Imprimă această pagină
Agrotehnica 15 Martie 2021, 12:42

De ce este importantă Banca de Resurse Genetice Vegetale

Scris de

Dacă sunteți angrenați în ceea ce înseamnă agricultura României, este imposibil să nu fi auzit măcar o dată, indiferent în ce context, despre Banca de Gene de la Buzău.  De fapt este vorba despre Banca de Resurse Genetice Vegetale - pentru Legumicultură, Floricultură, Plante Aromatice și Medicinale Buzău, acea instituție care figurează momentan doar pe hârtie și despre care cercetătorul Costel Vânătoru spune că ar situa România pe harta științifică a lumii. Deși există o Hotărâre de Guvern din 2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea acesteia, încă vorbim doar despre un proiect și nu despre o instituție.

Demersuri din anii ‘80

Mulți consideră că ideea de înființa o astfel de instituție îi aparține domnului Costel Vânătoru, însă într-o amplă discuție purtată recent cu dumnealui ne-a demonstrat faptul că demersuri pentru înființarea acesteia există încă din anii ’80, ba chiar în anii ’84 -’86 au fost și depuse acte în acest sens, însă până în prezent nu s-a concretizat nimic. “Eu nu am făcut decât să continui munca înaintașilor mei. Trebuie să începem această activitate cât mai curând, mai mult, trebuie să precizez că fiecare zi de întârziere, înseamnă o pierdere greu de cuantificat în bani pentru țara noastră. Am obținut o Hotărâre de Guvern pentru înființarea băncii de gene, dar și o locație bună, oferită de Primăria Buzău, în interiorul unui parc din Buzău, unde avem și clădiri și sere și ne-am putea începe activitatea. Însă s-a schimbat Guvernul, au apărut discuțiile cu privire la utilitatea acesteia, dacă e nevoie de ea în condițiile în care există una la Suceava, despre care vreau să spun că nu este o Bancă de Gene, și tocmai de aceea am explicat care este diferența între un depozit de semințe, o bancă de semințe și o bancă de gene. M-am întrebat de multe ori de ce se întârzie crearea Băncii de Gene, care ar fi cauzele și am încercat să găsesc scuze: necunoașterea fenomenului, a misiunii unei astfel de bănci, or interese interne, politice, străine, ale unor companii străine, dar nu am ajuns la un rezultat concret și nu aș mai vrea să pierd timpul cu așa ceva. Aș vrea să cred că după întâlnirea pe care am avut-o cu domnul ministru Adrian Oros, se va debloca proiectul și ne vom începe activitatea cât mai curând”, a declarat cercetătorul.

30 de salariați

Tot de la dumnealui am aflat că bugetul inițial de care ar fi nevoie pentru ca acest proiect să poată prinde viață este sub 1 milion de euro, după care, în funcție de cum se desfășoară lucrurile și se pot înființa laboratoarele necesare pentru ca banca să funcționeze la standarde europene, se vor adăuga banii necesari în funcție de studiile de fezabilitate.

 Conform HG 690/2019 este necesară angajarea a 30 de persoane pentru ca această instituție să funcționeze, personal de care cercetătorul Costel Vânătoru dispune deja, pentru că de-a lungul vremii a avut grijă să-l pregătească. “Eu am depus 35 de ani de cercetare și obiectivul suprem a fost conservarea resurselor genetice, timp în care am atras lângă mine tineri care au înțeles importanța acestui demers și care se pregătesc cât pot bine pentru a contribui la realizarea Băncii de Gene. Pe unii dintre ei am reușit chiar să-i trimit cu burse, mici ce-i drept, în afara țării pentru a se pregăti corespunzător. Pentru a funcționa Banca de Gene trebuie să acoperim trei paliere: unul de cercetare în care să activeze oameni pregătiți, unul administrativ și unul de execuție. Avem pentru început oamenii, important este să primim finanțarea și să fim recunoscuți ca unitate de cercetare”, a mai adăugat Costel Vânătoru.

Soiuri readuse în țară din SUA și Germania

Despre performanța soiurilor de legume din țara noastră știu și cercetătorii din alte țări, așa s-a ajuns ca peste hotare semințele să fie păstrate cu sfințenie. Pare ireal ca bănci de gene din SUA și Germania să furnizeze cercetătorilor din români semințe de legume românești. Și totuși se întâmplă acest lucru! Pentru a putea avea din nou semințe certificate pentru soiul de ceapă Aurie de Buzău, primul soi de ceapă creat la noi și care a fost o premieră nu numai pentru legumicultura românească, a fost nevoie să iau legătura cu o bancă de gene din SUA. Umilitor pentru mine ca cercetător român să cer semințe românești, mai ales că a durat un an pentru a aduce semințele, deoarece nu avem acord de schimb cu SUA și a trebuit să găsesc o formulă să le pot aduce. Am primit 50 de semințe cu tot cu documentele de autenticitate și dreptul de utilizare. Și vorbim de mii de soiuri care s-au pierdut, doar unele dintre ele s-au păstrat în băncile de gene din străinătate  și trebuie să ne întrebăm cum au ajuns acestea în afara țării, cine a dat acordul și de ce acolo s-au păstrat și la noi nu. Ei nu au nici un interes să ne dea înapoi acest tezaur, mai ales că află că nu mai avem așa ceva și pot profita. Ei înmatricula cu altă denumire semințele, sau pot să le folosească pentru ameliorare, iar mai apoi rezultatul, semințele obținute  să ajungă în România sub altă denumire comercială și legumicultorii să dea bani mulți pentru a le cultiva. Ar trebui să ne întrebăm ce sume pleacă în afara țării în fiecare an, doar pentru a putea cultiva pământul. Cred că cercetarea românească poate oferi semințe calitative și poate sta la aceeași masă cu marile companii. Auria de Buzău a fost doar un exemplu, dar sunt multe alte soiuri pe care le-am recuperat din afara țarii, soiuri de tomate și vinete din Germania și lista poate continua”, a mai punctat cercetătorul.

Este clar semințele ar trebui păstrate ca resurse importante pentru ca sectorul legumicol românesc și cercetarea de la noi din țară să aibă viabilitate, însă se pare că nu avem niciun cultivar amprentat genetic, nici măcar pentru soiuri renumite precum varza de Buzău sau ceapa de Buzău, de aceea se găsesc și soiuri care sunt dublate și apar că ar avea 2-3 autori, dar au denumiri diferite.

“Legumicultura lucrează cu un număr mare de specii și mii de soiuri și hibrizi. Semințele de legume au putere mică de germinare, se păstrează cel mult 4 ani,  unele specii își pierd germinarea după primul an, de aceea avem nevoie de o astfel de bancă! Trebuie să păstrăm astfel de soiuri, pentru că nu trebuie să uităm că s-a muncit și s-a investit în crearea lor. Vă dau un exemplu: soiul de ardei Ureche de Elefant, care a fost cultivat pe scară largă în anii 50 - 60, după care nu a mai fost în tendințe pentru că au apărut alte soiuri, dar acum a ajuns din nou să dețină supremația în cultură. Dacă o bancă de gene nu avea aceste semințe, practic acest soi nu mai putea ieși din nou în piață. De aceea trebuie să funcționeze această bancă”, a adăugat Costel Vânătoru.

Pentru a susține faptul că în România se pierd constant soiuri de legume cu o reală importanță națională, domnul Vânătoru a prezentat în cadrul discuțiilor cu oficialitățile din domeniu un studiu prin care demonstrează faptul că în România în perioada 1894-2020 au fost cultivate 2.667 de soiuri, iar în catalogul Oficial al Plantelor de Cultură din România din anul 2020 s-au identificat doar 20 de soiuri românești. Deci, unde s-au pierdut  2.647 de soiuri?

Structură complexă

banca de resurse vegetale buzau

Aceasta este clădirea în care va funcționa Banca de Resurse Genetice Vegetale. Când? Nu se știe încă. Însă domnul director Costel Vânătoru se pregătește pentru acest moment și insistă pentru obținerea fondurilor cât mai curând. Susținem acest demers, de aceea continuăm prezentarea acestui proiect.

“Noi vrem o bancă de gene care să funcționeze după standarde FAO. Semințele care intră în bancă trebuie să fie libere de boli și dăunători, mai ales dacă ținem cont de faptul că în prezent există numeroase boli care se transmit de la un an la altul prin semințe. Noi trebuie să avem grijă ca toate semințele care intră în această bancă să fie sănătoase și apoi trebuie să fie foarte bine descrise fenotipic. De aici urmează un alt proces, cel de aducere de informații suplimentare, trebuie făcute inclusiv analize biochimice pentru a putea întări identitatea creației respective, dar ce este cel mai important, toate semințele trebuie studiate din punct de vedere genetic. Ce presupune acest lucru? să intrăm în genomul plantei și să vedem care sunt genele care dau identitate și să facem amprentarea genetică. Toate acestea sunt elemente de securizare și atunci cei care doresc să utilizeze fraudulos creațiile, sub alte denumire sau mai știu eu cum, să poată fi controlați”, a punctat domnul Vânătoru.

Pentru a înțelege mai bine modul în care ar trebui să funcționeze acesta a creat o schemă pe care o și explică pe îndelete tuturor celor care fie pun la îndoială faptul că această instituție ar trebui să existe, fie pur și simplu se opun acestei idei.

Mai întâi, semințele care provin de la diverși donatori, fermieri, diferite persoane fizice, alte bănci de gene și așa mai departe, ajung mai întâi într-un birou de înregistrare primire probe. Mai apoi ajung în laboratorul de fitopatologie, care este fie în aer liber, fie în spații protejate, care trebuie să fie situate mai departe de banca de gene. Aici se stabilește autenticitatea semințelor. Următorul loc în care ajung este laboratorul de condiționare analize semințe unde semințele sunt atent analizate, pentru a putea stabili calitatea.  După aceea, acestea ajung în laboratorul de microînmulțire, nu toate însă, ci acelea care nu pot fi înmulțite pe cale vegetativă. Este nevoie și de un laborator de agrochimie-fiziologie pentru a valorifica resursele din flora spontană, cum este exemplu chimenul românesc. În momentul în care sunt prelevate plante/semințe flora spontană, trebuie luată și o probă de sol, pentru ca atunci când va adus produsul pe piață, să aibă și toate recomandările pentru înființarea culturii. Mai apoi, semințele ajung în laboratorul de biochimie, aici se vor face analizele pentru a putea demonstra identitatea clară. Apoi acestea ajung în inima băncii de gene, după cum spune domnul Vânătoru, în laboratorul de biologie moleculară și genetică, aici va avea loc analiza genetică a plantei, se stabilesc  genele, și se face amprentare genetică. Fluxul se oprește cumva la celula de păstrare, în funcție de tipul de semințe, pentru fiecare tip de sămânță având condițiile specifice de păstrare. Însă nu tot lotul de semințe se duce aici, ci doar o parte, pentru că restul trebuie să ajungă la un birou de protocol, de schimb, distribuție de semințe și mai departe ajung la fermieri, în unitățile de învățământ și cercetare, în alte bănci de gene, adică celor care solicită semințe, păstrând protocoalele impuse într-o astfel de instituție care oferă și un certificat de autenticitate.

bamca de resurse vegetale buzau

România, pe harta științifică a lumii

“Ceea ce cultivăm, ce consumăm poate fi considerat un element de autenticitate a neamului nostru. O bancă de gene ar putea pune România pe harta științifică a lumii, pentru că avem creațiile noastre și ne putem mândri cu ele și le putem oferi cu toate documentele necesare”, mai spus cercetătorul.

Pentru a conchide, evidențiem o parte dintre principalele motive pentru care este necesară funcționarea acestei bănci:

  • Colectează și îmbogățește continuu resursele de germoplasmă;
  • Realizează studii și cercetări pentru cunoașterea acestora în profunzime, din punct de vedere genotipic, fenotipic, chimic și tehnologic;
  • Protejează și promovează resursele genetice naționale;
  • Păstrează patrimoniul genetic în condiții optime, pe termen mediu și lung, în celule cu atmosferă controlată;
  • Pune la dispoziția solicitanților resurse genetice cu certificate de autenticitate.

“Bine ar fi să reușim să deblocăm acest proiect și să uităm tot ce a fost. Eu am spus de multe că o mamă care-și iubește copilul, uită de chinurile nașteri și se bucură de prunc. Așa și eu! Aș vrea să uităm de tot ceea ce a fost până acum, dar să facem funcțională Banca de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău”, a declarat domnul Costel Vânătoru.

Larissa Dinu


Media

Vizualizari 2619
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Articole recente - Lumea Satului

Articole înrudite