Originară din Asia Centrală, ceapa (Allium cepa) se cultivă de acum 4000-5000 ani î.Hr., fiind considerată deopotrivă plantă medicinală și aliment. În România a fost introdusă din timpuri străvechi, iar cu vremea a devenit una dintre legumele de bază, consolidându-se zone cu tradiție în cultura cepei, cum ar fi Vinga, Turda, Pericei, Făgăraș, Filiași, Buzău, Târgu-Frumos etc. Se cultivă pentru bulbi, frunze și tulpina falsă, fiind nelipsită din bucătăria românească.

Cerințe față de factorii de mediu

Are cerințe mici față de căldură. Plantele tinere pot rezista de la -4°C la -8°C, temperatura minimă de încolțire este de 3-4°C, iar cea optimă, de 18-20°C. Frunzele se formează la 19-24°C, iar bulbii, la 25-30°C. Verile foarte călduroase diminuează drastic producția. Față de apă cerințele sunt mari: umiditatea în sol, la adâncimea de 30-40 cm, trebuie să fie de 80-90% în perioada de creștere a rădăcinilor și frunzelor, de 70-80% în timpul formării/ creșterii bulbilor și de 60-70% în timpul maturării. Lumina este, de asemenea, un factor esențial; ceapa nu agreează terenuri umbrite. Preferă solurile ușoare sau mijlocii ca textură, nisipo-lutoase, cu o capacitate optimă de reținere a apei, bine însorite, fertile, cu reacție neutră.

Plante premergătoare, pregătirea solului și plantatul cepei de arpagic

Cultura cepei de arpagic se practică pe scară largă în România, pe aproximativ 60-70% din suprafață. Capacitatea de producție este ridicată, iar bulbii se păstrează o perioadă îndelungată peste iarnă.  Sunt preferate culturile premergătoare care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi varza, castraveții, dovleceii, ardeiul, tomatele, vinetele, pepenii. Pentru cultura pe lângă gospodărie, pregătirea terenului presupune: desființarea culturii anterioare, fertilizarea cu gunoi de grajd (eventual cu supliment de superfosfat și potasiu, iar primăvara se adaugă azot), arat, nivelarea terenului, pregătirea în vederea plantării, sub formă de brazdă înălțată. Plantarea se face toamna, în intervalul 10 septembrie – 1 octombrie, pentru a avea loc înrădăcinarea și primăvara devreme, în intervalul 10-20 martie. Este considerat arpagic de calitate cel cu diametrul de 1,25 cm: dacă este mai mic, se dezvoltă anevoios, iar dacă este mai mare, planta produce sămânță. Se plantează la distanța de 20-25 cm între rânduri și 3-3,3 cm pe rând, la adâncimea de 2-3 cm. Cantitatea de arpagic necesară pentru 100 mp este de 8-10kg.

Lucrări de îngrijire

Se aplică 1-2 prașile manuale pe rând și

2-3 prașile între rânduri și se udă, în anii normali din punctul de vedere al precipitațiilor, de 3-4 ori. Dacă verile sunt aride, se irigă ori de câte ori este nevoie. Fertilizarea cu îngrășăminte pe bază de azot și potasiu se aplică în faza formării primelor 3-5 frunze și la începutul îngroșării bulbului. O atenție sporită trebuie acordată tratamentelor împotriva bolilor (putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă, alternarioza, mana, putregaiul cenușiu) și dăunătorilor (nematodul bulbilor, gândacul roșu al cepei, cărăbușul de mai și musca cepei). Cele mai utilizate produse chimice sunt: Acrobat MZ, Alcupral, Super Champ pentru mană, Teldor pentru putregaiul cenușiu, Actara 25 WG și Mospilan pentru musca cepei. Recoltarea se efectuează atunci când frunzele s-au vestejit și sunt culcate pe suprafața solului, ceea ce corespunde calendaristic cu lunile iulie-august. Bulbii se lasă câteva zile pe teren, în șiruri sau grămezi mici, pentru a se usca, apoi se curăță de frunze, se sortează și se depozitează în locuri uscate, ușor răcoroase.

Maria BOGDAN