Cultura sfeclei de zahăr: ameliorarea și crearea de soiuri-hibrid (II)

România a fost pionieră în afacerea sfeclei de zahăr. Așa cum aminteam într-una dintre edițiile trecute ale revistei, românii au introdus soiuri extrem de competitive de sfeclă de zahăr.

Din anul 1962, la Stațiunea de Cercetări Agricole Brașov au început lucrări de autofecundare la sfecla de zahăr diploidă plurigermă şi monogermă, obținându-se linii consangvinizate practic stabilizate în generațiile I6-I8. Prin încrucișarea a 9 linii consangvinizate diploide plurigerme s-a obținut hibridul sintetic plurigerm Brașov care a fost omologat în anul 1975.

În condițiile de la Brașov, în medie pe 3 ani (în perioada 1973-1975), hibridul Brașov a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 14% la producția de zahăr.

Hibridul sintetic monogerm Stupini 2M a fost obținut tot la ICCS Brașov prin încrucișarea a 10 linii consangvinizate diploide monogerme din generația I 8, hibridul fiind omologat în anul 1977. În medie pe 3 ani în condițiile de la Brașov hibridul Stupini a depășit soiul R Poli 7 cu 13% la producția de rădăcini și cu 12% la producția de zahăr/ha.

Soiul diploid monogerm Bârsa a fost creat la SCPCSZ Brașov prin încrucișarea a 5 familii diploide monogerme fertile de sfeclă de zahăr. Bârsa este un soi de tip NZ omologat în anul 1988 care are un conținut de zahăr extractibil superior celorlalte soiuri românești omologate anterior și un sistem  mai simplu de producere a seminței comerciale. În medie pe 10 ani (în perioada 1989-98), în condițiile de la Brașov, Bârsa a depășit martorul Brașov 519 cu 10,6% la producția de rădăcini și cu 15,1% la producția de zahăr alb/ha.

În anul 1994 a fost omologat soiul trilinial triploid monogerm Andra, primul soi românesc de sfeclă de zahăr creat pe bază de androsterilitate plasmogenică. Soiul Andra a fost obținut la Brașov prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator tetraploid plurigerm de tip Z, utilizându-se raportul clasic de încrucișare de 3,1. Andra este un soi de tip NZ-Z cu o rată de acumulare a zahărului ridicată și cu un conținut în K, Na, şi N vătămător mai scăzut ca martorul (Braşov-519), permițând un randament de extracție mai ridicat în fabricile de zahăr. În medie, pe 5 ani (1989-1994), soiul Andra a depășit soiul Braşov-519 cu 9,7% la producția de rădăcini şi cu 24,2% la producția de zahăr alb.

Soiul diploid monogerm Florentina creat la ICPCISZSD Fundulea şi omologat în 1999 a fost obținut prin încrucișarea unui hibrid simplu androsteril diploid monogerm cu un polenizator diploid plurigerm. În condiții de irigare, la Fundulea, în medie pe 3 ani (1997-1999), soiul Florentina a depășit soiul Braşov-519 cu 9,0% la producția de rădăcini și cu 8,0% la producția de zahăr.

În perioada 1960-1991, întreaga suprafață ocupată cu sfeclă de zahăr în țară (270.000 ha în 1984) a fost cultivată practic numai cu soiuri românești, iar din 1992 au început să se cultive și soiuri străine (sămânță importată). În anul 1998 soiurile românești erau cultivate pe 72% din suprafața cultivată, 28% din suprafață fiind cultivată cu sămânță importată sau produsă la noi în țară din soiuri străine. În anul 2006 soiurile românești ocupau cca 20% din suprafața cultivată cu sfeclă la noi în țară.

În perioada 1967-2002 institutul şi stațiunile de cercetare specializate în sfeclă de zahăr au produs întreaga cantitate de sămânță necesară din verigile superioare ale soiurilor românești de sfeclă, asigurându-se producerea seminței certificate din aceste soiuri pentru însămânțarea an de an a întregii suprafețe cultivate cu soiuri românești în țară. Anual se produceau 500 kg sămânță Prebază, 6.000 kg sămânță Bază şi cca 6-7.000 tone de sămânță certificată.

În 1968 s-a construit Stația de condiționat sămânță de sfeclă de la Ghimbav-Braşov, dotată cu utilaje suedeze; în 1995, în cadrul ei s-a pus în funcțiune o linie modernă de drajare a seminței monogerme. Sămânța drajată poate fi semănată la loc definitiv cu semănători de precizie, eliminându-se astfel răritul sfeclei și permițând astfel mecanizarea totală a culturii sfeclei. Soiurile monogerme românești Bârsa Andra și Florentina au sămânță cu MMB mic și germinație ridicată, fiind pretabile pentru drajare sau încrustare.

În perioada 1968-1992 întreg sistemul de producere și condiționare a seminței de sfeclă din toate verigile era concentrat în cadrul institutului de sfeclă. Sămânța Bază (elită) din soiurile românești era preluată de Stația de condiționare a seminței de la Ghimbav (care aparținea institutului) şi o distribuia gratuit producătorilor de sămânță certificată din țară cu care încheia contracte de multiplicare. Întreaga cantitate de sămânță certificată produsă în țară era preluată și plătită cultivatorilor de către Stația Ghimbav, care o condiționa și o șlefuia sau draja, apoi o vindea fabricilor de zahăr care o distribuiau gratuit cultivatorilor de sfeclă. În prezent, cultivatorii plătesc sămânța de sfeclă, dar statul subvenționa până în 2004 50% din costul seminței din soiurile românești sau străine produsă în țară.

În perioada 2000-2021 activitatea de cercetare la sfecla de zahăr la Brașov s-a desfășurat în cadrul a 22 de proiecte de cercetare în cadrul programelor naționale de cercetare: RELANSIN, AGRAL, NUCLEU, PN II, PND-4, CEEX, ADER, Proiecte Sectoriale.

S-au elaborat tehnologiile de cultivare și de producere a semințelor din soiurile românești de sfeclă care s-au difuzat cultivatorilor.

Anca LĂPUȘNEANU