Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Inul de ulei

A fost luat în cultură încă din epoca neolitică și s-a răspândit pe tot globul datorită multiplelor sale întrebuințări. În India se cultivă pe mai mult de 1,9 mil. ha. La noi în țară este a doua cultură producătoare de ulei, după floarea-soarelui.

Semințele conțin 40-46% ulei și 22-25% proteine. Uleiul este folosit în industria lacurilor și vopselelor, în industria săpunurilor și linoleumului, dar poate fi folosit și în alimentație. De menționat că uleiul este un foarte bun fixator al pigmenților diferitelor culori în pictură, se usucă, repede și este rezistent la apă, substanțe corozive.

După extragerea uleiului se obțin șroturile care conțin 34-37% proteină brută, 30% glucide și 8% grăsimi şi care sunt foarte valoroase în nutriția vacilor de lapte și a porcilor. În furajare se folosește și pleava care rezultă în urma treieratului inului. Tulpinile pot fi folosite cu succes în industria de celuloză.

Inul de ulei face parte din fam. Linaceae și se cultivă specia Linum usitatissimum. Cercetarea agricolă de la Fundulea a creat o mulțime de soiuri precum: Adin, Azur, Iris, Midin, Olin, Geria, Istru, iar în ultimii ani s-au mai omologat Lirina, Star FD, Glan FD. Uleiul conține acid oleic, linoleic, linolenic, palmitic și stearic. De remarcat acidul linolenic care, având trei duble legături, îi conferă proprietăți sicative.

Planta are rădăcina pivotantă, dezvoltată pentru a rezista la secetă.

Tulpina are înălțimea de 40-70 cm și este puternic ramificată, ca și inflorescența.

Fructul este o capsulă cu 5 loje și 10 compartimente care conțin câte 7-9 semințe, iar planta întreagă ajunge la cca 45 de semințe.

Sămânța este oval-alungită, turtită, lucioasă, de culoare castaniu-roșiatică.

Cultura este pretențioasă la căldură, de-a lungul perioadei de vegetație (85-110 zile) necesită 1.800-2.000°C temperaturi pozitive. Germinarea are loc la 1-3°C și în faza tânără poate rezista la -4°C. Cere sol mijlociu, profund, cu reacție neutră, bine aprovizionat cu apă. Zona cea mai favorabilă pentru cultura inului de ulei este Câmpia de Sud și de Vest a țării.

În rotație nu trebuie să revină pe același loc decât după 6 ani. Nu se recomandă să se cultive după sorg, ovăz, crucifere. Este recomandat să se cultive după cereale de toamnă neîmburuienate și, o cultură premergătoare foarte bună pentru grâu.

La fertilizare se are în vedere că la o producție de 1.000 kg/ha consumă 50-75 kg N, 18-25 kg P2O5, 32-55 kg K2O. La un sol cu fertilitate normală raportul NPK este 1 : 1,5 : 0, iar pe un sol prodzolic 1 : 0,7 : 0,6.

Lucrarea solului constă într-o arătură la 20-22 cm adâncime, cu plugul în agregat cu grapa stelată, astfel ca la intrarea în iarnă terenul să fie afânat, mărunțit și nivelat. Primăvara devreme se pregătește patul germi­nativ cu combinatorul la 3-4 cm adâncime. Se folosește sămânță certificată și tratată.

Semănatul se execută când temperatura în sol este de 4-6°C, cu mențiunea că întârzierea semănatului diminuează producția și conținutul în ulei. Densitatea la semănat este de 800-900 semințe germinabile/m2 și se folosesc 60-70 kg/ha de semințe. Distanța între rânduri este 12,5 cm și adâncimea de semănat 3-4 cm.

Ca lucrări de îngrijire se are în vedere combaterea buruienilor care pot acoperi cultura, mai ales în primele faze, când inul are o creștere înceată.

Totodată, combaterea bolilor (antracnoza și fuzarioza) și a dăunătorilor (tripsul) se realizează cu produsele chimice recomandate.

Recoltarea se face la maturitatea deplină, când 80-90% din semințe sunt brune, iar planta nu mai are frunze. Se execută cu combina de cereale, la care trebuie schimbat cuțitul zimțat cu cuțit liss. Sămânța se depozitează în strat subțire și se lopătează până când scade umiditatea semințelor la 10-11%.

inul

N.B.

Considerăm că este necesară o mai mare preocupare din partea Ministerului Agriculturii și a procesatorilor de ulei pentru a extinde în cultură o asemenea plantă valoroasă. Se poate aplica metoda de la procesatorii sfeclei de zahăr.

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 26