Despre Olanda se știe că este, după Statele Unite, cel mai mare exportator de legume din lume. Și nu numai... Cu un învățământ agricol bine pus la punct, tehnologii de vârf și investiții masive în cercetare și inovare, Olanda este un campion al agriculturii. Ce-i drept, agricultura olandeză este sprijinită și de Guvern prin finanțări serioase pentru testarea celor mai noi tehnologii din agricultura de precizie. Încă de acum câțiva ani, fermierii olandezi au început să dezvolte această agricultură de precizie inclusiv cu drone care detectează bolile plantelor. Astfel, pesticidele se aplică doar acolo unde este cazul, nu peste toată cultura. De asemenea, roboții agricoli de mici dimensiuni lucrează 24 de ore în fiecare zi, iar senzorii din sol anunță când trebuie irigate plantele și când au nevoie de fertilizatori.

Cu toate aceste tehnologii de ultimă generație și cu un know how pe care îl și exportă, fermierii olandezi mai au de răspuns unei provocări: patul germinativ.

„Fermierii olandezi, cel puțin cei cu care interacționez, se întreabă mai degrabă «De ce și când?» decât «Cum?» realizăm patul germinativ. Acesta are beneficii importante, dar are și inconveniente. Pe lângă costurile importante de bani și timp, acesta stimulează și creșterea accelerată a buruienilor. Mulți fermieri pe care îi cunosc se întreabă dacă este o soluție să elimine patul germinativ și totuși să aibă randament bun sau, altfel spus, cum se poate realiza cel mai bun sol pentru însămânțare cu scopul reducerii timpului de cultivare, menținerea unui randament bun și, în același timp, cu o conservare a solului?“, explică pentru cititorii Lumea Satului Thierry Stokkermans, fondatorul și președintele Zip Drill.

Patul germinativ ajută atât cultura, cât și buruienile...

Potrivit lui Stokkermans, a cărui companie se concentrează pe o conservare a solului printr-o agricultură fără o prelucrare a acestuia și fertilizatori, patul germinativ este o soluție costisitoare și stimulează foarte mult buruienile, de care fermierii își doresc să scape cât se poate de repede. „Un pat germinativ nu este bun doar pentru recoltă, ci și  pentru orice fel de sămânță, inclusiv pentru buruieni. Chiar și așa, patul germinativ nu poate fi eliminat pentru fiecare recoltă sau situație. Dar, vestea bună este că, pe măsură ce gradul de cunoaștere și experiența cresc, renunțarea la patul germinativ devine tot mai posibilă”, mai spune președintele Zip Drill.

În cazul culturilor de acoperire și a culturilor verzi de acoperire rezultatele obținute sunt cele mai bune și pentru că obiectivele sunt destul de reduse. Culturile de acoperire asigură furnizarea elementelor nutritive din straturile mai adânci la nivelul rădăcinilor plantei de cultură ce urmează a fi cultivată. Speciile de plante astfel cultivate contribuie la reducerea eroziunii solului, pe care îl și îmbunătățesc de altfel, ajută la infiltrarea apei, reduc gradul de infestare cu buruieni, boli, dăunători și cresc biodiversitatea. De asemenea, culturile verzi de acoperire se înființează imediat după recoltarea culturilor principale, în perioada de vară sau până la începutul toamnei. Terenul este pregătit corespunzător cerințelor culturii ce vor fi înființate în primăvară, culturile verzi de acoperire fiind desființate prin erbicidare. De altfel, valoarea unui teren agricol poate fi păstrată prin utilizarea culturilor agricole verzi de acoperire, printre cele mai utilizate culturi verzi fiind: mazărea, muștarul, rapița, ridichile de toamnă, sulfina.

Un alt exemplu sunt cerealele de toamnă – grâul și orzul de iarnă. Aici tehnicile sunt bine-cunoscute și multe utilaje sunt disponibile pe piață. Din practica fermierilor olandezi, am remarcat că este nevoie de 7-10 luni între însămânțare și recoltare pentru ca solul și planta să aibă timp pentru a compensa orice problemă legată de semințe.

Rapița de toamnă are nevoie de o atenție sporită în ceea ce privește pregătirea patului germinativ, diametrul seminței de rapiță fiind destul de mic, de doar câțiva milimetri. Pregătirea trebuie făcută imediat după ce s-au recoltat cerealele sau după ce plouă pentru a nu scoate bolovani. Patul germinativ trebuie să asigure un semănat la o adâncime uniformă și un răsărit uniform, motiv pentru care ultima trecere a combinei ar trebui realizată superficial. De altfel, la pregătirea patului germinativ nu se recomandă multe treceri deoarece o trecere în plus poate tasa și distruge textura solului, iar la o ploaie se va forma crustă. „Ca timp, cel mai sigur este să treacă 10-12 luni de la plantare la recoltare”, mai explică Thierry Stokkermans.

Nu se poate fără pat germinativ de calitate

Pentru semănatul în bune condiții la soia și răsărirea culturii la densitate optimă este nevoie de o calitate înaltă a patului germinativ. Pe terenurile discuite din toamnă, care sunt deja nivelate și nu au resturi vegetale, pregătirea patului germinativ se face prin trecerea de două ori cu combinatorul. Pregătirea patului germinativ se realizează cu o zi înaintea semănatului.

Mică și fragilă, sămânța de sfeclă de zahăr trebuie plantată superficial și are nevoie de șase luni pentru a crește.

Pentru ceapă, mică și scumpă – de la 2.500 de euro/hectar, nu se poate spune că există un utilaj ideal. În prezent, există o muncă experimentală în Argentina realizată de echipa condusă de Juan Pablo D’Amico.

La cartofi, cel puțin până în prezent, s-a constatat că este nevoie de o prelucrare a solului, de pat germinativ și, peste toate, de creștere.

Pentru culturile de primăvară terenul trebuie să fie pregătit înainte de începerea iernii astfel: afânare, mărunțire, nivelare. Este bine ca primăvara, patul germinativ să fie pregătit printr-o singură trecere, mai ales pentru culturile cu semințe mici. Ca o regulă de bază, se poate spune că patul germinativ se pregătește până la adâncimea la care se seamănă. Astfel, dacă patul germinativ s-a pregătit până la 7-8 centimetri, la semănat, unele semințe ajung la adâncimea aceasta, iar altele ajung la 4 sau 5 centimetri. Acestea din urmă nu vor germina pentru că nu au avut apă suficientă, speranțe având doar dacă va ploua. Se mai poate întâmpla ca semințele să nu germineze chiar dacă patul germinativ a fost pregătit ca la carte, dar s-a trecut de prea multe ori cu tăvălugul sau combinatorul și s-a tasat pământul. Solul formează crustă iar semințele, chiar dacă unele germinează, nu pot străpunge crusta. Rezultate bune, indiferent de cultură, se obțin atunci când terenul se pregătește încă din toamnă și în primăvară se pregătește patul germinativ printr-o singură trecere, până la adâncimea de semănat.

Sir Albert Howard, unul dintre clasicii științei agronomice din Marea Britanie, scria în 1948, în Testamentul agricol ,că solul este „roata vieții“, ce se mișcă din cauza interacțiunii continue dintre producenți, plantele capabile să captureze energia solară sub formă de materie organică, consumenți, care consumă energia acumulată de plante, oameni și animale, și reducenți, care asigură reîntoarcerea în circuit a substanței organice și a elementelor nutritive pentru utilizarea lor ulterioară. Iar o astfel de situație se poate realiza doar prin reîntoarcerea continuă în sol a surselor de energie sub formă de reziduuri vegetale, gunoi de grajd etc. în cantități suficiente și de bună calitate pentru mișcarea perpetuă a „roții vieții“.

Simona Nicole David