Agrotehnica 03 Aprilie 2017, 12:39

Cum se vede de la Bragadiru programul „Tomate românești“

Scris de

Primăvara acestui an a venit parcă altfel decât în alți ani. Cel puțin, așa li se pare unora dintre fermieri. Printre ei se numără și legumicultorii din Teleorman. Începutul lui 2017 le-a adus acestora o speranță și o provocare: Programul „Tomate românești“. Cum sunt oameni harnici, și istoria o dovedește, niciodată n-au fugit de nimic, au ridicat mănușa.

Solarii cât vezi cu ochii!

„Inițial, oamenii au fost destul de reticenți“, povestește doamna Veronela Pantalie, directorul Direcției Agricole Județene Teleorman. „Abia după ce, împreună cu colegii mei, am luat la pas toate comunele și le-am explicat, au început să se implice. Până acum (20 martie – n.red.) avem înregistrate 270 de cereri de înscriere în program. Plantările sunt în toi și avem și 12 cereri de verificare la fața locului“, a mai spus domnia sa.

Trebuie precizat, încă din capul locului, că în județul Teleorman există mai multe zone în care principala ocupație a oamenilor o reprezintă cultura legumelor. Una dintre ele este comuna Bragadiru. Acolo ne-am dus și noi ca să vedem la fața locului cum s-au implicat oamenii. Până să ajungi în localitate, chiar ca drumeț neavizat, te lămurești că ai de-a face cu o comunitate de legumicultori după mulțimea solariilor din zonă. Cât cuprinzi cu ochii, câmpul este acoperit cu solarii. Probabil că suprafața lor totală depășește câteva zeci de hectare.

tomate bragadiru 2

Dănuț Barbu, unul dintre fermierii pe care ne-am propus să-i vizităm, ne-a întâmpinat la poarta casei, sub un banner care înștiința că este participant la programul „Tomate românești“. Are 48 de ani și se ocupă cu legumicultura dintotdeauna. De 18 ani cultivă legumele și în solarii. La ora actuală lucrează 68 de arii de teren acoperit. Solariile încep din spatele casei și se întind până destul de departe, în câmp. „Una peste alta, sunt mulțumit de ceea ce fac. Rezultatele sunt destul de bune, dar ar putea să fie mult mai bune“, îmi spune el, încă de la început. Cât despre program, „e foarte bun, ca orice sprijin care ne este acordat“.

„Cu bălegar e mai ieftin!“

La ora vizitei noastre, 1.600 m² de solarii erau cultivați cu roșii. Nu mai puțin de 7.000 de fire. Toate erau înflorite. „Sunt un pic întârziate, pentru că nu a prea fost soare până acum“, spune Dănuț Barbu. L-am rugat să vorbească despre tehnologia folosită. Așa am aflat că arătura se face încă de prin noiembrie, când este adunată ultima recoltă din solarii. Folosește un tractoraș mic și un motocultor. Apoi împrăștie bălegarul. „Folosim și NPK-uri, 20 : 20 : 20, dar mai ales în perioada de înflorire“, ne spune. „Cu bălegar însă ieși mult mai ieftin. Pe de altă parte, depinde mult și ce pământ ai. La mine, aici, este pământ negru. E bun, pentru că te ajută să faci cantitate, dar întârzie coacerea. Ca să rezolv cât de cât această problemă, am cărat 12 tone de nisip, de pe plajă, de la râu, și l-am amestecat cu pământul. La alții, unde este doar nisip, trebuie îngrășat mai mult. Altfel, după o cultură, e secătuit. Dacă nu-i pui bălegar, ce să mai iasă?“, îmi deslușește, sfătos, tainele pământului.

Din Spania – lucruri bune, dar și trips

Pe la jumătatea lui decembrie urmează semănatul. Semințele se așază în brazdă și așteaptă, cuminți, să germineze. Iar de Mărțișor începe „distracția“. Roșiile sunt răsădite în solarii. Sunt legate, fiecare cu sfoara ei, de structura solarului. „A fost bună și munca în Spania la ceva“, crede Dănuț Barbu. „De-acolo am învățat și noi tot felul de chestii noi, cum e asta cu legatul cu sfori. Înainte puneam araci la fiecare plantă. Munceam o grămadă să batem atâția araci. Tot de-acolo au venit și udatul în sistem picătură, cu furtune speciale, și acoperitul pământului dintre rânduri cu folie, ca să nu mai răsară buruienile. Păi înainte, după ce udam, o zi nu se putea intra în solar de ce noroi se făcea. Între rânduri nu vă imaginați ce putea crește... Vă dați seama, era cu bălegar, așa că răsărea ce vrei și ce nu vrei. Toată ziua trebuia să stai și cu mâna, și cu sapa!“, mai povestește fermierul. Din când în când, trebuie aplicate și tratamentele fitosanitare. Principalul dăunător este tripsul. „Ăsta a venit tot din Spania, adus pe sistemele de udare luate de acolo la mâna a doua“, crede legumicultorul.

tomate bragadiru 3

O certitudine și mulți „dacă“

Legat de producție, este convins că va culege cel puțin două kilograme de roșii de pe fiecare fir, pentru că folosește soiul „bulgăresc“, adică „roșiile alea alungite după care sunteți înnebuniți dumneavoastră acolo, la București“. Așa că prima de 3.000 de euro este ca și încasată, afară doar dacă... Și sunt mulți dacă! Primul este dacă roșiile se vor coace înainte de 1 iunie. Aici sunt cele mai puține incertitudini. În mod normal, n-ar trebui să întârzie.

Apoi vine cel mai mare „dacă“: dacă se vor găsi cumpărători pentru roșii. Căci desfacerea este cea mai mare problemă a zonei. „Ne chinuim, facem producție, facem calitate, dar avem probleme la desfacere. Nu putem intra în supermarket-uri, iar ca să vindem la tarabă, avem cantități prea mari. Așa că, de regulă, ne facem veacul în piața de gros Pucheni, de la marginea Bucureștiului. Și acolo e complicat pentru că sunt tot felul de samsari, care adună din toată țara și fac prețurile cum vor ei. Când venim noi, ei fiind mulți, cu multă marfă, scad prețul pieței. Cum plecăm, cum ridică prețurile“, ne povestește fermierul despre cum se face vânzarea. Și ca să facem și un pic de politică economică europeană, îmi mai spune că „mie îmi place când aud cum se ceartă turcii cu olandezii, că poate se supără și nu mai bagă Turcia în UE. Ș-atunci n-o să mai vină ei, cu toate legumele lor, și noi nu mai stăm degeaba!“ Ba chiar are și un set de soluții: „Nu e problemă că vine ANAF peste mine sau prinde două babe în târg, la Pucheni, și le confiscă marfa! ANAF ar trebui să aibă un pichet exact așa cum e pichetul de grăniceri, la Giurgiu, că pe-acolo intră TIR-uri întregi cu marfă fără acte din Turcia. Acolo e evaziunea fiscală, nu la noi!“

În ceea ce privește programul „Tomate românești“, Dănuț Barbu crede că ar trebui extins și la alte două-trei legume. „Altfel, dacă nu anul ăsta, că n-au apucat, atunci sigur la anul, parcă văd că toată lumea o să pună roșii și la 1 iunie o să ajungă prețul la 50 bani/kg.“ În ceea ce îl privește, pe lângă roșii mai cultivă și vinete, castraveți și dovlecei. „La vânătă, munca este mai puțină, dar se bagă bani ca într-un copil mic. Iar ardei nu pun din cauza fusariozei și a tripsului. E foarte sensibil“. În orice caz, este asigurat în ceea ce privește diversitatea produselor...

„Dacă nu prind preț bun, nu merită!“

Viorel Matei, Viva, cum îi spun prietenii, are solariile în celălalt capăt al satului. Când am ajuns la el, tocmai lucra la învelirea unui solar modernizat. Deși tot cu structură de lemn, acesta avea o înălțime la coamă de aproximativ patru metri, față de maximum 2,5 m, cât au cele mai vechi. Astfel se ventilează mai bine și ca urmare, și legumele se dezvoltă mai bine.

tomate bragadiru 4

Suprafața totală a solariilor pe care le are Viorel Matei este de aproape un hectar. Mai exact, 98 de arii. Din această suprafață, 38 de arii sunt și încălzite artificial. Dar, față de Dănuț Barbu și de majoritatea legumicultorilor din zonă, Viva nu folosește sobe cu rumeguș. Începând de anul acesta a pus în funcțiune centrale cu lemne. Diferența se vede și se simte. În solariile sale, temperatura este mai ridicată, iar roșiile sale au legat deja rod. Dar, spune el, și costurile sunt mai mari. „Consumul de lemne este ridicat. Am avut în toamnă 100 de tone de lemne, din care n-a mai rămas prea mare lucru. Asta înseamnă că, dacă nu prind un preț bun la roșii, atunci nu prea merită.“ Vorbește despre roșii pentru că în toată suprafața încălzită le-a cultivat. Nici mai mult, nici mai puțin de 12.000 de fire. Toate „soi bulgăresc“. „Bulgarii au cea mai bună sămânță de roșie, trebuie să recunoaștem. Și noi avem soiuri foarte bune și gustoase, dar, din păcate, nu sunt transportabile“, consideră fermierul.

Legumicultura, ca un sport greu

Activitatea de legumicultor o practică de multă vreme și îi place. Per total, este mulțumit de rezultatele muncii sale. „Nu pot spune că nu câștig, chiar dacă nu am reușit să adun nimic. Dacă vine un hoț să mă scuture, nu găsește bani la mine“, glumește el. „Adevărul este că trebuie să investești în permanență. Dacă vrei să obții ceva, atunci solariile trebuie reperate mereu. În anul ăsta, de exemplu, de două ori s-a întâmplat să ia foc câte un solar. Noroc că am fost pe fază și a ars doar puțin din folie. Sistemele de udare, soluțiile costă și ele. Despre centrale, nici nu mai spun...“

În ceea ce privește fertilizările și tratamentele aplicate, folosește, în cea mai mare parte, substanțe organice, bio. „Doar din astea mâncăm și noi“, întărește el.

În afară de roșii, în cultura a doua sădește vinete și castraveți. Despre programul „Tomate românești” crede că este o inițiativă bună. „Vă dați seama, e ceva să primești 3.000 de euro, își mai acoperi din cheltuieli. Pe de altă parte, cred că te cam limitează, pentru că nu se acordă decât pentru 1.000 m². Mie, unul, mi-ar fi convenit mai mult dacă se dădeau mai puțini bani, dar pentru mai multe suprafețe. Adică, de exemplu, să se dea doar 2.000 de euro, dar pentru mai multe bucăți de zece arii. Dar nu e rău nici așa!“

Pentru el, munca de legumicultor este ca un sport greu, pe care îl practici toată viața. Cu victorii sau doar cu mulțumirea de a fi participat la competiție.

Fără asociere, problemele nu se vor rezolva

Cristian Chisac are 38 de ani și este un bărbat ambițios. Începând de anul trecut este și primarul comunei Bragadiru. În această calitate s-a hotărât să se implice în rezolvarea problemelor legumicultorilor. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost să facilitez accesul fermierilor la informațiile privind activitatea lor și la cele legate de accesarea fondurilor europene. Fiind bine informați, pot să lucreze mai bine. Pe de altă parte, acum caut moda­litatea care să ne permită să accesăm fonduri europene pentru construirea unui depozit frigorific. În felul acesta, producțiile ar putea fi păstrate și valorificate mai bine și nu mai sunt vândute primului venit, la orice preț. Apoi mă mai gândesc să facem o făbricuță de procesare a roșiilor, în special. În felul acesta am putea valorifica mai bine și roșiile de calitatea a doua și a treia. Asta ar aduce venituri suplimentare și ar face ca prețul celor de calitatea întâi să crească, pentru că nu ar mai fi amestecate cu unele de calitate inferioară.“

Din păcate, toate aceste proiecte frumoase ale edilului se lovesc de o piedică. Ele nu se pot realiza fără ca fermierii să înființeze una sau mai multe asociații, care să devină o parte în proiecte. Or, legumicultorii refuză cu încăpățânare să se asocieze. „E o problemă de mentalitate și de lipsă de încredere. Au existat încercări, dar, până acum, niciun rezultat. Și, din păcate, dacă oamenii nu se vor asocia, atunci nu vom putea rezolva problema desfacerii!“, a încheiat primarul Chisac.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 24-25-26


Vizualizari 3009
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti