reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Aug 2022

Cultura salatei în sistem NFT

Într-o lume în continuă transformare, dezvoltarea tehnologiei, concomitent cu utilizarea responsabilă a resurselor, reprezintă una dintre prioritățile celor care lucrează în producția de hrană. Permanent se creează noi soiuri și hibrizi, dar și produse pentru protecția plantelor și se dezvoltă noi sisteme de cultură prin care se urmărește nu doar creșterea productivității, ci și economia de resurse. Unul dintre cele mai noi sisteme de cultură este cultivarea legumelor în sistem hidroponic pe film nutritiv NFT – Nutrient Film Technology. Pentru a înțelege ce presupune acest sistem, am vizitat Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, acolo unde se realizează cercetări și se testează diverse legume.

Avantajele sistemului

Culturile hidroponice sunt din ce în ce mai apreciate și utilizate în întreaga lume, iar sistemul NFT este tot mai aplicat în cultivarea legumelor de talie mică: salată, ceapă, ridichi, plante aromatice, diferite tipuri de spanac ori de muștar ș.a.m.d. Sistemul NFT se bazează pe circulația soluției nutritive într-un traseu închis și presupune existența unor mese de cultură pe care se recirculă soluția nutritivă sub forma unui film fin, care ajunge la rădăcina plantei în permanență, iar jgheaburile ori rigolele prin care trece această soluție sunt de mici dimensiuni.

Practic, la unul dintre capetele rigolei intră soluția nutritivă, iar la celălalt iese și ajunge într-un bazin unde se omogenizează și se oxigenează, după care reintră în circuit. Se consideră a fi un sistem economic deoarece consumul de apă și substanță nutritivă este redus, iar plantele se dezvoltă într-un număr mai mic de zile față de culturile clasice. Mai mult decât atât, acest sistem poate fi amplasat fie pe verticală, fie pe orizontală, așadar spațiul de cultură poate fi valorificat la maximum.

În cadrul vizitei în serele moderne ale USAMV București, am observat în compartimentul NFT o colecție de soiuri de salată, inclusiv soiuri aduse din Cambodgia de unul dintre doctoranzii doamnei Elena Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole din cadrul USAMV București, cea care ne-a fost și gazdă în cadrul acestei incursiuni.

„Cele mai comune soiuri pe care le avem sunt cele de tip Lollo Bionda; vorbim aici de foarte multe soiuri. Am vrut să observăm cum se comportă acestea în condițiile țării noastre, dar în acest tip de cultură. Astfel am ajuns la concluzia că plantele sunt sănătoase, iar timpul pentru obținerea părții comestibile este foarte redus, pentru că în cca. 20 zile, partea comestibilă ajunge la o masă cuprinsă între 180-200 grame. Avem în studiu și mai multe tipuri de salată Lollo Rossa, deci vorbim de salată cu frunza roșie, iar aici, în unele cazuri, am observat că există diferențe în ceea ce privește colorarea sau pigmentarea frunzelor. De aceea ne-am decis să testăm aceste soiuri și în condiții de vară, toamnă și iarnă pentru că expresia culorii poate fi dată și de variația de lumină; nu este vorba și despre variațiile de temperatură pentru că într-o astfel de seră aceasta poate fi reglată“, a precizat prof. univ. dr. Elena Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole USAMV București.

Draghici

Tot de la doamna Drăghici am aflat faptul că în acest tip de cultură, indiferent de specie, nu se efectuează tratamente fitosanitare deoarece nu există riscul de a predispune plantele la apariția de boli și dăunători. Practic, în acest tip de cultură rădăcinile sunt foarte frumoase și sănătoase, iar dezvoltarea plantelor este mult mai rapidă comparativ cu plantele cultivate în sol ori în substrat nutritiv, unde timpul de cultivare poate ajunge și la 35 de zile.

Cercetare și rezultate

Soiul de salată din Cambodgia este de tipul frunză de stejar și încă de la prima experiență au fost observate diferențe în ceea ce privește comportamentul plantei în condițiile țării noastre. De fapt, tot de la doamna Drăghici am aflat faptul că, odată cu cercetarea unor astfel de noi soiuri, se urmărește și introducerea lor în cultură, iar pentru ca acest lucru să fie posibil contează foarte mult opinia consumatorilor.

„Alegem să cercetăm mai multe soiuri pentru că vrem să aflăm și ce place consumatorilor din țara noastră. Avem avantajul că, în cazul lucrărilor practice, îi putem pune pe studenți să guste pentru că, într-o singură ocazie, aflăm opinia a cel puțin 30 de persoane și ne putem face o impresie cu privire la caracteristicile soiurilor și care dintre ele este mai apreciată“, a mai punctat dumneaei.

În ceea ce privește alegerea rețetei nutritive, am aflat faptul că ea diferă în funcție de fiecare experiment în parte și de fiecare specie. În cadrul experimentului din acest an, pe baza analizei apei, s-a folosit o singură rețetă nutritivă, însă concentrația de elemente nutritive este diferită odată cu creștere vegetativă, însă pH-ul soluției rămâne constant, respectiv 6.

salata c

Un alt avantaj al acestui tip de cultură este dat de faptul că, odată cu defrișarea culturii, jgheaburile pot fi curățate și dezinfectate mult mai ușor și rapid față de suprafețele clasice, deci nu există riscul apariției bolilor și dăunătorilor.

Dacă vă întrebați care este comportamentul soiurilor românești de salată și dacă se pretează la o astfel de cultură, iată ce s-a observat în cadrul cercetărilor: „Am avut, într-un singur an, soiuri de salată de la SCDL Buzău și am observat că acestea s-au dezvoltat un pic mai greu față de celelalte soiuri. Cred că de fapt nu am reușit noi să ajungem la parametrii de care aveau nevoie plantele. Nu avem încă o concluzie pe care o putem spune, însă în viitoarele cercetări vom analiza mult mai aprofundat comportamentul soiurilor românești“, a răspuns doamna profesor.

Pe lângă diferitele soiuri de salată, am putut observa în cadrul acestui compartiment și varză kale, spanac bengalez, dar și muștar pentru frunze și amaranthus, ultimele două fiind aduse tot din Cambodgia.

Larissa DINU

Media