Rolul porozității în îmbunătățirea fertilității solului

În funcție de tipul solului, de textura și structura acestuia, dar și de modul cum este lucrat, spațiile libere din sol pot varia foarte mult.

Prin urmare, când ne referim la porozitatea solului avem în vedere aceste spații care mențin în stare de echilibru volumul de apă și de aer din sol.

Aerul și apa sunt factorii care, alături de elemen­tele nutritive, care și ele sunt condiționate de primii doi factori, reprezintă condițiile de bază pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pentru activitatea microbiologică din sol.

În sol se găsesc porii din interiorul agregatelor structurale care pot fi mici (cu aspect poros), mijlocii (spongios) sau mari (cavernos), dar și porii dintre agregatele structurale care, la rândul lor, pot fi cu fisuri mici, cu fisuri mijlocii (sol crăpat) sau cu fisuri mari (sol spintecat).

Porozitatea totală a solului poate avea valori de 48-60% din masa solului, din care porozitatea capilară (30-36% și porozitatea necapilară (de aerație) 18-24%.

Porozitatea de aerație este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată la 11-22% și bună când reprezintă 23-30% din spațiile solului. Porozitatea se consideră favorabilă creșterii recoltelor atunci când porii solului sunt ocupați 2/3 cu apă și 1/3 cu aer.

Schimbări radicale în porozitatea solului au loc atunci când se execută arătura:

– porozitatea capilară înainte de arătură = 26,1%, iar după arătură =18,3%;

– porozitatea necapilară înainte de arătură = 11,2%, iar după arătură = 42,5%.

Desigur că prin așezarea naturală a solului, după cca 2 săptămâni, se revine la porozitatea normală sau această așezare a arăturii se poate grăbi prin lucrări cu grapa stelată sau tăvălugul.

Când spațiul lacunar (porozitatea) din sol crește de la 30 la 50% permeabilitatea solului crește de 5-7 ori, cu efecte negative împotriva apei din sol.

Mărimea spațiilor libere din sol depinde de gradul de afânare, respectiv de tasare a solului care se pot exprima prin densitatea aparentă (Da) care reprezintă raportul între masa unui corp poros și volumul total al acestuia. Se consideră ca optimă valoarea Da de 1,20-1,30 g/cm3.

Solul proaspăt arat este foarte afânat și are Da de 0,8-1,0 g/cm3. Solul așezat este cele mai favorabil culturilor agricole și are Da 1,0-1,4 g/cm3.

Nitrificarea se desfășoară în condiții optime la Da de 1,11-1,45 g/cm3. Sistemul radicular se dezvoltă nestingherit la Da de 1,07-1,45 g/cm3.

Solul tasat are Da mai mare de 1,50 g/cm3 și aici circulația aerului, apei și creșterea rădăcinilor sunt stânjenite.

Cel mai puțin corespunzător culturilor agricole este solul compactat la care gradul de tasare se manifestă și în adâncime și are Da cu valori peste 1,60 g/cm3.

Porozitatea solului este considerată foarte mică, mică, mijlocie, mare conform valorilor:

Se apreciază că, atunci când porozitatea (spațiul lacunar) depășește 58%, apa se infiltrează prea repede în adâncime, peste nivelul de creștere al rădăcinilor, aerul se primenește prea des și intensifică evaporarea apei din sol, precum și mineralizarea humusului.

În terenul neafânat, când oxigenul scade sub 5%, respirația rădăcinilor scade, iar la 1% se oprește. De asemenea, când concentrația CO2 crește la 2-3%, respirația rădăcinilor se oprește.

În terenul tasat pe stratul 0-30 cm creșterea rădăcinilor la sfecla de zahăr este stânjenită:

La fel, reducerea porozității solului influențează negativ creșterea sistemului radicular la porumb, redus cu 41%, și la floarea-soarelui, redus cu 49%, și bineînțeles, în mod corespunzător scade și producția.

Prin urmare, prin toate mijloacele să fie evi­tate acțiunile care duc la tasarea-compactarea solului, pentru menținerea unui grad de afânare în limitele Da de 1,0-1,4 g/cm3, când regimul aerohidric, termic și de nutriție sunt optime pentru plante.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 16-17