reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Resursa naturală a României permite irigații înzecite

  • Publicat în Agrotehnica

Pentru agricultură apa reprezintă esența activității. Așa cum au demonstrat-o faptele, se poate face agricultură fără pământ, dar nu fără apă. Așadar, nu e lucru de mirare că dintotdeauna agricultorii au căutat să cunoască și să evalueze cât mai bine rezervele de apă pe care le-au avut la dispoziție, precum și accesibilitatea acestora. La un astfel de demers vă invităm și noi în articolul de față. Mulțumim specialiștilor Regiei Naționale „Apele Române“ pentru datele valoroase pe care ni le-au pus la dispoziție.

Industria folosește de trei ori mai multă apă decât agricultura

La ora actuală, România este o țară bogată din punctul de vedere al apei dulci pe care o are la dispoziție. Volumul total de apă care, teoretic, poate fi folosit depășește binișor cifra de 38 de miliarde metri cubi. Această cifră reprezintă, atenție, volumul care ar putea fi exploatat. Însă volumul total de apă existent în România este de 134,6 mld. m.c. O perspectivă frumoasă, dacă punem în balanță faptul că în 2017 s-au utilizat doar 6,772 mld. m.c., adică numai 17,66% din resursa existentă. Din această cantitate, 15,48% a fost folosită pentru nevoile populației și doar puțin mai multă, respectiv 22,01% (cca 1,491 mld. m.c.) a fost utilizată în agricultură. Restul, covârșitorul procent de 62,5%, a fost „înghițit“ de industrie.

Doar privind aceste cifre sesizăm cât loc este pentru extinderea sistemelor de irigații. Numai 3,89% din resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice a reprezentat-o apa utilizată în agricultură. Deci, dacă ar fi să tragem o primă concluzie, este că avem cu ce uda suprafețe și de zece ori mai mari decât cele irigate în prezent.

Urmând analiza, să vedem însă unde s-ar găsi aceste suprafețe. Căci, dacă la capitolul volum stăm (prea) bine, la capitolul distribuție lucrurile sunt un pic diferite. Din volumul total de apă disponibil, puțin peste jumătate, adică 20 mld. m.c., este asigurat de Dunăre. Deci iată cum, dintr-o dată, cea mai mare parte a suprafețelor teoretic irigabile se aliniază de-a lungul fluviului. Lucru până la urmă deloc rău, având în vedere și particularitățile pedologice ale zonei respective. Desigur că rămân chestiunile de eficiență energetică, dar acesta este un alt subiect.

Râurile interioare, împreună cu lacurile existente, pot asigura și ele 13,68 mld. m.c., adică dublul consumului național de anul trecut. Principalele râuri pe care specialiștii RN „Apele Române“ le consideră utilizabile pentru amenajarea unor sisteme de irigații sunt Someș, Crișurile, Mureș, Aranca, Bega, Timiș, Jiu, Olt, Argeș, Vedea, Siret, Ialomița, Prut.

La toate acestea se mai adaugă o resursă utilizabilă de 4,67 mld m.c. provenind din resurse subterane, respectiv ape freatice și ape de adâncime. Adică, raportat la cantitatea de apă folosită anul trecut în agricultură, de aproape patru ori mai multă!

Apele subterane, soluție pentru irigațiile inteligente

Dacă în ceea ce privește folosirea apelor de suprafață pentru irigații lucrurile sunt oarecum clare, nu la fel se întâmplă și cu cele subterane. Totuși, o seamă de fermieri, aflați departe de cursuri de apă, ar putea să își rezolve problemele tocmai grație acestor categorii de ape. De fapt, unii au și făcut-o.

Potrivit datelor de la „Apele Române“, în ceea ce privește volumele din apele subterane utilizate pentru irigații, în anul 2016, pe bazine hidrografice, situația se prezintă astfel: Someș: 0,129 mil. mc.; Crișuri: 0,253 mil. mc.; Mureș – Aranca: 1,022 mil. mc.; Bega – Timiș: 0,059 mil. mc.; Jiu: 0,014 mil. mc.; Olt: 0,248 mil. mc.; Vedea: 0,052 mil. mc.; Argeș: 1,110 mil. mc.; Siret: 0,432 mil. mc.; Ialomița: 0,360 mil. mc.; Prut: 0,243 mil. mc.; Litoral: 0,727 mil. mc.; Dunăre: 3,750 mil. mc.

În anul 2017, din volumul total de ape subterane prelevat, de 646,43 mil m.c., pentru irigații a fost utilizat un volum de 11,392 mil m.c., reprezentând un procent de 1.76%.

Nu trebuie să fii vreun mare statistician ca să sesizezi diferența...

Repartiţia modului scurgerii subterane pe marile unităţi geomorfologice de pe teritoriul ţării arată după cum urmează:

  • Dobrogea de Nord şi Centrală – modulul variază între valori mai mici de 0,5 şi 1,0 l/s şi km².
  • Podişul Moldovenesc – modulul variază între valori mai mici de 0,5 şi 2,0 l/s şi km².
  • Depresiunea Transilvaniei şi Depresiunea Panonică – modulul variază între 0,1 şi 3,0 l/s şi km², excepţie făcând zona Făgăraşului, unde prin pietrişurile şi bolovănişurile cuarţoase are loc o scurgere subterană abundentă cu valori cuprinse între 3-5 l/s şi km².
  • Platforma Dunăreană şi Dobrogea de Sud – modulul variază între valori de 0,1 şi 5,0 l/s şi km², cele mai mari valori constatându-se în zonele piemontane, în zonele de tranziţie de la Munţii Carpaţi la câmpie, sau unde se dezvoltă depozitele de pietrişuri şi bolovănişuri, de exemplu stratele de Frătești, Cândești ș.a.

Așadar, în orice parte a țării s-ar afla un fermier, cu investiții corespunzătoare ar putea utiliza această neprețuită resursă.

Stratele de Frățești, un subiect mereu actual

În ultimii ani, în discuțiile dintre fermierii din sudul țării apar frecvent referiri la stratul Frățești. I-am rugat pe specialiști să ne ajute să limpezim și acest subiect. Așa am aflat că stratele de Frătești reprezintă o importantă structură hidrogeologică de adâncime, având o suprafață de cca. 6.500 km². Acestea se extind în cea mai mare parte a Depresiunii Valahe, începând din partea inferioară a bazinelor Siret și Prut, dezvoltându-se de-a lungul Dunării și dincolo de Olt, cuprinzând și bazinele inferioare ale râurilor Ialomița, Argeș și Vedea.

Apele subterane de adâncime, cunoscute ca stratele de Frățești sunt extinse la adâncimi, care cresc de la 20-30 m în apropierea Dunării, până la 70-100 m în zona Bucureștiului și se afundă către nord, în regiunea corespunzătoare bazinelor Siret și Prut. Acest acvifer este utilizat pentru alimentarea cu apă a populației.

Încă o precizare mai trebuie făcută atunci când vorbim despre apa utilizată pentru irigații: aceasta nu este poluată și o mare parte revine în sistem. Conform calculelor, la nivelul anului 2016, dintr-un volum total de 330,01 mil. m.c. de apă prelevat pentru irigații, în sistem s-au întors 133,7 mil. m.c., ceea ce reprezintă un procent de 40.51% apă ce poate fi reutilizată, undeva mai în aval, pentru orice scop.

În concluzie, Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă, spune o veche vorbă românească. Așa și la noi: Domnul ne-a dat apă mai mult decât suficientă. De noi depinde să ne folosim înțelepciunea și resursele pentru a o utiliza eficient. Înainte de 1989, statisticile oficiale vorbeau de cca trei milioane ha amenajate pentru irigații. În programul său de guvernare, PSD și-a propus să facă posibilă irigarea a 1,98 milioane hectare. Ce-o fi, vom trăi și vom vedea! Inclusiv pe Vedea.

Alexandru GRIGORIEV