Logo
Imprimă această pagină

Neajunsurile terenului denivelat la desprimăvărare

Au fost făcute cândva unele afirmații că este bine ca arătura de toamnă să fie lăsată în brazdă crudă, adică să nu fie nivelată, pentru a reține mai bine zăpada prin coamele brazdelor. Observațiile ulterioare și experiențele riguroase pe această temă au demonstrat că este absolut necesar ca la intrarea în iarnă suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară să fie afânate, mărunțite și nivelate peste tot (excepție făcând terenurile în pantă).

În acest fel zăpada se depune în strat uniform, se topește uniform și apa se infiltrează în sol în cantitate mai mare. În primăvară aceste terenuri se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, asigurând însămânțarea culturilor, în special cele din urgența I, în epoca optimă. În terenul denivelat pierderile de apă prin evaporare cresc proporțional cu suprafața expusă atmosferei și depășesc 25-30% față de terenul nivelat. Zăpada se depune mai mult în spațiile dintre brazde și coamele brazdelor se dezgolesc foarte repede. Terenul dezgolit, având culoare închisă, atrage razele solare, coamele se încălzesc și intensifică procesul de evaporare a apei. Solul uscat din vârful coamelor se scurge din cauza vântului sau a gravitației în spațiul dintre brazde și dezgolește straturi noi de sol care se usucă, de asemenea. Determinările de umiditate ale acestor straturi au arătat că s-a ajuns la apa higroscopică, adică de 7-8%.

În timp ce solul din parcelele nivelate s-a zvântat, pe terenul denivelat încă se mai găsește zăpadă între brazde și nu se pot efectua lucrări. Când se topește ultima zăpadă și se realizează nivelarea solului se provoacă mari pierderi de apă.

Dacă se trece cu o grapă cu colți se înregistrează pierderi de 2,5-3%; dacă se trece cu un combinator pierderile sunt de 5,5-6%, iar dacă se folosește grapa cu discuri, care răscolește și vântură solul, pierderile de apă ajung la 12-15% și chiar 28%, fără a socoti că după grapa cu discuri nu mai poate fi vorba de pat germinativ. De aceea este indicat ca grapa cu discuri să nu fie folosită în lucrările de primăvară.

Trecând la analiza umidității solului după nivelare, pe stratul 0-10 cm, important pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor, am constatat următoarele:

  • în parcele mărunțite și nivelate din toamnă conținutul în apă a fost 22%;
  • solul din coamele brazdelor a avut 7-8%;
  • în parcelele nivelate în primăvară am găsit 17% diferențiat astfel:
  • sub coamele dezvelite umiditatea a fost de15%, iar
  • pe intervalul dintre coame procentul este de 18% în locurile unde s-a păstrat zăpada, iar în cazul solului umed amestecat cu cel uscat procentul este de 7-8%.

Adâncimea la care a ajuns umiditatea în parcelele nivelate din toamnă a fost de 78 cm, iar în parcelele denivelate, 43 cm. În terenul denivelat însămânțarea s-a efectuat cu întârziere, sămânța a ajuns în zone cu grad de umiditate diferit, germinarea și răsărirea au avut loc cu întârziere, eșalonat, cu multe goluri, cu plante debile, ușor acoperite de buruieni și expuse atacului de boli și dăunători.

Într-o experiență cu floarea-soarelui însămânțată în parcela nivelată din toamnă, producția a fost de 100%, iar în parcela nivelată în primăvară s-a obținut 73%, adică mai mult de un sfert din producție a fost pierdută din cauza terenului denivelat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Articole înrudite

Articole recente - Lumea Satului

Revista Lumea Satului