cemrom iulie 2018
update 14 Dec 2018

Învață cum să ții sub control tuta absoluta

  • Publicat în Agrotehnica

Inginer Marius Popescu, consilier tehnic la compania Universal Group, reprezentanta Koppert în România, vine cu informații prețioase despre ce trebuie făcut pentru a ține sub control un dăunător care de câțiva ani face ravagii în solariile cu tomate.

Pentru tuta absoluta folosim toate armele permise

– Ați venit anul acesta la târgul Indagra cu misiunea de a vorbi legumicultorilor despre tuta absoluta, un dăunător căruia nu i s-a găsit încă o modalitate de combatere totală. Ce aveți de spus în acest sens?

– Pe partea de combatere biologică, compania Koppert vine cu soluții destinate în special fermierilor care pot merge pe un ciclu lung de producție, mai ales la tomate. Anul acesta este o provocare mare cu tuta absoluta și trebuie să ne gândim la soluții și împotriva acestui dăunător. Dacă până acum se justifica, mai mult sau mai puțin, introducerea de prădători în cultura de tomate, anul acesta este evident pentru toată lumea că trebuie făcut un pas în plus. Soluțiile există, marele avantaj este că știm ce avem de făcut. Acum trebuie să-i convingem pe oameni că tuta absoluta nu înseamnă doar un tratament, este nevoie să anticipăm unele dintre probleme și pentru unele să venim cu soluții la timp. Să înțeleagă toată lumea că, așa cum s-a întâmplat la ardei, asta va trebui și la tomate – răbdare și multă încredere în combaterea biologică. Majoritatea celor care au apelat la combaterea biologică nu își mai doresc să se întoarcă la combaterea chimică.

– Să definim pentru cei care nu știu ce înseamnă această combatere biologică și cu ce beneficii vine ea.

– În principiu, folosim niște inamici naturali, niște prădători, gâze, insecte, cu care încercăm să ținem sub control dăunătorii, care și ei, la rândul lor, sunt tot niște insecte. Ar fi multe de spus legat de beneficii. Cultivatorilor le pot spune că întotdeauna vor obține o producție mai mare și de calitate mai bună. Pe lângă acestea, trebuie să adaug componenta timp. În general, folosirea de prădători presupune și economisirea de foarte mult timp. Activitatea aceasta de a lansa prădătorii și de a face combatere biologică se rezumă la un interval de timp mult mai scurt, nu sunt necesare în mod obișnuit niciun fel de scule sau dispozitive speciale, nu sunt alte cheltuieli decât cele cu prădătorul. Producția pe care o obținem este una curată sau mai curată, cu incomparabil mai puține reziduuri de pesticide.

Avem în final produse curate, ca să nu mai vorbesc de faptul că fermierul, nefăcând atâtea tratamente, se expune mai puțin anumitor riscuri pe care le presupune folosirea de tot felul de otrăvuri. Eu nu am reușit să văd vreun dezavantaj. Poate doar faptul că în linii mari știm întotdeauna cam la ce costuri ajungem cu un program de genul acesta. 

– În cazul dăunătorului tuta absoluta, cu ce soluție bio am putea interveni?

– Tuta absoluta nu poate fi ținută sub control cu o singură armă. Nu va fi niciodată posibil și spun că în cazul acestui dăunător pot fi folosite toate armele permise. Dar cel mai important, trebuie ținut cont de tot ce înseamnă prevenție.

Prevenția, primul pas spre combatere

– Ce recomandări puteți face în acest sens?

– Dacă o luăm de la început, să ne gândim la rotația culturilor. Să avem în vedere că acest dăunător atacă în proporție de 90% tomatele și, dacă nu găsește aceste plante în zonă, poate provoca ceva daune pe vânătă și poate fi întâlnită și pe unele buruieni din aceeași familie de solanacee. Deci, ar fi bine să nu punem tomate după tomate, pentru că sigur voi avea o rezervă foarte mare de tute. Ar fi bine să punem tomate după castraveți sau ardei, pentru că din start pornim mai ușor în această luptă. În plus, tuta absoluta cu siguranță nu este o specie endemică pentru România. Este iubitoare de căldură, deci primul lucru care nu îi place este frigul. Dezavantajul nostru anul acesta, care se încheie, a fost că nu am avut iarnă, pentru că în mod normal, în zona noastră într-un an în care avem măcar câteva nopți cu temperaturi sub -20°C, populațiile s-ar fi redus mult. Anul acesta am avut o singură noapte cu -16°C pe data de 1 martie, când majoritatea solariilor erau acoperite și era ceva căldură înăuntru.

Prin urmare, populația de tute a supraviețuit de anul trecut pe anul acesta, motiv pentru care s-a pornit în primăvară cu o cu totul altă presiune. Pe de altă parte, tot ce ține de igienă trebuie ținut sub control, nu lăsăm buruieni care ar putea fi gazdă, nu lăsăm răsaduri sau plante care au scăpat din anul trecut să crească în continuare în seră. În preajma serei trebuie menținută curățenia; dacă am terminat un ciclu de vegetație, resturile vegetale încercăm să le distrugem într-un fel sau le îndepărtăm de solar. Nu putem lăsa în gura solarului toate resturile vegetale pline de tută și toți dăunătorii și să ne așteptăm că nu se va întâmpla nimic, pentru că tuta este un fluture și o să zboare cu ușurință înapoi în solar.

Apoi, prevenție înseamnă să încercăm să punem niște bariere, se găsesc tot felul de plase, vi le imaginați pe cele de țânțari, cam asta ar trebui să fie desimea lor, prin care tuta nu poate trece. Acestea ar trebui puse pe ventilație și să încercăm să limităm în felul acesta numărul de adulți care pot veni de afară în solar.

Este extrem de important să facem asta la primele semne de atac în solar; e bine ca frunzele, foliolele să fie strânse, puse în niște pungi, în saci și distruse, arse sau lăsate în acel sac strâns ermetic la gură, astfel încât să nu iasă. Este o lucrare care cere timp, dar are eficiență extraordinară pentru că nu le mai permitem să-și mărească populația în interiorul serei. Alte arme importante sunt capcanele de tot felul, cele cu feromoni, lămpile UV, plăcile negre lipicioase care atrag tuta absoluta. Acestea sunt armele permise și care trebuie folosite.

Dar la acestea se adaugă prădătorii. În principiu, există două specii, însă pentru România este permisă doar o specie, iar aceasta este macrolophus pygmaeus. Este un gândăcel care se hrănește cu ouăle și larvele de tuta absoluta. Cel de-al doilea prădător, nesiodiocoris, are o creștere mai rapidă decât macrolophus pygmaeus și dezavantajul este că, la rândul său, poate deveni un dăunător foarte agresiv, care poate fi cu greu ținut sub control. Acesta este motivul pentru care nici nu este permis. De regulă, el ne obligă la tratamente să-l liniștim pe el, or acela este momentul în care, liniștindu-l, creăm porți pentru tuta absoluta.

Macrolophus pygmaeus are o creștere nu atât de rapidă precum nesiodiocoris, face populații în aceeași perioadă de timp, dar este mult mai puțin dăunător pentru plantă. Dar și el în lipsa hranei poate înțepa planta și supraviețuiește din ea, dar de regulă nu își face populații. Totuși, dacă acest dăunător are populații foarte bune, este capabil să țină sub control și musculița albă, tripsul, păianjenul, omizi și într-o oarecare măsură și afidele. Este un prădător polifag, dar trebuie avut un pic de răbdare, iar răbdare la marcolofus înseamnă 2-2,5 luni. Trebuie să vedem când este momentul cel mai bun de introducere și ce trebuie să facem în așa fel încât populațiile de prieteni să ajungă rapid la un nivel care să ne asigure protecție.

Momentul optim pentru combaterea biologică

– Când ar trebui introdus în cultură acest prădător?

– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În mod obișnuit, pe culturile prelungite, în serele moderne, lansările se fac imediat după plantare. În săptămâna imediat după plantare se face prima lansare și apoi, la două săptămâni, și a doua lansare. Pentru ciclurile foarte scurte, intenția noastră este să intrăm cu ei de la răsad, pentru că trebuie să câștigăm un pic de timp și avem și posibilitatea asta pentru că în solariile pe cultura normală, tradițională, în România fermierii își produc singuri răsadul și putem face treaba asta.

– Cum arată și cum este livrat acest prădător?

– În general, în perioada de sezon, să zicem, din luna martie avem transporturi în fiecare săptămână de la colegii noștri din Olanda și alegem momentul potrivit de lansare. Aceste insecte vin ca adulți, ambalați în niște flacoane, în amestec cu un material de transport, de regulă un talaj mai mare, care îi ajută să stea bine pe o perioadă limitată de timp. Dimensiunea unui exem­plar este de 0,8 - 1 cm. Sunt niște gâze mult mai mici decât tuta absoluta, dar atacă ouăle și larvele de tuta, le înțeapă și le extrag tot conținutul.

– Câte flacoane sunt necesare pentru 1.000 mp de solar?

– De regulă, cantitatea folosită este de 1 - 3 indivizi/mp. Într-un flacon vin cam 300 de indivizi, deci pentru un hectar ar trebui între 20 și 60 de flacoane. Contează mult ce presiune este, ce istoric avem acolo și ce vrem să facem în perioada următoare. Probabil că pe serele moderne nu o să avem niciodată nevoie să folosim cantitatea maximă pentru că acolo avem avantajul timpului, dar în serele tradiționale, fiind mereu sub presiunea timpului, va trebui să folosim ceva mai mulți prădători.

– Cât costă un astfel de flacon cu 500 de indivizi?

– În jur de 350-400 lei.

Perspective

– Cât trăiește tuta absoluta?

– Ciclul biologic pentru tuta absoluta și pentru toate insectele dăunătoare este strict condiționat de temperatură. Dacă la o temperatură medie de 15°C avem o generație cam la 2 luni, la 25°C avem o generație la 4 săptămâni, iar la 30°C, o generație la 3 săptămâni. Cu cât este mai cald, cu atât se dezvoltă mai rapid. Important este să nu intrăm cu prădători atunci când presiunea este uriașă, pentru că atunci nu vom mai rezolva nimic. E bine să nu acceptăm deloc tuta și să încercăm să o ținem la un nivel al populațiilor cât mai jos. Să folosim toate metodele la timp și să nu ne închipuim că am scăpat, pentru că nu vom fi scăpat niciodată. Tuta este din 2008-2009 în România și aproape în fiecare an au fost bazine mai mult sau mai puțin afectate.

– Cum vedeți agricultura în următorii 5-10 ani?

– Aș putea spune cum văd partea asta de horticultură. Acum 5 ani, nu aș fi putut anticipa ce se va întâmpla în perioada aceasta pe combatere biologică și sunt bucuros că am acceptat rapid niște soluții foarte sănătoase, atât pentru cultivatori, cât și pentru consumatori. Am mulțumirea că, dacă în urmă cu 5 ani nu aș fi avut curaj să ofer copiilor mei un fruct recoltat dintr-un solar, acum o fac cu ochii închiși, pentru că știu că sunt curate și că nu avem depozite de pesticide în ele. Este un pic mai complicat, dar nu imposibil. Acum 51 de ani, un domn numit Koppert a văzut că un păianjen poate ține sub control un păianjen rău, a crezut în ideea asta și acum Koppert este o companie internațională, a creat niște brand-uri și a arătat că lucrurile se pot face și altfel. Asta este soluția normală, naturală. Ceea ce facem noi nu este decât să grăbim un pic echilibrul între dăunători și prădători. Atunci când faci un tratament chimic, rupi acest echilibru. Îmi place să cred că Dumnezeu le-a lăsat într-un echilibru perfect, iar noi am stricat acest echilibru și, dacă putem face ceva să îndreptăm această problemă, este șansa și oportunitatea noastră. România merită să se bucure de niște legume curate, pe care să le oferim copiilor cu inima deschisă.

Patricia Alexandra Pop

Articole recente - Lumea Satului