O adevărată agricultură permanentă, aceasta este chintesența permaculturii în opinia inițiatorilor săi. Pentru a afla mai multe despre acest tip de agricultură am făcut apel la cunoștințele unor specialiști în domeniu. Institutul de Cercetare Permacultură din România reprezintă în fapt o echipă de profesioniști și antreprenori din diverse domenii profesionale (permacultură, inginerie, economie, antropologie, horticultură, psihologie, ingineria mediului etc.) care dezvoltă și sprijină proiecte eco-sociale etice. Astfel am aflat care sunt definiția și principiile în baza cărora funcționează permacultura. În numerele viitoare ale revistei vom prezenta proiecte concrete dezvoltate pe seama acestui tip de agricultură.

Putem fi parte din problemă sau din soluție

Termenul de permacultură a fost avansat în anul 1980 de către David Holmgren și Bill Mollison de la Universitatea din Tasmania, Australia și făcea inițial referință la un sistem peren, integrat, evolutiv și rezilient de plante și animale folositoare omului. O adevărată „agricultură permanentă“, după cum susțineau promotorii acestui concept. În completare, aceștia susțineau că după ce devine clar că orice interacțiune a omului cu mediul și resursele naturale este puternic marcată de specificul și complexitatea civilizației și culturii umane, accentul se mută către latura socială, „cultură permanentă“.

În prezent, permacultura este definită ca fiind o știință de design multidisciplinară ce se bazează pe un set de etici economice (redistribuirea surplusului), ecologice (grijă față de pământ), social-culturale (grijă față de oameni) și principii de proiectare concretizate din observarea tiparelor și energiilor naturale, puse în relație cu formele de organizare și dezvoltare comunitară a culturii umane. Astfel se creează un cadru care să permită coexistența în abundență și echilibru a omului cu mediul în care trăiește.

Eticile permaculturii reprezintă reguli, norme și mecanisme de conduită culturală care ghidează procesul de design și luare a deciziilor spre o cultură regenerativă, abundentă, echitabilă. Eticele permaculturii, grija fața de pământ, grija fața de oameni și limitarea consumului promovează protejarea tuturor formelor de viață de pe planetă. Aceste principii ne „obligă“ să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre și astfel putem alege să fim parte din problemă sau din soluție.

Dacă avem grijă de Pământ, avem grijă de noi

Faptul că trăim într-o societate care dispune de beneficiile și avantajele civilizației contemporane (energie ieftină și disponibilă, bunuri de consum variate), dar care nu ține cont de efectele nefaste ale acestui stil de viață asupra sistemelor ecologice, ar putea avea în final drept consecință pierderea capacității naturii de a susține viața. De aceea este important să avem în vedere bunăstarea planetei, protejarea ecologiei și biodiversității, să manifestăm o grijă activă față de un sol viu, fertil, permeabil, bogat în materie organică. La nivel individual putem acționa prin sprijinirea agriculturii regenerative, donarea către inițiative de antreprenoriat etic, cumpărarea de produse locale, filtrarea apei potabile, folosirea bicicletei, reducerea consumului, cultivarea unei grădini etc.

Permacultura e un curent de gândire ecologică și antropocentrică. Astfel, grija față de sine se extinde apoi față de familie, vecini, comunitate, până la scară globală. Civilizația contemporană ne asigură considerabil îndeplinirea nevoilor materiale, dar prin comportamentele actuale de consum riscăm exploatarea resurselor naturale din comunități defavorizate. Acest șablon dă naștere și perpetuează o serie de inegalități sociale și alte abuzuri, privând comunitățile locale și generațiile viitoare de securitate materială și suveranitate asupra propriului lor destin. În cele mai sărace părți ale lumii, grija pentru oameni poate presupune accesul la suficientă hrană și apă curată, siguranță, adăpost etc., în timp ce în țările bogate este nevoie de o repoziționare asupra conceptului de confort și consum și de o revoluție tehnologică industrială care să înlocuiască sistemele actuale nesustenabile.

Cu toate acestea, grija față de oameni nu se reduce doar la satisfacerea nevoilor materiale, din moment ce majoritatea conflictelor au o cauză emoțională și socio-politică. Este nevoie și de creșterea abilităților noastre sociale și inter-personale, mai puțin dezvoltate decât aptitudinile noastre tehnice.

Împărțirea echitabilă a resurselor

Un alt principiu al permaculturii presupune împărțirea resurselor în mod echitabil între oameni, animale și plante, fără a uita că generațiile viitoare vor avea nevoie de hrană, apă și adăpost la fel ca și noi. Cunoașterea limitărilor dintr-un sistem pare fi o provocare, dar în același timp o realitate care, dacă ar fi asumată și conștientizată, ar face mai ușoară navigarea către soluții echitabile și de lungă durată. Intenția este de a dezvolta o cultură a cooperării, mutual prosperă, în locul uneia bazate pe competiție individualistă pentru resurse limitate. În fiecare aspect al vieții noastre suntem influențați de diverse forme de energie (gravitație, electromagnetism, vânt, soare, apă, minerale), a căror tendință generală în orice sistem este către entropie – pierderea energiei (de exemplu: pierderea prin conversie). Astfel, una dintre cele mai importante preocupări ale noastre ca practicanți ai unei culturi regenerative este de a identifica fluxurile de energie și de a le prelungi sau scurta traseul prin sistem în funcție de nevoi. În virtutea acestui principiu, una dintre activitățile de mare importanță ale omenirii ar fi adaptarea peisajului și a îmbunătățirilor funciare la funcții precum captarea, reticularea și utilizarea unei cantități cât mai mari de energie liberă, stocată în capital și infrastructură naturală integrată în elemente precum: păduri de cherestea, perdele forestiere, livezi, plante perene, reactoare de compost, ciupercării, iazuri, baraje, humus, compost, structuri vii, case naturale cu rol de baterie de climat.

A consemnat D.Z.