cemrom iulie 2018
update 25 Sep 2018

Semănatul timpuriu al porumbului

  • Publicat în Agrotehnica

În evoluția sa filogenetică porumbul, ca orice altă plantă, și-a însușit în bagajul său genetic condițiile de mediu în care s-a dezvoltat, motiv pentru care este greu să-l obligi să crească în alte condiții, deși are un grad de plasticitate destul de mare.

Schimbările climatice apărute în ultima perioadă îi obligă totuși pe cultivatori să găsească metodele și mijloacele necesare pentru a strecura cultura porumbului printre etapele de secetă și arșiță care au devenit tot mai frecvente.

În procesul de ameliorare a porumbului s-au creat hibrizi de la cei extratimpurii, cu perioada de vegetație de 90-100 zile și constanta termică 900-1.000°C, până la cei foarte tardivi cu perioada de vegetație 150-160 zile și constanta termică de 1.500-1.750°C. În funcție de zona de cultură se vor folosi hibrizii cei mai corespunzători condițiilor din zona respectivă.

Prin epoca de semănat se pot realiza unele adaptări atât la condițiile din zonă cât și la evoluția secetei și arșiței. Însă, semănatul prea timpuriu, determină întârzierea răsăririi porumbului, cu consecințe în îmburuienarea terenului. În acest caz este obligatorie tratarea semințelor cu insecto­fungicide pentru a rezista o perioadă mai mare în sol.

Oscilațiile mai mari de temperatură între zi și noapte în primele faze de vegetație întârzie întrucâtva vegetația, dar își revine ușor; mai grave sunt temperaturile sub minus 4°C care îl distrug.

Au sensibilitate mai scăzută față de temperatură hibrizii timpurii care se pot însămânța în prima etapă, când temperatura în sol este de 6-7°C. În general, temperatura minimă de germinare la porumb este de 8°C, care este socotită și pragul său biologic.

Cu anumite riscuri, se practică semănatul la temperatura de 6-7°C pentru a-și parcurge fazele de înflorire-fructificare înainte de instalarea fenomenelor de secetă și arșiță. O zi câștigată la răsărire asigură apariția paniculului cu 48 ore mai devreme.

Prin însămânțarea mai timpurie se asigură o mai bună aprovizionare cu apă, ținând seama de faptul că perioada critică pentru apă este la 4-6 frunze, iar consumul maxim de apă al porumbului este înainte de apariția paniculului.

Porumbul are consum foarte ridicat de apă, în silvostepă 5.090 mc/ha, iar în zona de stepă 5.130 mc/ha. O singură plantă consumă, în perioada de vegetație, 200 l de apă. S-a demonstrat că 4 zile de ofilire a porumbului înainte de înspicare scade producția cu 10-20%.

Manifestarea fenomenului de secetă la apariția paniculului scade dimensiunile știuletelui, iar la apariția mătăsii provoacă avortarea. Dacă porumbul este surprins de secetă la umplerea bobului, se scurtează această fază și implicit scade producția deoarece se depun cantități reduse de substanțe în bob.

Cu anumite riscuri, se practică totuși semănatul mai timpuriu al porumbului deoarece prezintă următoarele avantaje:

– Semănatul începe când solul este reavăn și patul germinativ se pregătește mai ușor, mai bine și mai superficial, determinând o răsărire mai rapidă și uniformă.

– Prezența umidității solului în această etapă face ca erbicidarea premergătoare să fie mai eficientă.

– Creșterea uniformă a plantelor și lanul bine încheiat, fără goluri, asigură o reducere a gradului de îmburuienare, precum și o micșorare a apei pierdute prin evaporare la suprafața solului și prin transpirația plantelor.

– Avansul câștigat în vegetație asigură ca polenizarea și fecundarea să se producă înainte de apariția fenomenelor de secetă și arșiță.

– Umplerea bobului se realizează în perioade cu zile lungi.

– Pierderea apei din bob se produce repede în august-septembrie.

– Recoltarea se poate realiza timpuriu, pe timp frumos, cu știuleți uscați, cu randament ridicat de boabe care nu mai necesită cheltuieli suplimentare pentru uscarea boabelor.

– Eliberarea terenului mai devreme face din cultura porumbului o bună premergătoare pentru celelalte culturi.

În funcție de mărimea fermei, se vor folosi 2-3 hibrizi cu perioada de vegetație diferită și primii se vor însămânța hibrizii timpurii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU