goodwill mai2022 top
update 18 May 2022

Alunul, specia pomicolă emblemă a României?

Pomicultura românească va înflori în următorii ani, cel puțin aceasta este perspectiva care se urmărește în cel de-al doilea exercițiu cu fonduri europene. Pomicultorii români dispun de fonduri europene de aproximativ 300 de milioane de euro pentru investiţiile în pomicultură. Întrebarea care se ridică este în ce ar trebui investit astfel încât suprafaţa pomicolă de aproximativ 159.000 de hectare să fie valorificată corespunzător. Răspunsul specialiștilor tinde să fie unul general: alunul. De ce? Aflăm de la unul dintre cei mai importanți pepinieriști din țară, Ioan Horga.

Piața europeană are nevoie de alune

Domnul Horga este un pepinierist de succes, are livezi unde produce fructe de mai bine de 20 de ani și deține o pepinieră care pune la dispoziție material săditor certificat și adaptat condițiilor din țara noastră. De asemenea, dispune de un departament de producere a materialului săditor in vitro, aclimatizat într-o seră specială. Mai bine de 90% din materialul săditor ajunge hotare.

alune verzi

Este un cunoscător al pomiculturii bazat pe experiență și susține că România ar trebuie să se axeze pe cultivarea alunului pentru că este singura specie care ne-ar putea clasa printre țările europene cu rezultate notabile în acest sector. „Marii giganți ai pomiculturii europene susțin faptul că România trebuie să cultive alun, asta ar fi oportunitatea noastră. Este clar că nu ne putem compara cu Polonia pe măr sau cu Italia pe păr, deci trebuie să ne găsim și noi nișa. Avem aproape 1 milion de hectare în zona colinară și cred că ar fi nemaipomenit să fie ocupate cu plantații de alun. Dar ca să realizăm acest lucru trebuie să fim cu toții împreună, să ne mobilizăm și să luăm decizii comune. Trebuie să vedem ce soiuri producem pentru ca industria ciocolatei să ne accepte alunele. Este nevoie de o abordare tehnică aprofundată, de aceea i-aș invita pe toți pomi­cultorii să ia decizii împreună pentru că ar fi păcat să greșim în alegerea soiurilor“, a punctat Horga.

Acesta a mai precizat faptul că, din totalul necesarului de alune de care are nevoie Europa, doar 17% se produce pe continent, restul se importă. De aceea pomicultorii români ar trebui să fie atenți la ceea ce este nevoie pe piața europeană, pentru că doar așa pot obține profit. „Nu trebuie să privim Europa ca pe un dușman, trebuie să ne găsim locul și să vedem unde am avea o portiță pentru a obține profit. Am venit ultimii, trebuie să ne alegem ce a mai rămas, nu putem ridica pretenții să facem pomicultură la nu știu ce nivel și să depășim coloși ca Franța sau Italia. Trebuie să fim realiști și să acceptăm că pomicultura înseamnă experiență, nu doar o investiție a unui om de afaceri pentru că el are nevoie de specialiști care să știe cum și când trebuie intervenit în plantație. Europa încearcă o securizare din punct de vedere alimentar, de aceea produce ce îi lipsește pe unde mai sunt locuri. Este o șansă unică pe care o avem și trebuie să profităm de ea“, a mai adăugat pepinieristul.

Alunul, prieten cu românul

puiet aluni

Această nișă a pomiculturii aduce deja profituri în vestul țării, unde anumiți pomicultori au investit în astfel de plantații și sunt în al 3-lea an de producție. Satisfacțiile sunt pe măsură deoarece au parteneriate cu reprezentanții Ferrero Rocher, unul dintre cele mai importante nume din industria ciocolatei. Tot de la domnul Horga am aflat faptul că alunul poate fi o soluție nu neapărat la nivel mare, pentru pomicultori cu experiență și suprafețe însemnate, ci și la nivel gospodăresc, dacă se cultivă 1-2 ha, venitul este garantat. „Nu suntem la un nivel economic care să ne permită să cultivăm cireșe la nivel de top, cu calibrul de 28 de cm. Alunul este o specie care se gestionează foarte ușor, nu ca piersicul, unde avem înființate plantații, dar întâmpinăm greutăți cu irigatul, cultivatul, culesul, desfacerea fructelor ș.a.m.d. Alunul e prieten cu românul! Dacă îl tunzi, foarte bine, dacă nu, nu se supără. Dacă irigi plantația, îți dă dublu, dacă nu, obții cel puțin 1.500 de kg/ha. Un aspect foarte important este faptul că 2 tone de alune se pot depozita în 4 saci mari de 500 de kg. Dacă vorbim despre mere sau alte specii pomicole, trebuie luată în considerare investiția într-un spațiu de depozitare corespunzător, și asta înseamnă mai mulți bani“, susține Horga.

Alte argumente pe care acesta le-a adus în favoarea plantațiilor de alun țin de costurile de producție. Pepinieristul susține că se poate lucra pe 50 de ha cu un singur tractorist, tăierile nu sunt dificil de realizat, recoltele sunt imediate și valorificate la prețuri foarte bune, adică numai plusuri, dar puțin cunoscute. „Este o cultură tolerantă la condițiile pedoclimatice și necesită un volum de lucru în jur de 160 ore ha/an. Recoltarea se poate realiza mecanic, există niște combine care intră printre rânduri și, ca un aspirator, adună alunele. Este benefică, dar costisitoare, sigur că pe suprafețe mai mici recoltarea se poate face și manual“, ne-a mai declarat interlocutorul nostru.

Asocierea, un element mai mult decât necesar

„Noi încurajăm crearea de asociații sau alte forme organizatorice în cadrul cărora să ne sprijinim tehnic și pe problemele fitosanitare. Ne-ar ajuta să cumpărăm în comun utilajele și să ne creăm o bază care să ne ajute în dezvoltare. Este dificil ca un pomicultor să facă astfel de investiții pentru produse pe care le folosește 2-3 zile/an și atunci totul devine mai ușor dacă astfel de echipamente ar fi achiziționate în comun. Așa este organizată pomicultura la nivel european, noi nu trebuie decât să urmăm exemplul de bune practici. Suntem un popor de ambițioși, dar nu putem să le avem pe toate și atunci trebuie să încercăm să cultivăm acele specii pomicole care sunt căutate. Pomicultura se face cu pasiune, curaj, pregătire tehnică și puțină nebunie“, a conchis Ioan Horga.

I. BANU, Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 28-29