Salata (de căpățână, marula și de foi) provine din specia sălbatică Lactuca scariola, care crește spontan în partea centrală a Rusiei, în Europa Centrală și de Sud, Asia Mică, Asia de Sud-Vest, Insulele Canare etc. Planta a fost utilizată culinar de egipteni, greci și romani. În prezent, se cultivă pe tot globul, cele mai mari suprafețe întâlnindu-se în Europa (cu Polonia, cel mai mare producător), SUA și Japonia. În România, se cultivă de asemenea în toate zonele, cu precădere în jurul marilor orașe.

Salata este apreciată și căutată pentru aportul ridicat de vitamine, săruri minerale și substanțe hrănitoare. Astfel, după Marin Voinea și Nicolae Gherman (Cultura legumelor pentru frunze), 100 de grame de frunze de salată conțin 43 mg calciu, 32 mg fosfor, 0,3 mg fier, 15 mg vitamina C, 4,2 mg vitamia A, 0,07 mg vitamina A1, 0,08 vitamina B2 etc. Adevărul este că salata este atât de larg consumată și se cunosc atât de bine beneficiile încât e inutil să mai insistăm asupra acestui aspect.

Particularități botanice și biologice

Lactuca sativa este o plantă anuală, cu o perioadă de vegetație de 45-50 zile până la consum și de aproximativ 120 de zile până la recoltarea semințelor. O descriere sumară ar arăta astfel:

• rădăcina pivotantă pătrunde în sol la 60-70 cm, iar în lateral dezvoltă o masă de rădăcini laterale, pe o rază de 10-15 cm (la cultura prin răsad, sistemul radicular este superficial);
• frunzele sunt scurt pețiolate, gofrate, margini netede sau dințate, verde de diferite nuanțe. Acestea formează apoi o căpățână de forme, mărime și culoare diferită, în funcție de soi;
• tulpina florală apare la 50-65 de zile de la semănat, atingând înălțimea de până la 1-1,20 m, puternic ramificată la vârf;
• florile hermafrodite sunt mici, galbene, tubulare sau ligulare, grupate în capitule ovoidal-cilindrice;
• fructul este o pseudoachenă mică, alb-argintie, cafenie sau neagră; într-un gram intră 900-1.000 de semințe, cu o facultate germinativă de 65-85%, care se păstrează 3-4 ani.

Cerințe față de factorii de mediu

Temperatura: salata este puțin pretențioasă față de căldură. Semințele răsar la 2-3°C, iar la 5-10°C germinează, răsărind în 6-10 zile de la semănat. La peste 25°C sunt soiuri ale căror semințe nu mai răsar. În faza de rozetă (5-6 frunze) suportă minime de -5°C până la -6°C, dar la formarea căpățânilor sau a tulpinilor florare, valorile de -2 sau -3°C sunt dăunătoare. Temperatura optimă de creștere și formare a căpățânilor se situează în jurul valorii de 16°C, iar tulpinile florare și florile se dezvoltă la 20-22°C. La temperaturi mai ridicate de 25°C și lumină insuficientă frunzele se etiolează, fără a mai forma căpățâna. Sau, dacă o formează, rămâne afânată.

Lumina: în condiții de zi lungă, salata are o perioadă scurtă de vegetație, formând tulpini florale înainte de formarea căpățânii; în condiții de zi scurtă, formează aparat foliar bogat, cu căpățâni mari, iar tulpina florală întârzie să apară. Specialiștii au creat însă soiuri care rămân neutre față de lungimea zilei. Pentru creșterea vegetativă, planta are nevoie de 4 sau 5 mii de lucși.

Umiditate: salata este pretențioasă față de umiditate, cu precădere în timpul înfrunzirii și formării căpățânilor, nivelul optim fiind de 70-80% din capacitatea de câmp. Insuficiența apei, asociată cu temperaturi ridicate, duce la apariția din vreme a tulpinilor florale și în general a producțiilor reduse. Nici excesul de apă nu este bun, fiindcă provoacă îmbolnăvirea și putrezirea plantelor.

Sol: preferă soluri mijlocii, bogate în humus, cu pH de 6-7,2.

Soiuri

În catalogul ISIS sunt autorizate următoarele soiuri: Amiella, Asaf, Corisa, Cosiri, Dăriuca, de Arad, Doinița, Grația, Helmut, Ileana, Incidia, Morales, Odagiu, Riana, serata, Silișteana, Simona, Tiralessia 50, Dena și Silvia.

Pe piața de semințe sunt comercializate însă soiuri străine precum Baby Leaf, Winter Marvel, Ice Queen, Maravilla de Verano, Ileana, American Brown, Attraction, Karganer Summer, Bionda di Parigi, Great Lakes etc.

SCDL Buzău a creat și promovat în ultimii ani două soiuri, certificate ISIS:

Riana – cu căpățână compactă, 250-350 g/bucată, frunze foarte fine, verde mediu, pretabil pentru sere, solarii și câmp;

Grația – semitimpuriu, pentru câmp, sere și solarii, ce se remarcă prin mărimea și finețea căpățânii, prin coloritul verde deschis al frunzelor și avantajul că se păstrează pentru o perioadă lungă de timp calitățile de consum.

Tehnologie de cultură

Cultura în câmp

• loc în culturile succesive: înaintea tomatelor, vinetelor, ardeilor, țelinei și după cartofi, varză, conopidă, mazăre, fasole, castraveți.
• pregătirea terenului: înlăturarea resturilor vegetale, mobilizarea superficială a solului (8-10 cm), nivelarea, fertilizarea de bază cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu, arătura adâncă (28-30 cm), mărunțire sol, erbicidarea cu 10-12 zile înainte de semănat/plantat, modelarea (toamna sau primăvara, în funcție de cultură).
• înființare cultură prin răsad: se face eșalonat, în epoci diferite, în funcție de perioada de înființare a culturii și soi, care poate fi 15-20 februarie, 1-15 martie, 20 martie-10 aprilie (pentru recoltare în mai-iulie), 1-25 iulie (pentru recoltare în septembrie-octombrie). Distanțe de plantare: 40 cm între benzi, 20 cm între rânduri pe bandă și 14-18 cm între plante pe rând.
• înființare cultură prin semănat direct în câmp: se seamănă în perioade diferite, 15 august-10 septembrie, pentru recoltare în luna mai și 15-30 iulie sau 1-15 august pentru recoltare în lunile septembrie-octombrie. Distanțele sunt aceleași, cu precizarea că adâncimea de semănat este de 1-2 cm, folosindu-se 2,5 kg semințe/ha.
• lucrări de îngrijire: completare goluri la cultura prin răsad, rărit la prima prașilă (12-10 cm între plante), în cazul culturilor semănate direct în câmp, 2-3 prașile mecanice și 1 manuală, pe rând, irigare de 2-3 ori, fertilizare cu azot când plantele au rozetă cu 8-10 frunze, prevenirea și combatere boli și dăunători.

Cultura în solarii

• loc în culturile succesive: înaintea culturilor principale de ardei gras, vinete și castraveți.
• pregătirea terenului: dezinfecție, fertilizarea de bază, afânarea, mărunțirea, nivelarea, modelarea substratului.
• plantarea: epoca se stabilește ținând cont de faptul că, până la venirea înghețului, plantele trebuie să înrădăcineze, de regulă aceasta se situează între 1 și 10 octombrie. Imediat la plantare se udă cu apă la temperatura din interiorul solarului.
• lucrări de îngrijire: o prașilă la 5-6 cm toamna, o irigare de aprovizionare dacă timpul este frumos, mulcirea în zona coletului (înainte de venirea iernii), adunarea materialului de mulcire primăvara foarte devreme sau în februarie, fertilizare cu azot în amestec cu mraniță, prașilă pentru încorporarea îngrășămintelor, 1-2 până la 3-4 udări, combaterea bolilor și dăunătorilor.

Maria BOGDAN