Cristian Georgian Buraga, un tânăr de 27 de ani din localitatea Epureni, comuna Duda-Epureni, județul Vaslui, a început să se gândească cu ce se va ocupa după ce va termina cu plecatul prin Europa la muncă. Nu știe de ce a ales să crească capre la Ferma lui Matei, dar așa s-a nimerit, cu toate că acasă nu a avut vreodată animale. În prezent deține un efectiv de 150 de capre, plus iezii de anul acesta, rasele Carpatine, Alpine și Saanen, investiție ce depășește cu mult 70.000 de lei. Pe viitor, vasluianul are planuri mari, achiziționarea unui aparat de muls mecanic, construcția unei săli pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și achiziționarea unui tanc de răcire.

Ferma lui Matei a depășit 70.000 de lei, ca investiție

„Am început să plec la muncă în Europa prima dată în 2017, nu la mult timp după ce am terminat școala, mai exact în Suedia, prima dată. Am lucrat în două orașe diferite în domeniul construcțiilor aproximativ 2 ani, după care am plecat șofer de camion în Europa și în momentul de față lucrez tot ca șofer, doar în UK.

Tot sfătuindu-mă cu un cumnat, cum ar fi să cumpăr capre, în scurt timp am început să achiziționez capre, neavând nimic de mâncare în momentul acela pentru ele, urmând după să achiziționăm hrană, totul o venit spontan.

Am început să cumpăr capre în toamna anului 2021 de prin satele din împrejurimi, am cumpărat prima dată trei capre, la 2-3 zile am mai cumpărat încă cinci, deja se adunau și începeau să îmi fie dragi, nu după mult timp am mai cumpărat încă 20, apoi altele 10 și tot așa, am intrat în iarnă cu aproximativ 40 de capre; în iarnă am mai cumpărat încă 15 capre, iar până în toamna lui 2022 am avut cca 50 de capre la muls plus iezii din ele. În toamna lui 2022 am mai cumpărat încă 60 de capre și anul acesta, în februarie, am mai cumpărat încă 25.

În prezent sunt aproximativ 150 de capre plus iezii de anul acesta. De fermă se ocupă cumnatul meu, eu venind periodic acasă la 2-3 luni“, specifică administratorul Fermei lui Matei din județul Vaslui.

Până în momentul de față, cu achiziționarea de capre, adăpost și diverse cheltuieli, Cristian a depășit 70.000 de lei. Tânărul a mizat pe caprele Carpatine deoarece sunt foarte bune de lapte.

„Acestea sunt scoase doar la păscut, fără să le dăm nimic în plus. În toamna anului trecut am achiziționat 4 țapi de rasă (Alpine și Saanen) pentru a îmbunătăți cât mai mult producția de lapte la viitoarele capre și vreo 10 capre metise cu Saanen. Sistemul de furajare este unul simplu, făcându-se manual pe timp de iarnă cu baloți de lucernă/fân și porumb. Când ne mai permite vremea le mai scoatem pe deal la tot felul de mărăcini. În timpul verii caprele stau în gardul electric zi și noapte, mâncând tot ce doresc și cum doresc, fără să le deranjăm; le scoatem din gard doar la muls și pentru apă.“

Cerere foarte mare pentru produsele din lapte de capră

Distribuția produselor sale se face doar local, în satele din împrejurimi și în orașul Huși.

„Nu am avut marfă suficientă să ne ducem și la piața locală din Huși, fiind vândute de acasă sau prin intermediul paginii de Facebook Ferma lui Matei. Constat o cerere foarte mare pe piață pentru produsele din lapte de capră; de aceea ne-am mărit efectivul destul de repede și vom continua să-l mărim. În 2022, fiind și primul an în care am avut produse la vânzare, am avut clasicul caș de capră, urdă, lapte și telemea. Aceasta din urmă a avut un succes foarte bun pentru noi, fiind căutată foarte mult de clienții noștri, care au fost tot mai mulți de la o zi la alta. Nu ne-am așteptat să avem vânzări așa de bune chiar din primul an“, adaugă proprietarul fermei.

Kilogramul de ied, 30-32 de lei în viu și 45-50 în carcasă

Legat de situația fătărilor, anul acesta în ferma de la Epureni au avut loc mai multe mortalități la iezi, din cauza unor greșeli ale crescătorilor.

„Mergem înainte și anul viitor nu se vor mai repeta sub nicio formă. În preajma Sărbătorilor Pascale nu vom avea iezi pentru sacrificat deoarece sunt cam micuți, am avut fătările cam târzii. Pe grupurile de pe Facebook în care mai sunt înscris am văzut că anul acesta prețurile sunt foarte bune, în jur de 30-32 de lei/kg în viu și 45-50 de lei/kg tăiat; sunt niște prețuri bune pentru munca depusă și cheltuielile avute cu caprele. În zona noastră, anul trecut a fost cam dificil din cauza vremii, a fost secetă, iarba nu a mai crescut pe pășuni până în spre toamnă, fiind cam dificil pentru achiziționarea de mâncare pentru capre din timpul iernii. Anul acesta cred că va fi un an bun pentru agricultură, fiind ploi periodic, acuma doar să se încălzească și să crească iarba.“

Multe investiții...

Celor care doresc să investească într-o fermă de capre, oi sau vor să crească orice animal, administratorul Fermei lui Matei le spune să o facă fără a sta prea mult pe gânduri, o să fie greu la început, dar să nu renunțe sub nicio formă, rezultatele vor veni mai devreme sau mai târziu, să privească doar înainte.

„Ca planuri de viitor am foarte multe. În primăvara anului acesta vom achiziționa un aparat de muls mecanic ca să nu mai mulgem manual, fiind mai igienic din toate punctele de vedere. Vom mai face o sală pentru producerea și păstrarea brânzeturilor și sperăm să achiziționăm și un tanc de răcire. Vom mai construi până la sfârșitul anului acesta alt adăpost pentru capre deoarece dorim să ne mai mărim efectivul.

Din primăvara anului viitor vom începe și monta în extra sezon pentru a avea produse tot timpul anului. Anul acesta vom mai achiziționa niște ieduțe din rasele Saanen și Alpină franceză pentru o mai bună producție de lapte pentru viitor. Vrem să ajungem pentru moment la 350 de capre mulgătoare, să fie împărțite în felul următor: 250 pe timp de vară la muls și 100 pe timp de iarnă la muls. Și, dacă vom reuși, anul acesta vom mai lua și câteva vițele de Bălțată românească pentru a face și produse din lapte de vacă, pentru viitorul apropiat.

În următorii 5-10 ani doresc să-mi fac ferma cât mai cunoscută pe plan local și zonal cu niște exemplare de o valoare genetică foarte bună și nu voi renunța la ea indiferent de ce va fi în viitorul apropiat“, încheie proprietarul fermei de capre.

Beatrice Alexandra MODIGA

Povestea culturii de lavandă în sistem ecologic a lui Radu Bîlbîe din comuna Epureni, județul Vaslui, care se întinde în acest moment pe suprafață de 10 ha, a început în anul 2014. Încă de la bun început a optat pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă. Ca noutate, începând de anul trecut tehnologia de extragere pe care o folosește familia Bîlbîe este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice deoarece uleiul de lavandă se obține prin presiune de aburi.

Soiul este unul bulgăresc, Sevtopolis

„Pe acest teren ar fi trebuit să fie înființată o cultură de nuci, dar din cauza pH-ului solului am renunțat și m-am reorientat către o plantă care nu mai era la acea vreme în județul Vaslui, respectiv lavanda. În prezent, suprafața cultivată este de 10 hectare, dar nu a fost înființată toată odată din cauze obiective, în special din lipsa terenului și a banilor. Soiul este unul bulgăresc, se cheamă Sevtopolis și s-a aclimatizat extraordinar de bine la noi în țară, fiind comercializat de mai multe firme în România. Noi nu am optat de la început pentru o cultură ecologică pentru că nici nu știam că este posibil, ca să fiu foarte cinstit. Combaterea buruienilor am văzut că nu se poate face decât în două moduri: mecanizat, lucru pe care nu mi-l permiteam la acel moment când am înființat cultura, și cu sapa, efectiv. După doi ani ne-am dat seama că este mai bine să cultivăm ecologic, cu toate că este greu din cauza costurilor care sunt extrem de mari: se face cu forță manuală, iar muncitorii sunt greu de găsit în ziua de astăzi“, ne spune cultivatorul vasluian.

Distilerie după o tehnologie italiană, prin presiune cu aburi

Producătorul vasluian a optat de la început pentru producerea prețiosului ulei esențial de lavandă care este pe locul doi, după uleiul de trandafiri în ceea ce privește producția mondială, adaugă Radu Bîlbîe. „Acesta este scump pentru că se produce puțin, cu atât mai mult cel bio. Procesul tehnologic este unul complicat, practic din momentul recoltării până când plantele trebuie puse în distilator trebuie să treacă cât mai puțin timp pentru a nu se evapora uleiul esențial. Povestea distileriei noastre are un specific aparte; am luat legătura pe Internet cu un producător italian, am mers în Italia, am bătut palma, am făcut un contract. Tehnologia pe care o folosim noi este cu totul diferită față de alte tehnologii clasice, uleiul de lavandă fiind obținut prin presiune cu aburi. Se diferențiază de metodele clasice prin faptul că această tehnologie a distileriei noastre nu folosește presiune, ci un abur ușor, practic este ca un capac pe o oală la fiert în care se folosește tehnologia de 6 bari la abur. Am negociat cu producătorul italian, am luat două distilerii și am obținut un preț de 23.000 euro/ bucată, fiind de dimensiune medie, 1.500 litri/ cazan.“

Piața de desfacere este o junglă

În ultimii doi ani, uleiul de lavandă, din păcate, a avut un preț descendent, precizează producătorul. „În anul 2018 a avut un preț mulțumitor, a pornit de la 80 euro/kg și s-a ajuns și la 110 euro/kg. În comparație cu anul 2018, când prețul a fost de 85 euro/kg, anul trecut a fost 25-30 euro/kg. 2020 a fost un an groaznic din punctul de vedere al pandemiei, a fost și secetă, producția de ulei a fost mai mică, nu ne-am plâns pentru că este pasiune și nu am să renunț la această cultură, chiar am de gând să ne mărim suprafețele. În legătură cu piața de desfacere, aici este destul de complicat deoarece realmente este o junglă, fiecare își comercializează producția, produsul final, cum poate și unde poate, nu există o asociație, chiar dacă au fost încercări timide de a ne cunoaște între noi. În realitate este foarte greu să îi aduni pe toți la masă, să faci o asociație așa cum este în celelalte țări, să punem toți produsele, să le vindem cu același brand, este aproape imposibil. Cine spune că se poate îmbogăți din această cultură să ne dea și nouă formula. Pot spune că, în cazul meu, nu neapărat a fost o ambiție personală, dar am fost fascinat când plecam în concedii de câmpurile de zeci de hectare din Bulgaria și m-am întrebat de ce noi nu putem face la fel. Răspunsul este... pentru că nu avem o tradiție în cultivarea acestei plante și din cauza costurilor; este foarte important să ne calculăm foarte bine pașii.“

În primii 5 ani nu există venituri

Pentru că tot mai mulți tineri se îndreaptă spre „aurul mov“; cum mai este cunoscută lavanda, cultivatorul vasluian ne-a făcut și un calcul al costurilor legate de tehnologia pe care acesta o folosește. „De exemplu, noi folosim o tehnologie de 1,40 m între rânduri și 25-30 cm între plante/rând, la plantare mă refer. Asta înseamnă că pe o suprafață de 1 ha avem aproximativ 20.000 de plante. Rata de prindere în sezonul de toamnă este undeva la 90-95%. Am avut și eșecuri, greșeli pe care le-am învățat din mers; de exemplu, am plantat primăvara, dar a fost o primăvară secetoasă și am avut pierderi de aproximativ 90%. Dar să presupunem că avem terenul nostru că altfel nu putem să ne apucăm de acest business deoarece este o plantă care poate fi cultivată pentru 13-15 ani, ea trebuie reînnoită după un timp.

Materialul săditor certificat pe care îl folosim noi îl aducem din Bulgaria, de la un producător cu care colaborăm de 7 ani și care ni-l vinde cu 0,15-0,18 eurocenți/bucată. Așadar ca să aflăm cât ne costă doar materialul săditor certificat, spre exemplu 20.000 de plante/ha, trebuie să facem acest calcul: 0,15-0,18 x 20.000 plante. Celor care cred că fac ușor bani cu această cultură le spun doar atât: timp de 5 ani să își ia gândul de la partea de venituri pentru că este destul de complicat. Trebuie pasiune, timp, răbdare și suport financiar“, a încheiat Radu Bîlbîe.

Beatrice Alexandra MODIGA