În România se cultivă între 3.200 și 4.000 ha cu păr, datele fiind diferite în funcție de sursă (MADR, INS, institute de cercetare, organizații profesionale). Cele mai mari suprafețe se regăsesc în Dâmbovița, Argeș, Prahova, Iași, Suceava, Buzău și Bihor. Însă condiția de favorabilitate maximă de cultură se întâlnesc în Dâmbovița, Ilfov, Vâlcea, Argeș, Prahova, Neamț și Suceava. Sortimentul mondial este alcătuit din peste 6.500 de soiuri. În Europa, deci și în România, din cauza sensibilității mari la boli și a lipsei de afinitate la altoirea pe gutui sortimentul a fost restrâns la câteva zeci de soiuri.

Abatele Fetel: pom de vigoare mijlocie, port semierect, se altoiește pe gutui, cu intermediar. Fructele sunt mari, alungite, cu pieliță de culoare galben-verzuie, ușor roșiatică pe alocuri, pulpa albă, textura fină, gust bun. Se coace în decada a doua a lunii septembrie.

Williams: este cel mai răspândit în lume, alături de Passe Crassane. Pomul este de vigoare mijlocie, precoce și productiv, rodește pe ramuri lungi, bine garnisite cu ramuri scurte. Înflorește semitârziu sau târziu, fructele maturându-se în august-septembrie. Fructul de calitate deosebită este de mărime medie, piriform, galben pai, cu pulpă albă, suculentă, aromată. Se altoiește, neavând afinitate cu gutuiul, pe franc ori pe un intermediar.

Williams roșu sau Red Bartlett: a fost obținut din Williams, printr-o mutație mugurală. Pomul are vigoare mijlocie, fiind extrem de productiv, cu coacere a fructelor în prima decadă a lunii septembrie. Fructul este mare (180-200 g), lucios, neuniform, cu pielița colorată în roșu-oranj, rar verzi-gălbui sau dungate. Acestea au o rezistență de păstrare în depozitele frigorifice de până la 2 luni.

Beurré Bosc (cunoscut și sub sinonimele Kaiser Alexander sau Golden Russet): pom de vigoare mijlocie spre mare, înflorește târziu, produce constant pe ramurile scurte și lungi. Fructul este mare, piriform, de culoare cărămizie, cu pulpa albă, fondantă, foarte bun calitativ. Se coace la sfârșitul lunii septembrie, dar rezistă cel mult până în noiembrie pentru consum.

Beurré Hardy (sau Royal Red): pom de vigoare mare, cu intrare târzie pe rod, fructifică pe ramuri scurte și ramifică foarte puțin. Prezintă afinitate cu gutuiul, motiv pentru care este folosit ca intermediar pentru alte soiuri. Fructul este mare (200 g), conic, cu pielița verde bronzată, pulpa alb-verzuie, semidensă, dulce spre ușor acidulată, gust bun. Se coace în a doua decadă a lunii septembrie.

Conference: pomul cu origini engleze și afinitate la gutui are vigoare submijlocie sau mijlocie, atingând 4 m înălțime, produce bine și constant. Înflorește semitârziu, se coace în decada a treia a lunii septembrie, fructul putându-se păstra 2-3 luni. Fructul de mărime mijlocie este piriform și ușor alungit, de culoarea verde-gălbui, acoperit cu rugină, pulpă alb-gălbuie, suculentă, fondantă, cu gust excelent.

Curé: soi de iarnă, prezintă o arie largă de răspândire la noi. Pomul este viguros, cu coroană răsfirată, produce consistent, dar cu alternanță de rodire. Are afinitate cu gutuiul, fiind folosit și ca portaltoi intermediar. Fructul, cu coacere în septembrie-octombrie și consum până în februarie, este mare, asimetric, piriform alungit, de culoare verde și pulpă albă, prezintă pe partea umbrită o dungă de rugină. În anii secetoși fructele rămân verzi și insuficient de dulci.

Passe Crassane: pomul este de vigoare slabă, rodește pe ramuri scurte, dar în România nu are condiții foarte bune de productivitate la potențial. Epoca de coacere coincide cu începutul lunii septembrie, iar perioada de consum începe în ianuarie și durează până în martie. Fructul este mare (200 g), neregulat, cu pielița verde-gălbui, pulpa alb-gălbuie, densă, cu gust bun.

Comtesse de Paris: pom de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri scurte, produce constant, se altoiește pe franc sau intermediar. Fructele sunt mijlocii spre mari, cu pielița verde-gălbuie presărată cu lenticele și pulpa alb-verzuie, densă, gust dulce, ușor aromat. Se coace la începutul lunii octombrie și se păstrează până în ianuarie.

Untoasă de Geoagiu: soi românesc, de vigoare mică-mijlocie, cu fructificare pe ramuri scurte. Fructele se coc în septembrie-octombrie. Acestea sunt bergamotiforme fără gât, sferic-turtite, cu pieliță de culoare verde-gălbuie, cu puncte de rugină și o rumenire roșu-oranj pe partea însorită. Pulpa este verde gălbuie, suculentă, untoasă, cu gust aromat, dulce spre ușor acidulat.

Daciana: este un soi timpuriu, cu coacere la sfârșitul lunii iulie. A fost obținut în 1989, la ICDP Pitești-Mărăcineni. Pomul are vigoare mijlocie și intră pe rod în anul 3 de la plantare. Fructul este piriform, de mărime medie (150 g), galben-pai spre roșu pe partea însorită, pulpă albă, fondantă, cu gust bun.

Haydeea: soi de vigoare mijlocie obținut în România, prezintă o coroană fusiform piramidală, rodește pe țepușe și burse, cu coacere la sfârșitul lunii septembrie. Fructul este mijlociu spre mare (180-220), piriform, verde deschis, rumenit pe partea însorită, cu lenticele mici, mai închise la culoare. Pulpa este alb-gălbuie, consistentă și fină.

Monica (ICDP Pitești-Mărăcineni): pom de vigoare mijlocie, coroană piramidală, cu rodire pe țepușe și burse, are afinitate bună cu gutuiul, prezintă toleranță la arsura bacteriană. Fructul, mediu ca mărime, este piriform, verde-gălbui sau roșu pe partea însorită, pulpa este albră, crocantă la început și fondantă pe măsură ce se coace.

Alte soiuri: de vară - Aromată de Bistrița, Napoca, Beurre precoce Morettini (Sun Sprite), Clapp’s Favourite; de toamnă - Abate Fetel, Doyenne du Comice, Santa Maria; de iarnă - Aniversare, Ervina, Isadora, Doyenne d’hiver.

Maria BOGDAN