Plantele de cultură mare folosite în medicina populară

Fie că vorbim de grâu, porumb, orz sau floarea-soarelui, plantele de cultură mare au fost folosite cu succes încă din cele mai vechi timpuri în medicina populară.  Spre exemplu, strămoșii noștri foloseau tărâțele de grâu arse sau fierte în putregai de salcie drept cataplasme de gât pentru tratarea amigdalitei. De asemenea, cu terciul obținut din fierberea tărâțelor rezulta un bun ameliorator al durerii reumatice dacă se făceau înfășurări la încheieturi. Totodată, zeama de tărâțe era deseori folosită de tinerele satului care doreau să aibă un păr sănătos și strălucitor, fără urmă de mătreață. Împotriva răcelii de primăvară și toamnă, strămoșii noștri foloseau ceai de tărâțe, iar dacă se confruntau cu inflamații purulente utilizau tărâțe înmuiate aplicate pe suprafața afectată. Cine s-ar fi gândit că banalele tărâțe pot avea atâtea efecte uimitoare asupra sănătății noastre?

O altă plantă de cultură mare pe care oamenii satului o foloseau pentru diverse afecțiuni este orzul. Pentru combaterea acneei tinerii de odinioară aplicau orz fiert pisat pe ten, iar dacă existau cazuri în care o persoană suferea de tuse măgărească sau convulsie, ceaiul din boabe de orz cu leuștean și flori de tei era soluția ideală pentru a scăpa de aceste afecțiuni. De asemenea, pentru dezinterie și dureri abdominale fiertura de orez reprezenta panaceul ideal. Totodată, cei care se simțeau slăbiți, fără vlagă, se revitalizau cu o mică porție de orz încolțit scufundat într-o cantitate considerabilă de miere.

În scop medicinal, mătasea de porumb, recoltată în perioada de înflorire, din iunie până în august, se folosea deseori sub formă de infuzie, decoct în afecțiuni, precum gută, reumatism, obezitate, hipertensiune arterială și hepatite cronice.

Consumul de porumb duce la arderea grăsimilor

Pe vremuri, țăranii consumau foarte multă mămăligă. Odată cu trecerea timpului s-a constatat că gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă. În plus, carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate pentru că anumite molecule din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor. Totodată, vitamina A, conținută în porumb, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătate și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid.

Floarea-soarelui tratează arsurile și eczemele

Un alt ingredient al naturii dedicat nevoilor și însănătoșirii organismului este floarea-soarelui. În trecut, uleiul de floarea-soarelui era folosit pe larg la prepararea diferitelor unguente. Cu ceaiul din capitulele florale oamenii se udau la tâmple și în moalele capului ca remediu pentru amețeli și dureri de cap. Ceaiul era folosit contra tusei, răgușelii, pojarului și a altor boli eruptive. În unele zone, florile se fierbeau împreună cu dumbăț sau cu planta cunoscută sub numele de lemnul-domnului cu buruieni de rast, decoctul fiind consumat contra frigurilor.

Tinctura din petale de floarea-soarelui era utilizată și în combaterea febrei, precum și în tratarea afecțiu­nilor căilor respiratorii. De asemenea, în uz extern, oamenii foloseau uleiul de floarea-soarelui în tratarea locală a arsurilor și eczemelor. Se pare că mama natură ne este de folos mai mult decât ne-am putea imagina, ne oferă totul necondiționat. În schimb, noi trebuie doar să o prețuim mai mult și să nu ne mai îndepărtăm de ea.

Ruxandra HĂBEANU