Putregaiul negru al viței-de-vie, un potențial pericol, capabil să provoace pierderi semnificative în podgorii (II)

Cauzele apariției putregaiului negru la vița-de-vie

Sunt două categorii de factori care duc la apariția și dezvoltarea putregaiului negru:

Factorul etiologic – cel care cauzează apariția infecției și poate duce la răspândirea bolii.

Este foarte importantă diagnosticarea corectă, încă de la primele semne, și aplicarea schemelor corecte de tratament, în cazul existenței în plantație a unui focar de infecție.

Factori de risc – cei care favorizează dezvoltarea bolii. Printre aceștia, cei mai importanți sunt:

• ploile prelungite – infecţiile se produc dacă organele susceptibile sunt umectate minimum 6-7 ore;
• nivelul de umiditate din aer este de peste 85%, infecția fungică apare numai dacă organele pe care se poate dezvolta sunt umectate (precipitații, rouă, irigare prin aspersie);
• temperatura minimă de germinare a sporilor este de 9°C;
• temperatura optimă de germinare este de 20-26°C (temperaturile mai mari de 32°C sunt letale pentru miceliu);
• perioada critică de producere a infecției pe boabe este cuprinsă între fenofaza sfârșitul înfloritului și fenofaza de pârgă.

Confuzie cu alte boli

Simptomele pot fi confundate cu atacul de antracnoză cauzat de ciuperca Elsinoë ampelina. Leziunile frunzelor sunt similare atunci când sunt văzute de la distanță, dar nu conțin micile picnidii negre specifice atacului putregaiului negru.

Simptomele de Excorioza (Phomopsis sp.) pe frunze pot fi, de asemenea, confundate cu cele ale putregaiului negru. Vița-de-vie infectată cu excorioză dezvoltă leziuni ale frunzelor mai mici decât cele cauzate de putregaiul negru, acestea fiind adesea înconjurate de un halou translucid și nu conțin picnidii.

Există, de asemenea, un complex de agenți patogeni, inclusiv Alternaria spp., Aspergillus niger, Botrytis cinerea, Cladosporium spp., Penicillium spp. Și Rhizopus arrhizus, care pot provoca putrezirea fructelor la vița-de-vie și, prin urmare, ar trebui luată în considerare și la diagnosticarea Black-Rot.

STRATEGIA DE CONTROL: Cunoașterea sensibilității fiecărei parcele la atacul ciupercii Guignardia bidwelli determină strategia de combatere, de aceea monitorizarea și diagnosticarea rapidă și corectă a patogenului sunt foarte importante.

Managementul fitosanitar al putregaiului negru poate fi împărțit în două faze distincte:

1. Profilaxia, care vizează reducerea surselor de inoculare

• Monitorizați plantația în mod regulat pentru a detecta primele focare și distrugeți în permanență organele aeriene care prezintă simptome de putregai negru.
• Reducerea inoculului se realizează prin eliminarea cu foarte multă grijă și atenție a coardelor care prezintă leziuni în timpul tăierii, fără a uita ciorchinii „cu boabe mumifiate“ agățați de coarde și de sârma sistemului de susținere.
• După tăiere, lucrați solul (arătura de primăvară) pentru a îngropa boabele mumifiate căzute pe sol. Dacă sunt acoperite cu pământ, acestea nu produc spori.
• Efectuarea corectă și la timp a lucrărilor în verde: legatul lăstarilor, plivitul lăstarilor sterili, copilitul, desfrunzitul, cârnitul pentru asigurarea unei bune aerisiri la nivelul butucului.
• Desființarea viei abandonate din apropierea parcelei deoarece este sursă de inocul.

2. Lupta chimică reală

Aplicarea schemelor de tratament

• În parcele cu risc ridicat în care există un precedent al atacului de putregai negru, cu pierderi de recolte de-a lungul anilor anteriori, aplicați protecție chimică preventivă în următoarele fenofaze considerate foarte sensibile la atac:
• dezmugurit; stadiul 06 sau C;
• lăstar de 4-8 cm; stadiul 09 sau E;
• lăstar de 15 cm; stadiul 12 sau F;
• înainte de înflorit; stadiul 19 sau H;
• după înflorit; stadiul 25 sau J.

După aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasă şi ceţoasă, tratamentele continuă la interval de 7 - 12 zile. Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscată.

• În parcelele în care boala a fost prezentă, dar bine controlată:
• Fungicidele antimană și antifăinare au efecte secundare semnificative în ceea ce privește putregaiul negru, însă vă recomandăm să alternați fungicide cu diferite moduri de acțiune.
• În zonele în care această boală este absentă nu se aplică tratamente specifice
• Se recomandă monitorizarea atentă a parcelelor pentru identificarea eventualelor simptome, în special în anii cu condiții climatice favorabile atacului.

De fapt, intervențiile posibile coincid cu tratamentele aplicate pentru alte boli. Astfel, în timpul dezmuguritului aplicarea primului tratament poate coincide cu protecția contra excoriozei Phomopsis viticola, de aceea se recomandă substanțe active cu efect simultan împotriva ambilor patogeni în timp ce intervențiile ulterioare pot coincide cu protecția împotriva făinării Uncinula necator și manei Plasmopara viticola.

Substanțele active autorizate pentru controlul putregaiului negru sunt fungicide polivalente cu spectru larg de combatere ce aparțin familiilor:

• Ditiocarbamati (Mancozeb, Propineb, Metiram), cu o acțiune preventivă excelentă împotriva putregaiului negru și efect simultan preventiv împotriva excoriozei:
• Triazoli care, pe lângă acțiunea anti-oidică, au o acțiune preventivă și curativă excelentă împotriva putregaiului negru: Topas 100EC 0,025%; Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04%; Spirox 0,5 l/ha etc.
• Strobilurinele, o altă clasă de ingrediente active anti-oidice, au o acțiune colate- rală bună împotriva putregaiului negru: Cabrio Top 1,5-2 kg/ha, Universalis 593 SC 0,2%; Éclair 49 WG 0,05%, Kresoxim methyl - Stroby DF 0,02 etc.
• Acetamide (cyflufenamid) acționează preventiv și curativ asupra făinării, colateral asupra putregaiului negru: Dynali 0,65 l/ha.

ATENȚIE! Pentru prevenirea fenomenului de rezistență a patogenului față de fungicide, alternarea produselor din familii diferite este obligatorie. Toate clasele de molecule menționate mai sus sunt foarte importante pentru apărarea împotriva acestei patologii, iar alegerea produsului trebuie să fie bine luată în considerare în funcție de situația climatică și „istorică“ a podgoriei; în situațiile în care atacurile au avut loc în anii precedenți există riscul de a suferi daune din ce în ce mai grave de la an la an.

În fermele ecologice. În parcelele afectate în anii anteriori, pentru protecția viei împotriva Black Rot începând cu stadiului dezmugurit (etapa D sau 06 sau BBCH 10), se aplică produse cuprice combinate cu produse pe bază de sulf muiabil.

Liliana-Lucia Tomoiagă, SCDVV Blaj