Isopul este o plantă condimentară folosită în industria alimentară pentru prepararea băuturilor tonice răcoritoare. Unele popoare aromatizează cu isop cașcavalul topit și brânzeturile. De asemenea, uleiul volatil obținut din această plantă are proprietăți curative asupra organismului uman. Însă lista cu beneficii nu se oprește aici. Isopul mai reprezintă un real ajutor pentru apicultori, o plantă meriferă prețioasă ce asigură producții de până la 60 kg/ha de miere de calitate superioară.

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Este o plantă iubitoare de lumină şi cu cerinţe mai mari faţă de căldură (la temperaturi mai ridicate se asigură un conţinut sporit de ulei eteric). Peste iarnă rezistă chiar la geruri aspre de -25°...-30° dacă solul este acoperit. Nu are pretenţii deosebite faţă de umiditate, suportând din al doilea an chiar perioade de secetă. Isopul vegetează bine pe soluri calcaroase, dar în general cerinţele faţă de sol sunt atât de reduse încât poate fi utilizat pentru lucrări antierozionale, pe locuri râpoase.

Locul în asolament

Se recomandă ca plantele premergătoare, prășitoarele sau cerealele de toamnă să fie îngrăşate. Dacă planta premergătoare nu a fost îngrăşată se folosesc îngrăşămintele chimice, variind între 55-60 kg s.a./ha azot, 10-15 kg/ha s.a. potasiu şi 50 kg/ha s.a. fosfor.

Semănatul

Înmulţirea se poate face pe cale vegetativă (butaşi sau prin despărţirea tufei) şi prin seminţe, primăvara timpuriu sau în pragul iernii. Atât plantarea butaşilor cât şi însămânţatul se fac în arătură adâncă de 28-30 cm. Primăvara, terenul se grăpează pentru a se distruge bolovanii, după care se procedează la însămânţare sau la plantare. Însămânţarea se execută cu maşina, în rânduri, la distanţa de 50-60 cm şi la adâncimea de 2 cm. La hectar se întrebuinţează 4 kg de sămânţă (puritatea de 95%, germinaţia de 75%, umiditatea maximă de 13%), în amestec cu mraniţă sau nisip (o parte sămânţă şi 5 părţi dintr-unul dintre aceste materiale). Dacă în timpul semănatului terenul este afânat şi uscat este necesar ca atât înainte cât şi după însămânţare să se execute o uşoară presare a acestuia cu tăvălugul.

Lucrările de întreţinere a culturii

Îndată ce se disting rândurile se execută prima praşilă superficială pentru distrugerea crustei şi a buruienilor. Se evită acoperirea plantelor cu pământ. La a doua praşilă se face şi răritul pe rând. Între plante se lasă o distanţă de 20-25 cm. În primul an şi următorii se execută atâtea praşile câte sunt necesare pentru a se ţine terenul curat de buruieni şi fără crustă. Pentru a stimula producţia de inflorescenţe se recomandă ca primăvara, înainte de pornirea vegetaţiei, să se execute tunderea tufelor.

Recoltarea

De la isop se recoltează herba, în perioada înfloririi (cca. 50%), fără părțile lemnoase ale tulpinii, respectiv porțiunea cu inflorescențe. Plantele se taie la cca 10 cm de la sol cu cositori sau cu secera. Se recoltează de două ori pe an, prima în iunie-iulie, iar a doua în septembrie-octombrie. După recoltare se înlătură tulpinile lignificate care mai sunt în produs, apoi se usucă la umbră, în strat subțire sau pe cale artificială la 30-35 grade C. Randamentul la uscare este de cca. 4:1. Producția este de cca 100-150 q/kg iarbă proaspătă, respectiv 30 q /ha materie primă uscată.

Material realizat cu ajutorul INCDSB – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru științe Biologice.

Ruxandra HĂBEANU