Aplicarea îngrășămintelor necesită un grad de profesionalism deoarece sunt destul de scumpe și trebuie să își dovedească eficiența prin nivelul și calitatea recoltelor. De aceea este indicat ca la 5-6 ani să se realizeze cartarea agrochimică.

La stabilirea dozelor de îngrășământ se va ține seama de caracteristicile solului și de plantele cultivate.

Se au așadar în vedere:

• fertilitatea naturală, respectiv conținutul în NPK și microelemente;
• reacția solului exprimată în valori Ph;
• textura solului.

În funcție de plantele cultivate se urmăresc:

• specia de plante, soiul (hibridul) cultivat;
• consumul specific al plantelor respective;
• regimul de cultură, irigat, neirigat, aportul freatic;
• aportul propriu al plantei respective (dacă este leguminoasă);
• fertilizarea plantei premergătoare;
• cantitatea de precipitații în anul anterior și în sezonul rece;
• starea de vegetație, densitatea plantelor.

• În condiții obișnuite, când IN = 1 se asigură 30-40 kg/ha azot
• În condiții obișnuite, când IN = 2 se asigură 40-45 kg/ha azot
• În condiții obișnuite, când IN = 3 se asigură 50-55 kg/ha azot
• În condiții obișnuite, când IN = 4 se asigură 60-70 kg/ha azot

Pentru a calcula conținutul în fosfor și potasiu se are în vedere că:

• 1 mg P2O5/100 g sol echivalează cu 7 kg/ha P2O5
• 1 mg K2O/100g sol echivalează cu 13 kg/ha K2O

O unitate indice azot (IN) poate produce:

• 20-30 kg N/ha în anii secetoși;
• 50-60 kg N/ha în anii cu precipitații medii;
• 80-100 N/ha în anii ploioși.

În funcție de conținutul în apă al solului:

• se stabilește doza de azot (se adaugă 3 kg N pentru fiecare 10 mm în plus, se scad 5 kg N pentru fiecare 10 mm în minus);
• se corectează doza de azot când umiditatea a ajuns la 60 cm (se aplică 50% din doză)
• când umiditatea a ajuns la 90 cm se aplică 75% din doză;
• când umiditatea a ajuns la 120 cm se aplică 100% din doză.

Se mai are în vedere cantitatea de azot realizată de către microorganismele libere (10-30 kg/ha) și simbiotice (60-300 kg/ha).

Valorificarea azotului de amoniu în funcție de textura solului este de 30-35% în sol ușor, 40-45% în sol mijlociu și de 40-50% în sol greu.

Fertilizarea foliară crește coeficientul de valorificare la N cu 6-18%.

În funcție de asolament, 1 kg N asigură 3,7 kg grâu în noua cultură, 7,7 kg de grâu în rotație de doi ani și 13,5 kg de grâu în rotație de patru ani.

Noile tehnologii de fabricare a îngrășămintelor cu azot reduc dozele.

Tehnologia N.Pro cu inhibitorul AMPP încetinește activitatea bacteriei Nitrosomonas și se eliberează N în 70 de zile în loc de 10 zile.

Tehnologia N. Code uree cu inhibitorul NBPT împotriva volatilizării. Ureea la peste 15 grade Celsius se descompune în CO2 și NH3 care se volatilizează, pierderile ajungând la 30-40%.

Referindu-ne la factorii care reduc eficiența îngrășămintelor, aceștia sunt:

• soiurile, hibrizii necorespunzători pot reduce eficiența cu 20-40%;
• întârzierea semănatului poate reduce eficiența cu 20-40%;
• semănatul în condiții necorespunzătoare poate reduce eficiența cu 5-20%;
• densitatea redusă a plantelor poate reduce eficiența cu 10-25%;
• atacul bolilor și dăunătorilor, buruienile pot reduce eficiența cu 20-80%;
• aplicarea neechilibrată a îngrășămintelor poate reduce eficiența cu 20-55%;
• aplicarea neuniformă a îngrășămintelor poate reduce eficiența cu 5-15%.

Toate acestea trebuie avute în vedere de fermieri atunci când întocmesc planurile de fertilizare a culturilor agricole.

Prof. dr. ing Vasile POPESCU