Petra, crinul cu parfum de nisip nabateean (I)

Nisipul trandafiriu se împrăștie și zburdă în toate direcțiile, aducând cu sine frânturi din drumurile comerțului cu tămâie din Levant, Egipt, Africa, Arabia până în India și mai departe, din vremurile arabilor nomazi, nabateenii, ce au locuit în Raqmu, orașul Petra de azi din Sudul Iordaniei. Una dintre Minunile Noi ale Lumii, Petra, a prosperat în secolul I d. Hr., odată cu ridicarea construcției Al-Khazneh, care se pare că a fost mausoleul regelui Aretas al IV-lea; pe atunci orașul ajunsese la douăzeci de mii de locuitori.

Locuită din timpuri preistorice, Petra a fost mereu ținta inamicilor pentru poziția sa favorabilă negoțului. Generalul lui Alexandru cel Mare, Antigonus I Monophthalmos, a fost unul dintre cei care au vrut să cucerească orașul, însă nu a izbutit. Zona muntoasă a fost benefică împotriva atacatorilor de-a lungul timpului. Însă, în vremea împăratului roman Traian, Petra a fost acaparată de arabi și în anul 106 d.Hr. și-a pierdut independența.

Prin valea Poarta Siq-ului încep să apară-n cale sculpturile în piatră alb-maronie, apoi mărețele staturi ale Mormintelor Obelisc și Triclinium construite pentru Al-Uzza și Dushara, zeii nabateeni, care stau neclintite în fața intrării unei peșteri ce ascunde morminte străvechi. În timpurile de demult, Obeliscul reprezenta pentru localnici zeul protector; aici se desfășurau evenimente cu mese îmbelșugate pentru comemorarea celor trecuți în lumea de dincolo.

Siq

Mai multe rute duceau către fostul oraș nabateean, însă principala era accesul prin Siq (denumit „puț“ în arabă). Cale de 1,2 km printre masivele de piatră ondulate, despicate, parcă modulate în fel și fel de chipuri, râvnesc la fiecare moment, atentă să nu pierd cu privirea vreo scenă din acest film. Mărturiile despre religie și îndemânarea tehnică a nabateenilor sunt evidențiate de-a lungul stâncilor prin altarele de tămâie, baraje de retenție, resturi ale țevilor de teracotă sau canalele tăiate în stâncă cu ajutorul cărora apa potabilă ajungea în oraș. Uneori sunt porțiuni înguste cu o lățime de trei metri; pereții sunt atât de apropiați încât par că-și sărută buzele pe alocuri și se îmbrățișează sub atenta rază a soarelui abătută asupra lor.

Al-Khazneh

La capătul Siq-ului, ca o lumină se aprinde Al-Khazneh (Trezoreria), cu una dintre cele mai spectaculoase fațade ale lumii, posibil construită în timpul domniei regelui Aretas al IV-lea. Arhitectura și arta mediteraneeană sunt evidențiate prin elementele florale și figurative, stratul de stuc pictat în culoare tomnatică de pe templul rotund transmite un aer alexandrin ce amintește de meșterii pietrari. Din punct de vedere iconografic, nabateenii și-au însușit cultul Isis din Egipt, astfel este interpretată zeița veșnic fertilă, dar și protectoare a morților. Iconografia îi mai aduce în prim-plan pe frații Castor și Pollux, considerați în mitul antic simbolul speranței și al nemuririi.

De la credința beduinilor se spune că în locul acesta a fost ascunsă o comoară de către un faraon egiptean, de aici denumirea în arabă de Khazneh-Al Fira’un (Tezaurul Faraonului). Despre data construcției nu sunt dovezi clare, aproximările au fost făcute pe baza evenimentelor istorice. În urma unor săpături din curtea Trezoreriei au fost descoperite morminte ale căror bucăți de ceramică ar data din anii 20-10 î.Hr.

Construirea Al-Khazneh a început din partea de sus, cu pervazul, arhitectura, decorațiuni interioare scobite și modelate de sus în jos. Fațada a fost segmentată în triunghiuri, și au fost ridicate baraje și canale de drenaj laterale pentru a împiedica viiturile să inunde locul. În timpul nabateenilor curtea era cu șase metri mai jos față de acum, iar urmele de tămâie reprezintă semne din desele pelerinaje ale oamenilor.

Poarta lui Hadrian

Pe Strada Coloanelor încă se simte forfota de altădată, pe când negustorii făceau schimburi de mărfuri. În capătul acesteia doi soldați cu armură întâmpină trecătorii în dreptul ruinelor Porții greco-romane a lui Hadrian, care împarte spațiul profan de cel sacru. Întâlnim motivele nabateene în decorul pătrat, o arhitectură din vremea anexării Petrei la romani din secolul al II-lea.

Probabil unul dintre siturile arheologice foarte bine păstrate este Locul înalt al Sacrificiului, de unde panorama impresionantă asupra orașului te duce cu gândul că ai pășit într-o lume doar a ta, în care-ți poți pune întrebări, însă răspunsurile tind să mai aștepte fiindcă, uneori, parcă sunt înțepenite printre culorile pereților dintre stânci.

Prin „Orașul Trandafirilor“, în partea a doua ne vom îndrepta către Grădina Petra, Teatrul Roman, Mormintele Regale și, după 800 de trepte urcate, fabuloasa mănăstire își va deschide sufletul către inimile noastre.

Aurora GRIGORE

GALERIE FOTO