reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Aug 2019

Cum se cultivă cornul pe lângă casă

  • Publicat în Agrotehnica

Până să intre în atenția pomiculturii moderne, dar mai ales a arhitecturii peisagere, cornul (Cornus mas) era cunoscut doar ca un arbust crescut natural în pădurile de foioase din zonele de deal și de munte sau chiar pe dealurile cu pământ mai puțin fertil. În schimb, bunicii și străbunicii noștri au găsit imediat utilitatea fructelor. Culese toamna, acestea erau puse la uscat, fiind consumate peste iarnă ca atare ori se foloseau în bucătărie pentru sosuri sau ciorbe. Mai târziu a fost obținută băutura denumită cornată, preparată din coarne fermentate cu zahăr și alcool, precum și dulceața din coarne, o delica­tesă pe care rar o putem găsi chiar și la târgurile de produse tradiționale.

Cornul este un arbust care atinge înălțimi cuprinse între 5 și 12 m. În varianta decorativă, sunt dirijați și ca arbuști cu talie mică. Prezintă o scoarță maro, crenguțe verzui, frunze opuse, ovoidale, flori galbene și fruct (drupă) roșu, alungit (2 cm), cu o sămânță de consistență tare în interior. Cornul înflorește primăvara foarte devreme, înainte de desfrunzire, iar fructele se coc la sfârșitul lunii august, până în septembrie-octombrie. În România este omologat un singur soi, respectiv, Bordo, descris ca având o înălțime de 3,2 m, fruct mare (2,7 grame) și un randament al pulpei de 47%.

În România cornul se cultivă doar experimental, specia neprezentând deocamdată interes comercial. Pentru consum, fructul este recoltat din flora spontană deoarece zona colinară abundă (încă!) în acest arbust. Dar a fost emisă de specialiștii din cercetare o tehnologie cadru de cultură care spune întâi de toate că arbustul, lipsit de pretenții față de sol, are avantajul de a se preta pe terenuri degradate, slab productive. În schimb, cornul este un mare iubitor de lumină, așa că necesită poziționarea pe pantele sudice, însorite. Plantarea se poate face toamna, în prima decadă a lunii noiembrie, sau primăvara foarte devreme, la distanțe de 4 m între rânduri și 3 m între plante pe rând, administrându-se 5 kg de mraniță, 40 g de superfosfat și 30 g de sare potasică la fiecare exemplar (groapă). Pomul se poate conduce sub formă de tufă, cu trunchi înalt sau pitic. Tăierile de formare încep imediat după plantare. Pentru trunchi înalt se alege o tulpină dreaptă, de pe care se înlătură creșterile laterale. În primul an se suprimă toți drajonii de la baza plantei, iar pe ax se opresc doar câțiva lăstari, care se scurtează până la 70 cm. În al doilea an se proiectează coroana din lăstarii care au crescut peste 1 m, alegându-se în acest sens 2-3 ramuri + axul pentru schelet. Următorul an se limitează axul la 40-50 cm, iar ramurile se suprimă la1/3 din lungimea lor, alegându-se apoi alt set de 4-5 ramuri de ordinul I, care să îmbrace coroana. Ca tăieri de rodire, acestea intervin târziu și sunt ușor de realizat dat fiind faptul că arbustul diferențiază mugurii de rod din timp. Recoltarea se efectuează eșalonat, începând cu luna august, manual sau prin scuturarea pe prelate, estimându-se producții de 6-7 tone/ha.

Maria BOGDAN