Înființat în anul 1963, imediat după încheierea procesului de cooperativizare a agriculturii din România, Centrul Școlar Agricol Fundulea a avut menirea de a pregăti necesarul de tehnicieni agricoli pentru unitățile agricole nou înființate în Câmpia Bărăganului.

Amplasat în aceeași curte cu cel mai mare institut de cercetări agricole din țara noastră – ICCPT Fundulea – elevii, pe tot parcursul școlarizării și în special în perioadele de practică, veneau în contact direct cu cele mai noi probleme privind dezvoltarea și modernizarea agriculturii.

Este suficient să arătăm că săptămânile de practică se efectuau numai în laboratoarele din cadrul institutului, venind în contact direct cu oamenii care reprezentau vârfurile științei și cercetării agricole din România.

  • Astfel, la laboratorul de ameliorarea porumbului i-am cunoscut pe N. Giosan, T. Murașan, O. Cosmin, T. Sarca, I. Ciocâzan ș.a.
  • La ameliorarea grâului – N. Ceaproiu, N.N. Săulescu, Gh. Ittu.
  • La ameliorarea orzului – L. Drăghici, Al. Bude
  • La ameliorarea florii-soarelui – A.V. Vrânceanu, I. Vulpe.
  • La laboratorul de agrofitotehnie – I. Picu, Gh. Sin, N. Hulpoi.
  • La laboratorul de îngrășăminte – Cristian Hera, I. Toncea.
  • La laboratorul de erbicide – Nicolae Șarpe.

În acest fel, miile de elevi pregătiți de-a lungul timpului la Fundulea erau înarmați la absolvire cu tot ce era mai nou în agricultura românească, putând participa direct la îmbunătățirea activității în unitățile agricole în care erau repartizați.

Așa se explică și faptul că, ani de-a rândul, la concursurile pe meserii, la nivel județean și național, elevii de la Fundulea au obținut mereu locul I, cu o singură excepție, când au obținut locul II, locul I fiind ocupat de elevii Liceului Agricol Podul Iloaiei.

Nivelul de pregătire a absolvenților poate fi confirmat și de faptul că, la Facultatea de Agricultură din București, deși participau candidați din toată țara, în rândul celor admiși, în anumiți ani, aproape jumătate proveneau de la Fundulea.

De curând s-a sărbătorit Semicentenarul liceului, la care au participat fostele cadre didactice și sute de absolvenți care în prezent desfășoară activități importante în agricultura din Bărăgan.

Cu acest prilej a fost organizată și o vitrină cu aspecte din activitatea foștilor profesori în care sunt expuse manuale și cărți de specialitate care au contribuit la instruirea foștilor elevi și a fermierilor din țară.

Pe parcursul timpului, în cadrul liceului agricol Fundulea s-au pregătit tehnicieni în domeniile: agronom, horticultor, protecția plantelor, culturi irigate, zootehnie și veterinară.

În ultima perioadă, la conducerea liceului a venit un director tânăr și sufletist, Carmen Poliana Maxim, care cunoaște foarte bine zona întrucât s-a născut și a crescut în colonia de locuințe din curtea Institutului de cercetări, tatăl său fiind tehnician agronom la acest institut.

Dânsa a reușit accesarea a peste 22 de milioane lei fonduri europene cu care a modernizat clădirile existente – școală, cămin, cantină – și a construit noi obiective: sală modernă de sport, două ateliere de agricultură și mecanizare, garsoniere pentru cadrele didactice și centrală termică proprie. Toate acestea se pot urmări în fotografiile alăturate.

Cât privește profilul liceului în prezent, s-a repliat foarte bine pentru a răspunde cerințelor actuale. Alături de tehnicieni în agricultură, pregătește tehnicieni economici, tehnicieni ecologiști și pentru protecția calității mediului, dar și specializați în matematică – informatică.

Astăzi Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea se pre­zintă ca un complex școlar modern cu peste 800 elevi, de la preșcolari la liceu, putând satisface toate cerințele populației din zonă în problema școlarizării copiilor. Dispune de o bibliotecă cu peste 17.000 de volume, este dotat cu peste 60 de calculatoare, are o revistă școlară – „Noi“, are echipe artistice și sportive etc.

Și, bineînțeles, liceul este încadrat cu cadre didactice calificate și dornice să contribuie la ridicarea nivelului de instruire și educare a elevilor.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că a funcționat 15 ani ca profesor la acest liceu.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Secerișul grâului în Câmpia Bărăganului s-a încheiat. În județele Brăila, Călărași și Ialomița, unde suprafețele cultivate sunt din cele mai importante, producătorii, în loc să se bucure de recoltele obținute, își manifestă nemulțumirea față de prețurile practicate de marii achizitori de cereale.

Sunt nemulțumiți și cultivatorii de mari suprafețe de ordinul sutelor de hectare, precum şi micii fermieri asociați, care declară fățiș că în anii cu recolte slabe prețurile la tona de grâu erau mult mai atrăgătoare pentru producător.

De altfel, prețurile stabilite de marii achizitori, printr-o înțelegere tacită, sunt mult mai mici decât se așteptau fermierii.

Fără să fie constituiți într-un cartel, cei patru mari achizitori de cereale au fixat un preț astfel încât beneficiile cultivatorilor, celor care au muncit să obțină recolte bune, să le revină mai puțin decât comercianților. Ei pleacă de la premisa: recolte bune, oferte mari. Prețurile sunt la mâna lor, acolo unde sunt banii. Ei dictează, au ultimul cuvânt în orice tranzacție.

În documentările făcute în județele Brăila, Călărași și Ialomița și din discuțiile purtate cu fermieri și administratori de mari societăți agricole și producători asociați, cu suprafețe cu grâu între 50 și 100 de hectare, am reținut: agricultura a fost tratată ca un copil vitreg al economiei naționale, subvențiile destinate culturilor ajungând cu mari întârzieri, generând mari pierderi agricultorilor. În 2016 ministrul Agriculturii din acea perioadă nu a întreprins nimic pentru ca subvențiile primite de la Uniunea Europeană să ajungă la timp, nu cu întârzieri de trei până la cinci luni.

Majoritatea producătorilor agricoli au fost obligați de perioadele în care se fac lucrări specifice fiecărei culturi să se împrumute la băncile care în majoritatea lor de mult nu mai sunt românești și ca atare practică dobânzi deloc prietenoase.

Pentru recolta din acest an, ca să se înființeze culturile în perioada optimă, toată suflarea agricultorilor s-a împrumutat.

Pentru 2017 noul guvern s-a zbătut ca să dea subvențiile la timp. Eforturile specialiștilor din cadrul APIA din Ministerul Agriculturii și cele din județe au înseninat cât de cât cerul agricultorilor.

De când grâul era „iarbă verde‟, marii achizitori de cereale și plante tehnice, prin „purtătorii lor de vorbe‟ din toată media, au luat busuiocul într-o mână și cădelnița în alta și „dă-i, nene, vrăjeli‟ din cele mai păguboase: că grâul este grozav, că se anunță producții de excepție și tot așa și în iunie.

La recoltat au luat câteva societăți agricole cu producții la nivelul Europei Occidentale, care într-adevăr au realizat 7.500-8.000 kg/ha, și dă-i cu goarna că România a redevenit grânarul Europei și gata! Cu articolele publicitare achizitorii au băgat prețul grâului la apă și pe țăran în faliment.

Cei care practică asemenea jocuri o fac pe niznaiul, că adică nu știu că la un hectar cultivat cu grâu, pentru a produce peste 7.000 kg/ha, cheltuielile sunt duble: începând cu pregătirea terenului, administrarea îngrășămintelor, sămânța elită, să ai 800-900 de boabe la metrul pătrat, iar în primăvară să-i asiguri fertilizările, combaterea dăunătorilor și până îl vezi în spațiile de depozitare, dacă le ai, stai cu ochii pe cer să nu vină grindina, vreo furtună să-l culce la pământ sau alte calamități.

Așa că, domnilor achizitori, mai lăsați și pe alții să trăiască. Nu din „surse‟ de presă, ci din discuții concrete, vă aduc la cunoștință că, prin politica prețurilor pe care ați bătut-o în cuie, nu faceți altceva decât să micșorați suprafața cultivată cu grâu din anul viitor.

În acest an, dar și în anii trecuți, majoritatea producătorilor importanți de grâu și-au făcut propriile silozuri, magazii cu sisteme de aerare și își vor vinde recolta în primăvara următoare, când prețul va fi cu 30-40% mai mare.

Pe spinarea agricultorilor realizează mari beneficii nu numai achizitorii, ci și procesatorii (brutarii, patiserii, producătorii de paste făinoase), ale căror produse se apropie ca preţ de cel al pâinii.

Și cum noi, românii, mâncăm multă pâine, am să mai dau un exemplu: dintr-un kg de grâu, după măcinare, rezultă 620 g de făină și 380 de tărâțe. Din 620 g de făină se produc patru franzeluțe de 250 g care se vând cu un leu bucata.

Dar și mai direct: ca să cumpere un covrig de 120 g pentru un nepot, țăranul trebuie să vândă două kg de grâu.

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 24-26

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti