Reprezentarea intereselor celor din sectorul agroalimentar, susținerea tinerilor, dezvoltarea rurală, a zonei montane, a zootehniei, a horticulturii, pomiculturii, apiculturii, a industriei alimentare și a celor conexe se poate face doar prin lideri. Iar liderii pot fi doar cei care au demonstrat cu fapta. Vocea și talentul nu rezolvă nimic, drept dovadă: agricultura s-a scufundat! Vrem s-o facem submarin?

Istoria și realitatea au arătat că nu se poate construi nimic cu cei pe care îi recomandă vocea și talentul; este nevoie de profesioniști, de practicieni dedicați, gata să-și sacrifice chiar și 10-12 ore din zi pentru a rezolva probleme, pentru a le preîntâmpina și pentru a face strategii pe termen lung. Viitorul aparține generațiilor următoare. Altfel spus, nu trebuie să ne gândim doar la noi, ăștia care suntem acum, și să lăsăm pârjolit totul în urmă. Avem datoria să asigurăm securitatea și siguranța alimentară și pe termen lung, nu doar cât suntem pe aici, pe acest pământ.

Vremurile sunt tulburi, iar cei care lucrează pământul pentru a ne pune hrana pe masă – trecuți deja pe sub toate furcile caudine – încearcă să găsească soluții și să rezolve situații grave create de incompetență, miserupism, tupeu și strategii proaste „Pentru O Românie Normală” văzută din birou. Pentru înțelegerea problemelor și conștientizarea pericolului în care ne aflăm, este nevoie de oameni care iubesc acest pământ și se sacrifică pentru semenii săi. Este nevoie de specialiști care știu ce spun atunci când spun și știu ce fac atunci când fac. Iar noi trebuie doar să-i urmăm și să-i sprijinim! Ei sunt liderii de care avem nevoie, iar liderii trebuie urmați.

Din păcate, cei ce au puterea de a schimba ceva nu sunt întotdeauna lideri, ci doar manageri. Și știm cu toții că mulți dintre ajunșii în vreo funcție sunt nechemați, iar nechemații dăunează. Efectele pot fi mai grave decât în cazul calamităților și dezastrelor naturale. Mai grav este că, împotriva nechemaților nu există nici polițe asigurare, nici leacuri. Împotriva acestor dăunători există doar prevenirea, profilaxia lor. Cu astfel de dăunători la cârmă, securitatea și siguranța alimentară sunt în pericol. Cu o agricultură scufundată, pas cu pas, pitoreasca Românie se va transforma într-un submarin! Iar noi toți vom cânta de inimă albastră că trăim într-un submarin galben...

„Agricultura nu are culoare politică”

Dar „agricultura nu are culoare politică”, cum bine spunea, cu vocea sa puternică, Adrian Rădulescu, îngerul care acum ne veghează de sus... Fostul președinte al Asociației Fermierilor din România s-a luptat toată viața pentru fermieri și pentru consumatori, adică pentru noi toți. Cu o voce tot mai stinsă, Adrian Rădulescu nu a încetat să lupte până în ultima clipă. Cine altcineva putea să-i continue obiectivele și să le ducă la îndeplinire? Cine ar fi putut să se lupte mai bine decât el cu morile de vânt? Cine să aibă atâta forță? Cine să fie la fel de pregătit? Cine să-și iubească țara și semenii cu atâta putere? În astfel de momente, mai ales în situații de criză, când agricultura poate deveni locomotiva economiei românești, este nevoie de o mână forte. Agricultura și dezvoltarea satului românesc, cu tot ce implică – inclusiv agroturism, au nevoie de strategii coerente, de inițiative legislative pentru piață, de asociere,  de cooperative, de finanțare, de un PNS bine scris, de un PNDR, de o lege a arendei, de o lege a vânătorii, de reglementări fără ambiguități pentru vânzarea terenurilor, de o lege a hipermarketurilor, de comunicare, de marketing. Vestea bună este că fermierii au înțeles ce forță au dacă sunt reprezentați de un lider puternic. Și cine altcineva ar fi putut să domine și să distrugă „dăunătorii” din lumea satului românesc mai bine decât un luptător? Cine altcineva putea contribui mai bine la întărirea organizațiilor de fermieri? Adevărata FORȚĂ A FERMIERILOR stă în puterea liderului. Să nu uităm că totul se bazează pe marketing și comunicare..., chiar și în agricultură! Marketingul înseamnă strategii și tactici militare, căci cum altfel câștigi lupta cu dăunătorii, iar comunicarea ajută la rezolvarea oricăror probleme. Iar liderul trebuie să le stăpânească bine. Ușor nu este și, de aceea, singurul care poate uni fermierii într-o forță de nestăvilit este Daniel Dumitru Botănoiu.

Cu un CV impecabil și cu o experiență de care avem nevoie cu toții, Daniel Botănoiu rămâne în continuare același om modest pe care-l știm. Mesajul de mulțumire transmis pe pagina sa de Facebook, în ziua în care fermierii l-au ales președinte al Asociației Fermierilor din România (AFR), reconfirmă, dacă mai era nevoie, că singura politică pe care o face este cea agricolă. Poate și de aceea fermierii l-au vrut ca lider care să continue lupta lui Adrian Rădulescu!

„Dacă noi toți vorbim aceeași limbă și știm ce trebuie făcut, atunci trebuie să înțeleagă și cei care au putere de decizie în acest moment. De aceea, vă asigur că vă voi sta la dispoziție pentru a discuta și lămuri orice problemă. Suntem toți pe aceeași parte a baricadei și, să nu uităm, că-i scris pe tricolor unire! Iar unde sunt mulți, puterea crește!”, a scris pe pagina sa de Facebook, Dr. Ing. Daniel Dumitru Botănoiu.

Întreaga echipă „Lumea Satului” îi transmite felicitări și mult succes! Suntem mândri că ne sunteți alături și vrem să vă asigurăm de toată susținerea!

„De la fermă la furculiță“ sau, cum spun birocrații europeni, F2F are următoarea deviză: „Hrana noastră, sănătatea noastră, planeta noastră, viitorul nostru.“

Acordul Verde European are în vedere un sistem alimentar al Uniunii Europene mai sănătos și mai durabil.

Criza Coronavirusului a arătat cât de vulnerabili suntem cu toții și cât de important este să restabilim echilibrul dintre activitatea umană și natură. În centrul Acordului verde, strategia de la fermă la furculiță indică un nou și un echilibru mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate; pentru a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor și, în același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența Uniunii Europene.

Ce ne spun oficialii europeni?

Pesticidele din agricultură contribuie la poluarea solului, a apei și a aerului. Comisia Europeană trebuie să ia măsuri pentru a reduce cu 50% utilizarea și riscul pesticidelor chimice și mai periculoase până în anul 2030. Sigur că niciun fermier nu crede că se poate îndeplini o astfel de sarcină până în 2030. Nu se știe însă dacă statele care au un consum mai mic de pesticide au aceleași restricții ca și statele care au utilizat în exces aceste produse de protecție a plantelor. Dacă ar fi așa, fermierii din statele cu o agricultură durabilă, cum este chiar și cea a României, ar fi pedepsiți de două ori. Poate stabilirea unei medii europene permite fermierilor din statele care au poluat mai puțin să-și mențină instrumentele de producție ca și până acum, iar statele mari poluatoare să reducă consumul sub acest prag.

În cazul produselor de protecția plantelor, Comisia Europeană își propune să acționeze în direcția:

• reducerii pierderilor de nutrienți cu cel puțin 50%, asigurându-se în același timp că nu au loc fenomene de deteriorare a fertilității solului;
• reducerii consumului de îngrășăminte de sinteză cu cel puțin 20%.

Rezistența antimicrobiană legată de utilizarea antimicrobienelor în sănătatea animală și umană duce la o estimare de 33.000 de decese umane în UE în fiecare an.

Comisia va reduce vânzarea de antimicrobiene atât pentru sectorul de creștere a animalelor, cât și în acvacultură cu 50%.

Agricultura ecologică este o practică ecologică care trebuie dezvoltată în continuare. Comisia va ajuta sectorul agricol ecologic al UE să crească la 25% din suprafața agricolă totală utilizată până în 2030.

Comisia ne propune crearea unui mediu alimentar care să ducă la alegerea unei alimentații durabile și sănătoase.

Peste 950.000 de decese (una din cinci) au fost atribuite dietelor nesănătoase din UE în 2017. O dietă sănătoasă, bazată pe consumul de legume și fructe în stare proaspătă reduce riscul bolilor care pun viața în pericol și, totodată, reduce impactul asupra mediului.

Tot Comisia propune adăugarea de etichete pe produsele alimentare care să permită consumatorilor să aleagă diete sănătoase și durabile.

Comisia va propune informații nutriționale obligatorii pe ambalaj și va dezvolta un cadru durabil de etichetare a alimentelor care să răspundă atât aspectelor sociale, cât și de mediu ale produselor alimentare.

Intensificarea luptei împotriva risipei alimentare – Comisia își propune să reducă la jumătate risipa de alimente prin propunerea unor ținte obligatorii din punct de vedere juridic în întreaga UE, până în 2023.

La reuniunea de la Luxemburg din 19-20 octombrie Consiliul a ajuns la trei acorduri politice importante pentru sectoarele agriculturii și pescuitului din Europa. Miniștrii au convenit asupra unei abordări generale privind pachetul de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC), au adoptat concluzii privind Strategia „De la fermă la consumator“ și au stabilit posibilitățile de pescuit în Marea Baltică pentru 2021.

Conform procedurii, varianta PAC votată de parlamentari va urma procedura trialogului, fiind dezbătută în Consiliului UE, Parlamentul European și Comisia Europeană, după care se va reîntoarce în Parlamentul European.

Deci, concluzia este că pentru fermieri vin vremuri grele, aceștia vor fi cei mai aprigi apărători ai mediului, fluturând pe sub ferestrele lor banii mulți care vor veni dacă vor respecta condițiile de mediu! În realitate lucrurile stau altfel!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Marți, 5 februarie 2019, Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a participat la workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs”, eveniment organizat de către Comisia Europeană și Ministerul Apelor și Pădurilor. Manifestarea a ajuns la cea de-a doua ediție   dintr-o serie de trei workshop-uri regionale organizate la nivelul Uniunii Europene, în perioada 2018-2019 de către Grupul de Coordonare al Comisiei Europene privind “Apa și Agricultura”.

Inițiativa a urmărit sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța unei abordări trans-sectoriale privind gestionarea acestor două domenii vitale pentru populație, dar și crearea unor noi modalități de integrare a cercetării și inovării cu analiza nevoilor de investiții și a experiențelor privind buna guvernanță, pentru a îmbunătăți gestionarea apei în sectorul agricol.

“Cu peste 60% consum mondial, agricultura este sectorul economic cu cel mai mare consum de apă. De la începutul secolului XX, suprafața de teren cultivată în general, dar și cea irigată, în special, a crescut pentru a face față creșterii populației și a nevoilor alimentare. Consumul mondial de apă al agriculturii a crescut de șase ori până în 1975. Irigațiile, fie cele utilizate de civilizațiile egiptene și mesopotamiene, sau până în zilele noastre, beneficiază de tehnici noi. Prin tehnicile standard de irigare, între 30% și 60% din apa utilizată se evaporă, ea neajungând să fie încorporată în plantă. Apa potabilă este cel mai important ”aliment”, iată de ce trebuie să avem un “respect profund” față de aceasta, să ne gândim că milioanele de oameni ai planetei nu se pot bucura de această resursă inestimabilă, pe care noi o risipim”, a declarat Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs” urmărește utilizarea resurselor financiare inovatoare și asigurarea fondurilor pentru a crea noi sinergii pozitive pentru apă și agricultură.

Totodată, factorii de decizie se axează pe necesitatea investițiilor în sectorul agricol și asocierea dintre instrumentele de planificare a mediului și proiectarea mecanismelor de finanțare relevante în cadrul PAC – Politica Agricolă Comună, inclusiv a unei soluții inovatoare pentru pilonii I și II, în cadrul propus.

Sursa: madr.ro

În această perioadă a anului, ministerele au început să își calibreze bugetele pentru anul viitor, în funcție de programele pe care doresc să le lanseze sau să le susțină. Dl Daniel Botănoiu, ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, a avut amabilitatea de a prezenta pentru cititorii revistei Lumea Satului principalele programe care vor fi desfășurate în sprijinul agricultorilor din România.

Programul pentru suine, adaptat la normele UE

În domeniul susținerii crescătorilor de suine, proiectul inițial de program, care prevedea o primă de 10.000 de euro pentru fiecare 200 de capete produse, a fost criticat de către Uniunea Europeană. Pentru a-l face să fie în acord cu normele comunitare au trebuit modificate mai multe prevederi. La ora actuală, proiectul este depus la Parlament. Așa cum arată acum, susține investițiile în domeniul creșterii suinelor, mai ales în direcția producției de material reproducător. Ideea este să nu mai fie nevoie să achiziționăm din străinătate marea majoritate a grăsunilor, așa cum se întâmplă acum, și, astfel, să realizăm niște economii. În domeniul producției de suine există trei categorii de producători: unii care produc numai material genetic, unii care produc genetică pentru a-i îngrășa în fermele proprii și alții care cumpără genetică, respectiv grăsuni, pentru a-i îngrășa. Proiectul de lege se adresează tuturor acestor categorii de producători, indiferent de mărimea lor. Am avut în vedere faptul că anual România importă produse din carne de porc, carne de porc sau grăsuni în valoare de 350 milioane de euro. Noi trebuia să facem ceva pentru ca acești bani să rămână în țară. Aceste dezechilibre în balanța comercială înseamnă, concret, activități mai reduse în România, locuri de muncă mai puține și, în final, o abandonare a activităților din alte domenii, pentru că sectorul alimentar are prioritate.

Programe separate pentru avicultură și acvacultură

Un program similar am pregătit și pentru avicultură, iar un altul pentru acvacultură, cu referire directă la piscicultură. La ora actuală România importă foarte mult pește și dorim să acoperim acest deficit. În trecut, în România peștele era nelipsit, nu ca acum, doar în momentele în care ținem post.

Ca să putem susține aceste trei programe pe care le-am pomenit, ținând cont de toate implicările lor bugetare și în balanța comercială, avem în vedere și alte programe, de stimulare a exporturilor de carne de ovine, de exemplu, dar pe care nu le-am discutat încă nici cu asociațiile de producători, nici la nivelul factorilor de decizie.

Însă, ceea ce este important de știut este că, în paralel cu programul acesta de dezvoltare a sectorului suinelor, avem un alt program special pentru Mangalița și Bazna. Acest program este separat și se adresează celor din mediul rural care vor să crească astfel de animale, în așa fel încât să putem asigura necesarul de carne de care companiile care se ocupă de procesare au nevoie. Concret, programul pentru Bazna și Mangalița oferă sprijin pentru investiție și pentru popularea fermelor cu grăsuni din aceste rase tradiționale.

Un alt program special avem pentru Bălțata Românească și pentru Brună, în domeniul taurinelor, astfel încât să putem păstra și dezvolta aceste rase. În perioada următoare intenționăm să stimulăm în acest scop Institutul de la Arad, unde există un nucleu de rasă extraordinar de bun. Nu este un secret că deja am identificat sursele de finanțare, iar în perioada următoare vom plăti aproximativ 4,5 milioane de lei ca să-i ajutăm.

Lâna, roșiile și cerealele, la fel de importante

Pentru toate aceste programe noi am prevăzut finanțările în bugetul viitor. La aceste programe se mai adaugă capacitățile de depozitare, respectiv cele opt centre pentru preluarea lânii. Intenționăm ca tot ceea ce se colectează în teritoriu să ajungă la aceste centre mari. Dorim ca ele să fie dotate, în funcție de interesul investitorilor, cu centre de spălare, cu instalații de tors. Practic, să reparăm ce s-a stricat, pentru că un pulover de lână, un costum de lână sunt o minune pe tine.

Or noi purtăm acum tot felul de materiale de proastă calitate. Încercăm să readucem filaturile, care să producă firele necesare industriei de covoare și celei de țesături.

Programul „Tomate Românești“, prima etapă a fost un succes. Suntem foarte atenți și la etapa a doua. Evident că este abia primul an și a trebuit să mai ajustăm. Am încercat să mergem la maximum cu solicitările consumatorilor, care au cerut roșii românești și în perioade mai dificile, îmbinate cu ceea ce pot obține producătorii. Eu am susținut întotdeauna că produsele obținute în sectorul agricol românesc au o calitate extraordinară. Aceasta este rezultatul condițiilor pedoclimatice, combinate cu respectul pe care agricultorul român îl are față de munca lui deoarece el nu poluează precum alții.

Subvențiile plătite la timp = 10% din valoare, plus în buzunarul fermierilor

Foarte importantă pentru noi este plata avansului la subvenții, pentru că oamenii așteaptă și au nevoie. În cazul cerealelor, de exemplu, nu există niște prețuri extraordinare, cine știe ce cereri pentru export, căci este o oarecare suficiență a pieței. În consecință, oamenii au nevoie de bani ca să-și achiziționeze inputurile pentru producția anului următor. Indiferent ce s-ar spune, sigur că le vor cumpăra mai ieftin dacă le plătesc acum decât dacă le plătesc la producția anului viitor. Din acest motiv, faptul că plătim subvențiile la timp înseamnă, cum am mai discutat, o econo­mie de cel puțin 10%, în termeni concreți, ceea ce înseamnă mult. Acești bani, în loc să meargă în buzunarul băncilor, rămân în buzunarul fermierilor.

Un alt program fundamental este axat pe miere. În școli, toți elevii între 6 și 14 ani, indiferent că sunt în învățământul de stat sau cel privat, vor primi câte un borcan de 350 grame de miere.

Peste 1.400.000 de copii vor merge cu câte un borcan de miere acasă. Acolo mănâncă și mama, și tata, și frații și descoperă calitățile acestui aliment. Așa transmitem următorul mesaj: „Avem alternativă pentru zahăr!“. Astfel încercăm să determinăm aducerea mierii din arealurile respective în atenție și crearea unei culturi a consumului de miere, care este un aliment deosebit de complex și sănătos. Să nu uităm că asistăm la o explozie a cazurilor de diabet și obezitate, inclusiv la copii, cauzate și de consumul excesiv de zahăr.

Fără apă, tehnologia e aproape degeaba

Un alt program, deosebit de important și care a intrat în linie dreaptă, este cel referitor la irigații. A trebuit să trecem prin furcile caudine ale programelor de achiziții conforme normelor europene, dar am reușit. Acum intră în execuție cele 40 de amenajări despre care am discutat, cu proiectele respective, cu tot ce implică ele. Demararea lor este programată acum, la sfârșitul lunii octombrie. Anul următor veți vedea un șantier imens în ceea ce privește decolmatările, dotarea cu pompe, etc. Ceea ce am promis începe să ajungă la maturitate. În același timp, nu am renunțat la desecări. Avem în vedere pentru irigații două milioane de hectare, dar pentru desecări avem șase milioane. Am reușit să facem un lucru minunat prin acest program de irigații cu finanțare separată și am lăsat separat corectarea eroziunii solului și desecările. Nu uitați că anul acesta este pentru prima oară din 1989 încoace când aproape o Dunăre am dus-o în teritoriu, am băgat-o pe canale. 1.300 km în teritoriu, unde apa a fost băgată pe canale interioare, este foarte mult. Și toată această apă este gratuită. Sigur că avem de lucru, trebuie să convingem în continuare fermierii să se asocieze în organizații, trebuie să îi ajutăm cumva să își ia echipamente de aplicare a apei. Sigur că trebuie să facă și fermierii eforturi, pentru că toată această apă o iei cu pompa. Costurile sunt zero pentru apa adusă la loc, iar noi suntem încântați ca fermierul să o folosească. Dacă o folosește, face o producție mai bună, care se înregistrează și înseamnă colectări de taxe, de impozite, de TVA. Până la urmă, apa este factorul cel mai limitativ al producției, pentru că poți să ai cele mai bune tehnologii și cei mai noi hibrizi, dacă nu ai apă câtă trebuie și atunci când trebuie, degeaba le ai.

Trebuie să oprim muntele să o ia la vale!

Pe lângă acestea, cercetarea este foarte importantă. Am prevăzut 100 de milioane de euro pentru cercetare. Vrem să transferăm Institutul de la Buzău în subordinea Ministerului, ca să putem produce semințe de legume. Am transferat Institutul Palas, din Constanța. Considerăm important ca liceele agricole să treacă în subordinea Ministerului Agriculturii, ca să putem crea un curriculum corect, în parteneriat cu fermierii. Ei să ne spună: „Îmi trebuie zece tractoriști, doi combinieri ș.a.m.d.“. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le facem și cu o administrare bună. Cu aceste licee intenționăm să-i stimulăm și să-i fixăm pe tineri în mediul rural pentru că, odată ce au plecat de la sat, nu se mai întorc. E fenomenul de migrație, în special din zonele montane, în care avem un alt program, de un miliard de euro, separat de Programul Național de Dezvoltare Rurală, care duce la dezrădăcinarea oamenilor. Muntele o ia la vale! Exact asta trebuie să oprim!

Acestea sunt nevoile agriculturii românești, pe care am încercat să le trec în revistă, și prioritățile noastre. Noi trebuie să avem grijă și de cei mici, și de cei mari. O măsură care îi vizează deopotrivă și pe unii și pe ceilalți, este scăderea, în 2018, a TVA-ului pentru toate produsele și serviciile agricole de la 9% la 5%.

Alexandru GRIGORIEV

 Marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, alături de secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu şi directorul general al Agenţiei Naţionale de Zootehnie, Iacob Lelior, au avut o întâlnire de lucru cu reprezentanţii crescătorilor de ovine din România.

Tema principală a discuţiilor a vizat-o proiectul de Hotărâre pentru aprobarea schemei “Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a crescătorilor de ovine pentru comercializarea lânii”, beneficiarilor, condițiilor de eligibilitate, modului de acordare a ajutorului de minimis, a valorii anuale totale a acestuia, precum și modalitățile de verificare și control, care se află în dezbatere publică pe site-ul instituţiei.

De asemenea, s-a mai discutat despre identificarea cantităţilor de ovine disponibile pentru export şi modalităţi de colectare a animalelor şi transportul acestora. În acest sens, ministrul Petre Daea a purtat discuţii privind identificarea unor măsuri de a împiedica arderea și aruncarea lânii.

***

Tot marţi, 17 mai 2017, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea şi Secretarul de stat Daniel Dumitru Botănoiu s-au întâlnit cu reprezentanţii legumicultorilor şi ai pomicultorilor şi ai Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare din România – UNSAR şi ai unei companii de asigurare de pe piaţa românească.

Scopul întâlnirii a fost acela de a identifica soluţii pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre fermieri şi asiguratori în sensul analizării de posibilităţi pentru a-şi diversifica ofertele de asigurare în ce priveşte legumicultura şi pomicultura.

Ministrul Petre Daea a propus ca prin intermediul MADR să se creeze un cadru propice de discuţii pentru analiza variantelor de prevenire a riscurilor în domeniul legumiculturii şi pomiculturii, având în vedere că în fiecare an fenomenele meteo extreme se manifestă din ce în ce mai des.

Totodată, ministrul Agriculturii a făcut referire şi la crearea Fondului Mutual, care ar putea fi un instrument la îndemâna fermierilor pentru a acoperi riscurile care nu pot fi asigurate în prezent de companiile de asigurări.

Ministerul Agriculturii descoperă apa caldă şi anunţă public acest lucru. România exportă mult, exportă produse vegetale neprocesate şi, în acest fel, exportă şi subvenţia pe suprafaţă, a declarat recent la o conferinţă Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Acesta consideră că trebuie iniţiate politici de dezvoltare a industriei procesatoare şi integrată producţia vegetală în sisteme de valorificare superioară, cu accent pe sectorul zootehnic. Reacţia confederaţiilor de fermieri a fost promptă – cine i-a oprit până acum?!

„Aţi observat că, din punctul de vedere al producţiei vegetale, stăm oarecum bine comparativ cu anii precedenţi şi putem spune că avem un plus de producţie care ar trebui să se transforme în produse cu valoare adăugată mare, iar carnea este unul dintre aceste produse care ar permite agricultorilor să îşi garanteze în primul rând venitul. Sigur că aceste producţii bune obţinute au fost exportate ca atare. Din păcate, am exportat, odată cu aceste produse, şi subvenţia, ceea ce este un lucru extrem de îngrijorător“, s-a arătat preocupat Daniel Botănoiu la o conferinţă despre industria alimentară.

Cu ochii umezi de speranţă, către viitor

Oficialul MADR şi-a exprimat speranţa că viitorul va fi mai bun cu fermierul român. „Eu cred că, din punctul de vedere al viitoarei politici de dezvoltare a agriculturii româneşti, trebuie să avem o altă gândire cu privire la dezvoltarea fiecărui sector în parte, pentru că, dacă nu vom integra producţia de la vegetal şi nu vom avea acest lanţ extrem de scurt de la producţie până la consumator nu putem discuta despre menţinerea unei competitivităţi sau despre creşterea acestei competitivităţi şi nu putem avea o exprimare coerentă la export“, a mai spus Botănoiu.

Speranţa oficialului MADR este împărtăşită şi de fostul comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, „Va exista un punctaj suplimentar pentru cei care înţeleg să integreze producţia, un plus de 20% fonduri nerambursabile. De anul acesta subvenţia va fi acordată cu mult mai puţină birocraţie. Va fi mai multă simplicitate în acordarea acesteia. (...) Uniunea Europeană este principalul exportator de produse ca valoare, nu ca şi cantitate. România nu are interesul să exporte vapoare de cereale, ci produse procesate“, a declarat Dacian Cioloş, fostul comisar european pentru Agricultură.

Fermierii sunt de acord cu MADR

Contrar aşteptărilor, de această dată reprezentanţii confederaţiilor de fermieri se declară perfect de acord cu Daniel Botănoiu. „De data aceasta îi dau dreptate domnului Botănoiu, dar nu ştiu cine l-a oprit până acum să stimuleze dezvoltarea sectorului de procesare. Ei sunt complici la această situaţie. Nu ştiu cine-i opreşte să facă proiecte, să realizeze strategii de dezvoltare a industriei procesatoare. Aici, de fapt, hoţul strigă hoţii“, a arătat Baciu.

Şi reprezentanţii micilor fermieri susţin că avem de-a face cu o anomalie. „Noi exportăm materie primă pe care o procesează străinii şi o exportă înapoi în România. Străinii ne exploatează resursele, forţa de muncă ieftină, iar noi importăm produse de calitate inferioară. Este, evident, o politică antinaţională“, a declarat Bogdan Buzescu, preşedintele Confederaţiilor Asociaţiilor Ţărăneşti din România (CATAR). Reprezentanţii fermierilor vin şi cu soluţii, chiar dacă acestea nu sunt un secret pentru nimeni. „Noi trebuie să investim în unităţi de procesare, în formarea cooperativelor, să păstrăm în ţară produsele de calitate superioară şi surplusul să-l dăm la export. Noi acum exportăm hrană bună şi importăm produse cu OMG. Astfel, scade calitatea genetică a populaţiei şi asistăm la o uniformizare genetică“, a mai spus preşedintele CATAR. Cea mai mare confederaţie de fermieri din România, LAPAR, a atras atenţia că nici în noul PNDR nu există o măsură dedicată industriei prelucrătoare. „Discuţia aceasta am tot avut-o pe noul PNDR, dar cei de acolo sunt foarte încăpăţânaţi. Trebuia introdusă o măsură specifică doar pe dezvoltarea producţiei agricole, pe procesare carne, cereale, legume-fructe“, a arătat Baciu.

Exportăm pe rupte grâu, importăm carne de porc şi produse procesate

Excedentul comercial al schimburilor României de produse agroalimentare a fost, anul trecut, de 324,9 mil. euro, comparativ cu un deficit de 745,5 mil. euro în anul 2012. România a exportat în 2013 produse agroalimentare în valoare totală de 5.098,1 mil. euro, cu 1.183,2 mil. euro mai mult faţă de anul precedent (plus 30,2%), în timp ce importurile, în sumă de 4.773,2 mil. euro, au depăşit cu doar 2,4% valoarea înregistrată în anul 2012. Raportat la anul anterior, livrările intracomunitare s-au majorat cu 10,9%, iar exporturile în ţări terţe au crescut cu 72,4%, potrivit MADR.

Livrările externe de grâu, principalul produs exportat, au adus un plus de 433,6 mil. euro faţă de valoarea exporturilor de grâu din 2012, rezultat al dublării cantităţii exportate (4.773,3 mii tone). Comparativ cu anul precedent, în 2013 s-au obţinut venituri suplimentare la majoritatea grupelor de produse agroalimentare exportate: seminţe de floarea-soarelui (+215,1 mil. euro), seminţe de rapiţă (+150,8 mil. euro), porumb (+134,5 mil. euro), orz (+69,6 mil. euro), ţigări (+51,2 mil. euro), turte din extracţia grăsimilor vegetale (+33,1 mil. euro), produse de brutărie-patiserie (+17,3 mil. euro), preparate şi conserve din carne (+16,3 mil. euro), brânzeturi (+10,0 mil. euro).

Carnea de porc, zahărul, şroturile de soia, produsele de brutărie-patiserie şi preparatele alimentare s-au situat pe primele locuri în structura importurilor din anul 2013.

Uniunea Europeană a fost principalul partener în comerţul agricol al României: livrările de produse agroalimentare către această destinaţie au avut o pondere valorică de 58,4%, iar achiziţiile din statele membre UE au deţinut o pondere de 80,9%.

Marius Şerban

Reprezentanţii asociaţiilor crescătorilor de ovine au solicitat, joi, într-o întâlnire cu secretari de stat din Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii, o derogare de la Codul Muncii cu privire la angajarea prin contract a ciobanilor, pe motiv că această măsură ar fi neaplicabilă din cauza educaţiei precare a acestora şi a părăsirilor dese a locurilor de muncă înregistrate în domeniu.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii, remis AGERPRES, în cadrul întâlnirii s-a convenit înfiinţarea unei comisii interministeriale care, împreună cu delegaţii crescătorilor de ovine, să identifice posibilitatea unei derogări de la Codul Muncii fie printr-un statut al ciobanilor, fie prin modificarea legii zilierilor astfel încât să fie cuprinsă şi această categorie socio-profesională. În cadrul discuţiilor dintre autorităţi şi reprezentanţii crescătorilor de ovine au fost aduse clarificări legate de adaptarea impozitării exploataţiilor din zona montană la veniturile din această zonă defavorizată, de plata TVA pentru fermierii care depăşesc cuantumul de 65.000 euro/an şi referitoare la impozitarea subvenţiilor care se dau în agricultură. Totodată, au fost abordate subiecte legate de înfiinţarea Camerelor Agricole, de legea pajiştilor şi de certificatele de producători.

Referitor la adaptarea impozitării exploataţiilor agricole la veniturile mai mici din zonele montane defavorizate, fermierilor li s-a comunicat că această măsură va fi aplicată începând cu anul viitor.

Cu privire la plata TVA pentru vânzările care depăşesc cuantumul de 65.000 euro/an, reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice, secretarul de stat Dan Manolescu, a precizat că această măsură este una corectă şi se aplică tuturor celor care depăşesc acest cuantum, indiferent de obiectul de activitate.

De asemenea, la intervenţia secretarului de stat din Ministerul Agriculturii, Daniel Botănoiu, s-a convenit ca Ministerul Finanţelor să transmită o circulară către toate administraţiile financiare judeţene, astfel încât să existe o practică unitară în ceea ce priveşte colectarea impozitelor provenite din activităţile agricole. 

La finalul discuţiilor, Botănoiu a clarificat câteva aspecte privind legea pajiştilor, legea înfiinţării camerelor agricole, precum şi unele chestiuni legate de implementarea certificatelor de producători în pieţe.

La discuţiile care s-au desfăşurat la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a participat şi secretarul de stat din Ministerul Muncii, Georgeta Bratu.

Sursa: AGERPRES

În noul său mandat, Daniel Botănoiu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), intenţionează să implementeze o serie de măsuri, menite să îmbunătăţească activitatea instituţiilor aflate în subordinea sa. De asemenea, doreşte să atragă importante fonduri europene pentru irigaţii şi să rezolve, atât cât va fi posibil, problema lipsei perdelelor forestiere de protecţie a culturilor de câmp. Nu în ultimul rând, caută soluţii pentru comasarea terenurilor, prin intrarea ADS pe piaţa funciară.

Continuă investiţiile în irigaţii

– Domnule Botănoiu, s-a vorbit mult în ultimul timp despre irigaţii, considerate o prioritate a MADR. Ce intenţionaţi să faceţi pentru acest sector?

– Într-adevăr, una dintre principalele priorităţi vizează investiţiile şi funcţionarea sistemului naţional de irigaţii. În primul rând, dorim să introducem un proiect de lege prin care să definim ce înseamnă zonă irigabilă şi ce implică funcţionarea tuturor sistemelor. Motivul este că toţi agricultorii din România au nevoie de apă, nu numai cei din Muntenia sau Moldova. Pe lângă canale, trebuie vă vedem unde putem face acumulări de apă, acele pungi despre care am mai vorbit.

– Intenţiile sunt bune. Dar aveţi bani?

– Anul acesta avem bani prevăzuţi în buget pentru finalizarea lucrărilor anterioare, deja începute, şi pentru studiile de prefezabilitate necesare viitoarelor investiţii, viitoarelor sisteme. Însă vrem să atragem 1 miliard de euro din fondurile structurale. Mai avem discuţii pentru studiile care se referă la Canalul Siret-Bărăgan, în valoare de 30 milioane de euro, bani pe care trebuia să-i absoarbă Ministerul Mediului cu „Apele române“. Încercăm să intrăm şi noi în această construcţie, astfel încât să obţinem bani de la Comisia Europeană pentru partea canalelor de irigaţii, care vor fi alimentate din canalul magistral. Acesta aparţine de Ministerul Apelor şi Pădurilor şi de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Perdelele forestiere revin în actualitate

– În strategia MADR de combatere a secetei, unul dintre puncte se referea la înfiinţarea unor perdele forestiere de protecţie a culturilor. Din câte ştiu, nu s-a făcut nimic. De ce?

– În strategia noastră de combatere a secetei, pe lângă irigaţii, intră şi crearea unor perdele forestiere de protecţie a culturilor. Acolo unde există suprafeţe mari de teren, instalarea perdelelor forestiere se realizează fără probleme. Însă, în cazul terenurilor mici, cu mulţi proprietari, este mai greu, deoarece nu putem intra cu forţa pentru a asigura lăţimea de 20 m a perdelei forestiere şi lungimea care să asigure protecţie tuturor acestor loturi mici. Unii proprietari sunt de acord, alţii nu.

Certificate, carnete şi carduri pentru producători

– Ce se întâmplă cu certificatul de producător? Am aflat că vor exista mai multe tipuri de car­nete, carduri, certificate.

– Există un pachet format din certificatul de producător, carnetul de comercializare şi cardul de acces la piaţă. Acestea sunt prevăzute într-un act normativ, care dorim să apară cât mai repede.

Certificatul de producător este necesar numai celui care produce. Este emis de primării, dar numai după recunoaşterea activităţii de o organizaţie profesională. Practic, este vorba de o atestare făcută de asociaţiile de producători. Acest certificat nu-i permite agricultorului să-şi vândă marfa.

Carnetul de comercializare îi permite fermierului să vândă en gros ceea ce produce. Documentul se întocmeşte în trei exemplare. Unul este dat cumpărătorului, al doilea ajunge la primărie, iar al treilea rămâne la producător. Astfel poate fi controlată trasabilitatea produselor şi se diminuează evaziunea fiscală, mai ales în domenii cu mari probleme, precum legume-fructe sau creşterea animalelor.

Cardul de acces la piaţă este folosit de micul fermier care nu vrea să vândă en gros, ci la piaţă anumite cantităţi mici de produse. Se prevede ca, în cadrul pieţelor, 20% din locuri să fie rezervate numai producătorilor. Acelaşi card poate fi folosit la tarabă şi de soţia şi/sau copiii titularului notaţi în document.

ANARZ, în semifuncţionalitate

– În preambulul discuţiei noastre, aţi spus că urmăriţi îmbunătăţirea activităţii instituţiilor aflate în subordinea dumneavoastră. Mai exact, la care dintre ele vă referiţi?

– Organizarea şi funcţionarea cât mai bună a instituţiilor aflate în subordinea mea reprezintă un lucru important. Astfel, doresc să îmbunătăţesc activitatea ANARZ, întrucât centrele regionale se află în semifuncţionalitate. În ultimii ani, angajaţii acestei instituţii s-au mulţumit să ducă la bun sfârşit numai o parte din atribuţiile care le revin. Este nevoie de consolidarea controlului oficial al producţiei, de întărirea activităţii de reglementare în zootehnie. Normal este ca ANARZ să propună anumite reglementări, soluţii, acolo unde treaba nu merge bine. Însă, la ora actuală, aşteaptă să vină totul de la MADR, ca şi cum ministerul ar şti mai bine ce se întâmplă în teritoriu. Adică este un sistem birocratic, lipsit de iniţiativă, pe această chestiune. ANARZ nu trebuie să spună că avem mai puţine vaci în ţară, ci cum trebuie făcută reproducţia.

– Care va fi soarta celorlalte instituţii?

– Agenţia Naţională Fitosanitară va deveni autoritate naţională, va prelua inspectorii locali şi laboratoarele, devenind o unitate de sine stătătoare, care va răspunde de întregul domeniu. Astfel vor dispărea costurile şi bugetele separate. Structura teritorială nu va fi desfiinţată. La nivel judeţean, vor funcţiona oficii fitosanitare cu laboratoare şi personalul aferent.

Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor va urma acelaşi drum. Laboratorul central şi inspectoratele teritoriale vor deveni o singură autoritate naţională.

La fel se va întâmpla şi cu Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, care va deveni o autoritate care va avea incluse şi laboratoarele.

Ideea este ca fermierul să meargă într-un singur loc pentru a-şi rezolva problema.

Parcela minimă creşte de la 0,3 ha la 1 ha

– Înainte de a încheia convorbirea noastră, vă rog să-mi spuneţi dacă aveţi în vedere şi măsuri pentru comasarea terenurilor.

– La ora actuală, au loc discuţii pentru a mări parcela minimă de la 0,3 ha la 1 ha. Datorită acestei măsuri, micii fermieri se vor asocia, pentru că au tot interesul să încaseze subvenţiile pe suprafaţă. De asemenea, intenţionăm să înfiinţăm fonduri mutuale ale agricultorilor. Prin intermediul acestora, poate fi înlesnită cumpărarea de terenuri sau compensarea pierderilor de venit. Însă fermierii trebuie să participe la această construcţie.

Totodată, dorim ca ADS să se implice mai mult în piaţa funciară. De exemplu, ar putea achiziţiona terenuri pe care să le comaseze şi să le dea tinerilor să le lucreze, prin vânzare, arendare sau concesionare. Drept model avem o agenţie de stat din Franţa, care cumpără terenuri de pe piaţă şi le comasează, apoi le vinde după o perioadă determinată în funcţie de cerere.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013