Caisele se numără printre fructele preferate de noi. Știm că, pe lângă forma lor proaspătă, fructele de caise pot fi consumate și în compot, gem, dulceață, suc, nectar, caisată, lichioruri. Cei care își doresc să întrețină o cultură de cais trebuie să știe că necesită câteva măsuri pentru a obține o producție bogată deoarece se numără printre pomicolele pretențioase la condițiile climatice.

Caisul necesită lumină

Atunci când avem un an ploios, caisul se dezvoltă într-o formă armonioasă. Copacul poate ajunge până la o înălțime de 8-12 m și trunchiul la 40 cm în diametru. Coroana îi este deasă și mare, iar frunzele oval-rotunjite. Florile pot ajunge la un diametru de 2-5 cm. În perioada de coacere fructele sunt portocalii, suculente, cu un sâmbure înăuntru și până la 3 cm. Iar, atunci când vremea nu este una favorabilă și avem un an secetos, riscăm să avem producții mici sau chiar pierirea prematură. O soluție pentru fermieri, spun specialiștii, ar fi irigarea. Caisul necesită lumină. Dacă cultura de cais nu va avea lumină, atunci riscă să nu se maturizeze, să degere iarna, iar fructele să devină slab aromate.

Plantarea caisului

Plantarea caisului se face toamna sau primăvara devreme. Trebuie să știm că prinderea la cais se realizează mai greu, iar distanțele de plantare sunt între 4-6 cm între rânduri și 4-5 cm pe rând. Dacă plantarea se face toamna, se construiește un mușuroi mare de pământ peste rădăcini pentru a le feri de ger. Tăierile la cais se fac numai în verde și primăvara în preajma umflării mugurilor. Sub cais, solul se menține afânat și curat de buruieni.

Combaterea bolilor la cais

Apoplexia afectează în mod deosebit plantațiile bătrâne de cais, cauzând uscarea treptată și dispariția pomilor. Simptomele apar pe ramuri care, dacă ajung să cuprindă toată circumferința acestora, poate duce la uscarea treptată a lor. Uscarea poate cuprinde tot pomul. Atacul devine evident în zilele secetoase de vară. Apoplexie poate apărea din cauza condițiilor climatice nefavorabile sau a bacteriilor precum Cytospora, Verticilium sau Fusarium. Pentru a combate apoplexia este necesar ca plantațiile să fie pe soluri cu drenaj corespunzător sau să se înlăture plantele infectate până la dispariție.

Alte boli întâlnite la cais sunt monilinia laxa și monilinia fructigena. Monilina laxa atacă florile, frunzele și lăstarii tineri, iar monilinia fructigena atacă fructele ajunse la maturitate. Florile și frunzele atacate se ofilesc sau se usucă până dispar atunci când începe înghețul. Fructele se infectează ușor prin leziunile provocate de grindină și de insecte, precum și prin contactul dintre cele infectate și cele sănătoase. Fructele atacate se usucă și rămân pe ramuri, iar cele căzute se descompun sau rămân mumificate, asigurând transmiterea bolii an de an.

Umiditatea ridicată a aerului și temperatura scăzută sunt factori de bază care favorizează atacurile mari de monilioză. Pe fructele mature atacul este favorizat de înțepăturile insectelor sau de rănile produse de grindină, ceea ce permite pătrunderea miceliului ciupercii. Pentru a preveni monilioza este necesar să se facă tăierea și arderea ramurilor uscate, adunarea fructelor mumifiate și distrugerea lor, combaterea dăunătorilor pe cale chimică. Combaterea pe cale chimică se realizează prin tratamente fitosanitare, la căderea totală a frunzelor, la dezmugurire, în faza de buton roz.

Podosphaera pannosa, numită și făinarea la piersc, poate fi prezentă și în livada de cais. Ciuperca atacă frunzele tinere, lăstarii tineri și fructele. Organele atacate sunt acoperite cu pete de pâslă albicioasă. Frunzele sunt ușor deformate, încrețite, mici, se usucă și cad de timpuriu. Fructele infectate rămân mici și deformate. Primele simptome apar încă din luna mai. Umiditatea aerului, căldura și dozele mari de îngrășăminte favorizează dezvoltarea făinării. Pentru prevenirea ciupercii Podosphaera pannosa e necesar ca, la primele infecții de primăvară, să se facă tăierea în pom sau arderea lăstarilor atacați. O altă soluție ar fi combaterea chimică, aplicarea a 2-3 tratamente chimice în perioada de vegetație.

Stigmina carpophila afectează piersicul, caisul, cireșul, vișinul și magdalul. Atacul este sub forma unor pete circulare, conturate, în interiorul cărora țesutul atacat se brunifică și se desprinde, dând aspect ciuruit frunzelor afectate. Atacul pe lăstari cauzează uscarea pomilor. Pentru prevenire se recomandă efectuarea tratamentelor de iarnă, primăvara-vara.

Liliana POSTICA