Măsuri de prevenire a fenomenului de deșertificare

Fenomenul general al schimbărilor climatice se manifestă din plin și pe teritoriul țării noastre. Se apreciază că, dintr-un climat temperat-continental existent în România, s-a transformat în climat subtropical, cu toate consecințele provocate de această schimbare.

Sunt studii care menționează că 1/3 din teritoriul României (7 mil. ha) și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Deja se pierd anual cca 1.000 ha din cauza acestui fenomen. Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă formate din sudul Munteniei, Dobrogea și sudul Moldovei.

Dar trebuie protejate și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnasului, Câmpia Olteniei și Centrul Moldovei.

Evoluția nedorită și care trebuie stopată are loc după schema:

Pădure-defrișare-teren arabil-eroziune-aridizare-deșertificare

Condițiile pedoclimatice în zonele expuse deșertificării se caracterizează prin:

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali, nu mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.

Dacă ne referim numai la Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați.

Deșertificarea reprezintă degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride și sub umede din cauza diverșilor factori, printre care schimbările climatice și activitățile umane, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirația (ETM) potențială este cuprins între 0,05-0,65.

Calculând Indicele hidrotermic pe anumite teritorii, el are următoarele valori:

O unitate indicată hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță soia 10,0 t/ha sfeclă de zahar.

Ca măsuri generale pentru prevenirea fenomenului de deșertificare se recomandă:

1. Creșterea suprafețelor împădurite care în țara noastră reprezintă 26% față de media Europei de 29,3%.

Pe zone, suprafețele ocupate cu păduri sunt de 6,8% în Câmpia Transilvaniei, 5,8% în Câmpia Olteniei, 4,1% în Câmpia Moldovei, 3,5% în Câmpia Bărăganului și 3,2% în Câmpia de Vest.

În principalele județe agricole suprafețele ocupate cu păduri sunt de 10,6 % în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița, 5,1 în Teleorman și 4,4% în Călărași. Sunt recomandate fâșii de pădure de-a lungul Dunării, pe traseul Turnu Severin-Giurgiu, București-Galați și în Dobrogea.

2. Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru 7 mil. ha în Dobrogea, Câmpia Română și S-E Moldovei.

Încă din secolul trecut, acad. Traian Săvulescu spunea că: „Agricultura de viitor a României este agricultura la adăpostul perdelelor forestiere de protecție.“ În zonele protejate de perdele evaporarea apei din sol este mai mică cu 25-30% iar transpirația plantelor cu 30%. Pentru fermele mici sunt recomandate perdele de hotar cu plantații de arbuști.

Pentru eficiența maximă a perdelelor forestiere de protecție este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare cu 300-400 m între perdelele principale, 500-1000 m între cele secundare și sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant.

3. Amenajarea pentru irigat a suprafețelor cu deficit de umiditate menționate mai sus.

Ca măsuri curente care pot evita riscul de deșertificare menționăm:

• Asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de ierburi perene.
• Extinderea sistemului de agricultură conservativă.
• Menținerea terenului permanent verde prin culturi duble, culturi verzi.
• Creșterea cantității de materie organică din sol și 30% din resturile vegetale menținute la suprafață.
• Executarea lucrărilor de afânare a solului pe verticală fără întoarcerea brazdei.
• Reducerea fenomenului de tasare-compactare prin reducerea trecerilor și executarea lucrărilor numai la umiditatea optimă.
• Reducerea fenomenului de eroziune prin asigurarea afânării și acoperirii cu vegetație.

Este de datoria lucrătorilor din agricultură și a tuturor specialiștilor agronomi să acționeze permanent pentru prevenirea oricărui fenomen de degradare a solului prin dehumificare, destructurare, compactare, acidifiere, salinizare, eroziune, înmlăștinire și, bineînțeles deșertificare.