Încheiam episodul din numărul trecut cu precizarea că cea mai importantă operațiune de întreținere a gazonului este tunderea. De fapt, aceasta este vitală pentru gazon. Dacă nu este tuns, firul de iarbă ajuns la maturitate face spic, apoi începe să se usuce, la fel ca grâul. Așadar, iată un prim motiv pentru a acorda acestei operațiuni atenția cuvenită.

Tunderea – vitală pentru supraviețuirea gazonului!

Un alt motiv pentru care tunderea este necesară e acela că, după ce s-a îndesit, când este înalt nu se mai aerisește la nivelul solului. Din această cauză, în condițiile unei irigări suficiente pentru a-i menține vigoarea și culoarea plăcută, începe să putrezească la baza firului. Rezultatul este că în scurt timp va dispărea.

În sfârșit, un al treilea motiv ține de aspectul estetic. O peluză cu firele egale arată, evident, mult mai bine decât una unde iarba a crescut haotic.

Pentru tunderea gazonului există mai multe metode. Cea mai veche, dar nerecomandabilă în grădină, este cosirea. Oricât de îndemânatic ar fi cosașul nu poate păstra o înălțime egală a gazonului. Pe scurt, soluția cea mai indicată este utilizarea unei mașini de tuns iarba. Pe piață există o gamă foarte largă de astfel de mașini, cu motoare electrice sau cu benzină, ba chiar și manuale. În funcție de suprafețele de gazon, de condițiile existente și de buget, fiecare își poate alege utilajul favorit. Prețul unei mașini de tuns iarba variază între cca 200 de lei și poate ajunge până la câteva mii.

O altă soluție o reprezintă trimerele, cu lamă sau cu fir. Și acestea sunt disponibile într-o gamă foarte variată. Dezavantajele lor sunt că este destul de greu de menținut o înălțime constantă de tundere și că apoi este absolut necesară și o greblare minuțioasă. În schimb, cu ele se poate pătrunde și în spații unde mașinile nu au acces, cum ar fi lângă borduri, în colțuri sau lângă pomi.

În concluzie, ideal este să folosim o mașină. Pe lângă ea ar fi bine să ne dotăm și cu o foarfecă manuală pentru retușuri și zonele sensibile din rondurile de flori din gazon, de exemplu.

Iarba tăiată – erbicid ecologic

Înălțimea ideală a gazonului este între trei și cinci centimetri. În perioadele foarte calde și secetoase se tunde mai înalt, pentru că riscul de a-i putrezi rădăcina este mai mic și păstrează mai bine umiditatea. În celelalte perioade se tunde scurt. Astfel este stimulată înfrățirea, iar firele devin mai viguroase.

Tunderea gazonului se începe primăvara, cât de devreme permite terenul. Intervalul între două tăieri este dat de viteza de creștere a ierbii. De regulă, este cuprinsă între zece și 20 de zile, în funcție de vreme, de sol și de tipul de gazon. În general, creșterea gazonului este mai rapidă în perioadele când este mai răcoare, primăvara și toamna. Pe perioada căldurilor mari din timpul verii iarba crește mai greu, iar dacă nu este udată, se usucă.

După tundere este neapărat necesar să adunăm firele de iarbă retezate, care au rămas pe loc. Dacă utilizăm o mașină de tuns cât de cât performantă, iar terenul este bine nivelat, atunci această operațiune nu mai este necesară pentru că mașina le va fi adunat singură. Însă în toate celelalte situații va trebui să o facem. Cea mai indicată unealtă este o greblă pentru frunze. Aceasta adună firele tăiate, fără însă a intra în sol și a deranja gazonul propriu-zis.

Dacă rămân pe loc, firele retezate, pe lângă faptul că vor da un aspect neplăcut când se vor usca, vor face ca sub ele să nu mai crească nimic.

Și un mic truc: dacă aveți în grădină și straturi de legume puteți folosi iarba tunsă pentru a o așeza între rânduri. Veți rămâne uimiți în ce măsură va întârzia apariția buruienilor. Unde mai puneți că este și un procedeu ecologic...

Dacă nu dați această utilizare ierbii tăiate o puteți folosi pentru producerea de compost vegetal, care, mai apoi, va îngrășa pământul din grădină.

Puteți încerca și să îl dați ca hrană animalelor, dar, de obicei, acestea nu se prea înghesuie să mănânce iarba tăiată cu mașina sau cu trimerul. Unii specialiști afirmă că, din cauza turației mari a motoarelor, în momentul retezării firele sunt arse superficial, iar asta le dă un gust specific. Totuși, porcii se pare că nu sunt deranjați de el.

Tratamente, doar în situații excepționale

Dacă în privința tunderii gazonul este o povară, în schimb, în ceea ce privește tratamentele, este o mană cerească. În general, dacă este bine îngrijit, nu necesită niciun fel de tratament. Eventual, în zone cu soluri sărace, specialiștii recomandă aplicarea unor fertilizante, o dată sau de două ori pe an, de regulă primăvara. Dozele și modul de aplicare diferă, în funcție de produs, dar nu implică proceduri complicate.

În privința bolilor și a dăunătorilor nu sunt probleme. Nu este necesar niciun fel de tratament. În literatura de specialitate există descrieri ale unor boli care pot ataca gazonul, dar în practică problemele se rezolvă de la sine. La fel se întâmplă și în cazul unor insecte. Teoretic vorbind, există specii care se hrănesc cu iarbă. Ba chiar au fost situații, în timpul unor invazii masive de lăcuste, în care au fost distruse și peluze. Dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, se stabilește un echilibru între insectele ce se hrănesc cu iarbă și capacitatea de regenerare a gazonului. În situații excepționale se pot pulveriza insec­ticide de contact sau chiar sistemice.

În unele situații, mai ales pentru cei mai pretențioși, poate fi necesară și erbicidarea, pentru a distruge unele buruieni. În această situație recomandăm o mare precauție în alegerea tratamentului, care trebuie să fie strict unul pentru plante dicotiledonate. Mai degrabă, dacă plantele apărute în gazon vă deranjează, în măsura posibilităților, smulgeți-le cu mâna! Oricum, astfel de situații sunt destul de rare pentru că, după tundere, gazonul crește mai repede și va sufoca inclusiv buruienile. Poate doar primăvara să mai apară păpădia sau ștevia.

O mare atenție trebuie acordată frunzelor și mai ales fructelor căzute în gazon. Acestea trebuie adunate cât mai repede. Dacă apucă să putrezească, pe locul unde a căzut iarba va dispărea, iar peluza se va trans­forma într-una cu pete de pământ.

În situațiile în care, din diverse motive, pe peluză apar zone în care gazonul s-a degradat, acesta se repară. Locul respectiv se sapă și se seamănă din nou. Există inclusiv semințe speciale de gazon, destinate acestui scop: „gazon pentru reparații“. Dacă zona afectată nu a fost prea întinsă, atunci diferența dispare incredibil de repede, după doar trei – patru tunderi.

Așa cum am spus, gazonul, peluza reprezintă doar un „fond“ care să pună mai bine în valoare restul grădinii. Odată ce l-am realizat, așa cum am arătat anterior, e vremea să trecem la pașii următori, respectiv la amplasarea florilor și a plantelor ornamentale. Acesta este subiectul despre care vom începe să vorbim în numărul viitor.

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV