Liliacul, un arbust decorativ remarcabil prin culoare și parfum

Floarea de liliac este una dintre cele mai frumoase flori de primăvară. Este un arbust care poate crește destul de viguros, fiind apreciat pentru rolul său decorativ.

Liliacul sau Syringa vulgaris face parte din familia oleaceelor și este o specie din genul Syringa ce înflorește primăvara. Înălțimea arbustului poate ajunge până la șapte metri, având ramuri drepte și lujeri puțin muchiați. Copacul are frunzele ovate sau lat-ovate, la bază cordate, până la 12 cm lungime, acuminate, pețiol de circa 2,5 cm lungime, glabre, verzi-întunecat

Liliacul înflorește în luna aprilie-mai, iar florile sunt de culori mov-pal, albe, galbene, roșu-purpuriu, lila. Florile de liliac sunt simple sau duble, extrem de parfumate, în culori diferite, de la liliachiu la alb. Acesta crește în tufișuri, în sălbăticie, dar cel mai des este cultivat ca arbust ornamental. Liliacul are și proprietăți medicinale. Frunzele lui se recoltează și din ele se prepară infuzie sau comprese.

Condițiile de creștere a arbuștilor de liliac nu necesită mari pretenții. Este o specie rezistentă la frig, iar după înflorire inflorescențele se taie, pentru a stimula și a da șansă unei viitoare înfloriri. La plantele altoite (pe portaltoi de liliac) se înlătură permanent drajonii din portaltoi.

Arbuștii se plantează ca și exemplare solitare, garduri vii, grupuri sau ca plante amplasate la liziera arborilor plantați în masiv (mică pădure). La un arbust a cărui înălțime este între 5-7 m, diametrul plantei este de 4-5 m.

Înmulțirea liliacului prin semințe, lăstari sau drajoni

Semințele de liliac se recoltează toamna și se seamănă primăvara, procedeu care necesită startificare 3 săptămâni. De asemenea, la liliac se face altoirea pe lemn cainesc (Ligustrum ovalifolium), când se poate folosi altoirea în T care poate fi aplicată în luna iulie. Altoirea pe lemn câinesc are beneficii precum acela de a înlătura problemele cauzate de drajonarea puternică. O altă modalitate de înmulțire a liliacului se face prin marcotaj. Pentru aceasta se efectuează un mușuroi peste ramurile crescute la baza plantei. Înainte de marcotare, plantele tinere se taie scurt (20-30 cm de la sol). La liliac cresc noi lăstari direct de pe rădăcini, iar acești lăstari pot fi separați de plantă împreună cu bucata de rădăcină. Aceasta se face cu grijă, toamna târziu sau primăvara devreme.

Printre bolile liliacului se pot menționa Arsura bacteriană (Pseudomonas syringae), o bacterioză, Mana liliacului (Phytophthora syringae), Făinarea liliacului (Microsphaera lonicerae), o făinare, Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea). Putregaiul se combate cu fungicide.

Anca LĂPUȘNEANU