Culturile de nișă încep să atragă atenția tot mai mult, iar unele noi specii legumicole cercetate intens în ultimii ani la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău au ajuns și în farfuriile noastre, ale consumatorilor. Acest lucru a fost posibil și datorită muncii constante a cercetătorului Costel Vânătoru, care a reușit nu doar să introducă noi specii la noi în țară, ci și să omologheze soiuri românești.

Spanac urcător

De curând, am fost într-o scurtă vizită la Buzău, iar ghidul printre zecile de plante a fost chiar domnul Vânătoru. Este greu să nu rămâi uimit de cele pe care le vezi în seră, iar curiozitatea să nu-ți fie stârnită mai întâi de modul în care arată unele legume. De exemplu, atunci când am ajuns în fața unor plante urcătoare nu aș fi crezut că acele frunze sunt de… spanac.

„Spanacul de Malabar sau spanacul urcător (Basella rubra) poate ajunge chiar și la coloane de 20 metri înălțime. Are frunzele mari și cărnoase, sunt parfumate și se pot consuma inclusiv în salate. Spre deosebire de spanacul comun, acesta preferă temperaturile ridicate și are un potențial de producție cu mult mai mare, deci poate fi foarte rentabil. Are și substanțe foarte benefice organismului, mai ales că poate fi cultivat și în sistem ecologic. Trebuie spus că putem înființa cultura fie prin răsad, fie prin semănat direct – 2, 3 boabe la cuib, așa cum se semăna fasolea în sistem gospodăresc. Lucrările de îngrijire nu sunt dificile, însă, spre deosebire de spanacul clasic, acesta trebuie palisat. Nu suportă temperaturile scăzute, iar în ceea ce privește bolile și dăunătorii, nu au fost încă sesizate. În acest moment avem două soiuri omologate”, a declarant dr. ing. Costel Vânătoru.

Dovlecelul șarpe

O altă specie interesantă este Trichosanthes cucumerina, dovlecelul șarpe, după cum i se spune la noi, sau dovlecelul tomată, cum este numit în Africa, deoarece poate fi preparat din el inclusiv bulion, însă ca plantă tânără poate fi consumată asemenea dovlecelului comun. „Este o legumă deosebită, dar nu trebuie confundată cu dovlecelul chinezesc, acela lung care este cu totul altă specie. El se consumă când este încă verde și trebuie consumat când ajunge la 50-60 cm, apoi se maturizează și poate depăși 2 metri. Poate fi cultiva în spații protejate sau în câmp, inclusiv în sistem ecologic, deoarece este o plantă rezistentă, iar de pe o singură plantă putem recolta în jur de 20 de fructe pe plantă. Nu este greu nici de înființat, nici de întreținut această cultură, practic ne putem gândi la culturile de dovlecei sau castraveți deoarece corespunde tehnologia de cultură. Trebuie să știm că poate fi înființată fie prin semănat direct, fie prin răsad, iar cel mai important pas este palisarea. Noi cercetăm această plantă de ceva timp și sperăm ca, până la finalul acestui an, atunci când se întrunește comisia la minister, să putem omologa acest soi, Felix i-am spus noi. Va fi primul soi românesc la această specie și credem că și o premieră europeană“, a mai specificat cercetătorul.

Dovlecelul șarpe emană un miros de pâine proaspătă, este sănătos deoarece reprezintă o sursă excelentă de licopen şi betacaroten, dar și plăcut estetic deoarece poate fi folosit ca plantă de ornament pentru acoperirea unor ziduri sau garduri, ori pentru formarea bolților.

Așteptările în ceea ce privește această specie sunt mari deoarece soiul propus spre omologare este rezultatul a mai mulți ani de cercetare, iar elementele distincte ce au fost obținute fac ca această plantă să aibă un potențial de producție ridicat.

Castravetele grenadă

Kivano, castravetele țepos, castravetele cu coarne, castravetele grenadă, pepenele jeleu sunt câteva dintre denumirile populare ale speciei Cucumis Metuliferus. Dintre toate denumirile populare, cel mai des folosită este Kivano, așa este și cunoscut în toată lumea. „Cu mult timp în urmă am început cercetarea acestei plante, motiv pentru care și avem un soi omologat, Tempus, însă mai avem încă alte 7 soiuri ce urmează a fi omologate. Trebuie spus că este o plantă rezistentă, iar fructele se pot păstra chiar și de la o recoltare la alta deoarece au coaja groasă și nu se deshidratează. Ele se consumă atunci când sunt coapte, deci sunt galbene, chiar spre portocaliu. Putem înființa cultura fie în câmp, fie în sere și solarii, însă chiar dacă avem soiuri românești, mai avem de lucru în ceea ce privește timpurietatea. De aceea se recomandă cultivarea lui în zone mai clade, iar cultura să fie înființată prin răsad pentru a câștiga timp, adică la 1 mai, atunci când plantăm, răsadurile să aibă deja 60 de zile. Fructele ajung greu la stadiul de maturitate, motiv pentru care multe sunt recoltate verzi, însă pe perioada depozitării se maturizează. Este o șansă pentru agricultura țării deoarece se comercializează în supermarketuri, dar majoritatea mărfii nu provine de la producătorii români, ci din străinătate. Avem un  producător care vinde în marile magazine, la bucată, cu un preț foarte bun“, a mai punctat Vânătoru.

Toate aceste specii nu doar îmbogățesc paleta culinară, ci și opțiunile legumicultorilor care doresc să înființeze culturi de nișă, ceea ce s-a și întâmplat deja, iar în unele zone din țară se comercializează astfel de legume, iar prețul pe care îl obțin este cu mult peste cel pe care îl primesc pentru legumele comune.

Larissa DINU

În urmă cu 9 ani, Iulică și Viorica Militaru din localitatea Puieștii de Jos, județul Buzău, au plantat pentru prima oară goji. Ca și pentru mulți alți agricultori, o noutate la acel moment, care a venit și cu deznădejdea de a nu avea unde comercializa marfa. Însă lucrurile au evoluat într-un mod pozitiv, iar astăzi fructele pe care le obțin sunt aduse la un centru de colectare goji din apropierea Bucureștiului, iar mai departe pe rafturile supermarketurilor și respectiv pe masa cumpărătorilor.

Debut cu fără prea multe cunoștințe

Soții Militaru sunt oameni gospodari, au locuri de muncă, însă nu neglijează pământul de care dispun în spatele casei. La început și-au construit solarii pentru a-și cultiva propriile legume, dar au mizat și pe culturi de nișă cum ar goji, aronia, mure, zmeură și căpșuni. Astăzi, cultura care le aduce cele mai mari venituri este cea de goji, însă au existat momente dificile, care mai că i-au determinat să desființeze cultura.

„Totul a început ca un vis. Am urmărit o emisiune la televizor, unde domnul Marin Constantin (n.r. – producător de material săditor) vorbea despre goji. Așa am luat hotărârea să încercăm să plantăm și noi. Așa că am mers la dumnealui, am luat plantele foarte micuțe, le-am pus în alte ghivece, pe care le-am lăsat o perioadă mai lungă în solar, unde le-am format un pic de coroană. În noiembrie am înființat plantația“, a declarat Viorica.

Chiar dacă au primit sfaturile necesare de la cel care le-a furnizat materialul săditor, aceștia încă aveau nevoie de mult mai multe informații pentru a transforma mica plantație într-o investiție care să aducă profit.

„Știam că această plantă are nevoie de soare și apă, ceea ce i-am și oferit. Inițial am avut 150 de plante, iar după 4 ani am mai înființat o altă mică plantație, pe locul unde am avut viță-de-vie. Acum avem în jur de 9 ari plantați cu goji, însă există diferență de producție între cele două parcele. Diferența de producție între cele două culturi ar fi de 1 kg de fructe per plantă în plus la prima înființată. Trebuie spus că de pe o plantă culegem într-un sezon între 7 și 10 kg de fructe“, a precizat Iulică.

Inițial comercializau fructele cunoscuților, apoi au început să vândă și prin intermediul rețelelor de socializare și să-și formeze clienți fideli în Brașov și București.

Centrul de colectare, salvarea micilor producători

De obicei, plantele de goji fructifică în perioada iulie-noiembrie, dacă se mențin temperaturi ridicate. În primul an de producție, cei doi nu aveau niciun plan de valorificare a fructelor, motiv pentru care precizează că le-a fost și foarte greu. În acel moment au început să caute și alți producători în ideea de se sfătui și a face împreună un plan. Nu au reușit inițial, au mai trecut câțiva ani și au luat legătura cu domnul Adrian Nicolae, inițiatorul Goji Bio Brașov. Acela a fost momentul în care le-a fost recomandat centrul de colectare, implicit pe Andrei Iosif, care deține un depozit de legume-fructe și care a reușit să ducă gojiul românesc pe rafturile marilor magazine. Sunt foarte mulțumiți de faptul că în acest moment știu că pot valorifica întreaga producție la un preț mulțumitor și de două ori pe săptămână merg la depozit pentru a preda fructele.

Până în prezent au recoltat în jur de 200 kg pe care le-au comercializat în stare proaspătă, însă Viorica pregătește și adevărate specialități din goji, cum ar fi dulceața. A fost un sezon bun, chiar dacă ploile din primăvară au întârziat coacerea fructelor, iar prima producție a fost culeasă la începutul lunii august.

Despre întreținerea culturii, Iulică Militaru spune că nu este atât de complicat, a implementat un sistem de prindere, unul de irigații și a acoperit plantațiile cu o plasă specială împotriva vrăbiilor, cel mai mare dăunător din această cultură. Primăvara fertilizează cu gunoi de grajd, însă în ceea ce privește intervențiile în vegetație ele lipsesc deoarece își doresc să pună la dispoziție fructe netratate. Pentru culesul lor a creat un suport special unde așază caserolele, iar în perioada de recoltat este ajutat de câțiva oameni din zonă, de soție, bineînțeles, dar și de mama dumnealui, care cu mândrie vorbește despre reușita copiilor.

Spre viitor țintesc ambii cu optimism. Și-ar dori să modernizeze plantațiile și chiar să mai înființeze una, însă iau totul pas cu pas, așa cum au făcut și până acum, pentru că li s-a dovedit că prin pasiune, curaj și muncă pot să transforme un simplu vis într-o afacere cu potențial.

Larissa DINU

Președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, a anunțat că drumul județean 102C, Cislău-Bărăști-Scărișoara-Buda Crăciunești-limită Prahova, va fi complet reabilitat până la sfârșitul acestui an: „o mare parte a acestui drum nu a fost niciodată asfaltat.

Este un proiect complex, cu multe consolidări, are o lungime de peste 11 km și este finanțat din fonduri proprii ale Consiliului Județean Buzău. Reabilitarea lui deschide și calea dezvoltării unei zone superbe, cu un mare potențial turistic, cu trasee turistice care pot încânta pe oricine. Un loc de seamă în istoria locului îl are Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Clucerul din Cislău și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești.”

Noua cale rutieră intră în Prahova prin satul Mireșul Mic, din comuna Sângeru, de unde are ramificații spre coridoarele importante fie prin Lapoș-Jugureni-Gura Vadului-Mizil la DN1B Ploiești Buzău, fie prin Sângeru-Apostolache-Bălțești, la DN1A, Ploiești-Cheia-Brașov. Cu mulți ani în urmă, autoritățile din cele două județe au mai creat un drum (DJ 100 H) care leagă Prahova, prin Lapoș, de Buzău, prin Tisău.

Maria Bogdan

Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat deunăzi vreme că a fost transmisă, pentru validarea de către Agenția Națională de Achiziții Publice, documentația pentru licitația destinată execuției lucrărilor tronsonului Ploiești (Dumbrava)-Buzău a autostrăzii A7, care face legătura între București (prin nodul la autostrada A3, de la Dumbrava) și nordul Moldovei.

Drulă a precizat: „După validarea de către ANAP, licitația pentru execuția lucrărilor, adică efectiv construire, va fi publică pe SICAP pentru depunerea de oferte. Imediat după semnarea contractului, constructorul va putea intra în teren.„ Termen de execuție a lucrărilor este de 20 de luni. Autostrada este împărțită în 3 loturi: Nod Dumbrava pe A3 București până la Mizil-21km; Mizil până la Pietroasele-28,35km; Pietroasele până la Buzău-13,90km.

Pe aceste tronsoane sunt prevăzute 6 noduri rutiere, 42 de poduri/ pasaje /viaducte, 4 parcări/spații de servicii și 2 centre de întreținere, perdele forestiere de-a lungul întregii autostrăzi și stații de încărcare pentru vehicule electrice.

Costurile, care vor fi suportate din banii PNRR, ajung la 5 miliarde de lei. Cel mai scump dintre sectoare este cel Prahova, estimat la 1,6-1,95 miliarde de lei.

Urmează Mizil-Pietroasele, cu 1,47 până la 1,74 miliarde de lei și Pietroasele-Buzău, cu 1,16 până la 1,37 miliarde de lei.

Știrile din Buzău referitoare fie la braconaj, fie la salvarea unor pui de urs (Gura Teghii) ori la oameni îngroziți de atacurile acestor animale abundă și în acest an. Localnicii din comuna Bisoca, de exemplu,  spun că sunt de-a dreptul terorizați. Animalele intră fără frică în gospodării și omoară oi, porci și păsări. Oamenii se văd neputincioși și au cerut ajutorul autorităților. Care autorități deocamdată nu pot face mare lucru, în afară de ineficientele relocări.

Anul trecut, Agenția de Protecția Mediului din Buzău a anunțat că gestionarii fondurilor cinegetice din județ au finalizat, în baza unor metodologii stabilite de Ministerul Mediului, acțiunile de monitorizare și estimare a efectivelor de animale sălbatice din speciile strict protejate, respectiv, urs brun, râs și pisică sălbatică. La acea vreme s-a arătat că în județ sunt 859 de exemplare de urs, 118 de râs și 275 de pisică sălbatică, propunându-se extragerea (vânarea, pe românește) a 41 de urși, 3 de râs și 18 pentru pisică sălbatică.

În 2019, potrivit APM, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Buzău (AJVPS) a solicitat și primit acordul Ministerului Mediului pentru recoltarea a patru exemplare din specia urs, unul din Fondul cinegetic 31 Colți, care a produs pagube în comunele Colți și Pănătău, doi din Fondul cinetic 40 Vintilă Vodă, responsabili de atacurile consemnate în Bisoca și Mânzălești și unul din Fondul Cinegetic  44 Câlnău, pentru pagubele din comunele Pardoși și Murgești.

Așadar avem o capturare a patru animale, din 41, câte au fost propuse. În fiecare an, locuitorii din zona de munte a județului se plâng pentru pagubele produse de urși în gospodării/stâne, iar atacurile devin din ce în ce mai agresive.

Ministrul Mediului, Tanczos Barna, pledează pentru necesitatea diminuării numărului de urși, dar și pentru respectarea habitatelor animalelor, acesta dând exemplul excursiilor cu „20 de atv-uri exact în zonele în care animalele trebuie să stea în liniște. Sunt sporturi motorizate care chiar deranjează habitatul animalelor.”

În 2016, potrivit unui studiu al APM, populația de urs din România era estimată la 6.050-6.640 de exemplare (35-40% din efectivele la nivel european, exceptând Rusia), cifră considerată a depăși numărul optim estimat de urși, de 4.000 de exemplare, pe care habitatul natural din țară îl susține în condiții naturale și care ar minimaliza impactul socio-economic.

Maria Bogdan

Așa afirmă administratorul Sebagro, Paul Sebastian Gheorghe, care lucrează 900 ha în localitatea Cioranca din județul Buzău. De aceea are în vizor dezvoltarea unui sector zootehnic pe viitor, dar și achiziția de teren agricol pentru a eficientiza afacerea. În plus, e hotărât să irige cel puțin 50% din teren, iar de anul acesta va avea primele 30 ha cu porumb irigate prin picurare.

Își securizează afacerea prin achiziția de terenuri și irigații

Sediul fermei este la ieșire din Cioranca, pe partea stângă, cum se merge către Buzău. Imediat după ruina conacului Mănciulescu, o clădire impunătoare, care a fost și sediul IAS Cioranca, lăsată acum pradă buruienilor. O clădire de care Sebi Gheorghe, așa cum îl cunosc toți apropiații, ar fi încântat să o renoveze și să o redea ochiului mai ales că e legat sufletește de aceste locuri. L-am întrebat cum se face că are un procent destul de important din terenul pe care îl cultivă, cumpărat, iar el a răspuns franc: „Cumpăr pământ pentru că, din păcate, nu se mai fabrică altul.“ E o bucurie să știi că pământul pe care îl lucrezi e al tău, susține fermierul buzoian. Dar cel mai mult l-a bucurat faptul că a cumpărat 30 ha de la un italian. „Recunosc că am avut o satisfacție deosebită să întorc măcar o parte din terenul cumpărat de străini. A fost cam scump, 6.000 euro/ha, dar avea cadastru și era într-o singură solă. A meritat efortul!“, spune fermierul cu un zâmbet de satisfacție pe față. În rest a tot cumpărat teren cu prețuri variind în funcție de calitatea, regimul proprietății, dar și de situarea acestuia, de la 12.000 de lei/ha până la 6.000 euro/ha.

Producții bune, comercializare deficitară

Nu l-am auzit văitându-se, ba din contră: „Am avut ultimii trei ani foarte buni. E o problemă cu desfacerea, dar încetul cu încetul am învățat să-mi vând bine marfa“, susține fermierul buzoian. Contracte futures și un pic de comerț cu marfă achiziționată de la fermieri mai mici din zonă. Totuși, nu și-a putut opri mirarea despre cum și de ce traderii cumpără cerealele românilor la prețul de pe Matif minus 15%. Minus transportul și alte cheltuieli specifice, mai adaugă fermierul. „Aici e nevoie de mai mult decât de a face gălăgie punctual. E nevoie de unitate“, recunoaște tânărul agricultor.

Pentru asta e pe cale de a se constitui un grup de producători care să reușească să aducă apa râului Buzău mai aproape de terenuri. „Aici ar fi nevoie de sprijinul statului și nu înțeleg de ce nu se înțelege că irigațiile sunt vitale datorită schimbărilor climatice din ce în ce mai agresive“, spune vădit supărat buzoianul. Deocamdată irigă din puțuri forate cu instalații pe tambur cu aspersie. Anul trecut a mai investit mulți bani în dotarea a încă 30 ha cu instalație prin picurare. „E nevoie pentru că resursa de apă e limitată de către cei de la Apele Române, așa că trebuie să folosesc la maximum această rezervă“, specifică Paul Sebastian Gheorghe. În plus, se poate folosi instalația și pentru fertirigare, ceea ce va asigura o distribuție uniformă și la timp a fertilizanților. Instalațiile de irigat prin picurare sunt de la Netafim România, subsidiară a firmei israeliene Netafim Irrigation. Instalația principală se schimbă o dată la cinci ani, iar liniile de picurare în fiecare an. Dar sporurile de producție, mai ales în anii cu secetă (aproape toți în ultimul timp), acoperă din plin investiția.

Un teren pârloagă și un U 650 au fost primii pași în cultura mare

Sebi e medic veterinar. A lucrat 8 ani în sistem, din 1993: „Am vaccinat la greu. De la vaci până la câini și pisici. Acum am grijă doar de animalele pe care le cresc eu.“ Părinții lui sunt agronomi și au încercat să-l țină departe de pământ. Însă acum prima lui nevastă e ferma! „Și așa va fi mereu“, subliniază încă tânărul fermier (40 de ani). „Îmi place la nebunie ceea ce fac!“, a exclamat buzoianul. De la întorsul terenului până la cules, fiecare za din lanțul tehnologic e o provocare pentru el. „Nu e loc de șabloane în agricultură“, susține fermierul din Cioranca.

Primul pe listă a fost un U 650 cu care făcea agricultură pe terenul familiei, dar și ceva prestări de servicii în puținul lui timp liber. Apoi, trecând zilnic pe lângă un teren lăsat pârloagă, deși era de calitate, și-a zis că e mare păcat să stea nemuncit. Așa a început să arendeze teren. Apoi să-l cumpere. Anul acesta are pe 150 ha floarea-soarelui. Mai puțin decât de obicei. 150 ha sunt ocupate cu orz pentru bere (soiul Nectaria), 200 ha cu grâu, 200 cu porumb, 150 cu rapiță, dar și 40 ha cu lucernă și 20 cu porumb siloz pentru cele 100 de oi Țurcane și 15 vaci Roșie Daneză pe care le crește pentru a nu pierde contactul cu meseria. „Zootehnia va reveni în următorii 3-4 ani și va fi cel puțin cum este acum zona de cultură mare“, spune sigur pe el Sebi Gheorghe.

Folosește genetică Pioneer în proporție de 80%, iar pentru PPP preferă BASF și DuPont. Are tractoare Deutz, dar vrea să schimbe cu John Deere deoarece schimbările produse anul trecut l-au cam descurajat. Falimentul MAP care promisese un centru service la Buzău l-a convins să aleagă firma americană. „Mai ales că nu am mecanici buni. Nici utilizatori specializați, iar asta presupune că la cel mai mic defect avem nevoie de intervenția echipelor de service“, se justifică fermierul. Are combine New Holand, dar pe acest segment se ajută cu alți fermieri pentru ca producțiile să fie strânse cât mai repede și în condiții cât mai bune. Am văzut în curtea fermei și un plug francez Naum cumpărat la second-hand din Olanda. Acesta așteaptă un tractor de putere mare de la IPSO.

Are probleme cu sistemul, nu cu un om

Nu îl încântă să vadă „decapitați“ șefii APIA, AFIR sau MADR, deși au și ei partea lor de vină la ce se întâmplă. Principalul suspect rămâne sistemul care pune frână mai abitir decât un măgar la bunul mers al treburilor, e convins fermierul. „Din păcate, Ministerul Agriculturii e condus de eșaloanele 2 și 3“, susține Paul Sebastian Gheorghe. În schimb, este bucuros că au început să apară din ce în ce mai mulți tineri fermieri „și asta e foarte bine pentru viitorul agriculturii“. Statul ar trebui să îi încurajeze și „să ne dea naibi la timp afurisitele alea de subvenții, că nu le dau de la ei din buzunar“, se enervează pentru o clipă buzoianul. Apoi subliniază că „înghițim și mâncăm zilnic praf, erbicide și pesticide ca să ne plătim taxele la zi și de aceea statul trebuie să țină aproape de noi, nu să ne situăm pe poziții beligerante“, încheie singurul capitol de nemulțumiri și ton ridicat acest fermier cu o privire inteligentă și blândă.

Acasă îl așteaptă o soție și doi gemeni care îl împart de nevoie cu această „primă nevastă“. O „nevastă cu pretenții“ care are nevoie de investiții în fiecare zi. Practic, ferma este într-o construcție continuă, dar și aplecată spre capitalizare prin diversificarea activității. Iar Gheorghe Sebi visează din mers. Atât cât să facă următorul pas spre o fermă europeană. Așa cum e scris și în sloganul de pe frontispiciul firmei: „Totul pentru agricultură!“

Tudor CALOTESCU

Sibiciu de Sus este un sat din nord-vestul Buzăului, ce aparține de orașul Pătârlagele. E un fel de a spune, că numai a urbe nu seamănă; dimpotrivă, așezarea păstrează puternice amprente rurale. Dar, în afară de lucrările curente de infrastructură și edilitare, plus acțiuni în mediu privat, ceva s-a întâmplat și în acest sat-cartier: s-a reabilitat, cu fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Biserica „Nașterea Maicii Domnului“, construită în 1974 și declarată, în 2010, monument istoric de importanță zonală. Valoarea intervențiilor pentru salvarea picturii interioare s-a ridicat la 5,4 milioane lei (5,3 mil. lei sumă nerambursabilă).

Sibiciu de Sus este atestat documentar în anul 1515, sub numele de Valea Sibișel (denumire din prima hartă Josephină), fiind fondat de moșneni ai locului și mocani din zona Sibiului, stabiliți aici în timpul marilor presiuni religioase provocate de Uniație (formă de prozelitism practicată de ocupația ungară prin care ortodocșii erau siliți să renunțe la credința lor). Biserica a apărut mai târziu, primele referiri despre existența ei fiind cele din Dicționarul Geografic, scris la sfârșitul sec. al XIX-lea: „Catedrala e cea cu hramul Ia 8 septembrie, vechie și frumoasă biserica de zid, construită în 1794 de marele clucer Gheorghe I. Sibiceanu.

Se deosibesc aci casele proprietarilor și mai cu seamă ale decedatului serdar Const. Sibiceanu, un patriarh al munților. Comuna e vechie. În secolul trecut (18) avea numai comunele Sibicu și Gornetul. Se povestește că primii ei locuitori ar fi o colonie adusă din Transilvania Ia începutul secolului al XV-lea, după inscripțiuni aflătoare pe morminte, colonie de Romîni din Sibiu, conduși de unul Sibiceanu.“ Bine, ctitoria nu este numai a acestui Sibiceanu, ci la edificarea ei au participat și localnici, fiecare după puterile sale. Mărturie stă pisania scrisă în piatră, deasupra portalului din pronaos: „Cu voirea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu îndemnarea Sfântului Duh ridicatu-s-au această sfântă biserică, cu hramul Nașterea Născătoarei de Dumnezeu și a Sfântului Mucenic Gheorghe și a Sfinților Împărați întocmai cu apostolii Constantin și Elena, în zilele prealuminatului și preaînălțatului Domnului nostru Io Alexandru Constantin Moruzi V.V. și cu blagoslovenia Prea Sfinției sale părintelui Episcop de Buzău Kir Constandie, prin osteneala multor megieși, moșneni de aici și a altor boieri de prin alte părți, care cu ce s-a milostivit, iar mai silitor și mai chivernisitori la toate au fost dumnealor ostenitori Gheorghe Mazilu Sibiceanu și Drăgulin Mazilu Sibiceanu. Și s-a început la iulie 13, leat 1794. Ion feciorul lui Gheorghe.“ Biserica – executată sub supravegherea meșterilor Barbu și Stoica, așa cum arată o inscripție exterioară – se încadrează, potrivit unei descrieri a lui Nicolae Ghika-Budești, în subgrupa bisericilor fără abside laterale, cu plan dreptunghiular și cu o clopotniță ridicată peste pronaos, fiind comparată cu bisericile Sfinții Îngeri din Curtea de Argeș și Sfinții Voievozi din Călinești, Vâlcea.

Pictura a fost realizată în anul 1796 de „Popa Ștefan Zugravul, Gheorghe Zugrav, Vasile Zugrav“. În Dicționarul Zugravilor de subțire, Olga Greceanu scrie: „Conservarea imaginii originale, atât la nivel arhitectural, cât și la cel al componentelor artistice, este unul din marile atuu-uri ale acestei biserici. Lipsa intervențiilor de-a lungul timpului care, la multe biserici de epocă, n-a făcut decât să știrbească frumusețea și bogăția acestora, face posibilă o restaurare fidelă cu păstrare în proporție majoritară a substanței originale a monumentului.“ Proiectul de restaurare a presupus: consolidare și restaurare biserică; înlocuire piese degradate tâmplărie și acoperiș; refacere instalații electrice; restaurare pictură; refacere tencuială și ancadramentele de piatră de la uși și portalul intrării; restaurare turn-clopotniță, precum și zidul de piatră al incintei.

Maria Bogdan

Locuitorii din Bisoca, Buzău, au primit o veste bună în această vară: drumul DJ 204C, care pornește din Vintilă Vodă, trece prin Sărulești, ajunge la Bisoca până la hotarul cu Vrancea, va fi reabilitat pentru prima dată după aproape 40 de ani. Consiliul Județean Buzău a obținut un proiect, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală, etapa a II-a, în valoare de aproape 80 de milioane de lei, pentru modernizarea a 24,5 km de șosea (dacă poate fi numită șosea, așa cum arată). Separat, drumul până la Mănăstirea Poiana Mărului a intrat în responsabilitatea județului tot pentru reabilitare. Mai puțin plăcut este că durata investiției este de 33 de luni, adică de 2 ani și 9 luni! După modernizare, accesul către comorile din Bisoca va fi, în sfârșit, facil în oricare perioadă a anului.

Situată în nordul județului Buzău, la graniță cu Vrancea, comuna Bisoca se întinde pe 7.267 ha, având un perimetru de peste 341 km, într-un relief de deal și munte, din zona subcarpaților dintre Trotuș și Slănicul Buzăului. Administrativ este organizată în 8 sate destul de răsfirate printre dealuri: Bisoca, Băltăgari, Lacurile, Lopătăreasa, Pleși, Recea, Sările, Șindrila, iar populația a rămas pe undeva pe la 2.700 de locuitori. Așezarea este atestată documentar din 1522 și s-a numit, succesiv, Bisevcea, Bisanca, Bisacea; la începutul secolului al XIX-lea s-a stabilit la denumirea de astăzi, Bisoca. Localitatea face parte din Geoparcul „Ținutul Buzăului“, un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic, ecologic, arheologic, istoric, cultural deosebite, ce aspiră la titlul de Geoparc UNESCO. Programul a fost inițiat în anul 2007 de Universitatea din București, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău.

Comori ale satului din munte

Ca în alte localități de munte, natura creează adevărate capodopere. Cu atât mai mult în Buzău, unde relieful este dispus într-un fel anume, care aduce un farmec inconfundabil. Cunoscătorii știu despre ce vorbim. Pe lângă priveliștile senzaționale, care în sine reprezintă potențial turistic, Bisoca are și mai multe obiective ce trebuie musai vizitate. Și începem cu mitul care plutește pe marginea așa-numitei „Masa lui Bucur“, o lespede uriașă, aproximată la 150 de tone, de unde se spune că ar fi plecat ciobanul Bucur cu oile înspre câmpie, punând bazele unei localități ce avea să devină Bucureștiul de mai târziu. Pe urmă ar fi Rezervația naturală forestieră, botanică și geologică „Lacurile Bisoca“, întinsă pe aproximativ 10 ha, importantă mai ales pentru pădurea de Pinus sylvestris, dar și pentru cele patru lacuri, Lacul Rotund și Lacul Sec, rămase fără apă între timp, Lacul Limpede și Lacul Negru, păstrate până în ziua de azi. Ar mai fi apoi „Podu` ăl Mândru“, cel mai înalt deal al comunei, de unde se poate vedea în zare chiar Râmnicul, muntele de sare din satul Sări etc.

Am lăsat la urmă Mănăstirea Poiana Mărului pentru că are o simbolistică aparte. Ea a fost ctitorită în 1730 ca schit, pe cheltuiala domnitorului Nicolae Mavrocordat, de un nevoitor care avea să devină, în 2003, primul sfânt canonizat din Arhiepiscopia Buzăului; vorbim despre Cuviosul Vasile de la Poina Mărului, care a avut o influență spirituală majoră pentru ortodoxia acelor vremuri. În 2001, în apropierea așezării monahale a fost ctitorit Schitul „Schimbarea la Față“ – Muntioru. Tot în Bisoca a fost organizat un campus pentru copii, prin grija Fundației „Sfântul Sava“, ce conține, în afară de spațiile de cazare pentru beneficiari și voluntari, o biserică în stil maramureșean, în exteriorul căreia este pictată în frescă toată istoria poporului și a spiritualității românești, într-un stil apropiat Mănăstirii Voroneț.

Pe lângă aceste frumuseți naturale și spirituale, frumoși sunt și oamenii acestor locuri. Aceștia sunt vestiți pentru felul în care păstrează tradițiile, meșteșugurile și portul popular. Cumva ei sunt ajutați și de niște asociații, printre care „Zestrea bisoceană“, fondată de niște tineri bisoceni, poate cea mai activă organizație din mediul rural din Buzău.

„Plecai călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri interesant: mai întâi fiindcă de sub dealul pe care el șade izvorăște Peceneaga, un pârâu cu nume prețios pentru etnografii țării; al doilea, pentru că într-însul trăiesc și se prășesc, din neam în neam, cei mai frumoși bărbați din tot plaiul împrejmuitor.“

(Alexandru Odobescu – Pseudokinegeticos ).

Maria BOGDAN

În ședința Guvernului din data de 12 septembrie 2019 a fost aprobată Hotărârea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Băncii de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău are ca obiect principal activitatea de explorare, inventariere, colectare, cercetare – dezvoltare și conservare a resurselor fitogenetice. Banca va conserva patrimoniul genetic vegetal aflat în acest moment la Stațiunea de Cercetare Legumicolă din Buzău și de pe cuprinsul țării, care cuprinde peste 10.000 de soiuri de legume, plante medicinale și aromatice pe cale de dispariție.

Colecția de specii și subspecii de plante va sta la baza viitoarelor cercetări în domeniul legumiculturii, floriculturii, plantelor aromatice și medicinale, având ca scop menţinerea biodiversităţii, îmbogăţirea colecţiei de resurse genetice și salvarea speciilor.

Acest act normativ are o contribuție majoră în menținerea siguranței și securității alimentare naționale, precum și în redresarea horticulturii românești, prin introducerea soiurilor autohtone cu potențial de producție și calitate superior. Banca va avea rolul de a conserva patrimoniul genetic autohton din domeniile de interes pe termen mediu și lung și de a proteja intelectual și juridic prin amprentare genetică, metodă neutilizată în prezent la nivel național.

De asemenea, Banca va îmbogăți colecția de resurse genetice la plantele medicinale şi aromatice din România prin înfiinţarea unei colecţii naţionale, unde se vor regăsi plante din flora spontană autohtonă şi internaţională, plante rare sau aflate pe cale de dispariţie.

Beneficiarii acestei bănci de resurse genetice vegetale vor fi toate unitățile de cercetare dezvoltare din domeniul legumiculturii, floriculturii, plantelor aromatice și medicinale din țară și străinătate.

Imită forma şarpelui, emană un miros de pâine proaspătă şi reprezintă o sursă excelentă de licopen şi betacaroten. Aşa putem descrie în câteva cuvinte dovlecelul şarpe – Trichosanthes cucumerina –, o plantă aclimatizată la staţiunea de cercetare şi dezvoltare pentru legumicultură din Buzău de cercetătorul Costel Vînătoru.

Este cultivat ca legumă în multe țări din Asia tropicală, în gospodăriile proprii din Africa. În insulele Mauritius se produc aproximativ 700 t din acest fruct, din care se exportă aproximativ 2-3 t. În Europa a pătruns în anul 1720, semințele fiind trimise din China. În Catalogul Oficial al Plantelor Legumicole Europene nu este înregistrat niciun soi la această specie. În România a fost luat prima dată în studiu la SCDL Buzău încă din 1996. În urma lucrărilor de aclimatizare și ameliorare s-a obținut un soi cu expresivitate fenotipică distinct ce se află în curs de omologare. „Este o plantă nou aclimatizată în România, la SCDL Buzău. M-am ocupat de ea de 10 ani de zile. O cucurbitacee valoroasă, care poate fi cultivată în spaţii protejate şi în câmp, dar în sistem palisat. De asemenea, are un potenţial mare de producţie. Prezintă fructe mari, de peste 2 m lungime. Dovlecelul şarpe poate fi consumat ca dovleceul pe care cu toţii îl cunoaştem, cu menţiunea că acesta este mult mai gustos şi deţine proprietăţi medicinale valoroase. Este un bun antioxidant şi reprezintă o adevărată sursă de imunitate. De asemenea, la maturitate fructul mai poartă denumirea şi de dovlecelul tomată. De ce? Deoarece acesta se transformă în culoare roşie şi seamănă cu tomata, bogată în licopen şi betacaroten, substanţe benefice sănătăţii noastre. Sperăm ca în curând şi la noi în ţară dovlecelul şapre să fie folosit şi cultivat pe scară largă“, spune Costel Vînătoru, şeful Laboratorului ameliorare şi genetică al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

Panaceu natural

Planta este bogată, constituită dintr-o serie de componente chimice cum ar fi flavonoide, carotenoide, acizi fenolici care fac planta activă din punct de vedere farmacologic și terapeutic. Tricosanthes cucumerina este o sursă bogată de nutrienți. Conține proteine, grăsimi, fibre, carbohidrați, vitamina A și E. Conținutul de fenoli și flavonoizi este de 46,8% și 78,0%. De asemenea, fructul este bogat în vitamina A, C și E,  îmbunătățește apetitul și acționează ca tonic. Fiecare parte a acestei plante este folosită pentru a trata diverse boli. Se utilizează în tratamentul durerilor de cap, alopecie, febră, tumori abdominale, bilios, fiere, colică acută, hematurie și psoriazis.T. cucumerina este folosit ca vermifug, purgativ, laxativ, hidragog, hemaglutinant, antivomitiv, cathartic și în tratarea diabetului de tip 2. Totodată, dovlecelul șarpe poate fi utilizat și ca plantă ornamentală pentru acoperirea zidurilor, gardurilor înalte, a bolților și diverse aranjamente peisagistice. Atât planta cât și fructele au aspect ornamental plăcut, iar punctul forte este dat de frumusețea florilor și mireasma plăcută degajată de acestea, mai ales în timpul dimineții. Fructul este subțire, delicat, lung, cilindric, deseori răsucit, de culoare verde, deschis în stadiu imatur, apoi virează spre culoarea roșu închis. Datorită formelor spiralate și neregulate a primit diverse denumiri populare, dintre care cea mai folosită este cea de dovlecelul șarpe.

Potențial mare de producție

Pentru a obține fructe drepte, specialiștii ne sfătuiesc să se practice legarea de vârful fructelor greutăți pentru a se asigura o creștere dreaptă, verticală a fructului. Varietățile produc 6-10 fructe pe plantă, în timp ce soiurile îmbunătățite pot produce până la 50 de fructe/plantă. Producția la hectar de fructe tinere este în jur de 8-10 tone, iar dacă se culeg fructele la o greutate de 1 kg producția crește, ajungând până la 30 t/ha. Grosimea pericarpului este de 6-7 mm, iar greutatea fructului variază între 200-1.500 g. Dovleacul șarpe se adaptează foarte bine în zonele cu climat umed. Temperatura optimă pentru creșterea sa este de 20-35°C. Planta nu tolerează solurile uscate, necesitând soluri cu o bună umiditate, însă este sensibilă la fenomenul de băltire. Soiul poate fi cultivat pe tot teritoriul țării noastre, în spații protejate, iar în câmp, în zonele mai calde. Se poate înființa cultura și prin răsaduri, însă din cauza structurii delicate a plantelor se preferă semănatul direct. Înființarea culturii prin semănat direct în spații protejate reci se poate face în jurul datei de 1 aprilie și pe toată perioada anului, în spații protejate încălzite. În câmp, înființarea culturii se face prin răsad, după 10-15 mai, iar prin semănat direct, după 20 aprilie, în zonele mai calde, iar în zonele mai reci, după 1 mai.

Producerea răsadului se face ca și la celelalte Cucurbitaceae. Lucrările de întreținere a culturii sunt cele uzuale, ce constau în prașile mecanice și manual în funcție de gradul de îmburuienare a solului; aprovizionarea cu apă se face la nevoie, cu precizarea că specia este iubitoare de apă. Pentru toate mediile de cultură se recomandă palisatul lucrării și dirijarea plantelor. Se recomandă montarea de sârme în spații protejate la distanța de 20-30 cm pentru a ajuta planta să boltească. Planta este mai tardivă, iar primele fructe își fac apariția după aproximativ două luni de la plantare și își continuă fructificarea până la venirea înghețului.

Recoltare la stadiu imatur

Fructele se recoltează în stadiu imatur, la aproximativ 2 săptămâni după ce a început procesul de fructificare, când prezintă o lungime de 30-60 cm, sau, în funcție de cultivar, 1 m, putând cântări până la 1 kg. Dacă se urmărește extragerea pulpei, recoltarea fructelor se realizează la maturitatea deplină. Fructele tinere se păstrează foarte bine timp de 10-14 zile la o temperatură de 15°C și o umiditate mare. Pentru 1 ha de cultură este necesară o normă de sămânță de 4-6 kg. 60-75 cm între plante pe rând în spații protejate, în câmp 50-60 cm între plante/rând și 150-200 m între rânduri în spații protejate și 1-1,5 m în câmp. În ceea ce privește schema de înființare a culturii, specia suportă diverse variante tehnologice, însă o atenție deosebită trebuie acordată asigurării spațiului necesar de nutriție și de creștere și dezvoltare armonioasă a plantei. În general, în condițiile țării noastre specia a demonstrat rezistența la atacul agenților patogeni, motiv pentru care poate fi cultivată în sistem ecologic. Principalele boli și dăunători întâlniți în cultură sunt Pseudoperonospora cubensis și Colletotrichum lagenarium care atacă fructele mature și imature. Controlul atacului se realizează prin îndepărtarea fructelor atacate și prin aplicarea fungicidelor. Dovlecelul șarpe este sensibil la atacul nematozilor de rădăcină. Totodată, este atacat de diferite insecte precum Bactrocera, musculița fructelor, omida Diaphania, Lasioptera și musculița albă Bemsia.

Ruxandra HĂBEANU

În data de 17 aprilie, la Buzău, a avut loc cea de-a doua dintre reuniunile de lucru zonale organizate de Ministerul Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (UMP - CIPN). La eveniment au participat Adriana Petcu, secretar de stat și Petre Emanoil Neagu, președintele Consiliului Județean Buzău.

Evenimentul s-a desfășurat la sediul Consiliului Județean Buzău și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Buzău și Vrancea, alături de specialiști din cadrul Agenției pentru Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA), Agenția de Protecția Mediului, Garda de Mediu, Sistemul de gospodărire a Apelor, precum și alte instituții de resort județene.

Help-desk: transfer rapid, comod și eficient de cunoștințe

Specialiștii UMP – CIPN au prezentat un set de reguli simple care, odată aplicate, ajută fermierii să respecte regulile în vigoare, astfel încât să se conformeze normelor de eco-condiționalitate și să își poată păstra integral subvențiile APIA de care beneficiază. O atenție specială a fost acordată modului de transmitere a exemplelor de bune practici în domeniu și a colaborării dintre fermieri și specialiști. Unul dintre noile instrumente puse la îndemână este help-desk-ul creat în cadrul programului, care permite un transfer rapid, comod și eficient de cunoștințe către cei interesați, ne precizează Ion Mețiu. „Proiectul cu titlul “Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017, și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022, iar în această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a precizat Ion Mețiu, coordonator Instituțional UMP.

Reuniunea a făcut parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare „Apăr apa!“ în perioada 2019 - 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați. Seria întâlnirilor va continua în luna iunie în zona de centru-vest a țării.

Beatrice Alexandra MODIGA

Costela Toma și soțul său italian s-au reîntors în țară, în localitatea Puiești, județul Buzău… De 5 ani investesc mii de euro în semințe certificate… Și, ca buni gospodari, cu suflet mare, nu stau pe gânduri și oferă din suflet și altor pasionați rodul muncii lor.

Costela, de mic copil, iubește neîncetat florile, iar acest lucru a determinat-o să investească în propria pasiune, povestește aceasta. „Iubesc florile! Am și o grădină, în care cultiv legume de la Buzău. Împreună cu soțul am adunat nalbe de colecție, hibiscus de grădină, știr ornamental comestibil, moțul curcanului, floarea-soarelui neagră etc. Practic, am acasă o grădină de vis! Cu toate că am stat 13 ani în Italia, de 5 ani am revenit în țară, alături de soțul meu italian, care este și el pasionat de flori“, ne spune Costela.

Aceasta este colecționară de maci, nalbe și trandafiri, pasiune pe care a dobândit-o de la mama sa. „Mama mea era o mare iubitoare de flori. Aveam de toate, de la leandri, mixandre, până la crini românești care parfumau micuța grădină din fața casei. Îmi aduc și acum aminte cum lângă fântâna din curte creșteau impunătoare și mărețe nalbe albe și roz. Dorința mea dintotdeauna a fost să am o grădină mare plină cu toate florile pământului, iar acest vis a prins contur în cele din urmă“, adaugă aceasta.

Paradisul florilor există... în grădina Costelei

În tot acest timp, aceștia se bucură de trei grădini pline de flori, de pe o suprafață de 2.400 mp în jurul casei, mărturisește aceasta. „Anul acesta vor fi pe rod 30 de pomi fructiferi și am cca 100 mp unde plantez diferite soiuri de legume. Eu iubesc cu patimă, pot spune, tot ceea ce se numește floare, de la primii ghiocei până la crizantemele târzii de toamnă. Am încercat să țin o evidență a tuturor speciilor, dar în timpul verii am pierdut numărul. Oricum, mă apropii de 200 de soiuri: flori anuale, perene, arbuști de ornament, suculente și cactuși. Totodată, mă mândresc cu colecțiile de maci de ornament, nalbe, hibiscuși de grădină, dalii, crini românești și imperiali, gladiole și tuberoze.“

Mii de euro în semințe

Multe semințe și bulbi au fost aduse din Italia, dar și din Olanda, Spania și Anglia. „Pe lângă munca asiduă, de zi-lumină, am investit mulți bani, chiar mii de euro, iar fiecare comandă a mea adusă de curier depășește 500 ron. Chiar și zilele acestea aștept o comandă de 13 crini Amaryllis. Fiind iubitoare de flori, particip la diferite piețe împreună cu grupul «Semințe cu suflet» pentru a oferi din tot ceea ce am tuturor persoanelor. Menționez că trimit semințe în toată țara din frumoasele mele flori. Dorința mea este ca în fiecare curte să fie un paradis de flori. Aș vrea să participăm la toate expozițiile, dar nu ne permite timpul“, conchide Costela Toma.

Pe lângă prețioasele semințe, cei interesați sunt sfătuiți de Costela cum să le cultive pentru a avea recolte cât mai bogate și să se bucure de darurile oferite de natură. Aceasta susține practicarea unei agriculturi la scară mică și, totodată, încurajează schimbul de informații despre tehnicile agricole ecologice, dar pledează și pentru revenirea la soiurile de legume autohtone, de altă dată.

Beatrice Alexandra MODIGA

În localitatea Săhăteni, județul Buzău, Rodica Meiroșu este numită „mama semințelor cu suflet din România“… Și este numită așa pe bună dreptate deoarece este coordonatoarea unui grup extrem de unit, numit „Semințe cu suflet“, care are peste 1.800 de membrii ce au la bază o singură credință: dăruirea propriei pasiuni! În cadrul grupului au loc deja piețe de semințe în toată țara. Acești membri cultivă soiuri autohtone, iar semințele le păstrează pentru a le dărui celor care doresc să le dețină în propria grădină, cu condiția să le dăruiască la rândul lor.

Dar din dar se face rai!

Rodica Meiroșu dăruiește o sumedenie de semințe tradiționale, nemodificate genetic, gratis, cu mesajul „Cultivați, înmulțiți, iar din ce vă prisosește, dați mai departe!“. „De mic copil am fost atrasă de plante, de tot ce este verde în jurul meu. Părinții meu au fost oameni gospodari cu dragoste de pământ. Am locuit la oraș 30 de ani, dar mi-am dat seama că locul meu este acolo unde m-am născut, în comuna natală, să îmi plimb pașii în grădina de legume sau în grădina de flori, să aud foșnetul frunzelor și să simt parfumul florilor. Am început să strâng semințe de legume, soiuri vechi, întâi de la bătrânii din sat, apoi din toate colțurile țării deoarece consider că este o comoară care trebuie păstrată. Administrez un grup de pasionați de grădinărit, „Semințe cu suflet“, ce are în jur de 1.800 de membri, iar împreună cu ei organizăm piețe de semințe gratuite (semințe de legume, plante aromatice și medicinale, flori) în multe orașe ale țării. Suntem la al patrulea sezon, iar de patru ani umblăm prin țară cu sacoșele pline cu semințe“, adaugă Rodica Meiroșu.

La evenimentele inițiate de grupul „Semințe cu suflet“ se distribuie gratuit semințe țărănești, soiuri vechi, reproductibile, nemodificate genetic, dar și butași, bulbi, rizomi, plante cu rădăcină, toate cultivate în grădinile proprii ale participanților, în scopul perpetuării plantelor curate și sănătoase, a soiurilor de calitate și pentru apărarea biodiversității. Grupul organizează asemenea acțiuni de mai bine de trei ani, atât în țară (București, Buzău, Ploiești, Pitești, Iași, Slatina, Deva, Brașov, Galați, Timișoara, Baia Mare, Brăila, Constanța), cât și în Republica Moldova. Oricine este liber să solicite și să ofere, fără condiții de schimb sau cu un preț, adaugă coordonatoarea. „Până acum am organizat 23 de piețe în țară! De asemenea, am participat la trei festivaluri: Festivalul Tomatelor, care a avut loc la Buzău (unde am luat premiul de Excelență), Festivalul Biodiversității de la București, dar și Festivalul Biodiversității de la Chișinău, din Republica Moldova“.

Grădina mondială a biodiversității de la Săhăteni

Aceasta cultivă o suprafață de 1.500 mp cu legume, plante aromatice și medicinale, flori, pomi și arbuști fructiferi și consideră că semințele tradiționale au șansa să supraviețuiască dacă sunt păstrate, cultivate, înmulțite și dăruite altor grădinari, adaugă omul care muncește și dăruiește în același timp. „Căutăm să le împrăștiem în toată țara. Unele soiuri au dispărut, din păcate, și sunt regăsite în alte zone, cu totul îndepărtate și căutăm să le înmulțim. Sunt căutate în special soiurile de roșii vechi cu gustul de altădată. Îmi place să fac colecție de roșii din toate zonele României, dar și din străinătate, de aceea în grădina mea am peste 80 de soiuri de tomate, adunate și din Grecia și America. Totodată, am roșii cherry Yellow 80 de la Stațiunea Legumicolă Bacău. Caut să păstrez semințele românești. Spre exemplu, soiul rotund de roșii, numite Tigănești, adus din America, sau un soi de porumb de floricele, popcornul alb, care nu se mai găsește. Am și dovlecel șarpe, cu două culori, este gustos și trece de un metru lungime, aclimatizat la SCDL Buzău“, conchide Rodica Meiroșu.

Beatrice Alexandra MODIGA

O nouă cultură agricolă se pregătește să ia cu asalt exploatațiile din România. Este vorba de pepenele cu aromă de coniac. Acest soi a fost aclimatizat după 20 de ani de cercetări și are mai multe proveniențe. Materialul genetic a fost colectat din diverse zone de origine și selectat în cadrul procesului de ameliorare. Costel Vînătoru, cercetător la ISCDL Buzău, dezvăluie pentru revista Lumea Satului care sunt avantajele înființării unei asemenea culturi și ce tehnologie putem aplica pentru a obține rezultate optime.

Pe lângă aroma sa deosebită și gustul unic pe care îl conferă, acest soi de pepene se remarcă și printr-un conținut bogat de glucide, proteine și vitamine. Fructul este folosit în medicina umană ca diuretic și regenerator de țesuturi. De asemenea, pepenele cu aromă de coniac este recomandat în anemii, reumatism și tuberculoză pulmonară.

„Cultura pepenelui cu aromă de coniac vine ca o noutate pe piața din România, fructul fiind mult mai mic decât pepenele galben obișnuit. Dacă până acum tăiam pepenele cu fruct mare și nu-l consumam pe tot, iată că acest fruct de dimensiuni mult mai mici se poate consuma la o singură masă. Pepenele galben se cultivă pentru fructele sale care se consumă la maturitatea fiziologică în stare proaspătă, în salate de fructe sau utilizate la prepararea unor dulceţuri. De asemenea, fructele acestei plante, fiind de dimensiuni mici, se pot mura mult mai bine și pot fi folosite la pregătirea diverselor conserve“, spune Costel Vînătoru, cercetător la SCDL Buzău.

Producții timpurii și de calitate

Pentru a obţine o producţie mai timpurie, cultura se poate înfiinţa prin semănare de răsaduri altoite, iar plantele pot fi palisate pe spalieri. Este o cultură cu un cost de înființare mare, dar prezintă și o serie de avantaje: rodul poate ajunge până la 6 kg/plantă, se obțin producții cu 10-15 zile mai timpurii, cultura este mai bine aerisită, lumina pătrunde mai ușor, iar fructele se coc mai uniform și nu mai vin în contact cu solul și astfel nu se mai depreciază prin putrezire. În plus, tratamentele fitosanitare pot fi efec­tuate mult mai ușor.

„Pentru producerea răsadurilor se seamănă câte o sămânţă în ghivece sau cuburi nutritive, folosind 2-2,5 kg de seminţe pentru producerea răsadurilor cu care se plantează 1 ha de cultură. În momentul plantării răsadul trebuie să aibă 45-60 de zile. Sistemul de susținere se instalează ca la castraveți, iar plantele se conduc cu ajutorul sforilor, care se leagă cu un capăt la baza plantelor și cu celălalt la sârma spalierului. După plantare, în cultură se completează golurile şi se efectuează lucrările de îngrijire. Recoltarea începe mai devreme şi se realizează o producţie de 25-30 t/ha. În cadrul asolamentului pepenele galben trebuie să revină pe aceeaşi solă după 3-4 ani pentru a se obține producții de calitate și a se evita prezența unui număr mare de boli și dăunători. Bune premergătoare pentru această cultură sunt lucerna, trifoiul, mazărea şi fasolea de grădină, dar și  plantele din grupa rădăcinoaselor sau bulboaselor“, explică Costel Vînătoru.

Semănatul direct în câmp se face, de obicei, la sfârşitul lunii aprilie sau în prima jumătate a lunii mai, când temperatura din sol, la adâncimea de 8-10 cm, ajunge la 12-13°C şi are tendinţe de creştere.

„Pe coronamentul de 94 sau 105 cm se seamănă un rând la 10-15 cm de marginea acestuia, la adâncimea de 3-4 cm și se distribuie seminţele fie echidistant, fie câte 2-3 la cuib. Norma de semănat este de 3-4 kg/ha. Pentru asigurarea răsăririi se va aplica o udare prin aspersiune dacă primăvara este secetoasă. Toamna, după desfiinţarea culturii premergătoare, se efectuează fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu. Îngrăşămintele se încorporează prin arătura adâncă de toamnă la 28-30 cm adâncime. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amoniu, iar dacă se lucrează pe suprafeţe mari şi terenul este îmburuienat se recomandă erbicidarea; de regulă se pot folosi aceleași erbicide ca în cazul castraveţilor și se grăpează pentru afânarea solului şi  încorporarea îngrăşămintelor. Terenul poate fi modelat în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 105 cm“, mai adaugă Vînătoru.

Lucrările de îngrijire

Răritul culturii se face când plantele au 2-3 frunze adevărate, la distanţa de 30-35 cm între plante pe rând sau lăsând 2 plante la cuib, pentru a asigura densitatea de 20-24.000 plante/ha.

„Pentru combaterea buruienilor se fac praşile, manuale sau mecanice, în primele faze de vegetaţie, apoi acest lucru nu mai este necesar. În cazul în care terenul este puternic îmburuienat, se pot folosi erbicide selective specifice speciei. Dacă este secetă, se aplică udări în prima parte a perioadei de vegetaţie, apoi acestea se întrerup când fructele sunt formate şi au mărimea unui măr pentru a favoriza acumularea de glucide. Dacă terenurile sunt cu fertilitate scăzută, se recomandă o fertilizare fazială în perioada creşterii intense a fructelor cu 120-150 kg/ha azotat de amoniu şi 80-100 kg/ha sulfat de potasiu“, spune cercetătorul Costel Vînătoru.

Potrivit specialiștilor, producţia este de 20-25 t/ha, dar poate crește semnificativ dacă se folosesc semințe hibride sau verigi tehnologice suplimentare, precum fertirigarea, mulcirea sau stimularea florilor.

„Recoltarea începe în decada a doua a lunii iulie şi durează până la sfârşitul lunii august. Se recoltează manual, pe alese, fructele care au culoarea specifică cultivarului, miros şi aromă caracteristică pentru unele cultivaruri. Cererea pentru acest gen de fructe este în creștere datorită aromei inconfundabile și mult mai concentrate. Se va începe și vânzarea de semințe după ce soiul va fi omologat și brevetat, proces ce necesită încă doi ani. Deocamdată se pot oferi promoțional semințe“, conchide Costel Vînătoru.

 Ruxandra HĂBEANU

În județul Buzău, fermierii campioni la cultura porumbului au mizat în acest an pe hibrizii P9911, P9903, P9241 și P9415, iar producțiile pe care le-au obținut, uneori chiar și cu o tehnologie minimă, le-au confirmat așteptările. Din acest motiv sunt deciși ca în următoarea campanie să aleagă genetica oferită de Corteva Agriscience™ - Divizia de Agricultură a DowDuPont.

Primul fermier campion din județul Buzău este Giani Măciucă, care lucrează 140 ha, iar porumb a semănat în acest an pe 70 ha. Hibridul care i-a oferit cea mai bună producție - 12.600 kg/ha este P9241. “Ca de obicei am început lucrările din toamnă, adică după recoltatul grâului, așa că am arat la 35 cm, am lucrat terenul cu discul și apoi am aplicat 200 kg/ha de îngrășăminte complexe 20.20.0. Am continuat lucrările în primăvară și am intrat cu combinatorul, apoi am semănat după data de 4 aprilie în jur de 62.000 bg/ha. Cultura a primit două erbicide și cam atât, nu aplic tratamente și nici nu prășesc. Am recoltat începând cu 25 septembrie. Și pentru anul viitor voi alege același hibrid, cam tot  pentru aceeași suprafață”, a punctat agricultorul.

Hibridul P9911 i-a asigurat în acest an fermierului campion Ion Iancu 12.500 kg/ha. “Am avut porumb pe 150 ha și am semănat fie după grâu, fie după porumb. Am mers pe arătură de toamnă, însă înainte de a ara am aplicat superfosfat - 150 kg/ha pregătirea terenului în primăvară cu discul, după cum a fost cazul, o trecere sau două și am fertilizat cu complex 20.20.0 – 150 kg/ha, apoi în perioada 10-15 aprilie la semănat am aplicat și uree - 200 kg/ha. Cultura a primit două erbicide și două îngrășăminte foliare și am recoltat la sfârșitul lunii septembrie, început de octombrie”, a specificat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna în jur de 150 ha cu porumb și va alege tot hibridul P9911, pe care îl cultivă de foarte mulți ani.

Liviu Olteanu din localitatea Balta Albă a obținut 12.400 kg/ha cu hibridul P9903. “Lucrez 400 ha, iar porumb am semănat în acest an după mazăre, rapiță și chiar după porumb, în total 160 ha. În toamnă am arat la 35 cm și am efectuat o lucrare cu discul. La sfârșitul lunii martie am aplicat 200 kg/ha de uree, am intrat cu combinatorul, iar după o săptămână am semănat 67.000 bg/ha și tot atunci am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0. Am erbicidat de două ori, preemergent și postemergent, și doar unde a fost cazul am aplicat un foliar.  Am prășit în faza de 5 frunze și aceasta a fost toată tehnologia. Am început recoltatul la sfârșitul lunii august, iar în ceea ce privește următoare campanie voi semăna între 150 - 200 ha cu porumb, sigur voi alege hibridul P9903, dar mă gândesc să mai încerc și un alt hibrid”, a precizat fermierul.

Ștefan Ginerică este un alt fermier campion la porumb din județul Buzău. Acesta a avut 100 ha cu porumb în acest an și a obținut 12.000 kg/ha cu hibridul P9911. “Lucrăm în familie 450 ha, în fotografie apare soția alături de copii. Porumbul l-am semănat după grâu și rapiță, am arat în toamnă și am semănat în perioada 1-20 aprilie, atunci când am aplicat 180-200 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0, iar la prășit am mai fertilizat cu 120 kg/ha de azot. Am aplicat două erbicide, preemergent și postemergent și un îngrășământ foliar. Am recoltat în perioada 25 septembrie – 5 octombrie. Și în acest an am avut hibrizi martori, tot de la Pioneer, trebuie să văd exact pentru anul viitor ce voi alege, însă sigur hibridul P9911 va rămâne în cultură”, a declarat  Ștefan Ginerică.

Fermier campion la cultura porumbului este și Andrei Constantinescu din localitatea Cioranca. Acesta a semănat porumb pe 200 hectare, iar hibridul P9911 i-a garantat 11.660 kg/ha. “Ca în cazul celorlalte culturi din fermă, sunt adeptul multor lucrări în vegetație, astfel că în ceea ce privește cultura de porumb, am arat în toamnă, în primăvară am pregătit patul germinativ și am aplicat îngrășăminte, apoi am incorporat cu combinatorul, am semănat la circa 2 săptămâni 70.000 plante/ha și am aplicat îngrășăminte complexe 20.20.0, plus 9 kg/ha îngrășământ starter. Am aplicat un singur erbicid și aceasta a fost toată tehnologia. Anul viitor voi semăna porumb pe aproximativ 130-140 ha”, a punctat agricultorul.

În localitatea Amara din județul Buzău își desfășoară activitatea următorul fermier campion: Marin Marian Adrian. Acesta a semănat în acest an 250 hectare cu porumb, iar în fermă lucrează 600 hectare. Cea mai bună producție la această cultură a obținut-o cu hibridul P9911, care i-a oferit 11.200 kg/ha. “Culturile premergătoare pentru porumb au fost floarea-soarelui, lucernă, mazăre și am semănat chiar și după cultură de porumb. În toamnă am arat la 40 cm și am fertilizat cu 250 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0. Am continuat lucrările pentru pregătirea patului germinativ în primăvară, atunci când am efectuat două treceri cu combinatorul și am aplicat 200 kg/ha de uree. Campania de semănat a început în jur de 15 aprilie și o dată cu semănatul am mai aplicat azot – 130 kg/ha. În vegetație am dat un erbicid, în faza de 10 frunze am prășit și am aplicat un tratament cu fungicid și foliar, iar recoltatul a avut loc în perioada 5-7 septembrie”, a specificat Marin Marian Adrian.

Un alt fermier campion din județul Buzău este Mădălin Oprea, care a obținut 10.800 kg/ha cu hibridul P9911. “Am avut porumb în acest an pe 280 ha, iar în total lucrez 740 ha. Am semănat fie după grâu, floarea-soarelui sau porumb. Am mers pe arătură de toamnă și am arat la o adâncime de minim 35 cm, iar la final de noiembrie, început de decembrie am discuit. În februarie am efectuat o lucrare cu combinatorul și am aplicat 18.46.0 – 200 kg/ha, înainte de semănat am intrat din nou cu combinatorul, iar în 4-5 aprilie am semănat 68.000 – 70.000 b.g/ha, atunci am mai aplicat în jur de 160 kg/ha de uree. Am erbicidat pe negru, iar al doilea erbicid l-am aplicat în faza de 6-7 frunze și am prășit în jurul datei de 15 mai. Nu am aplicat nici un tratament, iar campania de recoltat a început în jurul datei de 10 septembrie”, a declarat fermierul buzoian. Acesta a mai adăugat faptul că pentru următoarea campanie nu știe exact câte hectare va semăna cu porumb, asta pentru că această campanie de toamnă a fost dificilă și nu trebuie să vadă cum se vor comporta culturile deja semănate. Cu toate acestea crede că va semăna cel puțin 250 ha și va alege hibrizii P9911, P0216 și P9757.

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

În sudul țării hibrizii de floarea-soarelui au oferit producții foarte bune în acest an. Neașteptate chiar, după cum spun chiar fermierii care la începutul campaniei nu aveau prea mari speranțe și credeau că din cauza vremii nu vor obține rezultate foarte bune. Însă stabilitatea hibrizilor P64LE25 și P64LE99  a fost demonstrată încă o dată, iar în județele Buzău și Ialomița producțiile au depășit 4.000 kg/ha.

În județul Ialomița, cea mai bună producție la floarea-soarelui a fost cea obținută de Adrian Georgescu, care lucrează 2.600 ha, iar această cultura a ocupat 140 ha. A devenit fermier campion cu producția 4.430 kg/ha garantată de hibridul P64LE99. “Am arat în toamnă și am efectuat o lucrare cu discul, apoi în primăvară am intrat cu combinatorul. Înainte de semănat am aplicat 200 kg/ha îngrășăminte complexe 18.46.0, am  semănat la sfârșitul lunii martie - începutul lunii aprilie, iar în ceea ce privește fertilizarea am mai dat la prășit 100 kg/ha de azot. Cultura a primit un erbicid preemergent, un graminicid în vegetație și două fungicide, primul la 6-8 frunze, al doilea în faza de buton floral. Doar atât am aplicat și am recoltat începând cu finalul lunii august”, a declarat fermierul campion.

Un alt fermier campion din aceast județ este domnul Mihai Miu, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha. În cadrul fermei lucrează 2.000 ha, iar floarea-soarelui a semănat în acest an pe 120 ha, după culturile de grâu și porumb. “În toamnă am arat la 32-34 cm, iar în primăvară am efectuat o singură trecere cu combinatorul, apoi la semănat, în perioada 14-16 aprilie, am aplicat complexe 20.20.0 – 160 kg/ha. Am aplicat două tratamente cu fungicid, erbicid și îngrășământ foliar, plus azotat de amoniu - 120 kg/ha fazial. Cultura a fost în neirigat și am recoltat în jurul datei de 6 septembrie”, a specificat Mihai Miu. Fermierul campion a mai adăugat faptul că în ceea ce privește hibrizii de floarea-soarelui este foarte mulțumit în special de cei cu tehnologia Express, pe care îi cultivă încă din momentul în care aceștia au fost disponibili pe piața din România.

Cu aceeași producție, 4.400 kg/ha obținută la hibridul P64LE99, fermier campion a devenit și Ion Iancu din județul Buzău. Acesta lucrează 400 ha, iar floarea-soarelui a avut în acest an pe 80 ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu și porumb. Înainte de arătură am aplicat superfosfat - 150 kg/ha , apoi am arat la 28 cm, în primăvară am pregătit terenul cu discul, o trecere sau două în funcție de cum a fost cazul și am aplicat aproximativ 150 kg/ha îngrășământ triplu 16. Apoi am semănat la începutul lunii aprilie, atunci când am aplicat uree – 200 kg/ha. Am aplicat două erbicide, unul în preemergență și unul în vegetație, dar și două îngrășăminte foliare. Aceasta a fost toată tehnologia, am recoltat începând cu finalul lunii august, a fost chiar un an foarte bun pentru floarea-soarelui. Și anul viitor voi alege același hibrid, pentru că m-a surprins în acest an în ceea ce privește producția”, punctat fermierul campion.

În județul Buzău își desfășoară activitatea și doamna Marieta Ginerică a obținut 4.300 lg/ha cu hibridul P64LE99. Despre tehnologia aleasă în cadrul fermei ne-a detaliat soțul acesteia, domnul Ștefan Ginerică: “Lucrăm 450 ha, dintre care în acest an am semănat 100 ha cu floarea-soarelui. Plantă premergătoare a fost porumbul, așa că am arat la 30 cm și am trecut cu combinatorul în toamnă, după care în primăvară am semănat în perioada 1-5 aprilie și am aplicat 180-200 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0, am aplicat 2 erbicide, unul preemergent sau unul postemergent, un îngrășământ foliar, iar la prășit, atunci când platele aveau 10-12 frunze,  am mai aplicat 100 kg/ha de azot. Am recoltat în perioada 1-10 septembrie, iar media pe hectar a fost de 4.600 kg/ha, am avut și sole cu 4.600 ha, pot spune că a fost un an de excepție pentru floarea-soarelui. Îmi place să respect rotația culturilor, de aceea cred că și pentru anul viitor voi semăna floare-soarelui pe 100 ha, semănăm o dată la 5 ani floarea-soarelui pe aceeași suprafață.”

Andrei Constantinescu, tot din județul Buzău, a devenit și el fermier campion datorită hibridului P64LE99, care i-a asigurat producția de 4.200 kg/ha. Acesta lucrează în cadrul a două societăți 400 ha, iar cu floarea-soarelui a avut 110 ha. “Am semănat după grâu și porumb, astfel că în toamnă am arat la minim 30 cm, iar în primăvară am efectuat o trecere cu discul, am fertilizat cu 200 kg/ha 14.14.14 cu sulf și magneziu, încorporat cu combinatorul, apoi la aproximativ după două săptămâni am semănat, adică la începutul lui aprilie, am semănat 70.000 plante/ha și am aplicat 200 kg/ha 20.20.0 și 9 kg/ha îngrășăminte microgranulate starter. S-au mai aplicat două erbicide și doar atât, nu sunt adeptul multor lucrări în vegetație. Am recoltat la finalul lunii august, iar producția din acest an a fost mult peste așteptări. Pentru următoarea campanie nu știu sigur câte hectare voi semăna, pentru că asta depinde de campania de toamnă, oricum vor fi cel puțin 80”, a specificat fermierul.

În județul Ialomița, un alt fermier campion la floarea-soarelui este domul Iulian Filipoiu. Acesta lucrează 3.000 ha, iar în acest an floarea-soarelui a cultivat pe 360 ha. Hibridul P64LE99 i-a oferit 4.000 kg/ha. “A fost un an foarte bun pentru floare, am semănat după orz, așa că în toamnă am arat la 25-30 cm, în primăvară am discuit și am aplicat 180 kg/ha îngrășăminte complexe 18.46.0 la semănat, adică în prima parte a lunii aprilie. Am mai fertilizat în luna mai, atunci când am prășit, cu 150 kg/ha azotat. Am aplicat un erbicid Express, în unele zone și un graminicid, iar la apariția butonului floral am aplicat un fungicid. Am recoltat după jumătatea lunii august, iar anul viitor voi semăna floarea-soarelui pe aproximativ 300 ha și voi alege tot hibridul P64LE99”, a afirmat agricultorul.

Hibridul P64LE99 i-a adus titulatura de fermier campion și domnului Marin Marian Adrian, care lucrează 600 ha, floarea-soarelui a avut în acest an pe 150 ha și a obținut 3.800 kg/ha. “Culturi premergătoare pe solele unde am avut floarea-soarelui au fost grâu și rapiță. Am mers pe arătură de toamnă, la 35 cm și am aplicat 250 kg/ha îngrășăminte complexe 20.20.0. În primăvară am continuat cu efectuarea unei treceri cu discul și una cu combinatorul, apoi am semănat în a doua jumătate a lunii aprilie. Am aplicat un singur erbicid Express în vegetație, iar pe unele sole am aplicat un tratament. În faza de 6-10 frunze am prășit. Am recoltat începând cu 1 septembrie. Semăn de 3 ani acest hibrid și am fost mereu mulțumit de producțiile obținute”, a precizat fermierul campion.

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Comuna Berca din județul Buzău a intrat pe harta turistică grație vulcanilor noroioși și, poate, este cunoscută și pentru specialitatea culinară a locului, cârnații de Pleșcoi. Curând, agenda va fi completată cu alt obiectiv, Ansamblul Schitul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, mai ales că lăcașul a intrat într-un program de restaurare, un proiect european în valoare de 21,26 milioane de lei.

Pisania bisericii vorbește nu despre un schit, ci despre o mănăstire cu rol de cetate: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu sporirea Duhului Sfânt, ziditu-s-a din temelie această sfântă și dumnezeiască monastire, întru slava și lauda Atotțiitorului Dumnezeu, de robul lui Dumnezeu Mihalcea vel Stolnicu și de roaba lui Dumnezeu Alexandrina Cantacuzino (...) și s-au zidit în zilele blagocestivului domn I. Constantin Basarab Voievod, la anul 7202 (1694), iunie, 6.“

Așadar, așezământul datează din urmă cu 324 de ani, unele surse indicând existența unei biserici pe cel mai înalt deal din Berca chiar de la începutul anilor 1600. Documentele îi rețin însă ca ziditori pe stolnicul Mihalcea Cândescu împreună cu soția sa, Alexandrina Cantacuzino, și cu fiii lor, Șerban, Mihalcea și Moise.

Mănăstirea a fost ctitorită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, cam în vremea când la Râmnicu Sărat se înălța o altă bijuterie arhitecturală, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“. Istoricii presupun că mănăstirea avea și rol de observare și apărare. De fapt, otomanii interziseseră boierilor din Țările Române să ridice cetăți fortificate, așa că valahii le-au înșelat vigilența prin tipul de mănăstiri-cetate, unde clopotnița avea rol de supraveghere a mișcărilor de trupe și tot de acolo se bătea clopotul a alarmă. Un alt element ar fi zidul de împrejmuire, caracteristic tuturor construcțiilor din perioada brâncovenească. Inițial, biserica de la Berca avea trei turle, fiind pictată la interior și la exterior. Pe latura sudică au fost construite pivnițe și, peste bolta lor din cărămizi, o casă egumenească. În 1825 se afirmă că stăreția avea cinci camere și un foișor cu stâlpi din piatră, înlocuiți, la consolidarea dintre anii 1832-1834, cu alții din lemn.

Alte documente din 1860-1864 amintesc că mănăstirea mai deținea o altă clădire cu cinci camere, o pâinărie, o cuhnie, un șopron, o cămară, o velniță, un grajd etc. În acel secol așezământul a găzduit o serie de instituții de învățământ: școala elementară pentru copiii din sat; școala pregătitoare pentru seminarul teologic (școala de gramatici sau școala candidaților de preoți); școala destinată pregătirii monahilor și tinerilor săraci). În 1865 aici a fost instalat sediul subprefecturii Plaiului Pârscov, iar în 1871, o cazarmă a unității de dorobanți. În al Doilea Război Mondial, fiindcă la mănăstire și-a instalat armata sovietică un post de observație, lăcașul a fost bombardat de trupele germane, fiind distruse aproape în întregime zidurile de împrejmuire și alte clădiri anexă. Biserica, devenită între timp de mir, a fost consolidată în anul 1980, iar după 1990 a redevenit schit de maici. În biserică sunt reprezentate mai multe școli de pictură și artă bisericească, de la Pârvu Mutu și Gheorghe Tattarescu la restauratorii din zilele noastre.

În 2004-2005 a fost scoasă la suprafață pictura originală a renumitului Pârvu Mutu. Broderia în piatră, coloanele și portalul sunt de la 1694, catapeteasma este o operă de secol XIX, pictată de Nicolae Teodorescu și Gheorghe Tattarescu, iar înăuntru se mai află trei icoane realizate între anii 1740-1750.

Maria Bogdan

A fost confirmată prezența virusului Pestei Porcine Africane la porcii din două gospodării, din localitățile Lunca (comuna Pătârlagele) și Pănătău, județul Buzău.

În urma confirmării diagnosticului, de către Institutul de Diagnostic si Sănătate Animală București (I.D.S.A.) – Laboratorul Național de Referință pentru Diagnostic și Sănătate Animală, serviciile veterinare au intervenit și au instituit imediat măsurile aplicabile în cazul diagnosticării unui focar de PPA.

Gospodăriile respective au fost plasate sub supraveghere oficială, s-a realizat dezinfecția, au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport, a fost dispusa uciderea porcinelor din cele două gopodării și ecarisarea carcaselor.

Centrul Local de Combatere a Bolilor Buzău s-a reunit astăzi pentru a adopta planul de măsuri privind controlul și combaterea bolii, precum și pentru adoptarea zonelor de restricții.

Totodată, au fost recoltate probe pentru examene de laborator, de la animalele suspecte și de la cele sacrificate (3 capete).

Ancheta epidemiologică este în desfășurare.

A fost demarată și o anchetă a Poliției, pentru a verifica informațiile conform cărora virusul a fost introdus în județul Buzău prin produse din carne provenite de la porcii dintr-o zonă unde evoluează focare de PPA.

ANSVSA solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea măsurilor întreprinse de autorități, având în vedere gravitatea bolii şi consecinţele economice grave generate de apariţia ei.

Orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat medicului veterinar sau DSVSA judeţeană.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având, însă, impact la nivel social și economic.

Petre Daea, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, va fi prezent sâmbătă, 3 februarie 2018, la Buzău, unde va poposi caravana Campaniei naționale de informare și promovare “Alege oaia!”.

Evenimentul va avea loc în parcarea noului centru comercial, Kaufland Unirii Sud, unde vor fi amenajate 15 căsuțe în care fermierii din județ își vor expune produsele tradiționale pe care consumatorii le vor putea degusta sau le vor putea achiziționa. De asemenea, asociațiile crescătorilor de ovine din Buzău le vor oferi vizitatorilor gratuit tocăniță și preparate din carne de oaie.

Consiliul Județean Buzău prin Centrul Județean de Cultură și Artă se va alătura campaniei “Alege oaia!”, asigurând prezența interpreților de muzică populară, care vor întreține buna dispoziție a participanților cu dansuri și cântece tradiționale românești.

Deschiderea evenimentului va avea loc sâmbătă, ora.10:00, iar programul de vizitare va fi între orele 10.00-17.00, pentru ambele zile ale weekendului.

MADR menționează că obiectivul final al acestei campanii este păstrarea tradițiilor locale privind obiceiurile gastronomice de preparare a cărnii de oaie, creșterea consumului de produse din carne de oaie, sprijinirea crescătorilor autohtoni de ovine și înființarea la nivel național a unei piețe de Gross, iar la nivel județean constituirea de magazine destinate comercializării cărnii și a produselor din carne de oaie.

Hibrizii de porumb Pioneer nu aveau cum să nu performeze în județele Brăila și Buzău. Agricultorii din aceste județe au avut rezultate excepționale în acest an, atât la irigat cât și la neirigat. De aceea, în continuare vom prezenta o parte dintre fermierii campioni și tehnologia pe care au adoptat-o în fermele lor.

În cadrul societății Padova Agricultura din localitatea Stăncuța, județul Brăila, hibridul  P0937 a oferit producția de 15.240 kg/ha. Despre tehnologia folosită în fermă, dar și despre perspectivele din 2018 ne-a vorbit domnul director al societății Mihalache Ciocan. “Lucrăm 5.718 ha, iar campania trecută am avut porumb pe 1.599 ha, semănat fie după porumb sau orez. Am arat în toamnă, ca de fiecare dată, iar în primăvară au urmat lucrările cu discul și combinatorul. Am aplicat complexe 18.46.0, 200 kg/ha și am început semănatul pe 10 aprilie. La prăși am mai aplicat uree, 500 kg/ha, am erbicidat o singură dată, doar pe câteva sole a fost nevoie de corecție și am mai aplicat erbicid, nu am făcut niciun fel de alt tratament. Din totalul suprafeței cultivate cu porumb, 40 % a fost în irigat. Am început campania de recoltat la sfârșit de septembrie și a durat aproximativ o lună jumătate”, a specificat fermierul campion. Acesta a mai adăugat faptul că a fost mulțumit de modul în care s-a comportat întreaga cultură, iar anul viitor va semăna porumb pe 1.600 ha.

Tot în județul Brăila, în localitatea Traian de această data, domnul Adrian Răureanu a devenit fermier campion cu hibridul P0216, care i-a asigurat producția de 14.015 kg/ha în irigat. “Lucrez 400 ha, porumb am avut pe 100 ha. Am arat în toamnă, atunci când am aplicat și complex 18.46.0 200 kg/ha, iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul, după care am semănat în luna aprilie, când am mai aplicat 200 kg/ha azot și la prășit 100 kg/ha complexe 18.46.0. În funcție de solă am aplicat 2 tratamente, erbicide unde a fost cazul. Campania viitoare vom semăna porumb pe o suprafață de 160 ha”, a declarat Adrian Răureanu.

Următorul fermier campion Dan Lefter din județul Buzău. Acesta lucrează 457 ha, porumb a semănat pe 225 ha și a obținut 13.200 kg/ha cu hibridul P0216. “Am semănat fie după porumb, fie după soia. Am scarificat la 80 cm, arat și am efectuat o trecere cu combinatorul pe toată suprafața. În primăvară am mai efectuat o trecere cu combinatorul, am aplicat complexe cu sulf, 200 kg/ha și am început semănatul la sfârșitul lunii martie. Am aplicat 2 erbicide și 2 tratamente, la prășit, în faza de 10 frunze, am mai aplicat complexe 200 kg/ha, iar 180 ha au beneficiat și de irigații. Am recoltat începând cu luna septembrie, iar în octombrie am terminat campania cu cele 180 ha care au fost în irigat. Nu am avut probleme în acest an în cultură, iar anul viitor voi semăna porumb pe 200 ha”, a spus fermierul campion.

Fermier campion la porumb a devenit și domnul Niculae Drăgan din localitatea Lișcoteanca, județul Brăila, care a obținut 12.750 kg/ha cu hibridul P0023. “ Lucrăm 250 ha, pe 117 ha am avut porumb, semănat după grâu și rapiță. În toamnă am scarificat la 60 cm, însă numai 43 ha, restul am arat. În primăvară am trecut pe toată suprafața cu combinatorul și am aplicat complexe 18.46.0  - 230 kg/ha la semănat, campanie începută pe 10 aprilie. Am erbicidat, am prășit când am aplicat azot în funcție de solă, între 180 kg/ha și 230 kg/ha. Cultura a mai beneficiat și de 2 tratamente cu fungicid și îngrășământ foliar. Producția a fost obținută în neirigat pentru că nu avem posibilitatea să irigăm. Am recoltat în perioada 3-23 octombrie, iar anul viitor voi semăna 91 ha și am ales hibrizii P9911 și P0023”, a punctat agricultorul brăilean.

Domnul Vasile Hotnog, din județul Brăila, a devenit fermier campion cu hibridul P0023, care i-a oferit producția de 11.740 kg/ha. “Lucrez 550 ha, iar pe 280 ha am avut porumb. Am semănat fie tot după porumb, floarea-soarelui, soia și rapiță. În toamnă am arat, în timp ce în primăvară am continuat cu lucrările efectuate cu combinatorul, o trecere sau două, în funcție de solă. Am început semănatul la începutul lunii aprilie, când am aplicat și complexele – 250 kg/ha, pe care le-am ales la fel în funcție de solă, pentru că am făcut cartare agrochimică și am aplicat în funcție de rezultate.  Cultura a mai beneficiat de 2 erbicide, nu aplicat tratamente pentru că nu am avut probleme, doar am prășit și am aplicat uree și azot, aproximativ 250 kg/ha,” a declarat fermierul campion.

Un alt fermier campion este domnul Vasile Marius, din localitatea Bărăganu, județul Brăila. Acesta lucrează 537 ha, pe 89 a semănat porumb campania trecută și a obținut 11.500 kg/ha cu hibridul P0023. “Am semănat porumbul după floarea-soarelui și rapiță. Am arat în toamnă, când am și nivelat cu discul, iar în primăvară am mai trecut o dată cu discuit, iar pe o anumită solă am efectuat și o lucrare cu combinatorul. Am semănat în perioada 31 martie - 10 aprilie, când am aplicat 170 kg/ha, complexe 20.20.0. Cultura a beneficiat și de două erbicide și de 2 tratamente cu insecticid și foliar. Primul tratament în faza de 3 frunze pentru că am avut atac de tanymecus, iar la prășit am aplicat 200 kg/ha, azotat de amoniu. Producția a fost obținută în neirigat, am recoltat în prima parte a lunii septembrie”, a afirmat agricultorul. Acesta a mai adăugat faptul că anul viitor va semăna în jur de 140 ha cu porumb și ales hibrizii P0023, P0937 și P9903.

În județul Buzău, fermier campion a devenit și domnul Andrei Constantinescu. Acesta a obținut 10.760 kg/ha cu hibridul P9911. “Lucrez 400 ha, iar pe 240 ha am avut porumb, semănat fie după porumb, floarea-soarelui sau rapiță. În toamnă am arat, în primăvară am efectuat lucrări cu discul și combinatorul, am fertilizat 250 kg/ha complexe cu sulf și zinc, iar la semănat am mai aplicat la semănat, la sfârșitul lunii martie, 200 kg/ha de azot. Am erbicidat și am aplicat 2 tratamente, primul aplicare a fost cu microelemente, iar cea de a doua a fost cu zinc în stadiul de 8-10 frunze. Cultura a fost în neirigat, iar singura problemă pe care am avut-o a fost apariția rățișoare. Am recoltat după 20 septembrie, iar anul viitor nu știu câte hectare de porumb voi semăna, pentru că am sole unde nu arată bine nici rapița, nici grâul”, a punctat fermierul campion.

Tot în județul Buzău fermieri campioni au devenit și domnii Adrian și Ionel Marin, care au obținut 10.400 kg/ha cu hibridul P0216. Aceștia lucrează 600 ha, iar porumb au avut pe 250 ha, semănat după grâu, rapiță și floarea-soarelui. “În toamnă am arat și am trecut cu combinatorul, în primăvară am mai efectuat o lucrare cu combinatorul și am semănat la începutul lunii mai, când am aplicat și complexe, fie 18.46.0 fie 20.20.0 - 150 kg/ha. La prășit am mai aplicat 150 kg/ha de azot și un erbicid. Tratamente nu am făcut pentru că nu avem echipamentele necesare pentru aceste lucrări și nici nu am irigat. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor vom semăna 250 cu porumb”,a  declarat Ionel Marin.

Viorel Balașu este un alt fermier campion din județul Buzău, Acesta lucrează 550 ha în localitatea Poșta Câlnău și a obținut 10.290 kg/ha cu hibridul P9903. “Am  avut porumb pe 87 ha, semănat după grâu, orz și floarea-soarelui. În toamnă am fertilizat cu îngrășământ pe bază de sulf – 250 kg/ha, apoi am arat. În primăvară am efectuat o lucrare cu discul, apoi am fertilizat cu complexe cu sulf, 200 kg/ha, apoi am mai efectuat o lucrare cu combinatorul. Am semănat începând cu 15 aprilie, apoi am erbicidat, iar în faza de 4-5 frunze am mai aplicat uree granulată, 120 kg/ha, produs comercial, și am mai aplicat un tratament cu zinc, în faza de 7-8 frunze. Am recoltat la începutul lunii octombrie, iar anul viitor voi semăna porumb pe 110 ha, am ales hibrizii P9911 și P9903 pentru că sunt foarte mulțumit de producții. Anul acesta am obținut cea mai mare medie de când cultivăm porumb, 8.540 kg/ha, am avut producție pe 20 ha, cu hibridul P9911, 11.200 kg/ha în neirigat. Acești 2 hibrizi se pretează de minune în ferma noastră, sunt foarte mulțumit”, a punctat fermierul campion.

În localitatea Colibași, județul Buzău își desfășoară activitatea și fermierul campion Ștefan Ginerică. Acesta lucrează 500 ha, cu porumb a avut 75 ha și a obținut 9.000 kg/ha cu hibridul P9911. “Am semănat porumb după rapiță și porumb, am arat și uniformizat terenul în toamnă, nu renunț la aceste lucrări, iar în primăvară am efectuat o trecere cu combinatorul și am fertilizat -180 kg/ha cu 18.46.0 și 20.20.0, după care am semănat în perioada 1-20 aprilie. Am erbicidat pe negru cum se spune, apoi în vegetație doar unde a fost cazul. Am aplicat un tratament pentru boli și dăunători în faza de 2-4 frunze. Cultura nu a beneficiat de irigații, dar a fost un an foarte bun chiar și așa. Am recoltat între 25 septembrie-1 octombrie, iar anul viitor voi semăna 100 ha cu porumb, pe 70% din suprafață voi semăna P9911”, a punctat fermierul campion.