ipso iulie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 30 Jul 2021

Se întâmplă în localitatea Cioranca din județul Buzău. Primele 30 ha cu porumb irigate prin picurare

Așa afirmă administratorul Sebagro, Paul Sebastian Gheorghe, care lucrează 900 ha în localitatea Cioranca din județul Buzău. De aceea are în vizor dezvoltarea unui sector zootehnic pe viitor, dar și achiziția de teren agricol pentru a eficientiza afacerea. În plus, e hotărât să irige cel puțin 50% din teren, iar de anul acesta va avea primele 30 ha cu porumb irigate prin picurare.

Își securizează afacerea prin achiziția de terenuri și irigații

Sediul fermei este la ieșire din Cioranca, pe partea stângă, cum se merge către Buzău. Imediat după ruina conacului Mănciulescu, o clădire impunătoare, care a fost și sediul IAS Cioranca, lăsată acum pradă buruienilor. O clădire de care Sebi Gheorghe, așa cum îl cunosc toți apropiații, ar fi încântat să o renoveze și să o redea ochiului mai ales că e legat sufletește de aceste locuri. L-am întrebat cum se face că are un procent destul de important din terenul pe care îl cultivă, cumpărat, iar el a răspuns franc: „Cumpăr pământ pentru că, din păcate, nu se mai fabrică altul.“ E o bucurie să știi că pământul pe care îl lucrezi e al tău, susține fermierul buzoian. Dar cel mai mult l-a bucurat faptul că a cumpărat 30 ha de la un italian. „Recunosc că am avut o satisfacție deosebită să întorc măcar o parte din terenul cumpărat de străini. A fost cam scump, 6.000 euro/ha, dar avea cadastru și era într-o singură solă. A meritat efortul!“, spune fermierul cu un zâmbet de satisfacție pe față. În rest a tot cumpărat teren cu prețuri variind în funcție de calitatea, regimul proprietății, dar și de situarea acestuia, de la 12.000 de lei/ha până la 6.000 euro/ha.

Producții bune, comercializare deficitară

Nu l-am auzit văitându-se, ba din contră: „Am avut ultimii trei ani foarte buni. E o problemă cu desfacerea, dar încetul cu încetul am învățat să-mi vând bine marfa“, susține fermierul buzoian. Contracte futures și un pic de comerț cu marfă achiziționată de la fermieri mai mici din zonă. Totuși, nu și-a putut opri mirarea despre cum și de ce traderii cumpără cerealele românilor la prețul de pe Matif minus 15%. Minus transportul și alte cheltuieli specifice, mai adaugă fermierul. „Aici e nevoie de mai mult decât de a face gălăgie punctual. E nevoie de unitate“, recunoaște tânărul agricultor.

Pentru asta e pe cale de a se constitui un grup de producători care să reușească să aducă apa râului Buzău mai aproape de terenuri. „Aici ar fi nevoie de sprijinul statului și nu înțeleg de ce nu se înțelege că irigațiile sunt vitale datorită schimbărilor climatice din ce în ce mai agresive“, spune vădit supărat buzoianul. Deocamdată irigă din puțuri forate cu instalații pe tambur cu aspersie. Anul trecut a mai investit mulți bani în dotarea a încă 30 ha cu instalație prin picurare. „E nevoie pentru că resursa de apă e limitată de către cei de la Apele Române, așa că trebuie să folosesc la maximum această rezervă“, specifică Paul Sebastian Gheorghe. În plus, se poate folosi instalația și pentru fertirigare, ceea ce va asigura o distribuție uniformă și la timp a fertilizanților. Instalațiile de irigat prin picurare sunt de la Netafim România, subsidiară a firmei israeliene Netafim Irrigation. Instalația principală se schimbă o dată la cinci ani, iar liniile de picurare în fiecare an. Dar sporurile de producție, mai ales în anii cu secetă (aproape toți în ultimul timp), acoperă din plin investiția.

Un teren pârloagă și un U 650 au fost primii pași în cultura mare

Sebi e medic veterinar. A lucrat 8 ani în sistem, din 1993: „Am vaccinat la greu. De la vaci până la câini și pisici. Acum am grijă doar de animalele pe care le cresc eu.“ Părinții lui sunt agronomi și au încercat să-l țină departe de pământ. Însă acum prima lui nevastă e ferma! „Și așa va fi mereu“, subliniază încă tânărul fermier (40 de ani). „Îmi place la nebunie ceea ce fac!“, a exclamat buzoianul. De la întorsul terenului până la cules, fiecare za din lanțul tehnologic e o provocare pentru el. „Nu e loc de șabloane în agricultură“, susține fermierul din Cioranca.

Primul pe listă a fost un U 650 cu care făcea agricultură pe terenul familiei, dar și ceva prestări de servicii în puținul lui timp liber. Apoi, trecând zilnic pe lângă un teren lăsat pârloagă, deși era de calitate, și-a zis că e mare păcat să stea nemuncit. Așa a început să arendeze teren. Apoi să-l cumpere. Anul acesta are pe 150 ha floarea-soarelui. Mai puțin decât de obicei. 150 ha sunt ocupate cu orz pentru bere (soiul Nectaria), 200 ha cu grâu, 200 cu porumb, 150 cu rapiță, dar și 40 ha cu lucernă și 20 cu porumb siloz pentru cele 100 de oi Țurcane și 15 vaci Roșie Daneză pe care le crește pentru a nu pierde contactul cu meseria. „Zootehnia va reveni în următorii 3-4 ani și va fi cel puțin cum este acum zona de cultură mare“, spune sigur pe el Sebi Gheorghe.

Folosește genetică Pioneer în proporție de 80%, iar pentru PPP preferă BASF și DuPont. Are tractoare Deutz, dar vrea să schimbe cu John Deere deoarece schimbările produse anul trecut l-au cam descurajat. Falimentul MAP care promisese un centru service la Buzău l-a convins să aleagă firma americană. „Mai ales că nu am mecanici buni. Nici utilizatori specializați, iar asta presupune că la cel mai mic defect avem nevoie de intervenția echipelor de service“, se justifică fermierul. Are combine New Holand, dar pe acest segment se ajută cu alți fermieri pentru ca producțiile să fie strânse cât mai repede și în condiții cât mai bune. Am văzut în curtea fermei și un plug francez Naum cumpărat la second-hand din Olanda. Acesta așteaptă un tractor de putere mare de la IPSO.

Are probleme cu sistemul, nu cu un om

Nu îl încântă să vadă „decapitați“ șefii APIA, AFIR sau MADR, deși au și ei partea lor de vină la ce se întâmplă. Principalul suspect rămâne sistemul care pune frână mai abitir decât un măgar la bunul mers al treburilor, e convins fermierul. „Din păcate, Ministerul Agriculturii e condus de eșaloanele 2 și 3“, susține Paul Sebastian Gheorghe. În schimb, este bucuros că au început să apară din ce în ce mai mulți tineri fermieri „și asta e foarte bine pentru viitorul agriculturii“. Statul ar trebui să îi încurajeze și „să ne dea naibi la timp afurisitele alea de subvenții, că nu le dau de la ei din buzunar“, se enervează pentru o clipă buzoianul. Apoi subliniază că „înghițim și mâncăm zilnic praf, erbicide și pesticide ca să ne plătim taxele la zi și de aceea statul trebuie să țină aproape de noi, nu să ne situăm pe poziții beligerante“, încheie singurul capitol de nemulțumiri și ton ridicat acest fermier cu o privire inteligentă și blândă.

Acasă îl așteaptă o soție și doi gemeni care îl împart de nevoie cu această „primă nevastă“. O „nevastă cu pretenții“ care are nevoie de investiții în fiecare zi. Practic, ferma este într-o construcție continuă, dar și aplecată spre capitalizare prin diversificarea activității. Iar Gheorghe Sebi visează din mers. Atât cât să facă următorul pas spre o fermă europeană. Așa cum e scris și în sloganul de pe frontispiciul firmei: „Totul pentru agricultură!“

Tudor CALOTESCU

Articole recente - Lumea Satului