Imprimă această pagină
Agrotehnica 20 Ianuarie 2020, 16:21

Sezonul rece. Rezerva de apă acumulată în sol și aplicarea tehnologiilor de cultură

Scris de

Este cunoscut rolul determinat al apei în nivelul și calitatea recoltelor. Referindu-ne la culturile de primăvară, criteriul principal în stabilirea tehnologiilor de cultură trebuie să îl reprezinte cantitatea de apă existentă în sol în momentul semănatului.

Se va avea în vedere că 1 mm de apă din rezerva solului este echivalent cu 2-3 mm precipitații căzute în perioada de vegetație. Schimbările climatice tot mai evidente și frecvente anilor secetoși ne obligă ca în stabilirea tehnologiilor de cultură să pornim de la ideea unui regim pluviometric deficitar.

Principalele verigi tehnologice avute în vedere în aceste condiții sunt:

  • Epoca de semănat: aceasta se stabilește mai devreme, în cazul deficitului de umiditate, iar semănatul se execută mai adânc pentru a pune sămânța în contact cu stratul de sol mai umed.
  • Adâncimea de pregătire a patului germinativ va fi redusă pentru a evita pierderile de apă prin evaporare, iar brăzdarele semănătorii se vor egala pentru a pătrunde puțin mai adânc, într-un sol așezat cu densitate aparentă (Da) 1,3 mg/cmᶟ, cu posibilități de ascensiune capilară a apei la nivelul seminței.
  • Speciile de plante cultivate vor fi cele care suportă mai ușor deficitul hidric. Se au în vedere sorgul, meiul, șofrănelul, năutul etc. De exemplu, floarea-soarelui realizează 3,4 substanță uscată la 1 litru de apă consumat, iar sorgul realizează 6,6 g. Porumbul realizează producții de 2-3 kg la 1 mm apă, iar meiul realizează 8-11 kg/la 1 mm apă consumată.
  • Alegerea soiurilor (hibrizilor) se face ținând seama de perioada de vegetație cât mai scurtă, de sistemul radicular bine dezvoltat, de ritmul de creștere mai rapid, de consumul specific mai mic, astfel încât cu apa existentă în sol să ajungă la maturitate înainte de apariția arșiței și secetei puternice.
  • Stabilirea densității plantelor astfel încât să se asigure un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze fotosinteză corespunzătoare unei producții agricole maxime. La primul, de exemplu, la 30.000 plante/ha se realizează 1,8,1,9 m frunze pe 1 m² și poate capta 90% din energia solară. Depășirea acestei densități se face numai atunci când se asigură apa și hrana corespunzătoare. Creșterea densității de la 30.000 la 50.000 plante/ha necesită un consum suplimentar de 200 mᶟ/ ha apă. Altfel, crește sterilitatea știuleților care, în condiții de secetă, ajunge la 38-44%, față de 2-8% în condiții de irigare.
  • Fertilizarea cu azot se va corela direct cu rezerva de apă existentă în sol. Pentru toate culturile agricole sunt stabilite dozele optime de azot pentru un anumit nivel de producție. Aceste doze se vor corecta în fiecare an în funcție de rezerva de apă din sol. Pentru fiecare 10 mm apă acumulată în plus față de normalul zonei se vor aplica 3 kg/ha azot în plus și se va diminua doza de azot cu 5 kg/ha pentru fiecare

10 mm apă în minus. Când cursul perioadei de vegetație cad precipitații suficiente se vor administra cantități suplimentare de azot.

Doza de azot se mai corectează și după nivelul la care se găsește umiditatea în sol:

  • când umiditatea a ajuns până la 60 cm se aplică 50% din doza optimă;
  • când umiditatea a ajuns până la 90 cm se aplică 75% din doza optimă;
  • când umiditatea a ajuns până la 120 cm se aplică 100% din doza optimă;
  • când umiditatea a ajuns până la 150 cm se aplică 125-150% din doza optimă;
  • O valorificare mai eficientă a rezervei de apă din sol se poate realiza și prin aplicarea îngrășămintelor foliare.

Astfel, aplicarea de Lithovit obținut prin măcinarea dolomitei accelerează metabolismul și fotosinteza, încetinește respirația deoarece se închid stomatele și se reduce necesarul de apă la porumb cu până la 50%.

  • la aplicarea erbicidelor se va avea în vedere că eficacitatea acestora este condiționată de starea de umiditate a solului. Dacă în momentul semănatului solul are suficientă umiditate, erbicidele nevolatile se vor aplica imediat după semănat la suprafața solului.

În situația în care solul este uscat la suprafață, erbicidele respective se vor aplica la pregătirea patului germinativ și se vor încorpora în stratul de sol în care găsesc umiditate.

  • prașilele pe solurile cu deficit de umiditate se vor efectua cât mai superficial pentru a nu răscoli solul și a evita pierderea puținei ape existente în sol. Este necesar să se efectueze mai multe prașile pentru distrugerea buruienilor mari consumatoare de apă și pentru astuparea crăpăturilor prin care cresc pierderile de apă prin evaporare. Prin lucrarea de prășit, corect executată, se realizează un strat izolator la suprafața solului care împiedică pierderile de apă;
  • combaterea bolilor și dăunătorilor urmărește menținerea aparatului foliar intact și tulpinile fără leziuni prin care ar putea crește pierderile de apă. Plantele atacate intră într-un stres general și prin porțiunile atacate crește procesul de transpirație a plantelor, deci și consumul de apă.

Respectând aceste măsuri tehnologice se pot obține producții satisfăcătoare și prevenirea regimului pluviometric deficitar.


Rezerva de apă din sol nu se apreciază după cantitatea de precipitații căzute în această perioadă, ci este necesar să se efectueze analiza umidității solului până la 100-150 adâncime. Aprecierea rezervei de apă utilă din sol pe stratul 0-100 cm este considerată: insuficientă sub 600 mᶟ/ha, mijlocie între 1.400 și 1.700 mᶟ/ha și mare între 1.700 și 2.000 mᶟ/ha.

Prof. dr. Ing Vasile POPESCU


Vizualizari 2778
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Articole recente - Lumea Satului

Articole înrudite