Iepurii pentru expoziţie, mai costisitori decât cei pentru carne

Pasiunea nu cunoaşte uneori limite. Nici măcar economice. Asta spun aproape toţi crescătorii de păsări exotice şi animale de companie pe care i-am întâlnit de-a lungul vremii. Cei care obţin performanţe financiare reale sunt puţini şi totuşi acest sector nu îşi pierde adepţii.
Alexandru Ghinea, psihoterapeut dar şi crescător de iepuri de rasă, şi-a dedicat aproape întreaga viaţă acestui hobby. În interviul acordat ne-a spus că activitatea sa nu este neapărat rentabilă, dar că se autosusţine financiar. În final, pasiunea este atât de mare încât nu mai contează acest echilibru fin.
Competiţia, mai presus de rentabilitate
Pe „antrenorul“ de iepuri, aşa cum aş prefera să îi spun dlui Ghinea, l-am cunoscut anul acesta la IndAgra. Dar motivul întâlniri îl veți afla mai târziu. Pavilionul de creştere a păsărilor şi animalelor de companie a devenit loc de discuţie despre cunicultură şi riscurile ei. Fireşte, conversaţia a început cu o rememorare a primelor interacţiuni cu urecheaţii. Alexandru Ghinea spunând că a crescut practic pe lângă iepuri. Părinţii săi aveau aceste animale în gospodărie, aşa că activitatea sa în domeniu a început acum vreo 30 de ani şi s-a perpetuat an după an. Mărturiseşte însă că şi-a cizelat aspiraţiile şi că în urmă cu cinci ani, când s-a înscris într-o asociaţie, obiectivele sale au devenit altele. Atunci a început să crească iepuri mai mult pentru expoziţiile de frumuseţe decât pentru carne. Deşi spune că rentabilitatea micii sale afaceri a scăzut, nu regretă această decizie pentru că îi place mai mult sentimentul de competiţie. Astăzi în crescătoria sa de doar 25-30 mp de la marginea Bucureştiului creşte două rase, Neozeelandez şi Uriaş German Gri şi Alb. Pentru fiecare rasă, matca reproductivă este constituită din opt femele şi doi sau trei masculi. Crescătorul de iepuri-campioni mărturiseşte că şi-ar dori să aibă în crescătoria sa şi alte rase, dar deocamdată spaţiul limitat de care dispune impune restricţii în acest sens.
Preţurile iepurilor de expoziţie depind de caracteristicile lor şi de vârstă. Spre exemplu, un campion european poate costa 500 de euro, unul naţional 200 de euro, iar unul zonal, 100-150 de euro
Cum arată un iepure-campion
A ales Uriaşul German pentru că este cea mai impozantă rasă de iepuri din lume. Omologată acum 25 de ani în Belgia, rasa a fost constant perfecţionată. Astăzi exemplarele de Uriaş German, în varietăţile sale de culoare, ating cu uşurinţă o greutate şi de 9-10 kg, deşi standardul este de 7 kg, iar lungimea ajunge la 72 cm. Pentru că iepurii săi s-au conformat cerinţelor impuse în cadrul competiţiilor expoziţionale, dl Ghinea s-a înscris în urmă cu patru ani în primul concurs de profil desfăşurat în Germania, la Metz. Curajul său a fost răsplătit pe deplin. Iepurele din rasa Uriaş German cu care a participat a fost declarat campion european. Nominalizarea de atunci a fost doar un preambul al premiilor pe care le-a câştigat ulterior la competiţiile la care s-a prezentat. Care este cheia succesului său în aceste competiţii? Antrenorul de iepuri spune că nu s-a limitat doar la a avea exemplare frumoase şi care corespund standardelor impuse de competiţii. Pentru că profesia sa de bază este psihoterapia, a mizat foarte mult pe „antrenamentul“ psihologic al urecheaţilor.
„Ca să câştigi un titlu de campion european, dincolo de caracteristicile de rasă pe care trebuie să le prezinte un iepure, acesta trebuie să aibă un psihic echilibrat. Este foarte important să nu se sperie de lume şi zgomote. Pentru a-i adapta la mediul expoziţional, eu îmi cresc iepurii cu muzică. Astfel, animalele nu mai resimt stresul ce vine la pachet odată cu competiţiile la care participăm.“
Laura ZMARANDA
Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 36-37
- Articol precedent: Breaza de Haţeg - oaia românească ce dă mai mult lapte decât Lacaune
- Articolul următor: Blonde d'Aquitane, „gladiatoarea“ bovinelor pentru carne