care vine cu un pachet genetic foarte bun, nu sunt foarte mari probleme în această fază de răsad. Le aplicăm un tratament împotriva căderii plăntuțelor, apoi avem mare grijă să aerisim constant și să menținem umiditatea în parametrii optimi.“

Deși are în colecția sa și câteva soiuri românești, Marian Spiridon cultivă, în special, soiuri bulgărești. Anul trecut a cultivat cu precădere tomate, dar anul acesta a renunțat la ideea de monocultură. Aproximativ 30% din suprafața solariilor va fi cultivată cu tomate și restul ardei. Acum, primăvara, are și varză. Spune că atunci când ai doar monocultură problemele cu bolile și dăunătorii sunt mai mari.

„Una dintre greșelile frecvente ale producătorilor de răsaduri este că nu scad temperatura după ce plantele au germinat și nu le oferă suficientă lumină. Pentru a le aclimatiza noi stresăm plantele prin răsucirea alveolelor și nu le tratăm cu stabilizatori de creștere. Producătorii ar trebui să lucreze un pic mai dur cu plantele, dacă pot spune așa. Foarte mare grijă cu aerisirea, căldura și umiditatea.“

Cum arată un răsad viabil la momentul valorificării

Răsadurile rămân în solarul-matcă între 10-14 zile, în funcție de specie. În momentul repicării trebuie să îndeplinească anumite criterii.

„Frunzele lor trebuie să fie în cruce, sistemul radicular trebuie să aibă rădăcina formată pentru că altfel s-ar prinde, dar nu ar mai porni așa rapid în vegetație. Să fie verde, lipsit de boli. Pentru semănat folosim turbă simplă, dar pentru repicat folosim un amestec de 60% turbă și restul pământ. După repicare răsadurile sunt ținute la o temperatură mai scăzută pentru a nu favoriza alungirea și astfel devin mai viguroase. La câteva zile de la repicare le transferăm în pământ. Plasa de umbrire ne ajută să nu udăm așa des, iar razele solare nu pătrund pe frunzele tinere și le favorizează creșterea.“

Din întreaga producție de răsaduri, 90% pleacă spre clienți. În momentul valorificării răsadurile trebuie să aibă rădăcină bine dezvoltată, tulpina să fie viguroasă și cu o culoare spre cenușiu (această caracteristică arată că planta este aclimatizată și rezistă la temperaturi mai mici). Frunzele trebuie să fie verzi și fără pete.

„Noi livrăm răsadul când acesta are 50-55 de zile. În funcție de zona fiecăruia este recomandat ca la plantarea răsadurilor de tomate temperatura să nu scadă noaptea sub 12 grade Celsius, iar, în cazul ardeilor și castraveților, să nu fie mai mică de 15 grade Celsius.“

Răsadurile cumpărate pot fi păstrate în alveole cel mult o săptămână, dar se recomandă plantarea lor cât mai curând. Este foarte important să se evite înflorirea răsadurilor în alveole.

Laura ZMARANDA

Cultura castravetelui amar este una dintre ideile de afaceri cu potențial mare de profit chiar și în cazul unor investiții pe suprafețe mici, de câteva mii de metri pătrați, după cum ne spune și Steluța Munteanu, care a înființat o astfel de plantație în anul 2019 în Fierbinți, județul Dâmbovița.

Inamicul pancreatitei și al diabetului

Familia Munteanu manageriază o firmă ce se ocupă de 10 ani de import și personalizează produse promoționale, dar cu agricultura au început să cocheteze abia în anul 2019, când au înființat o plantație de castravete amar pe o suprafață de 2.000 mp. „Povestea noastră este simplă; ne-a plăcut mereu să lucrăm în aer liber, dar jobul nostru a fost de birou, prin urmare ne doream de mai mulți ani să facem ceva outdoor. În urmă cu 4 ani am făcut o criză de pancreatită, mama și soacra mea au diabet și tot căutând remedii naturale am descoperit castravetele amar. Așa s-a născut ideea de a planta această cultură, dar a existat și dorința de a-i ajuta pe alții. Am plecat la drum cu fonduri proprii, sperând ca anul acesta să putem accesa fonduri europene, însă pandemia a pus stop la orice speranță“, spune cultivatoarea.

Cultura… în regim ecologic

Cu toate că, la nivel de țară, încă nu putem vorbi de suprafețe impresionante cu o astfel de cultură de nișă, producția mare obținută pe suprafețe mici îi inspiră pe toți mai mulți tineri să înceapă o afacere agricolă cu castravetele amar supranumit și insulina vegetală, în regim ecologic, mai adaugă Steluța. „Am avut avantajul de a începe pe un teren ce nu a fost lucrat de ceva timp și cu o plantă care nu are mulți dăunători și cerințe foarte speciale. Folosim un sistem de palisare din două rânduri unite pentru a crea o boltă pe care planta să se poată dezvolta armonios. Desigur că la o asemenea suprafață folosim un sistem de picurare și folie de mulcire pentru combaterea buruienilor. Pentru a proteja plantele de arșița specifică lunilor de vară folosim un sistem de plase de umbrire ce reduce temperatura, dar apără și de păsări. Totul în regim ecologic, fiind deja în conversie ecologică cu cei de la EcoCert.“

Rodeo - singurul soi aclimatizat la condițiile de la noi din țară

În primul an aceștia au avut o varietate de soiuri de la Priya, Konkan,Vivek la Moon Beauty, dar cel mai productiv s-a dovedit a fi Rodeo, specifică cultivatoarea. „Răsadurile sunt certificate și achiziționate de la SCDL Buzău, unde dl ing. Costel Vânătoru a brevetat soiul Rodeo – singurul aclimatizat la condițiile de la noi din țară. Un fruct din soiul Rodeo ajunge cu ușurință la 200-250 g și peste 20 cm. Anul acesta am decis să rămânem doar cu acest soi pentru o producție mai mare. Tot acesta a avut bunăvoința și răbdarea de a ne îndruma pas cu pas de la început, cu tot ce este necesar unei asemenea plantații, dar și cu cărți și materiale de specialitate.“

Anul acesta familia din Dâmbovița a plantat castravete amar pe o suprafață de 5.000 mp; la început preconizau o producție semnificativă, dar planurile le-au fost date peste cap. „Estimam la început o producție de 20 de tone, dar seceta ne-a încetinit foarte mult. Nu folosim absolut niciun fel de produs fitosanitar. Planta, fiind încă nouă pe meleagurile noastre, nu are dăunători și nici boli. Până acum nu am avut probleme majore, doar seceta ne-a afectat anul acesta foarte tare. Lipsa forței de muncă și restricțiile impuse de pandemie au fost singurele notabile“, mai spune Steluța Munteanu.

La fel ca în cazul oricărei culturi de nișă, desfacerea producției este cea care pune cele mai mari probleme, odată cu apariția situației pandemice. „Distribuția ar fi trebuit să se facă către câțiva producători de ceaiuri, doar că anul acesta s-au retras din cauza pandemiei. Prețul către persoane fizice variază între 20-30 lei/kg. Ne dorim certificarea pentru ambalare și distribuție în regim propriu a produselor noastre, valorificarea lor în magazine naturiste și de specialitate, rețele de retail și diverse platforme online. Recomandarea mea este aceea de a avea un plan bine pus la punct de la început, de la răsad până la clientul final. Pandemia are și părți bune în ceea ce privește managementul timpului“, încheie Steluța Munteanu, cultivatoare de castravete amar din Fierbinți, județul Dâmbovița.

Beatrice Alexandra MODIGA