Căderea românismului…

Niciun român de bună credinţă, tradiţionalist şi cu dragoste de baştină nu se aştepta ca, după o treime de veac de la momentul în care începea să viseze la o viaţă liberă, neîncorsetată de reguli, să aibă parte de atâtea dictate care fac mai degrabă… să nu se facă. Adică, un libertinism legalizat care a pus ţara la mezat înainte să vină cumpărătorii, mici şi mari afacerişti de oriunde, care mai de care să înşface câte ceva din marea bucată a unui popor truditor de-o veşnicie. Pe deasupra, ţara în care se poate face orice slalomând printre aşa-zisele legi. De bună seamă, generatorii a tot ce trăiesc românii astăzi sunt cei cu pâinea şi cuţitul care-şi permit să taie, nu cât trebuie, ci cât le dictează interesele personale, de partid şi de grup.

Ei sunt Parlamentul „umflat“, structurile guvernamentale de asemenea, garnisite cu un număr de funcţionari pe măsură, în mare parte rupţi de realităţile în care ţara se zbate şi din ale cărei încurcate iţe îşi caută limanul. Funcționărimea generatoare ale unei birocraţii pe măsura dimensiunii ei la toate nivelurile, una dintre marile găuri negre ale bugetului de stat.

De aici începe degradarea morală, fizică, intelectuală şi economică a neamului.

Şcoala, care nu-şi găseşte drumul de peste treizeci de ani. Educaţia, respectul faţă de sine şi de cei din jur sunt de domeniul trecutului. Veșmintele, comportamentul, mai cu seamă ale tinerelor generaţii, te duc cu gândul la pericolul degenerării fiinţei umane, la căderea civilizaţiei şi întoarcerea la vremurile în care era suficientă purtarea unei bucăţi de piele a unei sălbăticiuni pentru a-ţi ascunde intimitatea.

Economia, care şi-a pierdut de mult ritmul, bate gongul în contratimp, deschizând aiurea porţile oricui se află prin preajmă. Industria românească la începutul anilor ´90, catalogată ca fiind „un morman de fiare vechi“… Blestemate vorbe! Start al căderii economiei româneşti.

Pământul, cel mai de preţ bun al unui popor, lăsat la discreţia oricui, generând astfel un adevărat dezastru funciar, ecologic, economic şi administrativ. Peste patru milioane de hectare de teren agricol introduse în intravilan acoperite de betoane, piatră şi vile, alte aproximativ 40% din ceea ce a mai rămas vândute ori date în exploatare străinilor, cu consecinţe asupra ponderii participării la bugetul statului român proporţional cu nivelurile afacerilor.

Din păcate, sunt și alte multe greşeli săvârşite, cu voie sau fără de voie, care se impun a fi corectate. Perpetuarea lor ar duce către o cădere a românismului într-o inimaginabilă prăpastie socio-economică. „Ţara trebuie să intre pe mâini pricepute“, îmi spunea un ţăran hâtru din fire. Aşa zic şi eu. Voluntarismul, oportunismul şi politicianismul nu trebuie să-şi mai găsească loc printre români. Profesionalismul, experiența trebuie să primeze la toate nivelurile. Iar școala, limba şi pământul trebuie să ne fie temelie.

Ion BANU