Marian Spiridon: „România importă legume și fructe tratate cu substanțe interzise la noi“

Marian Spiridon din Afumați, Ialomița, a devenit legumicultor în adolescență, când s-a gândit să înceapă un business. A analizat resursele pe care le avea la dispoziție și a hotărât că cel mai bine ar fi să exploateze terenurile pe care le avea cultivând legume. Începutul a fost mai greu, spune legumicultorul, dar perseverența este cheia succesului. Interviul pe care ni l-a acordat s-a concentrat pe relația producătorului român cu supermarketul și pe problemele cu care legumicultorii de confruntă.

„În parteneriatul cu supermarketul ai asigurată o continuitate a comercializării“

Reporter: Cum s-a dezvoltat această activitate?

Marian Spiridon: Am început cu un solar mic în care produceam răsaduri pe care le duceam la piață. Uneori mă duceam și cu bicicleta la piață. Acum avem un hectar de solarii și 10 hectare cultivate în câmp. Anul acesta am mizat pe varza extratimpurie, tomate, ardei gras, kapia, gogoșar și încheiem cu salata pe solarii.

Rep.: Ce resurse financiare ați alocat pentru susținerea acestui business?

M.S.: Am folosit câteva economii personale, am făcut câteva credite. Am fost foarte serioși și am reușit să ne plătim furnizorii. Așa am evoluat. Acum câțiva ani am primit niște fonduri prin „Instalarea tinerilor fermieri“, cu ajutorul cărora am construit câteva solarii, am achiziționat un echipament de irigare prin picurare și beneficiem de subvențiile care se acordă în funcție de fiecare cultură.

Rep.: Sunteți unul dintre producătorii români care au reușit să încheie contracte de colaborare cu supermarketurile. Cum este acest parteneriat?

M.S.: Noi lucrăm de aproape 10 ani cu supermarketurile și din toată această experiență vă pot spune că producătorul trebuie să vină cu partea sa de seriozitate. Trebuie să investești în ambalaje, în echipamente de calibrat, sortat, etichetat, în mașini frigorifice de transport. Tratamentele fitosanitare trebuie realizate corect, cu respectarea timpilor de pauză. Supermarketurile asigură producătorilor desfacerea produselor, există un flux, o continuitate în acest sens. În plus, plățile către producători sunt realizate la timp. Astfel, producătorul are posibilitatea de a se ocupa strict de activitatea sa.

Schimbarea, obligatorie

Rep.: Ce condiții trebuie să îndeplinească producătorul care are un astfel de contract?

M.S.: Premergător fiecărui sezon se face un plan de culturi, pe anumite perioade, cu cantitățile aferente. În funcție de estimările de producție, stabilim cât putem livra. În cazul în care apar probleme în cultură, comunicăm supermarketului această situație.

Rep.: Cum se descurcă un fermier care nu colaborează cu supermarketurile?

M.S.: În ceea ce mă privește, dacă nu aveam această variantă nu mai puteam produce la nivelul acesta. Nu aș fi avut timp. Cineva ar fi fost obligat să stea doar în piață sau să vândă angro, iar restul să se ocupe de partea de producție. Pentru noi ar fi fost foarte greu. Am fost de câteva ori cu marfă la angro, când mai apăreau blocaje, dar eu nu pot să fac lucrul acesta.

Rep.: Faceți parte dintr-o asociație sau cooperativă?

M.S.: La nivelul comunei avem o cooperativă al cărei președinte sunt, respectiv Grădina cu legume din Fierbinți. Anul acesta o să fim și mai prezenți pe piață. Deja avem trei mașini frigorifice cu ajutorul cărora putem livra. Sper să fie și un an bun din punctul de vedere al producțiilor.

Rep.: Ce estimați legat de producțiile de anul acesta?

M.S.: Am ceva temeri legate de producția de roșii din toamnă din cauza dăunătorilor, în special din cauza Tutta absoluta. În schimb, în cazul ardeilor grași, kapia vom păstra fluxul de până acum.

„Toate costurile au crescut, dar prețul final al legumelor este același“

Rep.: Ultimii doi ani au fost foarte dificili pentru agricultori. Cum s-au resimțit în ferma dvs. turbulențele acestea?

M.S.: Am simțit din plin toate majorările costurilor. Astăzi ai un preț, mâine altul, peste două săptămâni iarăși se schimbă. Au crescut prețurile inputurilor și toate celelalte costuri, dar mai rău de atât, prețul final al legumelor a rămas neschimbat. Sunt prețuri mari și foarte mari în extrasezon, dar asta în cazul legumelor care nu sunt din România. Dacă urmărim perioada mai-septembrie o să constatăm că legumele românești au aceleași prețuri de ani întregi.

Rep.: Fermierii se confruntă cu această concurență neloială generată de importuri. Ce măsuri considerați că ar trebui adoptate, astfel încât importurile să nu mai fie așa o mare problemă pentru producătorii români?

M.S.: Înainte de a vorbi despre importuri vreau să vă spun că noi, fiind țară membră UE, trebuie să respectăm niște reguli. Au fost interzise în România multe produse fitosanitare care în alte state încă se folosesc. În mod paradoxal, aceste state exportă către România produse care au fost tratate cu substanțe pe care fermierii români nu au voie să le folosească. Înțelegeți în ce discrepanță suntem?

Rep.: Vorbim așadar despre politici interne deficitare?

M.S.: Cred că toate sunt făcute pe genunchi. Nu îmi permit să critic, dar ar trebui să avem oameni din domeniu care să știe exact care sunt lucrurile de care au nevoie fermierii români.

„Lanțul dintre noi și supermarket este foarte scurt. La capăt de solar marfa recoltată este sortată, calibrată, ambalată în lădițe și etichetată manual. Lădițele vin așezate pe palet. Acesta este înfoliat, etichetat și pornește în cel mai scurt timp către depozitul central.“ – Marian Spiridon

Laura ZMARANDA