Adama Sultan iulie 2020
update 11 Aug 2020

Cum se asigură consultanța micilor fermieri

  • Publicat în Agrotehnica

Este bine-cunoscut că nivelul producțiilor și eficiența economică a exploatațiilor agricole sunt direct condiționate de calitatea managerială, gradul de pregătire profesională și de informarea la zi a celor care conduc aceste exploatații. Avem destule exemple în țara noastră de specialiști care pot sta oricând alături de cei mai buni profesioniști din Occident.

Astfel, L. Buzdugan, A. Muscă, D. Manole, Gh. Albu, Șt. Poenaru, Gh. Nițu, A. Placinschi, Nicușor Șerban, V. Nica, N. Sitaru și alții, răspândiți în toate zonele țării, obțin an de an cele mai mari și de calitate producții în exploatațiile agricole mari și bine organizate în care își testează singuri sămânța și celelalte input-uri folosite.

Din păcate, suprafețele conduse de acești profesioniști de marcă reprezintă un procent redus din agricultura României.

După unele statistici, terenul agricol este deținut de: 97,8% micii fermierii; 1,8% fermele familiale și 0,4% marile ferme.

Acestea ar reprezenta, după alte statistici:

– 3.578.234 de gospodării individuale care dețin 7.508.840 ha;

– 12.741 de asociații familiale care dețin 1.773.941 ha;

– 6.459 de societăți agricole care dețin 3.628.000 ha;

– 584 de societăți comerciale agricole care dețin 1.885.040 ha.

Ar rezulta că aproape jumătate din suprafața agricolă este organizată în cele cca 20.000 de asociații și societăți agricole, care, în mod sigur, dispun de un specialist agronom (deși este prea puțin).

Cred că trebuie să remarcăm necesitatea reorganizării învățământului agricol profesional și liceal, fiind nevoie de mulți lucrători în agricultură.

La nivelul anului 2010 se menționa că în țară există cca 45.000 de specialiști cu studii superioare și 30.000 cu studii medii, dar că, dintre aceștia, numai 30% lucrează în agricultură.

Dar să presupunem că exploatațiile agricole organizate sunt asigurate, cât de cât, profesional, dar ce facem cu cele peste 3,5 mil. de gospodării individuale care dețin cealaltă jumătate a suprafeței agricole? Acestea sunt răspândite în cele 2.861 de comune cu 12.956 de sate.

Care este nivelul de informare agricolă al acestora?

Se știe că cei care lucrează în prezent pământul în gospodăriile țărănești sunt fie foarte în vârstă și provin din țărani, fie sunt mai tineri și provin din alte domenii decât agricultura.

Astfel, după APIA, 35.000 au vârsta până la 30 ani, 150.000 de 40-50 ani, 223.000 între 60 și 70 ani, 4.224 între 91-100 ani etc.

La nivelul direcțiilor agricole există un serviciu de extensie, dar de ce informații beneficiază acestea pentru a le difuza în masa gospodăriilor individuale?

Au la îndemână doar prospectele companiilor care comercializează aceste produse și care, bineînțeles, afirmă că acelea sunt cele mai bune.

Dacă se dorește cu adevărat să se asigure o informare corectă a fermierilor este necesar să se facă unele eforturi organizatorice și financiare, și anume:

– să se încheie acțiunea de înființare a Camerelor Agricole cu ramificații până la comună sau grupuri de comune;

– la centru, la Ministerul Agriculturii, să existe un serviciu de consultanță, extensie și propagandă agri­colă care să înființeze un „Registru unic“ secret;

– companiile care comercializează semințe, erbicide, insectofungicide, îngrășăminte ș.a. să ofere mostre din aceste produse pentru testare riguroasă, cu plata unui anumit tarif;

– produsele respective se înscriu în Registrul Unic „codificat“ și se repartizează unităților pentru experimentare-testare fără a se cunoaște proveniența lor.

În afară de soiuri (hibrizi) care se produc și în unitățile de cercetare românești, celelalte produse vor fi testate riguros de institutele și stațiunile de cercetări din țară. Soiurile și hibrizii se vor testa în rețeaua ISTIS care va beneficia de suprafața și fondurile corespunzătoare.

Toate unitățile care efectuează testarea vor primi fonduri de la minister și nu de la companiile care le comercializează. Plata directă de la companii creează suspiciuni de subiectivism în rezultatele obținute.

Ne aflăm sub acțiunea economiei de piață, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne apărăm fermierii, să le recomandăm să nu folosească decât produsele testate, verificate în condițiile țării noastre și recomandate de noi.

Dările de seamă cu rezultatele testării se trimit la minister, iar serviciul de consultanță le decodifică, le sistematizează și le publică în broșuri și prin revistele de specialitate, pe numele lor adevărat.

Broșurile ajung la Direcțiile și Camerele agricole, care dispun astfel de toate informațiile care vor fi difuzate către fermieri.

Rezultatele respective arată atât efectul asupra nivelului și calității producției agricole cât și costul pe hectar.

Notă: În câmpurile de testare nimeni nu cunoaște cum se numesc (cu adevărat) produsele testate și de la ce companie provin. În acest fel considerăm că se poate asigura o informare corectă a fermierilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU