reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Cartoful dulce - o cultură de perspectivă pentru solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei

Cartoful dulce sau batatul (Ipomoea batatas) face parte din familia Convolvulaceae și este originar din America Centrală sau nord-vestul Americii de Sud. Se cultivă pe suprafețe mari în China, India, Japonia, Africa, SUA, dar și în zonele mediteraneene ale Europei. Cartoful dulce (Ipomoea batatas) este una dintre cele mai importante şi uşor adaptabile culturi din lume, ocupând locul şapte la nivel mondial în ceea ce priveşte producţia totală (FAOSTAT, 2008).

Cartoful dulce este cultivat în peste o sută de ţări datorită faptului că reprezintă o importantă sursă de calorii, proteine şi vitamine. Producţii ridicate, input-uri agricole reduse şi o bogăţie de nutrienţi, în principal carbohidraţi, sunt doar câţiva dintre factorii care fac din această plantă un aliment de bază pentru milioane de oameni care trăiesc cu precădere în regiuni sărace de pe glob. Calităţile remarcabile ale provitaminei A prezente în cartoful dulce cu pulpa portocalie fac din acesta o soluţie rapidă pentru combaterea deficienţei de vitamina A.

Ca importanţă, pe plan mondial cartoful dulce ocupă locul 5 după orez, grâu, porumb şi manioc. Deşi îşi are originea în America Centrală, cea mai extinsă regiune producătoare de cartof dulce este Asia, în cadrul căreia China furnizează peste 80% din producţia mondială totală, fiind urmată de Indonezia, Vietnam, Japonia, India şi Uganda. În prezent, datorită plasticităţii sale ecologice, această cultură este întâlnită şi în zonele temperate.

Cartoful dulce constituie un important aliment într-o alimentaţie sănătoasă. Comparativ cu cartoful obişnuit, gătit în același fel consumul de cartof dulce măreşte nivelul zahărului din sânge cu 30% mai puțin decât cartoful obişnuit. Abundent în nutrienți și fibre (din care 40% fibre solubile, cele care ajută la scăderea zahărului din sânge și a colesterolului), cartoful dulce este alimentul ideal pentru diabetici, copii şi femei gravide, acesta având un indice glicemic scăzut și putând reduce apariția sindromului de insulino-rezistență. Fibrele din cartofii dulci au rolul de a regla glicemia și de a îmbunătăți digestia, prevenind constipația și balonarea. Prin calităţile sale, varietăţile de cartof dulce cu pulpa galbenă şi portocalie constituie o valoroasă sursă de vitamine A şi vitamina B6. De asemenea, cartoful dulce furnizează o cantitate importantă de vitamina C şi vitamina D, esenţiale în formarea oaselor şi a dinţilor, pentru o bună digestie, pentru vindecarea rănilor şi întărirea sistemului imunitar. Cartoful dulce mai conţine şi fier, care ajută la metabolizarea proteinelor, dar şi magneziu, un mineral antistres. Conținutul ridicat de carotenoide al cartofilor dulci portocalii este asociat cu favorizarea sănătății vizuale, prevenirea degenerării maculare, a cataractei și reducerea riscului de retinită pigmentară.

La cartofii dulci mov, pigmenții numiți antocianine pot fi benefici sistemului vizual prin îmbunătățirea circulației capilare la nivelul retinei, a vederii pe timp de noapte, reducerea riscului de retinopatie diabetică și protecția împotriva degenerării maculare produse de vârstă.

Varietățile portocalii și galbene au un conținut ridicat de betacaroten, precursorul vitaminei A, acesta putând ajuta la prevenirea cancerului de prostată, conform studiilor făcute de experții de la Universitatea Harvard. Vitamina A este esențială în timpul sarcinii și alăptării, pentru a asigura un echilibru hormonal, favorizează creșterea și regenerarea oaselor, reglează reproducerea celulară și sinteza celulelor sangvine. De aceea se încurajează cultivarea acestor specii în țări ca Africa, unde deficiența vitaminei A creează mari probleme de sănătate. Toate speciile de cartofi dulci sunt bogate în antioxidanți. Cartoful dulce, deşi are gust dulceag, prin prezența carbohidraților complecși, care ajută la reglarea glucidelor şi scade rezistența la insulină, este benefic persoanelor cu diabet.

Pe baza acestor considerente nutritive, Centrul pentru Știință în Interes Public din America i-a acordat cel mai mare punctaj în comparație cu alte legume. De asemenea, aceştia au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că senzaţia de foame va apărea mai târziu. Culoarea lor portocalie (deşii unii au miezul alb) dă o idee asupra nivelului ridicat de betacaroten: 11.500 mcg per 100 g produs, în comparaţie cu doar 6 mcg conţinute de cartofi şi chiar cu 40% mai mult decât morcovii. Betacarotenul este convertit de către organism în vitamina A, ajutând la întărirea imunităţii, la sănătatea pielii şi a membranelor care căptuşesc nasul, plămânii şi intestinele. Planta nu tolerează înghețul. Aceasta crește cel mai bine la o temperatură medie de 24°C, cu soare abundent și nopți calde. Precipitațiile anuale de 750-1.000 mm sunt considerate cele mai potrivite, cu un minim de 500 mm în sezonul de creștere. Cultura este sensibilă la secetă în etapa de inițiere a tuberculilor (50-60 zile după plantare) și nu este tolerantă la stagnarea apei deoarece poate provoca putregaiuri ale tuberculilor și reducerea creșterii rădăcinilor ca urmare a aerației slabe.

cartoful dulce 1

În condiţiile de la SCDCPN Dăbuleni planta de cartof dulce s-a dezvoltat pe parcursul perioadei de vegetaţie la o temperatură medie în aer de 22,3°C, prin acumularea în aer a 2.266,3°C biologic active. Studii recente efectuate în China au arătat că randamentul la cartofii dulci ar putea crește cu până la 30-40%, fără îngrășământ suplimentar, pesticide sau ameliorare genetică, prin folosirea la plantare a unui material sănătos, liber de virus. Importanța calităţii materialului biologic de cartof dulce folosit la plantare (lăstari) este redată şi de cercetările autohtone realizate la INCDCSZ Braşov, iar preocupări pentru cultivarea cartofului dulce în România au avut loc la USAMV Bucureşti şi au fost concretizate prin crearea a două soiuri (Victoria IANB în anul 1991şi Crux în anul 1997), având ca scop diversificarea sortimentului de plante consumate în stare proaspată sau conservată, în vederea asigurării unei alimentații raționale din punct de vedere nutritiv.

Cartoful dulce este o plantă bine adaptată la climate tropicale și subtropicale, dar poate crește cu succes într-o gamă largă de condiții climatice în care media sezonului rece să nu fie mai mare de 5 luni. Este o plantă destul de tolerantă la secetă și poate supraviețui perioade de timp mai lungi cu secetă în timpul verii, iar creșterea este reluată când apar ploi suficiente.

Caracterul variabil al climei din zona solurilor nisipoase, în special lipsa precipitaţiilor, precum şi fertilitatea scăzută a solurilor nisipoase determină ca pe suprafeţe destul de întinse producţia obţinută la unele culturi agricole să fie mult diminuată. Pentru obţinerea de producţii ridicate, sigure şi stabile se impune ca o necesitate alegerea sortimentului de plante, a soiurilor cu adaptabilitate ridicată la condiţiile vitrege de climă şi sol. În acest context, la SCDCPN Dăbuleni s-au iniţiat cercetări privind testarea unor genotipuri coreene de batat (Ipomoea batatas), folosind diferite epoci de plantare, în scopul elaborării tehnologiei de cultură şi promovării în zonă a acestei plante în 2020.

În prezent, se fac experiențe pe 5 soiuri de cartof dulce, și anume, KSP 1, KSC 1, YULMI, JUHWANGMI și HAYANMI, iar în testare se află alte patru genotipuri.

Datorită calității și plasticității ecologice a soiurilor de cartof dulce, cultura acestora va deveni o cultură de perspectivă pentru solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei.

Drd. ing. Gheorghe COTEȚ, SCDCPN Dăbuleni

Producții timpurii la ardeiul gras cultivat la Dăbuleni

În vederea obţinerii unor producţii timpurii de ardei gras, care să satisfacă cerinţele pieţei într-o perioadă în care cererea este mai mare decât oferta, se impune plantarea în câmp a răsadurilor mult mai devreme decât epoca optimă, existând riscul apariţiei unor temperaturi sub limita minimă suportată de către plantele de ardei gras. Înlăturarea sau diminuarea efectelor nedorite survenite în prima parte a perioadei de vegetaţie se pot realiza prin aplicarea unor tehnologii de cultivare adaptate specificului zonei, printre care protejarea temporară a culturilor legumicole și a suprafeţei solului prin mulcire.

Adăposturile temporare permit cultivarea timpurie, direct în câmp a plantelor de ardei gras, având următoarele avantaje:

  • protejează culturile de temperaturile scăzute care survin în perioada aprilie-mai;
  • protejează culturile de brumele târzii de primăvară;
  • asigură protejarea antideflaţională a culturilor;
  • permit obţinerea unor producţii mai timpurii cu 10-20 zile faţă de cultura neprotejată;
  • contribuie la creşterea profitabilităţii.

ardei gras productii timpurii 1

Pentru cultura ardeiului gras sunt indicate solurile nisipoase bine nivelate cu o uşoară pantă care să nu permită băltirea apei, cu un conţinut în humus de peste 0,7% şi care să beneficieze de o sursă de apă necesară irigării. Se preferă terenul adăpostit natural şi cu un grad mic de îmburuienare.

Pentru atenuarea efectului negativ al vântului şi combaterea deflaţiei eoliene este necesară protejarea culturilor prin înfiinţarea benzilor de protecţie din secară. Secara se seamănă în perioada 15-30 septembrie. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar distanţa între benzi va fi de 11,2-16,8 m, în funcţie de gradul de solificare al nisipului.

Lucrările de pregătire a terenului se fac în totalitate primăvara pentru a evita spulberarea şi tasarea arăturii pe timpul iernii. Fertilizarea de bază se face cu îngrăşăminte chimice complexe la nivelul de fertilizare de N 100, P2O5 100, K2O 100/ha, iar pentru combaterea buruienilor se erbicidează preemergent cu erbicidul Stomp 330 EC, în doză de 3 l/ha, aplicat cu 5-8 zile înainte de plantare.

Cultura se înfiinţează prin răsad în vârstă de 55-60 zile în perioada 10-15 aprilie. Pentru obţinerea de producţii timpurii de ardei gras se recomandă cultivarea unor soiuri cât mai precoce şi cu productivitate ridicată.

ardei gras productii timpurii 4

Protejarea culturii în câmp se poate face cu tunel din folie PVC sau cu pânză tip Agril. Este recomandată cultivarea în teren mulcit cu polietilenă deoarece mulciul contribuie la sporirea timpurietăţii şi a cantităţii producţiei şi de asemenea este împiedicată creşterea buruienilor sub tunel, ceea ce ar îngreuna întreţinerea culturii. Asigurarea apei necesare plantelor este bine să se facă prin picurare, pentru a evita înlăturarea foliei pentru aplicarea udărilor, în special la cultura protejată cu tunel din folie PVC care ar necesita un volum foarte mare de muncă.

Mulciul din polietilenă şi banda de picurare se instalează manual în cazul suprafeţelor mici prin derularea foliei şi acoperirea marginilor cu pământ sau mecanizat, pe suprafeţe mari. Se foloseşte folie cu lăţimea de 1 m şi grosimea de 0,015-0,018 mm. După instalarea mulciului se trece la decuparea locului de plantare a fiecărei plante la distanţa de 10 cm de la marginea mulciului şi 20 cm între plante pe rând. Se plantează câte 2 rânduri de plante pe un strat de mulci. Imediat după plantare se instalează adăpostul tunel din folie PVC, sau se acoperă plantele cu pânza tip Agril.

Pentru susţinerea foliei se folosesc arce din fier beton cu diametrul de 5-6 mm, din tuburi din PVC sau nuiele din răchită ori salcie, cu lungimea de 160-180 cm, care se instalează la distanţa de 1-1,5 m şi o deschidere la bază de 80 cm, astfel încât să protejeze 2 rânduri de plante. Folia se fixează cu marginile pe rigolele deschise anterior prin acoperire cu pământ, iar la capete se fixează cu un ţăruş.

Dirijarea factorilor de mediu are o mare însemnătate în reuşita unei culturi de ardei gras, în cazul culturilor protejate cu tunel din polietilenă, şi constă în aerisirea tunelului cu scopul menţinerii temperaturii şi umidităţii relative a aerului în limite cât mai aproape de optim. Aerisirea se face diferenţiat, în funcţie de temperatura exterioară. La începutul perioadei, când temperatura aerului este coborâtă, aerisirea se face prin ridicarea foliei la capetele tunelului o perioadă scurtă în timpul zilei. Când în mediul exterior temperatura depăşeşte 25°C, durata de aerisire este mai lungă şi chiar se impune decuparea unor ferestre în folie la distanţa de 2-3 m. Deschiderile se fac prin decuparea foliei pe trei laturi cu lungimea de 20 cm. Odată cu creşterea temperaturilor în mediul exterior creşte şi temperatura în tunel, diferenţele fiind de 5-10°C, în funcţie de momentul din zi. Atunci când în tunel temperatura depăşeşte 35°C (perioada 20-25 mai) se îndepărtează sistemul de protejare deoarece peste acest prag apar fenomenele de ofilire şi apoi de brunificare a frunzelor, florile sunt avortate, iar fructele legate se brunifică începând din punctul pistilar. În cazul folosirii pânzei de tip Agril nu este necesar să se intervină în ceea ce priveşte dirijarea factorilor de mediu deoarece, prin natura ei poroasă, folia Agril lasă să treacă prin ea curenţii de aer. De asemenea, pentru protejarea în tuneluri se poate folosi folie de polietilenă perforată, eliminându-se şi în acest caz lucrările de dirijare a factorilor de mediu.

ardei gras productii timpurii 2

Afânarea solului constă în aplicarea a 2-3 praşile mecanice şi a 2-3 praşile care se execută numai pe intervalul neacoperit cu mulci. În cazul apariției buruienilor monocotiledonate se va erbicida cu unul dintre erbicedele: Fusilade Forte 1 l/ha, Pantera 40 EC 1,5 l/ha sau Agil 100 EC l/ha.

Fertilizarea fazială se face prin fertirigare începând cu apariţia florilor şi începutul fructificării cu azotat de amoniu la nivelul de fertilizare de N80, iar cea de a doua fertilizare fazială se va face în perioada de maximă rodire la nivelul de N40. Se pot folosi şi îngrăşăminte solubile aplicate prin fertirigare și îngrășăminte foliare cu microelemente.

Irigarea prin picurare corespunde mult mai bine culturilor mulcite şi celor din adăposturile joase tip tunel acoperite cu folie de polietilenă.

Cele mai frecvente boli care apar la cultura de ardei gras în condiţiile solurilor nisipoase sunt: fuzarioza produsă de Fusarium oxysporum f. Sp. Vasinfectum, verticiloza produsă de Verticillium dahlia, putregaiul cenuşiu produs de Botrytis cinerea, pătarea bacteriană produsă de Xanthomonas campestris pv. Vesicatoria, alternarioza produsă de Alternaria capsiciannui, putregaiul rădăcinii, tulpinii şi fructelor produs de Phitophtora capsici. Pentru prevenirea și combaterea acestor boli se fac tratamente repetate folosind produsele: Topsin M 70 (0,05-0,1%) sau Topsin 500 SC (0,1%),  Dithane M45 0,2%, Champ 77 WG 0,3%, Ridomil Gold MZ 68 WG 0,25%, Bravo 500 SC 0,2% ș.a.

Alternarea produselor în aplicarea tratamentelor, sporeşte eficacitatea acestora în combaterea bolilor şi a dăunătorilor.

Recoltarea se face eşalonat, când fructele au ajuns la maturitatea de consum.

Prin protejarea plantelor de ardei gras crește atât timpurietatea cât și producția totală (tabelul nr. 1). Pânza tip Agril, datorită proprietăţilor ei, asigură un microclimat mult mai apropiat de cel normal faţă de cerinţele plantelor de ardei gras, contribuind la creșterea timpurietății și a producției totale.

Tabelul nr. 1 – Eşalonarea producţiei de ardei gras în funcţie de metodele de protejare (media 2012- 2014)

productii timpurii tabel

Ținând cont de faptul că prețul de livrare la legume este diferit pe perioade de timp, profitul realizat este influențat foarte mult de gradul de timpurietate a producției.

Dr. ing. CIUCIUC Elena, SCDCPN Dăbuleni

SCDCPN Dăbuleni se luptă nu doar cu natura, ci și cu ignoranța statului

Se spune că Dumnezeu dă provocări și îi pune la încercare doar pe cei puternici, care pot duce greul. În sudul Olteniei, mai exact în partea de sud-est a județului Dolj, acolo unde solul nisipos nu oferă prea multe perspective locuitorilor și unde vânturile puternice seamănă sărăcie, se află orașul Dăbuleni sau „Sahara Olteniei“. Așa i-ar fi rămas numele acestei zone dacă în urmă cu peste 50 de ani nu s-ar fi studiat acolo profilul solurilor nisipoase și nu s-ar fi găsit tehnologii inovative de a face totuși agricultură. Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni (SCDCPN), devenită un model unic de combatere a secetei și deșertificării, se luptă și azi pentru supraviețuire. Cea care în 2006 a preluat unitatea, dr. ing. Aurelia Diaconu, recunoaște că, în lipsa finanțării de la Stat și doar din surse proprii, stațiunea se menține pe linia de plutire, dar nu excelează.

– Doamna Aurelia Diaconu, când ați preluat stațiunea?

– Am preluat în 2006 un dezastru, cu foarte multe datorii. Norocul nostru a fost că, la un moment dat, în 2010 unitățile de cercetare au fost scutite de datorii și de atunci nu am mai făcut altele. Acesta este al șaptelea an fără datorii. În felul acesta putem fi eligibili la accesarea diferitelor proiecte.

– Probabil că unele proiecte ar fi și unice, având în vedere că vă ocupați de singura zonă din România bântuită de deșertificare.

– Așa este. Suntem singura unitate de cercetare privind cultura plantelor pe nisipuri din România, solurile nisipoase sunt mai speciale, au o textură diferită, particularități diferite, ceea ce înseamnă că și tehnologia plantelor de aici este diferită de tehnologia care se aplică pe solurile zonale de tip cernoziom. Este mult mai greu, aici trebuie să combatem seceta și deșertificarea, mai nou. De aceea s-a înființat stațiunea de cercetare și sistemul Sadova-Corabia, pentru că este un model de combatere a deflației eoliene și a secetei. La noi solurile acestea nisipoase sunt foarte ușor antrenate de vânt. În lunile martie, aprilie, când se seamănă culturile de primăvară, vântul antrenează particulele de nisip și distruge frunzele sau dezgolește pur și simplu semințele.

– E o luptă continuă cu natura, cum țineți în frâu aceste fenomene?

– După tehnologiile de cultivare agrosilvică a acestor zone, s-a defrișat masivul de păduri din zonă și s-au înființat perdele de protecție pe circa 2.000 km. Aceste perdele s-au înființat la 288 m pe solurile nisipoase cele mai expuse, iar pe solurile mai ușoare, dar de tip cernoziom, cu un conținut mai mic de humus, până la 3%, s-au înființat la 500 m. Apoi am venit în completare cu perdele din plante, adică între cei 300 m, unde vin perdelele de salcâm, venim din 50 în 50 m cu o bandă de 4 m de secară. Aceasta crește și în primăvară, când are deja 50 cm protejează suplimentar. Perdelele de salcâm protejează de 10 ori înălțimea lor. Regimul pluviometric care se realizează la noi nu este suficient pentru nicio specie și trebuie să intervenim cu irigare. De aceea s-a înființat sistemul Sadova-Corabia care deservea circa 80.000 ha. De ce? Pentru că s-a dovedit că în această zonă sunt soluri sărace, nisipoase, ușoare, nu rețin apa, dar zona, prin climatul ei, este extraordinară pentru horticultură, legume, pomi fructiferi (cais, piersic, cireș, vișin) și viță-de-vie. Să nu uităm că era singura specie pe care o cultivau în zonă țăranii la începuturi, după o tehnologie de ei descoperită, prin șanțuri. Adică se băga vița-de-vie la câțiva metri adâncime și apoi se tot îngropa până ajungea la nivelul solului, ca ea să fie cât mai aproape de pânza freatică. Odată cu stațiunea, înființată în 1959, s-au făcut plantații moderne, intensive, dar în condiții de irigare. Sistemul de irigare a funcționat și această zonă a fost una înfloritoare în anii 1975-1990. Sistemul de irigare există, a fost și reabilitată prima treaptă care reprezintă circa 30-40.000 ha, dar după intrarea în UE s-a scos subvenția de la apă. În costul apei energia reprezintă foarte mult, circa 80%, așa s-au reorganizat fostele sisteme de irigații în ANIF, dar nici cultivatorii nu au înțeles că această rețea este un bun al lor și că trebuie să o apere și s-au creat disfuncționalități. Înainte de 1990 era comasat totul, erau suprafețe mari, era asociația, IAS-ul, CAP-ul, stațiunea, care aveau toate suprafețe mari. După 1990 s-a reconstituit dreptul de proprietate, au venit proprietarii de drept care au revendicat diferite bucăți de teren și a început declinul.

– Cu ce suprafață ați rămas?

– Suprafața stațiunii a rămas aceeași pentru că noi, SCDCPN, ne-am unit cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Cartofului din Mârșani care aparținea de Brașov și s-a format acest centru de cercetare. Cu ocazia reorganizării eu am participat la concurs și am venit pe postul de director. Azi avem 3.000 ha, dar pe aceste soluri nisipoase nu pot face performanță în condiții de neirigat. Cultivăm și rezultatele sunt întâmplătoare. Putem iriga din surse proprii o suprafață mică (50-70 ha), unde avem câmpurile experimentale pe care nu îmi permit să le las la întâmplare. Fără irigații, totul este la voia Domnului, investim, dar nu știm ce vom obține, iar finanțare de la Bugetul de Stat nu avem de ani buni.

– Și cum rezistați, din ce?

– Cu producere de sămânță, cu eforturi extraor­dinare, adică chibzuim bine fiecare bănuț, aplicăm o tehnologie pe care ne-o permitem, fără să ne hazardăm să cheltuim foarte mult, pentru că suntem într-o zonă de risc. Chiar dacă aplic toți factorii de mediu în optim, dacă un factor important cum este apa nu este asigurat, totul poate fi pierdut. De curând am preluat și baza genetică de la Ișalnița, o stațiune legumicolă aflată în desființare (acolo nu mai există decât directorul și paza), dar care avea soiuri bune de legume, care ar fi fost păcat să se piardă. ASAS a spus că cine este mai aproape de ei să îi preia, însă pentru noi este o investiție, pentru că trebuie plătite taxe pentru aceste soiuri, înregistrate, menținute la Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS).

Dintre obiectivele activității de cercetare – dezvoltare ale stațiunii enumerăm: elaborarea tehnologiilor de cultivare la grâu, secară, porumb, sorg, soia, fasoliţă, arahide, floarea-soarelui, lucernă, lavandă, cimbru de cultură, isop, ipcărige, fenicul, crăiţe, gălbenele etc. Iar în ceea ce privește legumicultura, menționăm alegerea sortimentului de specii pentru tomatele în solarii şi câmp, ardei, vinete, morcov, castraveţi, varză, ceapă, pepeni verzi şi pepeni galbeni. O altă prioritate este fundamentarea și proiectarea tehnologiei de cultivare la cartoful dulce în condițiile solurilor nisipoase din România. Tot de la Dăbuleni puteți obține tehnologia de înfiinţare a plantaţiilor pomicole şi tehnologiile de exploatare şi întreţinere pentru speciile piersic, cais, cireş, vişin, prun, măr, păr, arbuşti fructiferi şi căpşun.

– Ce vă menține totuși pe linia de plutire?

– Optimismul, în primul rând. Am o mare doză de optimism în activitatea mea, deși uneori și eu mai clachez. Proiecte sunt, însă trebuie să ai cofinanțare. Am putea accesa unele proiecte, să ne dotăm cu o cramă, pentru cele 12 ha de vie, înființate prin programul de reconversie și care sunt pe rod. La APIA se dau fonduri pentru modernizare crame, dar ca să modernizez o cramă am nevoie de 1 mil. euro și trebuie să contribui cu 50%, ori este mult pentru mine. Îmi analizez posibilitățile, nu mă hazardez să intru în datorii. Am amenajat totuși acele bazine cu apă din care irig și am energie prin panouri fotovoltaice, am mai făcut unele lucruri și prin toate proiectele am căutat să ne dotăm. Una dintre preocupările noastre este aceea de a ține sub observație reacția plantelor la aceste condiții de mediu. Am creat soiuri potrivite pe specii, avem un laborator de fiziologia plantelor, unul de agrochimie și determinare a calității produselor. Toate acestea ne ajută pentru ca tehnologia pe care o recomandăm să fie de așa natură încât să nu pericliteze sănătatea oamenilor și noi în laboratoarele noastre facem determinările necesare și tematica aceasta este dusă de la sol până la producție. Plus reacția plantelor pentru a alege cele mai potrivite specii și, în cadrul speciei, cele mai potrivite soiuri.

– Ce soiuri și semințe oferiți fermierilor?

– Avem semințe de pepeni din cele trei soiuri pe care le producem – Dulce de Dăbuleni, De Dăbuleni, Oltenia, 3 soiuri de arahide (Viviana, Viorica și Dăbuleni), care oferă producții și de 3.000 kg/ha, două soiuri de fasoliță (Aura 26 și Ofelia), o specie cu conținut de 25-26% proteină, iubitoare de căldură și mai puțin pretențioasă la apă decât soia. La capitolul legume, avem ardeiul lung, ardeiul gras, tomate, praz, ridichi, fasole de grădină, iar mai nou avem cartoful dulce. Aici vorbim de un soi obținut dintr-o colaborare cu Coreea de Sud, care realizează producții mari și care este o soluție excelentă pentru solurile nisipoase. În țara de origine această legumă este foarte bine exploatată. Din cartofii dulci se fac sucuri, cips-uri, piureuri, salate, coloranți. Colaborarea noastră demarată în 2013 cu 70 kg de cartof dulce începe să prindă contur. Am tot înmulțit sămânța, iar acum mergem deja pe 5 soiuri. Unul dintre soiuri, cel cu pulpă portocalie, produce și 50 t/ha. Suntem în al patru­lea an în care cultivăm cartof dulce, am organizat întâlniri cu fermierii și există interes. Cineva din Suceava îmi spunea că după primul an de producție nu a aruncat nimic de la ei, iar vecinii au văzut și vor să cultive și ei. Acești cartofi pot veni foarte bine în completarea culturilor pe care le au în asolament. Cei interesați pot accesa site-ul stațiunii și, pe baza comenzilor le putem furniza sămânța de care au nevoie prin curier.

Cartoful Împăratului

Iată o rețetă apetisantă care îmbină atât de bine aromele, încât își merită pe deplin denumirea de poveste. Dacă vorbind despre cartofi dulci imaginația a dat frâu liber papilelor gustative, gândiți-vă că ați putea găti o gustare extrem de atractivă, ușor de pregătit, dar mai ales deosebit de sănătoasă.

Alegeți pentru fiecare porție câte doi cartofi potriviți, spălați-i și puneți-i în cuptorul preîncălzit la foc mediu. Când au început să se rumenească îi puteți lua și pune în farfurie, umpluți și ornați cu ce vă place. Ca sugestie, puteți folosi pentru umplutură porumb, roșii cherry, germeni de ceapă, vlăstari, ridiche, rucola, brânză Mozzarella chiar și bacon. Asezonați cu sare și piper, după gust. Însoțiți totul cu o salată verde sau alte frunze proaspete, rucola sau spanac.

Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 14-16

Abonează-te la acest feed RSS