cemrom iulie 2018
update 15 Jul 2018

Arahidele - o cultură rentabilă pentru zona solurilor nisipoase

  • Soiuri create la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

Arahidele se bucură de o largă răspândire în lume, prin folosirea acestora ca seminţe întregi sub formă prăjită fiind mult apreciate. Datorită conţinutului ridicat în proteină (20-35%) şi grăsimi (38-56%) al boabelor, acestea cunosc utilizări foarte valoroase şi variate.

Din boabele de arahide se poate extrage ulei care este folosit fie ca atare, deoarece conţine 80% acizi graşi nesaturaţi (acid oleic şi acid linoleic), fie la fabricarea margarinei, untului, pâinii, ciocolatei, a unei halva de foarte bună calitate.

Prezenţa proteinelor şi în celelalte organe ale plantei le conferă şi o mare valoare furajeră.

Turtele şi şroturile de arahide constituie un nutreţ concentrat deosebit de valoros pentru hrana animalelor, cu deosebire a păsărilor de curte.

Calitatea de leguminoasă le conferă posibilitatea de a-şi procura o parte din azotul necesar pe cale simbiotică, având un aport substanţial la îmbunătăţirea însuşirilor de fertilitate a solurilor.

Arahidele, fiind plante de origine tropicală, sunt pretenţioase faţă de căldură, care rămâne factorul limitativ în extinderea arealului de cultivare, având nevoie în cursul perioadei de vegetaţie de circa 3.000°C.

Pretenţiile pe care le are această plantă faţă de factorii naturali sunt în strânsă legătură cu diferite stadii prin care trece în cursul perioadei de vegetaţie.

arahidele 3

Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 12°C. În perioada înfloririi şi fructificării arahidele au cele mai mari cerinţe privind căldura, ele fiind sensibile la variaţiile de temperatură de la o zi la alta. În perioada de maturare arahidele au cerinţe mai reduse de temperatură, aceasta putând scădea până la 10-12°C, temperatura optimă fiind de 25°C.

În ceea ce priveşte umiditatea, arahidele sunt mai puţin pretenţioase în primele 15 zile de la răsărire, apoi pretenţiile cresc, ajungând la valori maxime în perioada înfloririi şi fructificării, după care nevoile de apă scad din nou.

Arahidele sunt pretenţioase şi în ceea ce priveşte solul. Acestea necesită soluri profunde, uşoare, care înlesnesc pătrunderea în sol a ginoforilor și creşterea păstăilor.

Cultura de arahide este una dintre cele mai profitabile culturi, reușind să asigure rentabilitatea culturii de la producții care depășesc 1.800-2.000 kg/ha, putându-se pot realiza relativ ușor, în condițiile respectării unei tehnologii adecvate de cultivare.

Având în vedere producţiile bune care se realizează la arahide atât pe solurile nisipoase cât şi pe alte tipuri de sol şi avantajele pe care această plantă le oferă se poate considera că, prin cultivarea pe suprafeţe cât mai mari, se realizează o valorificare superioară şi o rentabilizare ridicată a acestor terenuri.

În lunile februarie-martie se efectuează lucrarea de decorticare, care constă în desprinderea boabelor din păstaie, manual sau mecanic. Se face apoi alegerea la masă a seminţelor, îndepărtându-se boabele mici, sparte sau şiştave. Boabele se păstrează până la semănat în locuri uscate, ferite de rozătoare.

Pregătirea terenului în vederea semănatului se face primăvara, printr-o arătură la adâncimea de 25-30 cm şi 1-2 lucrări de nivelare cu discul și freza, în preziua semănatului. Se poate efectua arătura de toamnă dacă suprafeţele ce urmează a fi cultivate cu arahide nu sunt expuse fenomenului de eroziune eoliană.

Înainte de semănat sau după, până la răsărire, se erbicidează cu Stomp Aqua în doză de 2-4 l/ha.

Semănatul se face la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Când condițiile atmosferice ale primăverii permit o însămânțare timpurie, suntem atenți la atingerea pragului termic de 12°C în sol, la adâncimea de semănat. Semănatul se face mecanic, cu semănătoarea, sau manual în cazul producătorilor care deţin suprafeţe mici, care trebuie să realizeze o distanţă între rânduri de 70 cm şi între plante pe rând de 15-17 cm.

arahidele 4

Arahidele nu sunt plante pretenţioase în ceea ce priveşte fertilizarea, astfel că se pot obţine rezultate bune printr-o fertilizare moderată cu 90 kg/ha N, 60 kg/ha P2O5, 60 kg/ha K2O. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se încorporează în sol sub arătură. Îngrăşămintele cu azot se vor aplica fracţionat: 1/2 din doză la pregătirea patului germinativ şi 1/2 din doză la începutul înfloritului.

Soiurile care se pretează în cultură sunt soiuri autohtone create la SCDCPN Dăbuleni precum: Viviana, Dăbuleni, Viorica, care prezintă o bună adaptabilitate la condițiile de cultură de pe solurile nisipoase și sunt recomandate în special pentru consumul de boabe.

Alături de acestea se mai pot cultiva soiurile străine Brazilian Begici, Sadovo, Provenienţă China, care au realizat producţii de peste 2.000 kg păstăi/ha.

Cultura de arahide nu suportă îmburuienarea, de aceea trebuie menţinută permanent curată de buruieni.

La puţin timp de la însămânţare se face praşila „oarbă“ atât pentru a distruge unele buruieni necontrolate de erbicide, cât şi pentru afânarea, aerisirea şi încălzirea mai rapidă a solului.

Prevenirea și combaterea buruienilor se face atât prin efectuarea a 2-3 praşile mecanice şi a 1-2 pliviri în a doua parte a perioadei de vegetaţie, cât şi prin aplicarea erbicidelor, mai ales pentru combaterea buruienilor monocotiledonate, prin folosirea unuia dintre erbicidele Agil 1,5 l/ha, Fusilade 2 l/ha, Pantera 2 l/ha etc.

O lucrare de întreţinere deosebit de importantă la cultura de arahide este bilonarea, de care depinde în mare măsură nivelul producţiilor realizate. Această lucrare se face la începutul înfloritului şi înlesneşte atât formarea păstăilor în sol, cât şi creşterea şi dezvoltarea acestora în condiţii corespunzătoare.

O altă lucrare importantă, de care depinde producţia de arahide, este irigarea culturii, prin care se va urmări menţinerea umidităţii solului la un plafon minim cuprins între 30-50% din i.u.a., pe adâncimea de 50 cm.

Pentru menţinerea acestor plafoane sunt necesare 4-7 udări, cu o normă de udare de 350-400 m3/ha.

Recoltarea arahidelor se începe când cca 80% din păstăi sunt mature şi nu au apărut păstăi încolţite. Calenda­ristic, aceste condiţii se realizează la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie.

Recoltarea se face în două faze, constând în smulgerea tufelor și detașarea păstăilor mature de pe tufele smulse.

Pentru a preveni mucegăirea păstăilor, care în momentul recoltării au umiditate ridicată, este necesară uscarea acestora, fie natural, prin întindere la soare în strat subţire, fie artificial, în uscătorii.

Păstrarea păstăilor se face în spaţii uscate şi bine aerisite, ferite de roză­toare.

arahidele 5

Dr. ing. Milica DIMA